“Pe cine o să crezi, pe mine sau proprii tăi ochi?” (Chico Marx)
Şi manipularea răspunde la legea cererii şi ofertei. Există, fără îndoială, o manipulare pentru oameni simpli, dar există şi una pentru oameni sofisticaţi. Repet avertismentul, explicaţia cea mai bună este şi cea mai simplă. Nu spun că totul se petrece la suprafaţă; în politica de partid cu atât mai mult ca în alte domenii există destule subterane. Dar nu trebuie să lăsăm existenţa posibilă a unor astfel de decizii şi motivaţii necunoscute să ascundă sau să schimbe ceea ce putem vedea cu ochii noştri, realitatea imediată.
Or, exact tendinţa asta de a abuza de scenarii este la baza unei forme de manipulare pentru oameni sofisticaţi. Există o realitate vizibilă şi jenantă pentru un partid sau un om politic? Ok, spin-doctorii o fac rapid să fie parte a unui scenariu complex şi profund, cu mize, scopuri şi mutări interesante şi ascunse. Sigur, aproape în totalitate e o invenţie. Dar nu contează. Publicul e obişnuit cu scenariile, analiştii imprudenţi (sau mai rău) se grăbesc să speculeze scenarii pentru că e mult mai atractiv decât să observe realitatea. La fel jurnaliştii imprudenţi (sau mai rău) sunt bucuroşi să publice “pe surse” informaţii, foarte-foarte secrete, fireşte, şi care sunt tot atâtea prostii.
Închipuiţi-vă, de exemplu, că într-un studio TV un ministru PNL trage un vânt sonor. Urmarea? De obicei, urmarea începe cu ceva gen “de ce tocmai acum?”, “de ce acolo?”, “ce urmăreşte?”, “cui foloseşte?”. Şi uite aşa, manifestarea fiziologică începe să fie analizată politic. Nu cumva are legătură cu prezenţa în platou a reprezentanţilor PD-L? Cu debutul campaniei? A, da, şi cu tema emisiunii! Apoi, “pe surse” din partid, un ziar ne spune că în ziua respectivă ministrul respectiv a lipsit de la şedinţa de partid, şi şi-a schimbat meniul! Semnificativ, nu? Nu trece mult şi aflăm că flatulenţa ministerială a fost premeditată, şi că e un mod prin care Dinu Patriciu îl ameninţă pe preşedintele Băsescu apropo de impactul inflaţionist al creşterii preţului la gaze naturale. Sigur, e nevoie de oameni foarte sofisticaţi ca să deducă toate astea. Omul simplu a notat amuzat realitatea de la bun început: un ministru băşinos, atât şi nimic mai mult.
Există un alt instrument de analiză politică, alături de briciul lui Ockham, care e disponibil mai degrabă oamenilor simpli decât celor sofisticaţi: bancurile; mai ales cele absurde, cele al căror umor se bazează pe absurd. Nu de alta, dar în politica românească absurdul e omniprezent, iar astfel de bancuri funcţionează pe post de detector. Iată unul, îmi pare rău că trebuie să-l scriu, e mai limpede şi mai comic dacă e interpretat.
Pădurarul se plimbă prin pădure şi se întâlneşte cu un tip. Strigă la el
“Stai! Ah, fi-r-ai al dracului de braconier, gata, te-am prins!”
“Dom’le, eşti nebun! De unde ţi s-a năzărit că-s braconier? Mă plimb şi eu pe aici…”
“Mă, tu mă iei de prost? Te plimbi? Păi şi ce caută mistreţul ăla mort la tine pe umăr?”
(Tipul se uită mirat la un umăr şi ridică din umeri) “Ce mistreţ?!”
“Nu, mă! Ălalalt umăr!”
(Tipul se uită spre celălalt umăr şi tresare violent) “Uăăău!”
De ce l-a demis premierul pe ministrul Adomniţei? Realitatea vizibilă este că acesta a ajuns pentru presă dovada ipocriziei PNL şi ţinta mediatică a criticii şi batjocurii ei. Omul însă e cât se poate de inocent şi de depăşit de situaţie, ca de obicei. Aşa e? Nuuuu. Realitatea simplă e pentru oameni simpli. Pentru cei sofisticaţi avem scenarii şi surse:
“Surse liberale ne-au declarat că motivul revocării ministrului Cristian Adomniţei s-a datorat unor informaţii de ultimă oră primite de premierul Tăriceanu. Astfel, luni seară, Tăriceanu a aflat cu stupoare că modificările radicale aduse OUG nr. 15/2008 (care prevedea creşteri salariale de 9% de la 1 octombrie pentru cadrele didactice) au fost operate în comisia de învăţământ a Camerei încă din luna iunie, şi nu cu câteva zile înainte de a intra în plenul din 30 septembrie. Mai mult, premierul a mai aflat că Adomniţei a fost avertizat din timp de faptul că ordonanţa de urgenţă fusese modificată, dar nu a întreprins nimic în acest sens. Tot la urechile premierului a ajuns şi faptul că Adomniţei nu a reacţionat la timp, pentru că ar fi avut o înţelegere tacită cu fostul ministru de resort, deputatul PSD Ecaterina Andronescu.” (Cotidianul)
M-am amuzat teribil citind pasajul, trebuie să recunosc. E drept că sarcina de a suci episodul în direcţia bună era dificilă de data asta, dar efortul e lăudabil oricum. Aşa deci, dl Tăriceanu a aflat cu stupoare că ministrul a complotat cu inamicul politic în spatele lui. Nu cumva chiar pe umărul lui? A exclamat premierul şi un “Uăăău!”, cât mai convingător? Întreb şi eu…
Nu ştiu cum poate un ziar să publice un scenariu atât de aiurea fără o minimă lămurire pentru cititori, sau o întrebare de bun-simţ pentru sursele astea. Un cititor onest ar putea crede că se pot opera astfel de modificări de lege în secret, chiar fără ştirea premierului. E un ridicol absolut. Toate aceste modificări sunt publice, în comisie există şi liberali, în guvern există un minister care se ocupă cu relaţia cu parlamentul, aceste documente sunt împărţite tuturor parlamentarilor, ajung oricum la guvern… Cum o fi reuşit fie şi această minte diabolică a lui Adomniţei să înşele grija şi atenţia responsabilă a premierului, nu ştiu. Poate că cei de la Cotidianul ar trebui să-şi întrebe din nou “sursele”, să ne mai dea un prilej de amuzament. În fine, nu doar factorii politici au fost la curent, ci şi presa. Modificările respective au fost subiect de articole. Dl Tăriceanu află stupefiat de ele abia acum? Păi, e mai aerian ca fostul ministru al Educaţiei! Asta dacă scenariul ar fi real, fireşte; dar la fel de multe şanse să fie reală are şi stupoarea tipului din bancul de mai sus.
De altfel, acesta e doar un episod dintr-o operaţiune care poate fi descrisă prin intermediul aceluiaşi banc. Guvernul s-a decis să facă o întoarcere de 180 de grade în chestiunea folosirii bugetului în scop electoral, din motive care – din nou – ţin de evidenţă. Scadenţa economică a venit prea iute. Nu poţi să te lauzi în campanie cu creşterea economică când trebuie să explici de ce cresc preţurile. Prin urmare, guvernul şi-a uitat instantaneu de întreg bagajul de măsuri de acest fel luate sau susţinute chiar de el. Parcă nici nu e acolo. Mai văd cum şi în presă mai apare imaginea asta, cu parlamentul dezlănţuit împotriva căruia se luptă guvernul cel responsabil al dlui Tăriceanu. Sigur că da, doar să nu-i spuneţi nimic despre mistreţul populist pe care îl poartă pe umeri de mai bine de un an. S-ar speria teribil. Pe bune, habar nu are cum a ajuns acolo. E perfect inocent.
October 8, 2008
Faina analiza, impartiala ca de obicei.
October 8, 2008
buna comparatia cu mistretul,keep it going
October 9, 2008
Doc, din nou o analiza foarte buna a ceea ce se intampla acum la noi.
Un alt exemplu de folosire a acestei manipulari mediatice mi se pare urmatorul: la Realitatea TV este o emisiune dupa ora 10, unde de cateva ori i-am vazut invitati pe dl Orban, Berceanu si inca unul de la alt partid. Cei trei discuta probleme de actualitate (de cele mai multe ori false probleme sau scenariile inventate descrise de tine Doc), isi prezinta punctele de vedere – care de multe ori sunt contradictorii, dar niciodata nu se ataca unul pe celalat ca si cum nu ar fi prezenti la aceeasi masa. Mi se pare o emisiune facuta degeaba, pentru a umple spatiul de emisie. M-am uitat o data sau de doua ori, dar ramai cu un gust amar..
Ce nu inteleg este care este scopul dlui Berceanu de a participa la emisiune?
Alta observatie tot la Realitatea: in locul vesnicului Bolcas, acum apare dl Marinescu de la PC. Pai eu un om mai stupid ca el, care sa debiteze atatea ineptii, cu greu pot gasi pe scena politica.
October 9, 2008
ma gandesc cat de inutil e totul, Doc. pentru niste manipulatori ca PSDPNL cu toate panzerele televiziunilor-presei-grupurilor de influenta aliniate concentric, lucrurile incep sa se judece dupa criteriul “cat de repede” (how fast) se umfla balonul, adica how fast poti sa impui o anumita momeala si ea sa tina pana la vot.
Pe vremea asta la locale munceau intens sa impuna – si-au si reusit – chestia cu “toti sunt la fel” si “scarba de politica”.
Acum vor rostogoli balonul populismului – aruncat in contul PDL (evident) – pana la vot.
dupa aia vor poza in “parintele ingaduitor”, care se mai induioseaza o data, si mai arunca o pomana. Mai mica, mai rara. “mai putin la mai multi”.
Ma gandesc ca chiar daca nu venea criza tot asta trebuia sa urmeze, pentru ca oricum nu puteau sustine pensiile pe care le-au promis.
Ei sunt mereu cu un pas inainte in jocul asta.
“Inteligentii” lu peste – si noi niste chibiti de doi lei.
October 9, 2008
Vai dar ce mistret mare. O sa spunem “mistretul si inocentul”. Grija mare ca numai ce incepe sa se contureze cu precizie niscaiva mistreti pe umerii pedalacilor de serviciu. Aia care au “premeditat” impreuna cu psd-ii cresterea de salarii. Cum nu vedeti “mistretul”? Scoateti ochelarii. De cal ca sa vedeti si umarul celalalt.
PS. Asa-i ca reprezentatii guvernului s-au opus mereu in comisii la cresteri de 50% a salariilor cadrelor didactice(de vre-un an nu?)? Ce de “mistreti” mai si ce mai atarna ei mai peste tot pe la vedere doar Doc nu vrea sa-i vada. El are ce are cu “majestatea sa” cand “regele absolutismului” cand “mistretul de refugiu”(ca a devenit moneda). Cum era aia cu simtul monstruos mai Doc? Hai sa traiesti ca tare bine le “zaresti”.
October 9, 2008
Shadow,
Nu stiu ca PD-L sa se dezica de cresterea acestor salarii. Ce anume ai vrea sa le reprosez? Daca o sa vina peste un timp si o sa se mire de cat de mari sunt salariile bugetarilor, atunci o sa-i taxez si pe ei, exact cum o fac acum cu acest cabinet. Asa se defineste impartialitatea, faptul ca la acelasi fapte li se ofera acelasi tratament, indiferent de partid. Un test pe care aproape toata presa l-ar pica cu brio, de altfel. Dar asta e o paranteza. In fine, lasand la o parte caracterul usurel off-topic (reprosez undeva guvernului opozitia la aceasta lege?), care reprezentanti ai guvernului s-au opus in comisii? Dl Adomnitei e acuzat chiar de pactizare cu inamicul, iar sursele mai vor sa ne faca sa creadam ca premierul Tariceanu n-a stiut vreme de 3 luni de zile de o prevedere de o asemenea greutate votata in parlament…
October 9, 2008
Doc, mult adevăr grăieşti prin cronica scenaritei şi aş zice că la noi, ca într-o junglă de presă, scenarita cronică şi formele ei de exprimare par să se simtă în mediul lor chiar în pădure, printre vânatori, porci (şi) mistreţi, diverse animale, ciripitoare, copaci, ramuri, frunze şi ciuperci.
Cad scenariile ca frunzele de toamnă, se mănâncă ciuperci apărute ca după ploaia de analisti şi alţi neaveniţi prin presa scrisă şi mai ales cea văzută pe sticlă, ba n-ar trebui să ne mire când chiar cel în discuţie poate afla în premieră ce a avut în cap, de la comentatorii dotaţi cu muschii de pădure, ba nu se vede copacul din cauza pădurii, ba scena e plină de tot felul de copaci care îşi dau aere, când se vede cum se chinuiesc cu feţele schimonosite sau strângând din dinţi, să le dea treptat drumul în aparenţă, adică să pară adieri de vânt, trimise în eter cu nevinovăţie.
Ieşirile din spatele scenei, fâsîite pe faţă, n-au cum să miroase a bine, chiar de sunt cît frunze şi iarbă. N-are rost să mai amintesc roluri din acte concrete, semnificative, dar n-ar lipsi strungăreţele rebuturi ieşite prin debitare grosolană din păpuşa mobilă a “Universalului” Nistorescu şi nici credibilitatea vândută de Tristian Pârţulescu.
Desigur, marele absent al scenei, plină cu aceşti actori de presă, e credibilitatea, dar nici nu dă semne să apară, să se impună şi să schimbe rolul principal al presei. Excepţiile par acoperite de puzderia frunzelor din copacii cărora li se fâlfâie cracii, iar tentativele lor, bruiate de mireasma aero-năucitoare, tind să menţină regula credibilităţii judecate în contumacie.
Unica şi frumoasa (demitere) din padurea Adormiţei, s-a mai simplificat cu un scenariu care face faţă “feţelor cotidianului” , după blogul unde fu …T. Morar .
Actorul princip(i)al Tromboneanu, în rolul vieţii de dat cu Flit-enstein “dragilor romîni” , ar fi sunat pe faţă şi în Realitate a dialogat pe la spate cu Dinescu :
„-Tu eşi, Mircea
-Da, bre, schimbă-l ! De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini. Să faci liniste-auzită cum ţi-am dat Musca-n ciulini !”
Bancul tău mă duce cu gândul la intervenţiile concertate ale analiştilor şi fâsâiţilor de presă, cu ţinte premeditate în momente de mobilizare, de parcă isteria „la un semn deschise calea” mâncătorilor de ciuperci debitate cu nonşalanţă, dar, contrar scenariilor şi efectelor preconizate, ne ajută de fapt să vedem mult mai clar cum de regulă porcii se deserversc reciproc, se bat între ei …pe umăr, în timp ce se cară în spate unul pe altul, fără să realizeze că avem mai multe motive să nu ne mai mire nimic.
După alegerile pe sistemul proporţional amestecat cu numele -şi porc şi mistreţ-când ne vor bate pe umăr aproape aceiaşi porci, va trebui să avem aceeaşi reacţie de „tresărire”: Uăăău!
Cu toate astea, graţie desfiinţării făcăturii cu mixtura lui Pârţulescu (jumate pe nume +jumate pe listă, cu 2 caştigători pe colegiu), nu va mai putea ieşi totul chiar ca salamul iluzoriu de cal-pui (jumate cal , jumate pui, adică …un cal, un pui, un cal, un pui …) ci acum, fiind un singur „câştigator” (tot iluzoriu, fiindcă nu e doar primul), chiar dacă în colegii se evită …pe capete, tot vom vedea, probabil în luna Crăciunului, câteva capete de porc, tăiate. Uau!
October 9, 2008
Doc,
dupa ce ai scris ce tocmai ai scris tot ce pot eu sa mai spun e: apuca-te de spus [scris] bancuri. Oricum combinatia asta functioneaza foarte bine. Merci pentru portia de ras. Uaaau!!!
dromichaetess last blog post..Multumesc, Dan Andronic, pentru promptitudine!!!
October 9, 2008
Nu cred ca am deja gradul de maturitate si seriozitate necesar ca sa scriu bancuri. O sa raman la nivelul analizelor politice…
October 9, 2008
October 10, 2008
Doc, nu-s sigur de necesitatea seriozitatii pentru a scrie bancuri. Exista o astfel de trasatura pentru “mucalit’?
October 13, 2008
Faza cu scenariile ni se trage de la increngaturile jocurilor politice, de culise. Daca am avea o clasa politica normala la cap, n-am fi nevoiti sa fim scenaristi, problema cu noi e ca unii sunt scenaristi moderati, iar altii au o predilectie catre scenariile SF
Parlamentolitics last blog post..Sfat catre Adomnitei