Pardon my french, mais où sont les Iorgovanes d’antan? Unde e părinţelul Antonie? El şi soborul de jurişti de partid sunt probabil singurii care pot, cuvios constituţional vorbind, să-l exorcizeze pe fratele lor întru credinţă politică, dl Văcăroiu. E evident că preşedintele interimar a fost posedat de necuratul băsescian de îndată ce a păşit la Cotroceni. Iată, în doar câteva zile, fostul şef al Senatului a făcut tot felul de declaraţii, a trasat proiecte politice, şi-a propus să se bage şi în politica externă (în măsura în care politica externă nu-şi bagă picioarele în el). De fapt, excluzând cazul în care fostul Hagi al finanţelor s-a gândit să-l convoace pe Mugur Isărescu doar în calitate de Nadie Comăneci a finanţelor, este clar că dl Văcăroiu se află cu totul înafara acelui model de preşedinte trasat de autorii suspendării, un preşedinte al cărui rol se reduce în esenţă la invitarea fotbaliştilor şi decorarea celebrităţilor. Din contră, se pare că modelul prezidenţial adoptat de dl Văcăroiu este … Traian Băsescu, nomen odiosum. Liderul PSD a comis chiar erezia de a se pretinde “preşedinte activ”. De ce nu direct jucător? E clar că trebuie suspendat cât mai iute.
Sună a glumă, este în măsura în care şi pretenţia că procesul finalizat cu suspendarea preşedintelui e menit să apere constituţia este la fel de hilară. Iar din alt punct de vedere ceea ce face preşedintele interimar nu este deloc de glumă, ci este o nouă iresponsabilitate. Dar nu despre asta vorbesc în acest articol.
De ce a adoptat dl Văcăroiu o astfel de conduită? De ce nu a adoptat modelul preşedintelui simbolic şi retras pe care îl promova mediatic, în campania de suspendare, PSD? De ce pare efectiv să adopte un model de exercitare a mandatului similar cu cel al preşedintelui suspendat?
Simplu. Pentru că este un model popular. “Preşedintele jucător” i-a adus dlui Băsescu mandatul, şi i-a menţinut şi îi menţine o cotă de popularitate foarte mare. Mimetismul demnitarului PSD încearcă în mod evident să transfere măcar o parte din această popularitate. Este o discuţie interesantă şi pertinentă de ce stau lucrurile aşa, de ce electoratul vede şi judecă astfel; însă pentru scopurile acestui articol trebuie să afirm doar că faptul e evident. Conduita preşedintelui interimar nu face decât să completeze ceea ce spun toate sondajele şi barometrele de opinie publică.
Ce-a făcut acest al cincilea parlament, majoritatea celor 322? Suspendarea era un instrument care trebuia folosit doar în cazuri excepţionale, pentru protejarea Constituţiei. Ei l-au folosit exclusiv ca armă politică. (De ce-au făcut-o? Pentru că pot! D-aia!) Dacă considerăm doar episodul în sine, atunci putem discuta doar de consecinţe imediate şi prea puţin importante, la nivelul politicii de partid. Însă episodul afectează serios nivelul instituţional, prin simplul motiv că s-a creat un precedent. Au făcut din articolul 95 o armă politică şi au folosit-o împotriva lui Traian Băsescu – foarte bine, poate că o să aibă succes, poate nu, episodul se va încheia într-un fel sau altul pe 19 mai. Dar arma aceea rămâne. Au făcut-o, n-o mai pot desface. Fără un efort excepţional n-o mai poate desface nimeni: Parlamentul, prin puterea oferită de precedent, poate să-l suspende unilateral pe preşedinte, ca parte a luptei lor politice.
Iar instrumentul este unul deosebit de ticălos pentru că el este de fapt (aşa pervertit cum a fost de 322 de parlamentari) unul de revocare politică, fără însă să aibă mecanismele instituţionale de control şi de echilibrare care sunt absolut necesare acestui tip de instrumente. Este astfel o armă politică mult prea tentantă ca viitoarele parlamente să se abţină din principiu s-o folosească: permite sancţionarea drastică a unui adversar politic de prim rang, fără ca majoritatea parlamentară care o foloseşte să-şi asume vreun risc sau vreo răspundere.
Ce poate face preşedintele? Poate să pună capul în piept, să se recunoască învins şi să plece acasă. Sigur că poate, dar atunci va veni în locul lui un alt preşedinte, care va proceda altfel. În discuţia la nivel instituţional nu are sens să vorbim decât de acel preşedinte care va încerca să supraviţuiască luptei politice dusă în astfel de condiţii. Dacă instituţional nu există mecanisme de echilibrare, atunci preşedintele le foloseşte pe cele prin care se poate apăra. În speţă e vorba de unul singur: electoratul.
Ameninţat permanent cu posibilitatea de a fi suspendat, preşedintele are o singură cale de apărare, să se asigure că nu lasă niciodată parlamentului şansa să-l suspende într-un moment în care ar putea fi demis la referendum. Cu alte cuvinte, preşedintele este obligat, practic, să-şi menţină un nivel sigur şi constant de popularitate. Ce alternative are? Aproape nici una. Să “învingă” parlamentul, adică să se asigure cumva că acesta nu-l va suspenda, dar asta e aproape imposibil (ca să nu discut cât e de dezirabil, din alte puncte de vedere). Sau poate să se lase “înfrânt” de parlament, adică să fie acel preşedinte simbolizator şi de Nadii primitor cu care partidele parlamentare să n-aibă motive să fie în dispută politică. Dar alternativa asta este exclusă de ce spuneam la începutul acestui articol. Un astfel de preşedinte ar fi sancţionat irevocabil de electorat.
Şi cum se poate menţine popular un politician? Simplu, printr-un mesaj populist. Acum, aici e un termen neînţeles, este de multe ori folosit în sens peiorativ, deşi nu are neapărat o astfel de valenţă. Dar e drept că dacă există mai multe feluri de populism, unele din ele sunt cât se poate de nocive, de exemplu cele care poartă numele de demagogie. Dar nocive nu înseamnă în nici un fel ineficace; din contră, astfel de mesaje pot fi foarte eficace electoral.
Asta reprezintă a doua consecinţă gravă la nivel instituţional a suspendării. Preşedintele va fi obligat de jocul politic să recurgă şi să menţină un mesaj populist, ca să-şi asigure stabilitatea mandatului. Pe undeva e o consecinţă ironică. Dacă pentru asta a fost suspendat Băsescu, suspendarea a făcut ca situaţia care a generat-o să se generalizeze. Dacă acest parlament şi majoritatea celor 322 chiar au crezut că tranşează disputa cu preşedintele în favoarea lor atunci nu au fost doar iresponsabili, ci şi idioţi. N-au făcut decât s-o facă permanentă. Căci, în condiţiile politice autohtone, care este prin excelenţă ţinta criticii şi atacurilor într-un discurs populist (sau chiar demagogic, dacă se referă la instituţie, nu la majoritatea de acolo) ? Parlamentul, evident, cel care este pe ultimele locuri când vine vorba de încrederea şi aprecierea publicului.
April 26, 2007
[...] Mincinoşi care ne iau de fraieri Published April 25th, 2007 in poli-ticuri. Tags: comunism, legea ani, macovei, parlament, vacaroiu. Technorati Tags: comunism, legea ani, macovei, parlament, vacaroiuCând citeşti declaraţiile şefilor de partide româneşti după ce l-au văzut pe domnul Văcăroiu la fel de jucător şi guraliv ca şi Băsescu te întrebi ce dracu i-a apucat pe toţi. In chip firesc, preocuparea noastra principala e legata de agenda guvernamentala. Am discutat cu cei prezenti si am capatat din nou angajamente pentru sustinerea in parlament a punctelor de pe agenda guvernului: ANI, proiect legislativ privind scrutinul uninominal. [...]
April 26, 2007
Suspendarea nu e revocare politica. Daca ar fi revocare asa cum pretinzi tu ar insemna ca mandatul de presedinte e acum la popor. Si ca daca nu-l da inapoi printr-un referendum validat ramane la popor. In fapt, contrar a ceea ce pretinzi, suspendarea e doar o sansa pentru popor de a-i retrage mandatul presedintelui. In cazul in care nu o va face, mandatul ramane acolo unde este acum: adica la presedinte.
April 26, 2007
SE FACE O CONFUZIE SERIOASA INTRE CE INSEAMNA A FI POPULAR SI A FI POPULIST. A fi populist presupune din partea unui politician satisfacerea unor interese MINORE ale maselor în interesul de a cîstiga imagine si putere. A fi popular presupune înhămarea politicianului la efortul de îndeplinire a unor deziderate legitime, dezirabile, de mare interes ale natiunii. Acordarea unui sir de zile nelucratoare libere de 1 Mai, anuntarea unei cresteri salariale de 10% pentru bugetari, sau anuntarea despagubirii comparatorilor de autoturisme Dacia sunt de departe masuri populiste. Actiunile lui Basescu de a favoriza o justitie corecta, de demascare a coruptiei in scopul lichidarii ei, de a condamna comunismul in aceasta tara, de a aduce la lumina dosarele Securitatii nu sunt populiste de loc, sunt imperative populare.
In ce priveste hohotele lui de ras, sau faptul ca apreciaza un meci de fotbal sau ca sta de vorba la un pahar cu unul si cu altul, in maniera cunoscuta, acestea sunt atributele de totdeauna ale omului Basescu. PARDON, ESTE O MARE CALITATE A UNUI OM ACEEA DE A FI NATURAL, DE A ÎSI MENTINE IDENTITATEA PROPRIE CHIAR SI DUPA CE A FOST ALES PRESEDINTE, SI DE A NU ÎNCEPE SA COPIEZE IMAGINEA PUBLICA PE CARE SI-O FACE VULGUL SI COMENTATORII DESPRE CUM AR TREBUI – IN MINTEA LOR – SA ARATE UN PRESEDINTE: cu mesa de par scurtata, cu fata grava si rituoasa, sau pur si simplu artificial, fals.
April 26, 2007
Un lucru e simplu: poporul il vrea pe Traian Basescu . Si parlamentul nu poate la nesfarsit sa isi bata joc de popor si de dorintele acestuia.
April 26, 2007
Teoria asta are un viciu de logică important, ceea ce o transformă în… whatever.
Preşedintele Traian Băsescu a fost ales ca preşedinte fără a avea o majoritate parlamentară. Pentru a-şi impune premierul, preşedintele a creat o majoritate parlamentară oarecum împotriva sensului votului la alegerile parlamentare. Tot ce avea de făcut preşedintele era să-şi păstreze şi (eventual) să-şi întărească această majoritate pentru a-şi duce la îndeplinire mandatul dat de “popor”. În schimb, el a făcut totul pentru a şi-o sabota. A atacat constant PUR/PC – când l-a inclus în coaliţie, nu ştia că este “imoral”? – a subminat permanent PNL – Stolojan a avut 3 tentative de puci nereuşite – a legitimat opoziţia la UDMR prin sprijinirea UCM, a încercat să impună alegeri anticipate pentru a-l pune pe “dragă Stolo” premier… În momentul în care intri în război cu toată lumea, mi se pare de bun simţ să te gândeşti la o strategie politică, or este evident în momentul de faţă că preşedintele nu are această strategie.
Chiar dacă Parlamentul nu a reuşit să demonstreze că preşedintele a încălcat Constituţia în litera ei, mi se pare evident că Traian Băsescu a făcut tot ce i-a putut pentru a submina/subordona instituţiile. Desigur, nu pentru instaurarea dictaturii cum reclamă unii, ci doar pentru a înlocui un “grup de interese” cu un alt “grup de interese”. Nu poţi să vorbeşti de curăţenie morală şi să defilezi de mânuţă cu parcările Dalli.
Dintr-un lider de dreapta relativ rezonabil, Traian Băsescu se transformă pe zi ce trece într-un lider populist anti-sistem, cu un discurs pronunţat de stânga, cu nimic diferit de un Vadim-Tudor sau Gigi Becali. Practic, el face pur şi simplu jocul coaliţiei anti-prezidenţiale care se pregăteşte să facă românilor “o ofertă greu de refuzat”: o guvernare liniştită (în care se votează legile necesare integrării – Legea ANI a lui Chiuariu fiind chiar mai radicală decât a Monicăi Macovei, partidele cooperează cu calm, la Cotroceni au loc consultări cu toate partidele, sunt ascultate toate punctele de vedere, preşedintele interimar are preocupări spre mersul economiei )- vs. 2 ani de scandal continuu.
April 26, 2007
RPD,
conditiile de aprobare a referendumului nu au legatura cu caracaterul de revocare politica; “sansa” e un termen partizan
pentru “prilej” de a schimba presedintele, ceea ce e exact definitia expresiei.
Caloianu,
popular este o trasatura de stare. Un om este popular sau nu, adica oamenii il plac sau nu. Populist este in schimb trasatura unui mesaj, sau in general a unui mod de a face politica, definita ca apelul la mase impotriva unei elite politice sau economice. In general discursul populist e o cale de a fi popular, in anumite contexte.
Vasile,
nu stiu daca il vrea pe Basescu, dar e adevarat ca poporul nu poate fi ignorat la infinit. Problema e ca cu cat e ignorat mai mult cu atat reactia lui este mai violenta. Mai violenta si, in consecinta, mai putin gandita.
April 26, 2007
Cristian,
sunt in mesajul tau legat de presedintele Basescu lucruri cu care as putea fi de acord, lucruri cu care nu sunt de acord, lucruri care se pot dezbate. Lipseste enuntul si explicatia viciului de logica pe care l-ai gasit articolului.
April 26, 2007
Votul meu, al nostru al tuturor ,care n-am agreat PSD-ul si complicii acestuia, inteleg ca a fost anulat prin hotararea dictatoriala a unui Parlament
iresponsabil. Restauratia, viclean instaurata , si Constitutia dibaci manipulata ne arunca inafara democratiei europene si ne trimite spre un
haos din care nu vom mai iesi intregi. Ma refer la insasi configuratia statala.
Se conteaza pe indiferenta electoratului si poate aici ar trebui sa gasim calea de a raspunde activ. Dar, cum? Vor exista spirite inalte care sa ne indrume, sunt sigura! Basescu ne reprezinta si asta trebuie sa le fie clar celor care au destabilizat tara, tocmai cand speram ca am ajuns la liman .
A fi alaturi de Presedinte , asadar, este un imperativ.
April 26, 2007
@Cristian Banu…
nu vrei tu sa asteptam relaxati si publicarea acestor legi in Monitorul Oficial? nu de alta, dar am mai avut promisiuni si consultari si sustinere declarata din partea partidelor pentru o gramada de reforme…
oricum coalitia anti-prezidentiala tocmai a decis ca presedintele acum cetatean simplu ( cata dobitocie din partea lor pentru domnul Basescu nu este simplu cetatean… este presedinte suspendat ) nu are voie sa-si expuna motivele la TVR sau SRR si ar fi vrut ca sa nu fie admis nici la dezbaterile sau emisiunile politice de la televiziunile private…
April 26, 2007
Articolul e construit pe premisa că între Preşedinte şi Parlament este, trebuie să fie şi va fi întotdeauna un conflict ireductibil.
În realitate lucrurile pot fi aşa doar dacă în jilţul prezidenţial ajunge un personaj bolnav de putere, orgolios, răzbunător, conflictual şi lipsit de diplomaţie.
Adică exact situaţia de acum.
Spre deosebire de Băsescu, Iliescu era doar bolnav de putere, poate orgolios şi uneori răzbunător.
De aceea susţin că Băsescu e un upgrade al lui Iliescu. Un upgrade mai mult prin extensie şi mai degrabă involutiv.
Pe aceeaşi direcţie de upgrade, se ajunge în continuare de la Băsescu la Becali, şi acesta cu şanse prezidenţiale.
Estimez (vorba cuiva drag multora de pe aici) că în următorii zece ani vom mai avea preşedinţi suspendaţi de parlament doar dacă sunt dintre cei doi cu B amintiţi de mine aici.
April 26, 2007
Viciul de logică este că tu porneşti de la premisa ostilităţii parlamentului faţă de preşedinte, iar eu încercam să demonstrez că este o ostilitate provocată chiar de preşedinte, mai mult sau mai puţin premeditat. Un politician serios s-ar fi preocupat în primul rând de asigurarea unei majorităţi în vederea atingerii obiectivelor politice. Dar pentru asta trebuie diplomaţie, abilitate care îi lipseşte complet lui Traian Băsescu.
Mai mult, afişându-se cu Stolojan, preşedintele îşi subminează şi susţinerea PD-ului, care se vede atras într-o altă alianţă făcută la centru peste capul lor, cu un partid care, în afară de Stolojan, cât de cât popular, nu le aduce nici un beneficiu concret. Până la urmă PNL a adus ceva concret alianţei D.A. şi a ajutat mult la câştigarea alegerilor.
Faptul că în momentul de faţă liderii PD sunt undeva în background, primplanul fiind luat de liderii PLD nu este de natură a ridica moralul democraţilor care au suferit din cauza preşedintelui (prin alungarea de la guvernare) şi nu ar fi exclus ca cei din teritoriu să-şi caute soluţii individuale.
April 26, 2007
@doc
Posibilitatea e cuvantul potrivit.
@Carolla
” Vor exista spirite inalte care sa ne indrume, sunt sigura”
“Basescu ne reprezinta”
Mi-e greu sa inteleg cum poti pune cele doua afirmatii in acelasi paragraf. Exceptand cativa ziaristi de cenaclu nu am mai auzit pe nimeni sa-l gratuleze pe Basescu cu categoria “spirite inalte”. Are multe merite dar ….
Si apoi, ce ne facem cu romanii astia care nu mai vreau sa fie indrumati de cineva ? .. astia care s-au luptat cu tatucul Iliescu si sunt ingrijorati de popularitatea baciul Becalii ? N-ar fi mai bine sa ne luam soarta in maini si sa fim proprii responsabili de cautarea fericirii ? Nu de alta dar lista nominala cu dulci sperante s-a transformat de-a lungul timpului in una cu triste amagiri.
April 26, 2007
Cristian,
am sa incerc sa ocolesc elementele de opinie politica, pentru ca o astfel de discutie s-ar risipi la nesfarsit. Putem (sper) sa ajungem la un consens pe o realitate faptica, in sensul in care sunt absolut de acord ca parlamentului acesta nu i s-a nazarit pur si simplu sa se lupte politic cu presedintele. Din contra, din pozitia prezidentiala Traian Basescu a fost si este un jucator de calibru, care s-a implicat permanent si activ in disputele politice. Asa cum a promis – din nou, nu atasez termenului vreo calitate, ca sa nu intram in disputa politica, doar constat un fapt ca atare -, asa cum constat faptul ca, fara o astfel de oferta politica, probabil ca nu si-ar fi castigat mandatul; si fara respectarea ofertei politice e greu de crezut ca popularitatea si sansele lui la un al doilea mandat ar fi fost la fel de mari. Ceea ce inseamna, pe termen lung, ca i-ar fi luat locul un presedinte care ar fi corectat aceasta problema. Idea de a individualiza discutia, de a considera ca e una exceptionala creata de Traian Basescu este, analitic vorbind, una gresita. Vezi mai jos de ce este gresita si empiric:
Horia,
din nou, nu intru in dezbaterea de opinii politice, nu are sens. Spui, si tu, ca aceasta situatie este creatia exclusiva a lui Traian Basescu; pe care il enumeri alaturi de Iliescu intr-o categorie de presedinti. L-ai uitat pe Emil Constantinescu, e singurul exemplu care a ramas. Din pacate pentru teoria ta, nici acest ultim presedinte nu o confirma. Din contra.
E un fel de amnezie. Chiar si fara sa fie presedinte jucator (de unde si cota rusinoasa de incredere care o are, pentru un fost sef de stat) chiar si intrand aproape complet (la nivel de imagine) in schema aceea de “presedinte simbolic”, Constantinescu a avut conflicte politice virulente cu doi dintre cei trei premieri ai lui! Pe unul l-a indepartat la limita constitutiei, daca nu chiar inafara ei. S-a vorbit (cred ca si Ciorbea l-a acuzat de asta, daca imi amintesc bine; Radu Vasile cu siguranta) de o mineriada dirijata de la cotroceni. Astea sunt realitati concrete, la fel ca faptul ca ambii premieri au parasit ulterior partidul, luand o bucata din el. Poate ca pe atunci nu exista inca formulata ideea, dar teoretic vorbind nimic nu ar fi oprit aceste factiuni sa schimbe echilibrul de forte din parlament, si sa-l suspende apoi pe presedinte, mai ales tinand cont de circumstante. Atunci nu exista, acum exista ditamai precedentul!
Am expus care sunt alternativele presedintelui, tinand cont de situatia institutionala astfel creata. Sa invinga parlamentul sau sa fie infrant de el. Ambele sunt cat se poate de instabile, si prin urmare, pe termen lung, aproape imposibile. Daca e presedintele-vitrina, atunci va fi indepartat de electorat, daca va fi presedinte-jucator atunci va intra mai devreme sau mai tarziu in conflict politic.
April 26, 2007
E posibil sa avem o intelegere oculta intre Basescu si Tariceanu cunoscuta doar de cei doi (mai degraba trei) ? Intelegere care sa aiba in centru un aparent conflict intre cei doi. Acest conflict care a obligat opozitia sa sustina guvernul. Si permite aplicarea programului de guvernare…. Si infaptuirea unor reforme… Si pastrarea majoritatii in terenul lor.
Sigur ca ar fi doar o fantezie daca nu ar exista si “semne”. Despre ele, voi reveni …
April 26, 2007
In privinta majoritatii parlamentare pe care Basescu a creat-o mai mult sau mai putin fortat: nu trebuie uitat ca in 2005 Basescu a incercat sa faca ceea ce era cel mai logic de facut: alegeri anticipate, care sa dea o noua majoritate. Conform sondajelor, aceasta noua majoritate ar fi existat, Alianta D.A. fiind creditata cu peste 40% din voturi. S-ar fi renuntat si la “solutia imorala” PUR (intre noi fie vorba, nu trebuie sa-i compatimim pe Voiculescu & Co., in definitv Basescu nu i-a luat cu forta la guvernare, iar ei numai la “interesul national” nu s-au gandit cand au acceptat) si lucrurile ar fi fost mult mai clare. Desi in prima faza Tariceanu a fost de acord cu alegerile anticipate, s-a razgandit in ultimul moment, dand vina pe inundatii.
April 26, 2007
Din nou un viciu de logică. Este adevărat că, exceptând cuplurile Iliescu/Stolojan şi Iliescu/Văcăroiu, regula a fost conflictul între preşedinte şi premier. Dar tot regulă a fost majoritatea parlamentară prezidenţială prin care acesta şi-a controlat premierul. Emil Constantinescu a schimbat 3 trei premieri pe baza unei majorităţi parlamentare create prin negociere politică.
Conflictul nu mai este doar între preşedinte şi premier, conflict la care predispune Constituţia prin această separare în interiorul puterii executive, ci este şi un conflict între preşedinte şi legislativ, ceea ce este o premieră. Acest conflict îşi are originea în incapacitatea lui Traian Băsescu de a păstra o majoritate (fie ea şi la limită). Dacă dorea conflict cu executivul, preşedintele trebuia mai întâi să-şi asigure o majoritate parlamentară cu care să poată impune un alt premier. Cum alegerile anticipate sunt practic imposibil de organizat, soluţia trebuia găsită în interiorul actualei conjuncturi parlamentare.
Însă pe preşedinte nu l-a interesat o rezolvare în cadrul “organizatoric” existent, ci doar să submineze puterea celorlalţi, astfel încât reacţia de adversitate totală este explicabilă. Nu ai cum să separi acţiunea de suspendare de circumstanţe. Condiţii ideale nu există decât în laborator. În “real life” se lucrează cu circumstanţele existente, de care trebuie ţinut cont.
Lăsând la o parte persoanele, partidele, situaţia reală este în felul următor.
Preşedintele intră în conflict cu premierul, numai că în loc să rezolve acest conflict prin conjugarea unei majorităţi parlamentare care să-l schimbe, eludează parlamentul şi încearcă să submineze prin acţiunile sale toate celelalte forţe politice INCLUSIV PROPRIUL PARTID!!! Între un preşedinte solitar sprijinit doar de “popor” şi un parlament, cred că singura alegere democratică este Parlamentul, mai ales în condiţiile în care acesta a respectat regulile.
Modificarea legii referendumului în sensul de a lăsa Parlamentului decizia în cazul invalidării referendumului mi se pare singura soluţie logică de a ieşi din acest clinci. Dacă Traian Băsescu este atât de iubit şi apreciat de popor, poporul o va dovedi la referendum unde poate vota în proporţie de chiar 100% în favoarea sa. “La mâna Parlamentului” se ajunge NUMAI DACĂ CETĂŢENII NU SUNT INTERESAŢI DE REZOLVAREA PROBLEMEI. Deci, nu se anulează poporului dreptul de a decide. În plus, în condiţiile unui vot favorabil preşedintelui, vom asista fără doar şi poate la destrămarea coaliţiei prezidenţiale, iar ceea ce spui tu că este un precedent negativ se poate transforma într-un precedent pozitiv pentru preşedinte.
Până la urmă, Parlamentul a făcut O PROPUNERE. Ea va fi validată sau nu DE ELECTORAT. “Puci parlamentar” – o idioţenie în sine – ar fi fost dacă Parlamentul l-ar fi arestat pur şi simplu pe preşedinte şi l-ar fi impus definitiv pe X ca preşedinte.
April 26, 2007
“Parintelul Antonie” ar fi trebuit decazut demult din drepturile parintesti, nu fiindca
a elaborat o progenitura atat de nefericita ci pentru ca defectele ei genetice pot neferici o natie!
April 26, 2007
Cristian,
Nu, nu e o premiera acum cat a fost o exceptie atunci. Faptul ca conflictul dintre presedintele Constantinescu si cei doi premieri ai sai nu a schimbat majoritatea parlamentara are un singur motiv: ambii premieri erau personaje de rangul doi in partidele lor (in cazul lui Victor Ciorbea, chiar si acest statut este exagerat). E mult de discutat despre motivele pentru care s-a intamplat asta, si ce consecinte a suferit PNTcd pentru ca a acceptat o asemenea situatie; dar e limpede ca, in perspectiva, o astfel de situatie va fi exceptionala daca nu chiar imposibila (*). Din aceasta pricina, Ciorbea si Vasile au putut fi indepartati fara ca presedintele sa-si piarda neaparat majoritatea parlamentara. Dar nici macar mentinerea acestei “majoritati prezidentiale” nu este neaparat reala. Dupa 1999 situatia politica s-a mentinut exclusiv in virtutea inertiei, nu era vorba de o majoritate prezidentiala, cat de un numar de partide disparate, guvernand incoerent impreuna in virtutea faptului ca nu aveau alta alternativa. Imi amintesc ca PDSR chiar a admis public, si cu satsifactie, acest lucru : nu mai avea rost sa incerce sa intervina in forta (din contra), pentru ca fortele politice din arcul guvernamental, care nu mai functionau ca majoritate inchegata, se indreptau oricum spre un dezastru electoral, asa cum o facea si presedintele Constantinescu. Eventuala suspendare a acestuia, chiar daca ar fi fost posibila, nu mai era chiar deloc necesara politic. Evident, chiar si fara sa pomenesc de absenta precedentului la data respectiva, ideea ca Emil Constantinescu poate oferi un model durabil si de presedinte si de mentinere a unei majoritati prezidentiale, este falsa.
(*) Sa fim intelesi, e imposibila in situatia in care o sa avem in continuare o situatie politica similara cu cea de acum, cu partide de forte egale si presedinti parte din ele. Nu este imposibila, este chiar posibila (chiar daca nu neaparat stabila) situatia in care un presedinte nu intra in conflict cu premierul si majoritatea parlamentara care il sustine, pentru simplul motiv ca sunt ce era Vacaroiu pentru Iliescu, un soldatel fidel de partid, bazandu-se pe o majoritate parlamentara monocolora si perfect disciplinata, care la randul ei se bazeaza electoral si se supune presedintelui. Cu alte cuvinte, un parlament inert politic, atasat de presedinte. In aceasta situatie, si pe durata mentinerii ei, sunt de acord ca nu se va ajunge la un conflict politic.
In fine, ca sa fie “din nou” un viciu de logica, trebuie sa fi fost capabil sa demonstrezi anterior vreunul. Nu e cazul.
April 26, 2007
imposibil de explicat aceasta asociere de forte (politice). si pentru ce ?pentru traian .omul needucat nepregatit sau cum vreti sa ii spuneti dar pe care culmea, majoritatea populatiei il agreaza il place si niciunde a fost sau s-a “petrecut “nu a fost jignit ori huiduit asa cum o face” ELITA “asa sa fie de mare diferenta de …..optica intre elita si restul populatiei? atunci cum au ajuns in parlament membrii elitei ? sa fie asa de orb acest electorat incit sa nu mai faca acum diferenta intre bine si rau ? ori zicala ‘CORB LA CORB NU-SI SCOATE OCHII”e cit se poate de adevarata ,si in orice partid ar fi ‘ CORBUL ” nu-i va scoate ochii altui corb fie el in PSD– PNL PRM–UDMR ori in pc sau …..pin daca si asta e partid
April 26, 2007
@Doc
N-am pomenit de Constantinescu pentru că el e de altă extracţie decît ceilalţi trei.
Nu ţin minte ca acesta să fi avut vreun conflict cu parlamentul, cu o majoritate a lui, ci doar cu premierii. Dar conflictul ăsta e inerent, “statuat” de Constituţie.
Şi, în paranteză fie spus, Băsescu a turnat din plin gaz pe foc, atunci.
Zici despre facţiunile premierilor îndepărtaţi de Constantinescu că “teoretic vorbind nimic nu ar fi oprit aceste factiuni sa schimbe echilibrul de forte din parlament, si sa-l suspende apoi pe presedinte”.
Iar eu spun: dacă ar fi putut ar fi făcut-o; doar nu crezi că pe vremea aceea parlamentarii aveau mai multe scrupule decît cei de azi.
Mai zici că: “Daca e presedintele-vitrina, atunci va fi indepartat de electorat,”
Da, şi? Care e nenorocirea?
Şi nici nu este aşa, dar să zicem. O să avem mereu alt preşedinte. Abia nu o să înţepenească pe acolo din prea multă “iubire faţă de popor”.
Ar fi chiar mai bine ca aleşii să beneficieze de un singur mandat. Nu s-ar mai preocupa în principal de asigurarea celui de al doilea, ci doar, aşa cum e normal, de obiectivele pentru care au fost aleşi.
Temerea ta, aceea că odată învăţat, Parlamentul se va juca mereu cu suspendarea, din te miri ce, nu e numai nejustificată ci de-a-dreptul un proces de intenţie la adresa lui.
Vrei să spui că după acest precedent dacă Constantinescu ajunge iarăşi preşedinte (ipotetic vorbind) va fi şi el suspendat în maximum doi ani?
Dacă ar fi aşa atunci singura soluţie e republica parlamentară. Ceea ce nici n-ar fi rău. Multe state prospere sunt aşa.
Sau monarhia constituţională. Şi cu ea sunt de acord. Din aceleaşi motive.
April 26, 2007
@cristian banu
tot vorbim de logica, vreau doar sa iti spun ca logica referendumului este inversa fata de ce spui tu.
Parlamentul (corect sau incorect nu discutam) acuza presedintele de chestii si propune suspendarea lui. Acuzatorul trebuie sa convinga suficienti cetateni sa sustina suspendarea, adica sa ii valideze propunerea. Pentru asta sunt necesare doua conditii: sa vina suficient de multi la vot si sa voteze pentru. Daca cetatenii nu vin la vot suficient de multi sau daca nu voteaza suficient de multi pentru, inseamna ca acuzatorul (Parlamentul nostru) pierde cauza si se restabileste situatia anterioara.
Nu mai chinui logica, pentru ca e deja firava in spatiul public romanesc.
April 26, 2007
@ DOC, @ Cristian Banu
Pornesc de la articolul lui Doc. Strict analitic:
1. e adevarat ca se putea o suspendare (cu temei in constitutie, cu temei in jocul poitic etc; daca nu acceptam acest tip de temeiuri, vom fi obligati sa acceptam temeiul aposteriori, sau al experientei dovedite: daca s-a infaptuit, e clar ca a fost si posibil)
2. e adevarat ca s-a creat un precedent: orice parlamnet se va putea revendica cel putin de la aceasta situatie de fapt.
3. e drept ca in acest context presedintele va trebui sa isi asigure stabilitatea prin joc politic (sunt de acord cu domnul Banu ca nu putem porni de la premisa unui conflict intre parlament si presedinte, sunt de acord cu DOC ca e vorba ca acesta nu este o premisa de facto, e o premisa posibila – adica se poate ajunge la un conflic – DOC: nu reiesea din articol ca ar fi doar o posibilitate, dar pt ca ai revenit, accept acest al doilea argument al tau: conflictul e o posibilitate, deci va putea fi o premisa pt suspendare).
4. e drept ca daca admitem ca posibil un conflict intre cele doua institutii (conflict pe care – v. precedentul – doar constitutia nu il poate limita) atunci, nu pot decat sa fiu de acord cu domnul Banu ca un presedinte prevazator, ca politician abil, va face tot posibilul sa nu provoace conflictul. Astfel va putea intotdeauna recurge la mediere intre partidele politice, va putea intari astfel majoritatea parlamentara care sustine guvernul etc. Prevazator fiind, va intretine, asa cum spune DOC, simpatia electoratului care l-a propulsat, va incerca sa cucereasaca chiar un surplus de “electorat” potential.
5. E imposibil, daca esti prevazator si vrei sa eviti conflictul real, sa subminezi acea majoritate parlamentara care este uniforma cu vointa majoritatii electoratului. Daca faci asta, in mod normal, vei deruta propriul electorat (exista si situatii abnorme – v. ce se intampla: Basescu a atacat coalitia, respectiv alianta, dar electoratul nu il blameaza).
6. avem cadrul jocului institutional si avem un potential conflict (genereaza constitutia posibilitatea conflictului? Nu as merge pana aici, ar fi impotriva scopului ei asumat.) Cred ca originea se afla in ceea ce tu, DOC, iei ca fapt constatat: electoratul vrea un presedinte jucator. Dar eu as impinge analiza: daca electoratul vrea un presedinte jucator, e aceasta vointa compatibila cu vointa care incredinteaza puterea parlamentului? Si mai mult, cu aceasta putere actuala definita constitutional si prin alte regulament ?
Altfel spus: noi putem porni de la constatari, dar va trebui sa constatam inca ceva: ca electoratul a asumat simultan posibilitatea unui presedinte jucator (v. argument DOC: “presedinte jucator i-a adus presedintelui mandatul” ) si realitatea limitelor puterii parlamentare (electoratul a votat liste cu acesti parlamentari si a asumat implicit puterile mandatului lor).
Poate fi raspunzator poporul ca spera la prea mult, la lucruri incompatibile in acest cadru? DOC, vei spune ca nu. Sper sa nu imi dai contra-argumentul Curtii constitutionale: presedintele poate fi jucator. Daca citesti cu atentie limitele acestui concept, vei vedea ca CC a afirmat posibilitatea de a se “juca” a presedintelui (nu exista efecte juridice, nu exista efecte reale prin jocul presedintelui).
7. Domnului Banu: mi-ar placea sa inteleg mai clar continutul afimatiei dumneavoastra: “În plus, în condiţiile unui vot favorabil preşedintelui, vom asista fără doar şi poate la destrămarea coaliţiei prezidenţiale, iar ceea ce spui tu că este un precedent negativ se poate transforma într-un precedent pozitiv pentru preşedinte.”
8. e drept ca electoratul poate sa transeze prin votul la referendum si ca poate dezice si “precautiile” invocate pentru schimbarea legii referendumului, prin participarea de 100%. Dar, eu cred ca votul referendumului, indiferent ca este un vot impotriva suspendarii strivitor in procente, cred, zic, ca nu poate sa fie un temei pentru a evita regenerarea conflictului. Deci, ne putem dori si hotari pentru un presedinte jucator, in actualul cardu institutional din Romania?
April 26, 2007
Horia,
cred ca am mai discutat asta, dar se pare ca e inutil. Nu poti contraargumenta cu opinii politice, fie ele oricat de oneste. Mesajul tau este un non sequitur la discutia pe care o purtam pana acum. Sa-ti dau un singur exemplu:
– Spui: “situatia de acum tine de caracterul presedintelui actual, deci nu ai dreptate”
– Iti arat ca situatia s-a repetat in principiu (si s-ar fi putut repeta fidel, daca n-ar fi lipsit niste factori irelevanti pe termen lung) si pe vremea lui Constantinescu
– Raspunsul tau? Ei, “Constantinescu era de alta extractie”
Sigur ca era, pot sa fiu pe deplin de acord cu opinia ta. Dar tocmai ca a fost de alta extractie decat ceilalti demonstreaza ca nu avem aici de a face cu o problema de persoane. Nu contrazici, ci confirmi ce spuneam. Si asa mai departe.
April 26, 2007
intrebare,doc:
se poate destitui in mod legal parlamentul cu 500.000 voturi?
daca da,de ce nu se demareaza acest proces?
April 26, 2007
Mircea,
parlamentarii nu pot fi destituiti decat prin alegeri sau condamnare penala. Singurul mod de a dizolva constitutional parlamentul este, practic, o decizie a majoritatii membrilor de acolo. Mai multe despre subiect in comentariile articolului anterior.
April 26, 2007
@adriana… nu cred ca poporul a stiut ce presupune democratia atunci cand a votat in 1991 Constitutia ( modificarea din 2003 e umbrita de urna mobila si de alte chestiuni – oricum amprenta domnului Iliescu este prezenta in amandoua ). Abia acuma cand vedem limitele si lipsurile Constitutiei, putem sa incepem o dezbatere pe tema asta.
Cert este ca atata vreme cat presedintele pentru a-si impune programul politic ajunge dintr-un motiv sau altul in conflict cu parlamentul, parlamentul are la dispozitie un precedent extraordinar si anume suspendarea presedintelui si astfel transeaza chestiunea in favoarea sa timp de 30 de zile ( sau mai mult – vom vedea ce se va intampla dupa acest referendum).
Te referi la respectarea procedurilor de catre Parlament, pentru ca regulile democratice le calca ipocrit in picioare.
April 26, 2007
2 comentarii la subiect (zic io):
- presedintele interimar jucator – ceea ce face acum Vacaroiu este mai grav decat orice a facut Traian Basescu in ultimii 2 ani: isi asuma toate prerogrativele presedentiei fara a fi ales in functia cu pricina. Ceea ce a facut Basescu in ultimii 2 ani ca presedinte (bine sau rau, nu conteaza), a facut ca presedinte ALES.
- toata discutia in jurul suspendarii, cum a fost facuta, cum se schimba regurile jocului in timpul jocului si tot restu, nu are sens de pe pozitii partizane. Problema nu este daca esti cu Basescu sau nu, daca sustii parlamentu sau nu, problema este ca sistemul este prost. Adica mai pe scut, Contitutia Romaniei este prost facuta (va multumim domnule Iorgovan).
Puterea nu o are nimeni (mai exact au mai multi bucati din aceeasi putere), procedura de suspendare a presedintelui este incompleta, parlamentarii pot fi si ministri (o separare foarte originala intre executiv si legislativ), fiscu nu te poate intreba de unde ai banii pe care nu ii poti justifica, imunitatea este folosita pentru a scapa de puscarie (si nu pentru libertatea cuvantului).
Asta e discutia reala, mi se pare mai necesar sa vorbim despre modficarea constitutiei decat despre suspendarea lui Traian Basescu.
April 26, 2007
Cine are dreptate, nu are importanta. Eu cred ca Basescu pentruca toata lumea stie de fapt de ce este acuzat si ce pungasi se afla de partea cealalta. Dca am trai in Patagonia, poate ar avea rost sa discutam, asa cum stau lucrurile in Romania ne pierdem timpul pentruca cei care in momentul de fata sunt contra lui Basescu nu se gindesc decit la dosarele lor de la procuratura si tribunale sau la miliardele care urmeaza sa vina de le UE.
Un singur lucru este important :
Daca romanii vor intr-adevar sa traiasca mai bine si hotii sa ajunga la puscarie, vor veni ei la referendum ?
Acum vom vedea daca “popoarele isi au conducatorii pe care ii merita ‘” !
Daca in 1945 am dat vina pe rusi, daca in 1989 am dat vina pe teroristi,
acum pe cine vom mai da vina ??
April 26, 2007
@ Doc
Primul viciu de logică a fost semnalat în primul comentariu. Nu ai reuşit să mă convingi că premisa de la care ai pornit este corectă. Conform practicii dintre 1990 şi 2004, majoritatea parlamentară este – ca regulă – proprezidenţială. Nici Ion Iliescu, nici Emil Constantinescu nu au încercat să submineze partidele şi Parlamentul şi nici nu au atacat majoritatea parlamentară.
Deşi electoratul a propus altceva, Traian Băsescu a ales să construiască o altă majoritate decât cea rezultată iniţial. Am introdus limita de timp la 2004, deoarece prin separarea alegerilor prezidenţiale de cele parlamentare această premisă dispare în următorul ciclu electoral, fără însă ca ea să implice şi faptul că regula devine conflictul preşedinte-parlament (cred că suntem de acord că, prin separarea puterii executive între preşedinte şi premier conflictul între cei doi devine inevitabil).
Faptul că Traian Băsescu a reuşit să crească în sondaje este şi nu este relevant, deoarece este o măsurătoare cantitativă, nu calitativă şi nu ştim dacă sprijinul este pentru ideea de “preşedinte-jucător” sau pentru Traian Băsescu însuşi ca personaj popular simpatic. Eu înclin să spun că este pentru persoană, inevitabil liderii populişti atrag simpatii suplimentare, dar nu avem de unde şti.
Al doilea viciu de logică – scuze că nu am fost foarte coerent – vine din constatarea că decizia parlamentului constituie un precedent “pozitiv” pentru relaţia de superioritate a parlamentului în relaţia cu preşedintele. Ceea ce este fals, deoarece porneşte de la premisa că preşedintele pierde la referendum, oarecum straniu ţinând cont că toată lumea susţine că fiind atât de popular preşedintele nu va avea probleme. Supremaţia parlamentului asupra preşedintelui devine efectivă NUMAI dacă este validată de electorat la referendum. Dacă preşedintele obţine 100% la referendum, Parlamentul s-a făcut de râs. Tocmai asta este frumuseţea democraţiei şi de aceea susţin că afirmaţiile că avem de a face cu un puci parlamentar sunt ridicole. Nimeni nu a luat DECIZIA din mâna ELECTORATULUI.
[În continuare pt. Adriana] – lipseşte de acolo un “anti” :Lol:
Dacă Băsescu va câştiga la referendum, PSD-ul în principal, şi PNL-ul în secundar, vor fi penalizate la alegerile care vor urma, cele europene anul acesta – pe care nu mai le poate amâna Tăriceanu – şi cele de anul viitor (locale şi parlamentare). Din acest punct de vedere, sunt toate şansele ca această coaliţie anti-prezidenţială să se destrame, liderii celor două partide să plătească pentru eşec ş.a.m.d.
@SD
Nu eu chinuiesc logica. Democraţia înseamnă fie participare, fie reprezentare. Dacă poporul alege să nu participe, înseamnă că delegă responsabilitatea deciziei reprezentanţilor săi, adică Parlamentul. Cine tace, consimte.
În fine, ceea ce mă îngrijorează pe mine cel mai tare este suportul excesiv pentru partidele şi liderii anti-sistem, însumate PRM+PNG+P(L)D sunt acum peste 50%, iar liderii lor ajung cam la 70%.
April 26, 2007
Cristian Banu: “Până la urmă, Parlamentul a făcut O PROPUNERE. Ea va fi validată sau nu DE ELECTORAT.”
Aceasta propunere este validata atunci cand poporul se prezinta in numar suficient conform legii la urne SI voteaza pentru ea (pentru propunere). Ok? Bun. Ca sa nu fie validata, trebuie sa negam afirmatia de mai sus. Asta se traduce prin: aceasta propunere nu este validata atunci cand poporul NU se prezinta in numar suficient conforma legii la urne SAU Nu voteaza pentru ea ( NOT (a AND b) = NOT a OR NOT b – ca tot vrei sa operam cu expresii logice )
So, conform rationamentului expus mai sus, prin neprezentare suspendarea nu este validata. Suspendarea nu este validata, atunci presedintele nu mai este suspendat, deci LOGIC devine presedinte in functie. Logic, nu? Asta apropos de cine face vicii de logica in argumentatie…
April 26, 2007
nu s-au terminat porcariile
Stati asa!!!!!!Tocmai am auzit o stire ce mi-a facut parul maciuca:
NU SE VOR ORGANIZA SECTII DE VOT IN STRAINATATE, LA AMBASADE PT CA NU E TIMP!!!!!!!!!!!!!
Dupa ce minoritatile religioase din romania nu pot vota simbata, nu vor putea vota nici cetatenii romani din strainatate!
Lumea nu intelege ca nu neaparat drepturile cetateanului Traian Basescu sint incalcate, ci ale tuturor romanilor. De unde stim ca intr-o zi nu ni se vor incalca si noua niste drepturi?
Unde e presa libera si independenta? Unde e societatea civila? Nu ma mai mir ca am fost poporul cel mai las, cel mai obedient, fara dizidenti timp de 60 de ani!
Cred ca nu avem salvare ca popor. Ne putem salva individual, plecind din tara.
April 26, 2007
@Doc
1 Am spus că Constantinescu era de altă extracţie, numai ca răspuns la reproşul tău că nu am pomenit şi de el.
Deci nu în felul în care prezinţi tu lucrurile.
2 Situaţia s-a repetat în principiu numai în privinţa relaţiei lui Constantinescu cu premierii (aici nu te-am contrazis) NU şi cu Parlamentul şi NU ai demonstrat deloc că s-ar fi putut întîmpla. Forţezi pur şi simplu o concluzie pe baza a ceea ce s-a întîmplat ulterior, echivalînd nejustificat premisele.
3 Nu confirm deloc ce spuneai tu.
Tu susţii (nu demonstrezi) că indiferent cine e preşedinte suspendarea e a lui dacă supără cîţiva parlamentari influenţi capabili să-i ridice tot parlamentul în cap.
Eu susţin că nu e o fatalitate pentru orice preşedinte ci numai pentru cei ca Băsescu care, ca şi el, îşi fac singuri acest deserviciu, lor şi mai ales ţării.
Daşi nu vrei uite încă o opinie politică. Băsescu este excepţional în campanii de alegeri. De asta a şi ajuns preşedinte.
Dar odată ajuns şi-a atins nivelul de incompetenţă. De asta a fost suspendat.
Aparent off-topic vreau să-ţi spun că discuţiile care se poartă şi aici şi în alte locuri pe teme politice, mai ales pe tema Băsescu pro şi contra, nu pe raţiune sunt ele întemeiate ci pe credinţe.
Raţiunea nu are putere în faţa credinţei şi o ştiu de la Gustave Le Bon.
De aceea demonstraţiile sunt imbatabile doar pentru cei de aceeaşi credinţă.
Cei de alte credinţe văd uşor hibele lor. Dar cînd încearcă să le pună în evidenţă rezultă un dialog al surzilor.
Doar realitatea le mai poate tranşa.
Şi realitatea este că Constantinescu, inadecvatul, NU a fost suspendat, iar Băsescu, incompetentul, A FOST.
April 26, 2007
O incercare de demontarea analitica a situatiei actuale in emisiunea 100%, de pe realitatea cu Bogdan Teodorescu, de la SNSPA.
Macar ca opinie, cred eu lucida, ar merita luate in seama si ,de ce nu in discutie, argumentele acestui analist de marketing politic
April 26, 2007
De asemnea, aceeasi emisiune, editia din 26 aprilie (inregistrari pe site+ul aceluiasi post TV): doi profesori de drept constitutional, care pledeaza pentru o logica formala! in interpretarea situatiei actuale.
April 26, 2007
Cristian Banu,
Asta nu e un viciu de logica. Nu pot (contra-)argumenta o convingere.
Nu, aici nu e neaparat vorba de coerenta ta, ci de coerenta (lipsa ei, mai precis) pe care acest pasaj o are cu ce spuneam eu, si cu realitatea. Faptul ca acest presedinte, popular, nu pare sa riste sa piarda un referendum (aici ar fi atat de multe alte lucruri de spus, dar m-as lungi inutil) este una, nu are legatura cu precedentul creat. Apoi nu am pornit de la premisa ca presedintele ar pierde in general la referendum cand am spus ca parlamentul si-a pus la dispozitie o arma foarte convenabila in lupta politica.
April 27, 2007
In emisiunea 100% de pe Realitatea, 2 profesori de drept constitutional au fost invitati sa-si expuna punctul de vedere privind hotararea Parlamentului de a decide ce se va intampla in cazul in care referendumul nu e validat.
S-au desprins din discutie 2 puncte importante:
1. Curtea Constitutionala, va decide nu doar daca referendumul a fost sau nu valid (iar daca a fost, cu ce rezultat), dar si existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României. Asadar, in cazul in care la vot nu se prezinta 50% + 1 din alegatori, CC poate decide, pe langa faptul ca referendumul nu e valid, si ca interimatul functiei de Presedinte nu se mai justifica. In acest moment, tot ce ar mai putea Parlamentul sa hotarasca ar fi detalii de ordin tehnic.
2. Daca la vot nu se prezinta 50% + 1 din alegatori si referendumul nu se valideaza inseamna ca populatia nu e interesata de tema propusa de Parlament (demiterea Presedintelui) si lucrurile revin la stadiul initial, Presedintele isi reintra in atributiuni. Exemplul dat a fost: Parlamentul, prin suspendarea Presedintelui, ridica stacheta alegatorilor. Daca acestia nu o trec (iar asta poate insemna ori ca voteaza impotriva demisiei, ori nu se prezinta la vot), cererea Parlamentului nu se poate realiza.
April 27, 2007
Rahmaninov,
CCR nu poate decide (ma refer, dupa constitutie) decat doua lucruri, ca referendumul de demitere a fost aprobat si atunci presedintele este demis, sau nu a fost aprobat, si ca interimatul inceteaza si revine in functie. Nu poate decide nimic altceva, pentru ca nu are suport constitutional pentru nicio alta decizie. “Invalidarea referendumului” nu este o decizie a CCR, este o constatare a neindeplinirii unei conditii legale pentru aprobarea lui. Nu e clar ce “detalii de ordin tehnic” stabileste parlamentul in acest caz, nu e deloc clar cu ce suport legal si constitutional poate sa considere acest caz ca fiind diferite, nu e clar cu ce suport legal si constitutional poate sa decida orice in acest caz.
April 27, 2007
In Constitutie, Art. 146 (Atributiile CC), se spune:
“Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:
[..]
g) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
[...]
i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;”
Conform pct. i) CC va constata daca referendumul e valid sau nu, iar daca e valid cu ce rezultat, insa, indiferent de rezultat, indiferent de validitatea/invaliditatea referendumul CC nu trebuie sa constate si “existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României” conform pct. g)? CC a constatat o data existenţa împrejurărilor care justifică interimatul in momentul suspendarii Presedintelui, intrebarea este: dupa referendum, CC trebuie sa verifice daca aceste imprejurari (care justifică interimatul) mai exista sau nu?
April 27, 2007
Cine constata validarea/nevalidarea referendumului, nu CC?
In privinta “detallilor de ordin tehnic”, logica celor 2 profesori de drept era: atata timp cat CC contata ca nu se mai justifica interimatul (chiar in cazul unui referendum nevalid), Parlamentul nu mai poate schimba nimic. Ar putea sa dea o declaratie prin care sa ia act de decizia Curtii, de exemplu, sau, exemplul ales in emisiunea de aseara ar putea sa dea o declaratie prin care sa-si ceara scuze Presedintelui. Evident, nu va fi cazul, era doar o gluma cinica.
Sigur, in ideea ca oricum CC va decide (asa sa fie oare?), te poti intreba de ce a mai fost nevoie de acesta hotarare a Parlamentului.
April 27, 2007
Sigur. In esenta ce e acolo e ca parlamentul a hotarat cu de la sine putere ca “invalidarea referendumului” reprezinta un caz special (s-a vorbit de “vid legislativ” o aberatie enorma), si a mai hotarat ca el “va stabili pasii procedurali de urmat” in aceasta situatie.
April 27, 2007
Exact! S-a spus, stati dom’le ca ce scrie acolo e ca parlamentul va respecta decizia Curtii; intrebarea fireasca este “dar trebuia sa hotarati asa ceva ??”, era o chestie care intra in discutie, sau cum? Ce rost are hotararea respectiva?
April 27, 2007
@DOC
1. “invalidarea” referendumului in sensul punctat de cei doi juristi, este o interpretarea a consecintei de a constata ca nu s-au indeplinit conditiile suficiente de validare (e.g. nu s-a prezentat suficienta populatie cat sa poata fi luata, asa zicand o decizie cu sens “pozitiv” ). Imposibilitatea de a valida a fost interpretata o in sensul negatiei: “invalidare”. In logica, din simpla neputinta de a valida nu decurge cu necesitate “invalidarea”, ci o situatie indecidabila (de genul nici,nici / sau, sau). Dar CC trebuie sa ia o decizie definitiva prin care sa nu creeze un blocaj (de genul “imposibil de a decide”). Acesta este argumentul pentru care nu poate da decat o interpretare cu valoare de decizie in cazul validitatii referendumului.
2. s-a punctat clar ca o neprezentare suficienta reprezinta o afirmarea a stadiului anterior suspendarii (presedinte plin).
3. decizia CC, ca judecator referenadar si judecator constatator, devine obligatorie pentru Parlament care trebuie sa ia act de continutul deciziei. Detaliile de ordin tehnic ce i-ar reveni parlamentului cred, ar fi cele legate de problama interimatului, numai in cazul in care am avea de-a face cu un referendum valid cu un vot majoritar pentru demitere. Atunci ar incepe un nou interimat si ar trebui luata decizia pentru alegeri anticipate.
April 27, 2007
@ DOC
Nu cred ca se poate cineva pronunta asupra sensului acelei hotarari de parlament, pentru ca prin statutul sau s-a sustras unei validari prin constitutie. Cu toate ca a fost data, nu are forta sa contrazica principiul ca CC va hotara asupra validitatii referendumului. Cu siguranta nu era necesara, in acest caz, pentru ca nu are forta de a transa sau de a impune ceva din continutul ei curtii constitutionale.
Ar putea avea un rost: Parlamentul e mai catolic decat oricand si legifereaza in nestire ca sa creeze aparenta de forta in situatia data.
April 27, 2007
Eh, la 3 e chestiunea care arunca o lumina asupra chestiunii. Nu stiu ce au spus cei doi constitutionalisti ieri, dar nu stiu zau nici ce “detalii tehnice” ar putea hotari parlamentul (fara sa mai spun cu ce suport legal ar putea face asa ceva). Intradevar, daca referendumul e aprobat atunci institutia hotareste data alegerilor prezidentiale anticipate…
…Numai ca hotararea respectiva se refera doar de cazul in care CCR declara ca nu s-au indeplinit conditiile de valabilitate. Si apoi, chiar si asa, toate deciziile privind interimatul nu le ia parlamentul, le ia tot Curtea Constitutionala. Si, chiar trecand si peste asta, tot n-ar avea un inteles. De ce trebuie parlamentul sa adopte o hotarare prin care sa spuna ca va face, intr-un anume caz, ceea ce legea ii cere sa faca in cazul respectiv? N-are nici un sens. Daca intradevar sunt detalii de ordin tehnic pe care, in anumite conditii, parlamentul trebuie sa le stabileasca dupa referendum, atunci logic este ca ele sa fie stabilite atunci, daca conditiile respective sunt indeplinite, nu?
Ceea ce cred eu ca vrea sa faca hotararea, in virtutea faptului ca nu gasesc o explicatie mai simpla, este sa puna presiune asupra Curtii ca, la invalidarea referendumului, sa nu puna capat interimatului, asa cum ar fi constitutional. E un fel de joc la intimidare.
April 27, 2007
Hotararile parlamentului nu sunt supuse controlului constitutional, tocmai pentru ca ele NU legifereaza. Parlamentul hotaraste in chestiunile in care exista deja o imputernicire oferita, in sensul asta, prin lege sau prin constitutie. Problema este ca articolul respectiv este practic chiar unul de legiferare, nu exista nici o urma de suport legal si constitutional care sa autorizeze parlamentul sa decida ceva in cazul in care referendumul de demitere al presedintelui nu e validat.
Adica e aici o stiuatie absurda, parlamentul isi submineaza propria prerogativa (cea de legiferare) pentru a putea scapa controlului constitutional. Sigur, poate sa scape in adoptarea hotararii, nu poate sa scape in aplicarea ei; doar ca pana una alta, de vreme ce nu au specificat nimic, nu e clar ce ar presupune aplicarea acelui atricol, la ce se refera acea “procedura de urmat”.
April 27, 2007
@DOC
Nu stiu daca in intentie hotararea parlamentului are sens de intimidarea. Oricum intentia nu creeaza situatii juridie. Important e ca nu are forta legislativa. Sensul ei este de creeare de aparente – e un joc cu electoratul: o confuzie cu scopul de a deruta (cred eu) .
Conform interpretarii celor doi juristi, o prezentare insuficienta -> o reconfirmarea in functie a presedintelui. Aceast fapt trebuie sa apara in decizia CC, in calitatea de judecator constatator: interimatul nu isi mai are sensul pentru ca se revine la situatia de presedinte plin. Adica CC constata lipsa de sens a interimatului numai in baza unui motiv, acela ca exista din nou un presedinte plin. Important e ca CC ia simultan 2 decizii: privitor la validitatea referendumului si la sensul interimatului.
April 27, 2007
Mi-ar placea sa cred ca Parlamentul nu creaza in mod deliberat confuzie.
In plus, hotararea Parlamentului nu spune nimic concret. Se spune ca Parlamentul va stabili pasii procedurali de urmat si atat. Adica? Ce se intampla in continuare, care sunt acesti pasi? Chiar daca nu are puterea unei legi, inteleg, aceasta hotarare a Parlamentului nu trebuia sa respecte criteriul de predictibilitate?
April 27, 2007
Tin minte cand eram mai tanar am vazut o carte ruseasca de probleme de matematica intitulata Culegere de probleme prost puse. Cred ca si in aceasta discutie se intampla ceva asemanator.
O prima problema este de ce nu are Basescu o majoritate parlamentara. Din greseli politice pe care le-a facut si pe care nu este nevoie sa le dezvolt acuma. Principala greseala este ca i-a facut pe Liberali sa se simta intr-o postura incomoda prin care pierdeau electorat in favoarea Democratilor si asta i-a facut sa se gandeasca la denuntarea aliantei DA.
Mai trebuie adaugat ceva. Majoritatea parlamentara serveste guvernului – ca sa poti guverna trebuie sa te bazezi pe o majoritate tu ca prim ministru nu presedintele.
Daca in loc de remaniere,Tariceanu isi dadea demisia – intr-o democratie consolidata eu cred ca asta trebuia sa se intample-se forma un nou guvern intemeiat pe noua majoritate si nu vad ce le putea face Basescu ca sa zici ca erau nevoiti sa-l dea jos pentru a guverna.
Dara asa, Tariceanu fiind minoritar trebuia sa negocieze un sprijin pentru el ca prim ministru.
Negocierea a fost voi ma sustineti ca prim ministru eu va sustin la supendarea presedintelui. Si in lunile de viitoare guvernare de unul singur incearca sa recupereze electoratul sau si sa-l diminueze pe al PD si PLD.Acestora li se va induce ideea ca este clar ca viitoarele alegeri vor fi castgate de PSD si deci cu ei trebuie sa te pui bine ca sa ajungi la cascaval.
Eu cred ca este foarte simplu. Suspendarea presedintelui este plata Liberalilor pentru pastrarea postului de prim ministru a lui Tariceanu.
Actiunile PC nu este cred nevoie sa le mai justific.Iar UDMR-ul trebuia si el sa plateasca pentru ramanera la guvernare si eventual pentru o luare in calcul pe viitor la o noua guvernare PSD. Despre PRM iar cred ca nu este nevoie sa mai vorbesc. El a fost concurat puternic de Basescu pe tema anticoruptiei.
Situatia lui Basescu acum din punct de vedere politic este ca PSD il da jos ca principal rival pentru viitoarele prezidentiale iar pentru ceilalti nu mai este util sau este pur si simplu un concurent.
April 27, 2007
Rahmaninov,
Nu e neaparat de predictibilitate, inainte de asta este criteriu, nici nu stiu cum sa-i spun, de uz, de claritate. Adica parlamentul zice, efectiv, “Ba, fiti atenti aici, daca referendumul e invalidat, atunci o sa facem ceva. Nu va spunem acum de ce, nu va spunem nici ce. Dar tineti cont ca ceva vom face. ” Nici eu nu am cum sa STIU ca intimidarea e intentia celor care au propus si votat amendamentul respectiv, dar alta explicatie mai simpla nu gasesc.
April 27, 2007
Hotararile parlamentului au valoarea unei decizii politice. Intrucat nu exista un act normativ ci o hotarare, nu se poate considera ca s-a schimbat legea referendumului si nici principiul validarii referendumului prin decizia CC.
Aparenta de care vorbeam, a unei modificari radicale aduse prin aceasta hotarare e urmatoarea:
1. in genere parlamentul legifereaza.
2. dupa intreg parcursul de validare a unui proiect de lege, legea e adoptata in parlament (1&2, aproape o tautologie ).
3. dupa adoptare, legile se aplica.
4. parlamentul ia hotarari.
5. Hotararile parlamentului nu intra intr-un circuit suplimentar de validare.
concluzie (? – de fapt e concluzia unui sofism)
C: Hotararile parlamentului se aplica la fel ca o lege.
De aceea eu cred ca aceasta hotarare cade pe o obisnuinta “perceptiva”: tot ce se voteaza in parlament (cu majoritate suficienta), in final se aplica. Ea vrea sa creeze confuzia ca o hotarare a parlamentului are puterea de a modifica o lege organica. Faptul? Nu va reusi.
Cu toate aceste, nu e simpla noastra obisnuinta in joc. Forma hotararii are in sine aparenta de act legislativ.
In lumina aceasta, necesitatea predictibilitatii nu este necesara, pentru ca nici hotararea nu reprezinta o lege organica sau modificare a legii organice.
Dar cu siguranta respecta principiul: dau aparenta de putere legiutoare, chiar si atunci cand nu am puterea si mijlocul de a legifera.
Eu cred ca ar trebui sa ne pregatim pentru multe decizii si adevaruri aparente, in urmatoarea perioada. Ca urmatoarea:
Presedintele trebuie sa candize ca indepependent, deci nesustinut direct de un partid. Dar PNL, respectiv orice alt partid care vrea acest lucru, poate face anticampanie, pretinzand ca nu face campanie anti-basescu, cu campanie pentru demitere.
Pentru oricine are idee aici cum se poate demonstra cu evidenta falacia, binevoiti a va exprima. Intuitia mea este de absenta a coerentei.
April 27, 2007
Paradoxal, aceasta hotarare ar putea sa mobilizeze electoratul sa vina la vot. Spunand:”aveti grija, daca nu va duceti la vot si se invalideaza referendumul noi vom face ceva, nu va zicem ce, dar facem ceva” efectul hotararii Parlamentului ar putea fi o prezenta sporita la votul din 19 mai.
Glumind un pic, in cazul unei prezente de peste 50% la vot si, deci, a validarii referendumului,sansele matematice ale lui Basescu scad de la 67% initial (se lua in calcul si invalidarea referendumului, caz favorabil pt. Basescu) la 50%.
Parlamentul ar trebui sa explice clar ce a vrut cu aceasta hotarare, neatacabila la CC.
April 27, 2007
Corectare: in a doua mea prop. de mai sus, corect era nu “un act normativ” ci o lege sau modificare valida a legii organice.
April 27, 2007
ai dreptate, precedentul e periculos pentru viitorul raporturilor insitutionale. Dar cred ca felul in care va fi sau nu folosita aceasta arma politica in viitor, depinde si de rezultatul referendumului. Daca parlamentul va fi invins de catre electorat, se va crea un precedent. Iar atunci cred ca parlamentele viitoare nu vor mai fi dispuse sa foloseasca aceasta arma politica in lipsa unor fapte grave de incalcare a Constitutiei.
Pe de alta parte cred ca tocmai acest precedent va fi temeiul pentru modificarea articolului 95 din Constitutie. Fie avizul Curtii devine obligatoriu, nu doar consultativ, fie procedura va trebui precedata de un verdict al curtii in sensul unei incalcari (fapta inaintea procedurii).
April 28, 2007
Suspedarea preşedintelui şi tot ce a urmat a scos în evidenţă realitatea unei oligarhii transpartinice instaurată încet încet după 1989 care-şi urmăreşte numai interesele şi nu ceea ce doreşte poporul:cinste,moralitate,ordine, legalitate.
Prin purtătorii de cuvînt vizibili ei ne spun cu nonşalanţă că ,,negrul este alb,că ilegalitatea este legalitate,că abuzul este o acţiune legală şi morală,etc..” Această oligarhie este în stare de orice.Ne aducem aminte doar de mineriade şi de această suspendare a Preşedintelui ţării cea mai mare autoritate a statului român pentru că a ,,îndrăznit” să destabilizeze puţin această oligarhie,încercînd să facă ceea ce doreşte poporul
Indiferent care va fi rezultatul referedumului sau de maşinaţiunile care vor urma o mare parte a poporului ,,şi-a deschis mai larg ochii”
May 4, 2007
[...] În fine, mai există două consecinţe, la nivel instituţional, ale modificării şi validării constituţionale a modificării acestei legi. Prima este că se agravează unei consecinţe a pervertirii cu scop partizan a procedurii de suspendare, transformarea ei într-o revocare politică, mai exact cea pe care am prezentat-o aici: agravarea conflictului între Parlament şi Preşedinte. Spuneam acolo că arma suspendării ca revocare politică este mult prea tentantă pentru un parlament aflat în conflict politic cu preşedintele ca majoritatea parlamentară să se abţină din principiu se recurgă la ea. Ei bine, modificarea legii referendumului a făcut arma şi mai tentantă. Dar problema nu este cu forma nouă a legii referendumului, ci cu precedentul creat de suspendarea preşedintelui fără suport constituţional. A doua consecinţă a noii legi a referendumului ţine tot de acest episod al suspendării, dar va trebui să aştepte un alt articol. [...]