Am urmarit cu atentie interventia lui Dinu Patriciu la Realitatea TV. Speram sa aud întrebarea
Ce a avut de câstigat statul român de pe urma modificarii contractului cu Sterling Resources ?
si eram curios sa-i aud raspunsul. Explicatiile anterioare nu ma lamurisera deloc. Mai întâi a venit dl. Tariceanu si a spus ca nu stie despre ce-i vorba (?!) Mai apoi a reactionat partidul sau printr-un comunicat care nu raspunde la întrebare si pe deasupra e plin de minciuni. Pe urma am vazut si nota de fundamentare a actului aditional : o adevarata gluma proasta care pretinde ca contractul trebuia pus în conformitate cu legea petrolului, pe care dl. Tariceanu o modificase prin ordonanta de urgenta. Si ca “exceptarea de la plata redeventei poate fi considerata ca o facilitate acordata titularului”, sau ca actul normativ nu are “impact macro-economic” si alte asemenea prostii înfioratoare. Ramânea deci dl. Patriciu, specialist de renume mondial în domeniu sa ne explice cum stau treburile.
Sa fie calitatea enuntata mai sus, sau poate prezenta sa constanta în topul revistei Capital, cert este ca dl. Patriciu trece de ceva vreme încoace drept un guru liberal, care propovaduieste adevarul capitalist bietilor ignoranti care suntem. In societatea noastra proaspat convertita aura sa e suficienta pentru a reduce la o tacere de miel ziaristi altfel destul de incisivi precum Corina Dragotescu sau Bogdan Chirieac. Nici o sansa deci sa aud întrebarea mea pe ”Realitatea”, dar n-am renuntat sperând ca dl. Patriciu va aborda totusi subiectul. Nu mi-a fost usor, fiindca – eretic cum sunt – predicile sale nu ma conving deloc, ba chiar de cele mai multe ori ma enerveaza. Nu cred defel în ideea unei justitii private, enuntata de dl. Patriciu într-o interventie anterioara, dupa cum nu înteleg de ce sacrificiul mistretilor de la Balc a fost un act necesar de îmbunare a zeilor capitalisti care ar urma sa ne copleseasca cu daruri într-o existenta viitoare.
Am încercat asadar sa epurez discursul dlui Patriciu de astfel de considerente în afara subiectului. Am ramas cu cateva afirmatii despre contractul în cauza amestecate bineînteles cu idei generale despre liberalismul autentic. Dl. Patriciu a spus de pilda ca uzuanta în lumea buna a capitalismului este ca statul sa cedeze activitatile petroliere firmelor private care au experienta, expertiza, know-how, si asa mai departe. Ca acest lucru este benefic pentru stat fiindca se creeaza locuri de munca (ceea ce spune si nota de fundamentare sus citata). Pe urma a mai spus dl. Patriciu ca ne facem prea mult sânge rau pentru niste zacaminte care nu contin mare lucru, despre care “ni s-au vândut iluzii” si cu care Sterling “a facut o afacere proasta”. M-am fortat sa-l cred pe dl. Patriciu si sa ignor evaluarea în miliarde de dolari pe care o face firma Melrose zacamantului cu pricina. Si m-am gasit imediat în fata unor dileme : cum se face ca aceste firme pe care statul a facut bine ca le-a ales pentru competenta nu si-au folosit know-how-ul de exceptie pentru a-si da seama ca fac o afacere proasta ? Pe urma, daca zacamintele sunt practic inexistente, cum pot ele sa creeze locuri de munca durabile ? Mai ales însa n-am obtinut raspunsul la întrebare. As fi fost foarte multumit daca statul român ar fi vandut iluzii firmei Sterling pentru o suma frumusica. Dar în cazul aflat în discutie, drepturile, fie ele iluzorii, au fost cedate gratuit, cu ce interes ?
Poate ca si dl. Patriciu a realizat întrucâtva ca explicatiile sale, chiar si împanate cu adevaruri capitaliste universale, erau totusi greu de înghitit. Drept care a adaugat ca statul greseste când cere redevente prea mici si ca în opinia sa contractele care prevad împartirea resurselor extrase între stat si exploatant sunt cele mai bune. Se observa aici pilda liberala despre statul nepriceput care face totul anapoda – daca cineva a gresit, atunci acesta este statul. Trecând peste acest aspect “dogmatic” (lucru de care cei doi moderatori sus-numiti n-au fost capabili) afirmatia este totusi surprinzatoare. Fiindca cine este statul pe care îl critica dl. Patriciu în povestea noastra ? Pai este în primul rând dl. Tariceanu, vechi prieten politic, care a încercat sa-l ajute la nevoie intervenind la presedinte si la ministrul Justitiei. Mai este dl. Gabudeanu, fostul sef al ANRM, a carui singura calitate pare sa fie cea de vechi membru al PNLAT, PL93 si alte aripi din tinerete ale celor doi sus pomeniti. In fine, cosemnatar al notei de fundamentare alaturi de dl. Gabudeanu, mai este Dorin Marian, “prieten” al lui Dinu Patriciu pentru care a lucrat si “va mai lucra si în viitor”. Statul care va sa zica e plin de prieteni ai dlui Patriciu care nu se pricep sa faca contracte petroliere, ceea ce nu-i impiedica sa lucreze din când în când pentru el, caci sunt foarte competenti. Ciudat, nu ?
Pâna la urma aceasta poveste duce cu gândul la falimentul partidelor istorice despre care am mai scris. S-a comentat foarte mult pe marginea actualei coalitii de guvernare compusa din entitati ale fostului FSN. Au trecut aproape douazeci de ani de la Piata Universitatii si trebuie sa constatam ca suntem foarte departe de dezideratul unei tari conduse de oameni care n-au avut de-a face cu fostul regim comunist. Unii spun ca e vina colectiva a poporului român care n-ar sti sa-si aleaga conducatorii. Nu este adevarat, de vreme ce toate alegerile parlamentare din 1996 încoace au dus la schimbarea puterii politice. Explicatia în opinia mea este legata de esecul partidelor zise “istorice”. Idealizate în perioada de opozitie anti-FSN din anii 90, ele n-au fost capabile în realitate sa se distinga de fostul partid comunist nici prin competenta nici prin moralitate. Marele economist Mircea Ciumara, cel mai specialist dintre cei 15000 promisi de Emil Constantinescu în 1996, a avut o prestatie catastrofala dupa care a disparut. Tandemul Muresan-Remes a sfârsit traficând caltabosi, si ne imaginam cu groaza cum decurgeau lucrurile când cei doi detineau portofoliile Agriculturii si Finantelor. Mai aproape de noi, am avut un ministru de teapa lui Chiuariu la justitie, sau un ministru ca Adomnitei la învatamant, într-atât de incompetent, încât a transformat-o pe dna Andronescu din Abramburica într-o persoana respectabila. Abuzurile împotriva statului de drept n-au încetat odata cu guvernarea lui Adrian Nastase, ba dimpotriva. Iar între contractele semnate de Nastase pentru OMV si de Tariceanu pentru Sterling nu e prea mare diferenta.
Toate acestea au dus la disparitia politica a PNTCD din care nu a ramas decât stafia politica a lui Victor Ciorbea care bântuie pe la televiziuni. În schimb Partidul National Liberal a reusit sa se salveze si poate ca va supravietui si acum. Dar speranta unei forte progresiste, a unei alternative cu adevarat liberale la diversii descendenti ai FSN-ului reprezentate de acest partid fost distrusa definitiv, prin acte iresponsabile cum este aditionalul 11 la contractul cu Sterling Resources. Iar predica mistificatoare a dlui Patriciu nu va putea s-o resusciteze vreodata.
February 11, 2009
Foarte bun articol, bravo.
February 11, 2009
+1
pina la urma e sau nu e realitatea a lui patriciu? ca de auzit am auzit din citeva locuri, da clar n-am vazut nicaieri;
February 11, 2009
[...] curios sa-i aud raspunsul. Explicatiile anterioare nu ma lamurisera deloc, scrie Mihai Damian pe blogul Doc. Citeste mai [...]
February 11, 2009
Am si eu o intrebare de om simplu: de ce Tariceanu nu poate fi judecat pentru inalta tradare, cand cadoul facut pare atat de evident? Ce, tradarea e doar pentru spioni?
February 11, 2009
” Fiindca cine este statul pe care îl critica dl. Patriciu în povestea noastra ?”
Aici cred ca trebuie sa scimbi nitel: “este” cu “a fost”. Sau “Tariceanu” cu “Boc”. Desi sincer cred ca niciunul nu a “setat” redeventele la petrol. Poate ar fi bine sa il intrebi pe domnul Iancu? Stii, povestea aia cu privatizarea Petrom.
Oricum, Patriciu este de vina. In mod clar.
February 11, 2009
“Aici cred ca trebuie sa scimbi nitel: “este” cu “a fost”. Sau “Tariceanu” cu “Boc”. ”
Cred ca nu ai inteles raportul de timp.
Aici este vorba de “statul cel criticat”, adica statul ala (conform d-nului Patriciu) care a facut afacerea proasta, cu petrol. Nu e statul actual, condus de d-nul Boc. Este cel condus de Tariceanu, amicul d-nului Patriciu si ditamai seful “liberalilor”.
Este ca si cand eu as spune “in istoria Moldovei, Stefan cel Mare este cel mai important domnitor”, si tu m-ai corecta sa zici “a fost’. Nu, este in continuare, nu domnitor, ci cel mai important.
Sau daca vrei, ca la analiza. Spunem ca stat(Tariceanu) e prost si stat(Tariceanu) != stat(Boc). Chiar daca primul din fericire nu mai e actual, conceptul exista in continuare.
February 11, 2009
După cum spunea Doc într-un post anterior, Dinu Patriciu nu e de blamat, pentru că el e un om de afaceri care îşi vede interesul. Sunt de blamat ziariştii care continuă să îl creadă obiectiv şi să ia PRul drept expertiză. La fel şi cu partidele istorice. Nu ele sunt de vină pentru că ne-au dezamăgit. De vină suntem noi pentru că am crezut că sunt formate din oameni ideali, morali şi competenţi, când ele nu erau decât vectori politici. Corupţii şi incompetenţii sunt aceiaşi, indiferent de opinii şi culori. Dacă am fi văzut asta la timp, poate că am fi avut acum un partid creştin-democrat, un partid liberal, un partid social-democrat, unul popular, etc. Noi am vrut, însă, să credem în zei coborâţi pe pământ să facă dreptate. Mai amintiţi-mi, au trecut cei 20 de ani?
February 11, 2009
famiglia “liberala” in actiune. Tariceanu si nulitatea de Dorin Marian ar trebui sa-l viziteze pe Patriciu la Jilava.
February 11, 2009
Deci ramane doar “Patriciu e de vina”. Asa e bine? Sau schimbam ceva? Analitic bineinteles…
Dar hai, daca tot e sa pierd vremea, sa intram nitel in “analiza”. Problema este asa cum sesizezi a raportului de timp. Daca statul poate face ceva in sensul modificarii unei situatii de fapt, o poate face acum. Iar modificarea redeventelor alora stabilite prin lege poate fi facuta acum. Nu ieri. Ieri nu a fost facuta de altii. Din perspectiva asta sa spui ca “tariceanu e ala care nu a modificat redeventele” este corect atat timp cat nu ignori faptul ca si acum se poate face acest lucru (daca era posibil acum 2 luni, logic nu?). Cam asta e ideea aia cu raportul de timp. Sper ca a fost suficient de simplu. Daca nu, imi cer scuze, mintea mea de inginer tampit atat poate.
Oricum sper ca Stefan cel Mare a ramas cel mai mare domnitor al moldovei. Si sa stii chiar te-as corecta, mintea mea de inginer nu poate accepta ca un domnitor mort este mai important pentru o tara decat unul viu.
February 11, 2009
Nu exista infractiunea de “inalta tradare”. Expresia e folosita doar in Constitutie cu referire la presedintele statului, si mie personal mi se pare doar o metafora. Pana acum nu exista practica in aceasta materie ca sa stim si noi ce ar putea sa insemne.
Exista tradarea ca infractiune, dar nu are absolut nicio incidenta aici deoarece se refera la “Fapta cetăţeanului român sau a persoanei fără cetăţenie, domiciliată pe teritoriul statului român, de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului [...]”
Am putea discuta doar despre subminarea economiei nationale, adica “fapta de a folosi o unitate [publica], ori de a împiedica activitatea normală a acesteia, dacă fapta este de natură să submineze economia naţională“, cu varianta agravata in care fata a produs pagube importante economiei naţionale, dar sunt prea multe necunoscute de probat aici. In primul rand faptul ca X a savarsit infractiunea cu intentie, adica a urmarit scopul subminarii economiei. Dupa care trebuie neaparat sa fi fost implicata o institutie publica, folosita de X. Dupa care trebuie constatata si urmarea (subminarea) plus legatura cauzala intre fapta lui X si urmare… Cam mult cred eu…
Andreeas last blog post..Noutati juridice ianuarie 2009
February 11, 2009
Pongo,
inainte de a discuta despre nivelul redeventelor, Tariceanu putea sa lase contractul acela sa se desfasoare in conditiile initiale, conform legii – sau, daca se punea problema exploatarii, sa organizeze un apel public de oferte pentru a stabili castigatorul, asa cum cerea legea. In loc de asta a modificat de urgenta legea ca sa poata transforma un contract in altul. Dar nu asta e punctul principal al articolului, ci aiurelile penibile pe care le insira, in fata unor moderatori in pozitia ghiocel, “guru liberal” Patriciu ca sa justifice actul prietenului sau din guvern.
February 11, 2009
Doc, sunt absolut de acor ca schimbarea contractului a fost o tampenie (pana la noi informatii).
Dar de aici si pana la intreaga teorie cu Patriciu care este in spatele SC SISI petroleumcanci SRL este cale cam lunga.Ma enerveaza ca aia care chiar au stabilit niste conditii idioate pentru Petrom acum apar si ne “invata” cum e Patriciu de vina. Iar Patriciu a aparut in peisaj pentru ca a fost bagat, cineva l-a invitat, acuzat ca e prietenu lu nus cine, etc.
February 11, 2009
Pongo,
. Iar la conditiile idioate pentru Petrom eu le-as adauga si pe cele pentru Rompetrol.
nu l-am auzit pe d-l Adrian Nastase invatindu-ne cum e Patriciu de vina
February 11, 2009
Din (re)surse proprii.
In dialog cu Radio Paravan :
*
-Din ascensiunea lui Tăriceanu, care ar fi cel mai înalt punct al vieţii lui politice.
- Să fie atârnat de un suspendat.
-Cumva aţi vrut să spuneţi „să fie spânzurat de un suspendat” sau că suspendatul e mereu deasupra ?
-Ambele, numai că în acest caz n-am vrut să se înţeleagă greşit că ar fi acţiunea suspendatului, din moment ce, în acest ultim moment ascendent, subiectul atârnabil si-a făcut-o cu mâna lui, moartă, de sinucigaş politic.
*
-Am vrut să spun şi eu ceva pozitiv despre atârnabilul Tăriceanu, dar n-am găsit. Nu aveţi o idee?
-Despre sinucigaşi, numai de bine: nici de această dată nu a trădat …aşteptările.
*
- Mă numesc D, de la desenatorul-ecograf. Am fost la furat cu un prieten. Bineînţeles, întâi ne-am clocit planul de acţiune, cu lux de amănunte, să operăm într-un apartament văzut anterior, acceptabil, dotat cu tot ce ne interesa, ce mai, acolo totul era de firmă. Planul pornea de la ideea de bază că amicul meu, de când il ştiu, e ceva mai prost decât mine, de aceea l-am lămurit ca eu să stau la pândâ, în timp ce el opereazâ în secret şi (în) direct.
Ca să caracterizez mai exact afacerea noastră, eu lucram cu materialul şi mâna clientului. Zis şi făcut! Întai am explorat zona, ne-am asigurat sunt îndeplinite toate condiiţiile de acţiune, nu va fi nimeni pe la locul faptei, la o vreme de după apus, întunecată. Clientul meu prietenar a pornit pe jos, pe scări, a pătruns prin “extracţie” în apartamentul de firmă, în timp ce eu pândem şi mă pregăteam să intervin la momentul oportun, cu luatul, transportul şi număratul la împărţirea producţiei de unică folosinţa, prin autoconcesionare şi colaborare teleghidată. Când credeam că mai avem păţin până să ne bucurăm în strigături -cu Haha!- de roadele din puţul gândirii noastre, totul s-a întors pe dos.
Amicul meu, cel mai bun client, a fost prins …descoperit cu tot planul de extracţie, s-a trezit identificat, luat aşa cum e el, de prost, pe sus, scos cu mâinile legate din firma de apartament şi dus în drum …spre dubă. Lumea s-a adunat ca la ursul Bombi, un alt client de nădejde, în timp ce eu am rămas cu vorba Conului Valerică faţă cu reacţiunea aceluiaşi client, blocat în proiect, cu gura cascată, dar şi cu o grijă pe umeri. Să salvez ce se mai poate salva, macar aparenţele planului de acţiune, după ce organul de ordine responsabil …cu duba, m-a recunoscut şi m-a întrebat ce caut în zonă. Eram în evidenţa lor, ca recidivist al amicilor, sau viceversa, amic al recidivistilor, nici nu mai ştiu. De când tot fug de instanţe, să-mi dovedesc nevinovaţia, am uitat ce scrie prin dosare. M-am gândit să le spun că eram în aceeaşi zonă de acţiune prin explorare-extracţie fiindcă tocmai vroiam să fac plajă. Ce ziceţi, se potriveşte?
-Da, mai ales dacă ţinem de întuneric, numai bine vă puteţi pune pielea în dotarea organului cu lampi din alea speciale, tot cu ultraviolete, de luminat banii cuveniţi din mita luată de clienţii prinşi tot aşa, de proşti.
-Atunci poate e mai bine să sustin că prietenul meu e hidrotehnist nepracticant, amator, de hidrocarburi, dornic să-şi gasească un rost în ce crede că mai ştie cât de cât, că l-am avertizat de goliciunea firmei de apartament, că nu va gasi decât vreo câteva urme rătăcite. Pentru a părea mai convingător pot să-mi supraestimez ecografiile ochiometrice sau să scot la suprafaţă nişte papagali propagandisti, porecliţi specialişti instruiţi, unu’ şi unu’, unu’ pt toţi şi toţi pt unu’. Tocmai din cauza golului de materie hazoasă, voi spune că am insistat să-l conving pe amicul explorator în ale exploatării că nu merită să rişte pentru mai nimic, de asta eram în aceeaşi zonă, să mă conving că iese din treaba asta cu golul şi cu mucii în freză.
-Cel mai potrivit este să repetaţi ce aţi spus ultima dată la RTV, ca aţi fost şi aţi rămas ecologist, în acest scop v-aţi folosit de ceea ce mai ştiaţi din arhictectură, cât de cât, aşa aţi ajuns să vă expuneţi caii verzi pe pereţi, pana aţi devenit petrolist-ecologist, mai mult din cauza clienţilor care confundă mucii cu materia cenuşie.
*
-De ce firma de apartament şi Tăriceanu n-au înteles să accepte participarea la întrecere, după apelul public de oferta, dacă tot nu mai vroiau împărţirea producţiei?
-Nu aduce apartamentul ce poate aduce gasoniera într-un ceas …rău.
*
-Am şi eu o problemă de telespectator. L-am văzut pe D. Patriciu la RTV . Cel mai tare m-au revoltat două udei insistente ale individului, cu o ţintă comună. A amintit de trei ori, de trei ori, de trei ori, despre “starea naţiunii în euforia de după decizia Haga” şi de două ori, de două ori, “Ura! Statu-i tot proprietar” Cu alte cuvinte (de tratament) ”ţinta lui nu e durerea” ci are o fixaţie de imbecil în transmisiune directă a mesajului repetat, pânâ când gură-cască-TV râmâne în cap cu decoperirea că are motive să se simtă bine şi să joace “hora tembelilor”.
Cu ugerul (s)muls, vaca-i mică, dar a noastră. Tembelascultatorul român papă-lapte prin lingerea pe bot cu certificatul de proprietar, într-o veselie, cu terapie, de grup:
Ura, s-a-ntrecut măsura!Lasă vaca! Unde-i şura? Spune mai clar, nu în şoate! Păi, cu ce-am cumpărat lapte?
-Şi de ce acum aţi repetat ca imbecilul?
-Păi, cum altfel să-l fac să se simtă mai bine?