Dupa câteva zile de gândire premierul s-a hotarât sa sesizeze Curtea Constitutionala în legatura cu refuzul presedintelui de-a o numi pe Norica Nicolai în postul de ministru al justitiei. Ca de obicei va urma o decizie a Curtii urmata dupa câteva zile de motivatia ei. Decizia va fi din nou dezbatuta si comentata iar motivatia va fi analizata pâna la ultima virgula. Ne-am obisnuit deja cu acest lucru, ne-am obisnuit într-atât, încât uitam sa ne întrebam cum se face ca în ultimii ani am devenit campionii europeni ai dezbaterilor constitutionale, si aceasta dupa o lunga perioada în care n-am prea dat cine stie ce importanta brosurii cu pricina. Pentru a gasi raspunsul corect trebuie sa observam ca marea majoritate a întrebarilor adresate onoratei Curti Constitutionale au avut ca subiect presedintele si rolul sau. Presedintele Basescu a fost astfel acuzat de nenumarate si diverse încalcari ale Constitutiei : ba a criticat guvernul, ba a programat referendum, ba a refuzat sa numeasca ministri, ba n-a pastrat “echidistanta” fata de partide, etc, etc.
Chemata sa se pronunte, Curtea Constitutionala a avut dificila misiune de-a decide pe baza unui text de lege incomplet si contradictoriu. Trebuind sa-si argumenteze deciziile cu un vid legislativ Curtea s-a vazut adesea pusa în situatia de-a adauga practic text Constitutiei ceea este fireste un lucru grav. Bineînteles ca în atare conditii deciziile ei au fost foarte criticate. De multe ori pe nedrept însa, fiindca cu câteva exceptii notabile de decizii aberante (cazul urmaririi penale al fostilor ministri, de exemplu) Curtea a interpretat cu o doza rezonabila de logica textele constitutionale asupra carora a fost sesizata. Problema este ca aceste numeroase interpretari si “adaugari” n-au avut deloc darul de-a clarifica legea fundamentala ci dimpotriva. Este foarte simplu de înteles de ce. Unui text contradictoriu nu i se poate reda coerenta logica operând doar prin adaugare. Dimpotriva, dezvoltând o teorie care are la baza idei contradictorii se obtine un numar de contradictii din ce în ce mai mare. Astfel avem astazi un presedinte care nu e membru de partid dar are voie sa faca politica, având în acelasi timp rolul de mediator între puterile statului (în care probabil nu se include si pe el). Care numeste primul ministru dar - neavând putere executiva - nu mai are nici un fel de control asupra lui, exceptând faptul ca este seful premierului în CSAT, institutie care are utilitatea unui minister de razboi pe timp de pace. Totusi presedintele îsi recapata puterea asupra ministrilor in clipa in care împotriva acestora se declanseaza urmarirea penala - ceea ce presedintele poate cere ! În acest caz el poate (daca vrea !) sa-i suspende pe acestia din functie. Tot presedintele, conform articolului 86:
“poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente si de importanta deosebita”,
dar nici natura problemelor si mai ales nici finalitatea acestor consultari nu este precizata. Daca s-a plictisit de suspendari si consultari, presedintele mai poate convoca un referendum pe teme de interes national pe care le decide singur, dar nimeni nu e obligat sa tina seama de rezultatul lui. În fine, în ceea ce priveste subiectul actualitatii, adica o remaniere “care nu schimba compozitia politica” (alta “inovatie” constitutionala) presedintele poate sa verifice daca persoana propusa corepunde pentru post si in caz contrar sa ceara o alta propunere dar de fapt dreptul se limiteaza la verificarea conditiilor legale si in plus presedintele nu are drept de veto. Cu alte cuvinte, daca premierul decide sa-si propuna calul ministru presedintele poate sa constate ca propunerea e ilegala dar nu poate sa i se opuna.
Cu asemenea baze este limpede ca dezbaterea este de o calitate foarte proasta fiindca fiecare citeste in text exact partea care îi convine si o foloseste ca argument. Ceea ce da nastere la discutii contradictorii frustrante pentru spectatori si lipsite de finalitate. Mai cu seama ca politicienii nu se sfiesc sa traga si mai tare de par textul aproape chel al Constitutiei. Raposatul Iorgovan, de la care în calitate de genitor al legii fondatoare asteptam explicatii coerente, a dat la un moment dat unele care contraziceau propriile sale scrieri academice. Iar chiar azi spre exemplu Sergiu Andon din Comisia Juridica a avut neobrazarea sa pretinda ca fraza “numai Presedintele si Parlamentul au dreptul sa ceara urmarirea penala” inseamna ca dreptul trebuie exercitat laolalta de presedinte si parlamentari.
Sa lasam deci de o parte dezbaterile pro si contra si sa revenim la întrebarea initiala : “de ce aceste defecte constitutionale se observa abia acum ?” Explicatia o gasim de exemplu in motivatia CC la decizia în cazul Cioroianu. Citez :
“… raporturile institutionale intre primul-ministru si Guvern pe de o parte si Presedintele Romaniei pe de alta parte trebuie sa functioneze in cadrul constitutional al loialitatii si al colaborarii [...] Colaborarea dintre autoritati este conditie necesara si esentiala pentru buna functionare a autoritatilor publice ale statului”
(Curtea Constitutionala Decizia nr 356/2007)
Ceea ce ne spune aici Curtea este de fapt ca Constitutia noastra nu este functionala decât daca premierul si presedintele se înteleg între ei. Ceea ce este cât se poate de just. La fel de just este însa faptul ca a baza o constructie constitutionala pe un asemenea principiu este la fel de aberant precum a scrie Codul Familiei plecând de la premiza ca sotii traiesc în armonie deplina pâna la adânci batrâneti. Mai cu seama ca in acelasi spirit contradictoriu, tot Constitutia este cea care încurajeaza practic situatiile neîntelegere când prevede durate diferite ale mandatelor pentru parlamentari si presedinte. Putem discuta la nesfârsit daca pentru actuala situatie e vinovat “conflictualul” Basescu sau “arogantul” Tariceanu, în realitate explicatia este ca ne gasim pentru prima data într-o situatie de coabitare între un presedinte si un premier care sunt în opozitie unul fata de celalalt si Constitutia noastra nu a prevazut aceasta stare de fapt. Lucru cu atât mai regretabil cu cât ea se va putea repeta in 2008 la alegerile parlamentare, dar si in 2009 la cele prezidentiale, în 2012, 2014 samd.
Din pacate modificarea Constitutiei în conditiile actualului conflict este practic imposibil de realizat. Si chiar si în vremuri de pace politica, ea este supusa conditiei de participare de 50% la referendumul de aprobare (sa ne amintim de revizuirea din 2003 !). Legile noastre stau asadar pe o fundatie strâmba care este foarte greu de modificat. Si atunci ne omorâm timpul discutând despre Basescu cel conflictual si Tariceanu cel arogant.
PS. Referitor la cazul Nicolai : daca citim Constitutia din perspectiva a ceea ce se poate intâmpla intr-o situatie de coabitare vom întelege de ce la judecata cazului Cioroianu CC dupa ce a interpretat art. 85 în favoarea presedintelui a dat in final o decizie contrara refuzându-i acestuia dreptul de veto. A-i acorda dreptul de veto presedintelui înseamna practic a-i acorda acestuia puterea de-a cenzura numirea ministrilor pe criterii politice. Ceea ce în caz de coabitare ar duce la blocaj institutional. În consecinta, în mod normal decizia în cazul Nicolai va fi tot defavorabila lui Traian Basescu.
PPS. Si tot referitor la dna Nicolai : Ea s-a declarat “discipol” al lui Antonie Iorgovan, adica al “parintelui” aberatiilor de care vorbim aici. “Competenta” ei este astfel probata, o data în plus.
Ce va decide Curtea Constitutionala in ce priveste numirea Noricai Nicolai?
- Daca premierul refuza sa faca alta nominalizare, presedintele e obligat sa o numeasca. (52 voturi, 52.0%)
- Daca presedintele refuza, premierul poate sa impuna numirea dnei Nicolai doar prin aprobarea parlamentului. (19 voturi, 19.0%)
- Cei doi trebuie sa ajunga la o intelegere privind aceasta numire. (3 voturi, 3.0%)
- Daca presedintele refuza, atunci premierul trebuie sa faca alta nominalizare. (26 voturi, 26.0%)
Total Votes: 100
COMPLETARE ( martie 2008) : Punctul patru ar fi cel corect, cu amendamentul ca, intr-o logica foarte ciudata, judecatorii au decis ca presedintele are o singura data acest drept, instituind capriciul prezidential…
January 25, 2008
Din pacate Constitutia a fost creata avand in vedere o singura situatie politica, cea a unor alegeri in care castigatorul ia totul, adica si postul de presedinte si majoritatea parlamentara si constituirea executivului.
Dificultatea de modificare a Constitutiei ar putea sa fie circumscrisa prin niste caractere mai “umane” in posturile care au posibilitatea de confict. Sau, poate, prin reglementarea prin legi, subordonate Constitutiei dar mai coerente decat aceasta, a situatiilor de posibil conflict.
January 25, 2008
Sa speram ca nu va fi asa si ca decizia va fi in favoarea Presedintelui. Cu nn ministru justitiei ne-am nenorocit. Cu exceptia infractorilor de orice fel. Vezi dezbaterea cu privire la excluderea lu’ Morega din PNL. Ea cu Rusanu l-au sustinut.
January 25, 2008
putin off topic: din cate am auzit lui Daniel Morar ii va expira mandatul inainte de alegerile generale. din cate imi aduc aminte aici Basescu numeste procurorii dar la propunerea ministerului Justitiei, nu?
oricum, de abia astept circul de atunci. parca il vad pe viitorul sef DNA pe marele ganditor Mocuta.
January 25, 2008
Doc, astea sunt cartile cu care se poate juca acum. Cred ca exista o parere aproape generala ca e nevoie fie de imbunatatirea Constitutiei (pentru a o face mai functionala), fie de o noua Constitutie.
E drept ca mecanismul de modificare e foarte greu sa fie aplicat, din cauza majoritatii cerute.
Daca nu se vor gasi mijloacele constitutionale pentru modificarea Constitutiei, Mama Natura va interveni. Poate ca vom ajunge (nu doar din cauza permanentei crize politice) intr-un colaps economic, care va matura clasa plotica actuala in totalitatea ei. Romania nu va fi o tara favorizata la nesfarsit de conjunctura internationala. Depinde de noi daca vom aplica tratamente preventive sau vom ajunge la “bisturiu”…
January 25, 2008
Ma intreb daca vreodata, vreo constituie, ar pute prinde multitudinea de situatii pe care ti le ofera viata. De asta se vorbeste de spiritul legii.
D-l Basescu are dreptate in privinta obiectivelor sale, nu si in privinta metodelor pentru atingerea lor. Nu cred ca va reusi antagonizandu-si INTREAGA clasa politica. Poate unii l-ar fi ajutat. Cat despre legaturile Blaga-Verestoi, concluzia este ca nici PDL nu este curat cum s-ar crede. Unul impotriva tuturor. Va pierde sigur.
January 25, 2008
Nu vad ce ar fi rau in faptul ca Basescu trebuie sa numeasca un ministru propus fara sa discute asupra competentei lui. Presedintele nu are a judeca asupra competentei unui ministru, competenta este judecata ori de o comisie parlamentara ori de seful guvernului. Presedintele trebuie sa vegheze doar la indeplinirea conditiilor legale de numire. Inca o data, competenta poate fi judecata doar de cel care cunoaste persoana, prin urmare doar de seful guvernului care bineinteles isi cunoaste colaboratorii sau de o comisie parlamentara care are dreptul sa interogheze candidatul la functie. Mie mi se pare ca o Constitutie care ar preciza aceste lucruri ar fi cu totul functionala. Ma intreb si va intreb oare Constitutia actuala nu prevede exact acest lucru?
January 25, 2008
DanBruma,
constitutia noastra e un document cat se poate de public
Daca gasesti acolo o astfel de precizare, te rog, citeaz-o aici. Poate le dam o mana de ajutor celor 9 judecatori…
January 25, 2008
Stefan V. Problema cu “spiritul legii” noastre fundamentale este ca el lipseste cu desavarsire. Adica se poate vorbi de spiritul legii cand legea contine unele lipsuri care pot fi completate respectand o anumita filosofie dar nu se poate vorbi de spiritul legii cand ea e contradictorie. Si atunci “spiritul legii” devine ceva complet subiectiv. Adversarii presedintelui considera ca presedintele artrebui sa aiba un rol decorativ (adica sa se limiteze la a acorda decoratii
). Interesant este ca unii folosesc termenul “arbitru” ceea ce dovedeste ca nu cunosc intelesul termenului si in plus nici nu practica vreun sport :-). Dar putem oare sa admitem ca parintele Iorgovan a scris Constitutia in spiritul unui rol decorativ pt Iliescu ?Nicidecum.
Dan Bruma. Raspunsul este : NU, nu exista (vezi art. 85)
January 25, 2008
DanBruma,
completand raspunsul, tu vorbesti de un rol acordat “unei comisii parlamentare sau premierului” in numirea ministrilor. Bun, o corectie: comisiile parlamentare nu sunt institutii, sunt forma de organizare a parlamentului, rolurile constitutionale nu pot apartine decat acestuia. Apoi, parlamentul si premierul nu sunt intr-o situatie echivalenta pe plan institutional, din punct de vedere al asumarii raspunderii politice: parlamentul este ales, premierul este numit de el. Sigur, am putea vorbi de separatia puterilor in stat, si impartirea rolurilor in acest cadru…
… numai ca aici intervine ambiguitatea: intr-o republica semi-prezidentiala, presedintele este parte a puterii executive, o conduce alaturi de premier! E o realitate, la fel e in Franta, la fel e in Austria, modelele constitutiei noastre. Si atunci, putem spune ca ar fi BINE ca el sa nu aiba rol in chestiunea numirilor de ministri, lasandu-l doar pe premier s-o faca, nu doar ca inteleg argumentele dar le si accept. Ce nu putem spune e ca spiritul, si cu atat mai putin litera constitutiei noastre conduc in mod ne-echivoc la o astfel de concluzie.
In ce ma priveste, am spus din articolul trecut care cred ca e iesirea logica: premierul poate numi ce ministru doreste, cat timp are aprobarea parlamentului. Asta nu inseamna ca am si votat mai sus acelasi lucru.
January 25, 2008
@Mihai Damian, Doc: Citi articolul 85. Ceea ce mi se pare clar in articol este ca presedintele nu poate face o propunere de ministru. El doar numeste ministrul propus. Altceva la fel de clar este ca presedintele nu poate refuza propunerea. Nicaieri in acest articol nu este precizat acest lucru. In principiu, orice roman poate ajunge ministru daca e propus, si asta chiar daca este competent sau incompetent (bineinteles cu exceptia legala in care trebuie sa raspunda in fata unei comisii parlamentare de specialitate), cu conditia ca el sa nu fi incalcat legile care guverneaza numirea sa de catre presedinte.
January 25, 2008
[...] Scris de Confucius pe 25 ianuarie 2008 Preiau mai jos o postare de pe blogul lui Doc care se refera la subiectul din postarea anterioara. [...]
January 25, 2008
DanBruma,
da, e limpede faptul ca propunerea de ministru trebuie sa origineze de la premier, e scris explicit asta. Dar mai departe nu e clar deloc: spui, e clar ca “presedintele nu poate refuza propunerea”. De ce? In acelasi articol aflam ca, asa cum premierul propune un ministru si presedintele il numeste; la fel presedintele desemneaza un candidat si parlamentul ii acorda votul de incredere. Sa intelegem ca e clar de aici ca parlamentul nu poate refuza propunerea prezidentiala?
January 25, 2008
@Doc: Presedintele numeste un propus. Nu-i acorda vot de incredere. Termenii sint diferiti. Cand numesti pe cineva asta nu inseamna ca poti si sa nu-l numesti. Cand acorzi un vot de incredere asta inseamna ca votul poate fi pozitiv sau negativ. Eu asa as vedea lucrurile.
January 25, 2008
DanBruma,
Sigur ca presedintele nu poate da un “vot”, ar fi ciudat ca o singura persoana sa voteze!
Incalc (din nou) regula de a nu dezvalui detalii despre votul meu la sondaje deschise: dupa parerea mea, ideea ca presedintele poate avea drept de veto (optiunea 4) este de neconceput! Se pot gasi argumente pentru asta in constitutie (am dat unele in articolul trecut). Se pot gasi argumente pentru optiunea 2, si pentru optiunea 1, ba chiar si pentru optiunea 4 (si prin urmare, n-ar fi complet exclus nici 3)
… Dar, din nou, ce dezbatem noi este daca constitutia noastra poate furniza o interpretare lipsita de echivoc in aceasta chestiune! Faptul ca propunerea prezidentiala (catre parlament) e diferita de cea a premierului (catre presedinte) pentru ca presedintele nu da “vot”, la fel cum face parlamentul, ma scuzi, dar nu limpezeste deloc echivocul. Ai respins doar, destul de neconvingator, o situatie similara careia i-ai dat o interpretare complet opusa celei din cazului numirii ministrilor. Inca nu e deloc clar de ce propunerea premierului, conform constitutiei noastr e(!), nu poate fi refuzata de presedinte…
January 25, 2008
@Doc: Situatia nu este absolut similara pentru ca termenii care o definesc nu sint similari si in plus situatia nu se refera la aceleasi functii. Sint definitii clare. Situatia 1: propunere urmata de numire, situatia 2: desemnare urmata de vot de incredere. Situatia 1 e conceputa pentru membrii guvernului, egali intre ei, propunere urmata de numire. Situatia doi e conceputa doar pentru seful guvernului, desemnare urmata de vot de incredere (negativ sau pozitiv) Mie asa mi se pare. De fapt doua definitii clare pentru doua functii distincte.
January 25, 2008
Adevarul e la mijloc.
Presedintele NU are un drept discretionar de a “filtra” propunerile primului ministru.
Parlamentul de asemenea NU are un asemenea rol.
Ce nu are in vedere Dan Bruma este ca, in constitutia Romaniei, nici premierul NU are dreptul de a hotara singur un post de ministru. Nu-l are nici la formarea guvernului (are nevoie de votul parlamentului), nu-l are nici in caz de remaniere, nu-l are nici in caz de demisie.
Asta spune si mult-abuzata (in mass-media) decizie a CC: niciuna din institutii nu are DREPTUL de a decide, singurul care se gaseste automat in proces este primul ministru. Dar una din institutii (presedinte sau parlament) are OBLIGATIA sa verifice (si sa actioneze in functie de rezultatul verificarilor).
Mai pe scurt (de altfel a zis-o si Basescu): daca obtine un vot in plen, Basescu nu mai are nimic de zis, si trebuie sa numeasca. Daca vine direct la Basescu, prim-ministrul isi asuma riscul sa fie refuzat de Basescu, asa cum ar putea fi refuzat de parlament.
Asa e democratic. Nu Basescu incearca in cazul de fata un gest din categoria “regim totalitar”, ci Tariceanu. Pentru ca isi imagineaza ca poate decide SINGUR un post de ministru. Institutiile statului trebuie sa se controleze, si se controleaza, una pe alta. Altfel prim-ministrul, repetand procedura, ar putea alcatui de unul singur compozitia guvernului. Ceea ce evident nu e in spiritul constitutiei (care-i cere ca inainte de investire sa vina in fata parlamentului cu intreaga echipa).
January 25, 2008
Din motivatia sesizarii CCR de catre Guvern:
În ipoteza prev?zut? de articolul 85, alineatul 2, nu exist? un atare filtru din partea Parlamentului în rela?ia prim-ministru - pre?edinte, acesta din urm? având competen?a de a numi în func?ia de membru al Guvernului candidatul propus în acest sens de primul-ministru. În aceste condi?ii, Pre?edintele are dreptul s? verifice corespunderea candidatului pentru func?ia propus?.
Raportat la pre?edinte, Curtea a apreciat, prin decizia precizat?, c?, acesta poate solicita primului-ministru, motivat, s? renun?e la propunere, “atunci când constat? c? persoana propus? nu îndepline?te condi?iile legale pentru exercitarea func?iei de membru al Guvernului”.
Condi?iile legale pentru exercitarea func?iei de membru al Guvernului sunt prev?zute de articolul 2 din Legea 90/2001 privind organizarea ?i func?ionarea Guvernului ?i a ministerelor.
Astfel, pot fi membri ai Guvernului persoanele care au numai cet??enia român? ?i domiciliul în ?ar?, se bucur? de exerci?iul drepturilor electorale, nu au suferit condamn?ri penale ?i nu se g?sesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate.
Faptul c? pre?edintele poate solicita motivat reanalizarea candidaturii propuse de primul-ministru nu echivaleaz? cu un drept de veto al acestuia. Primul-ministru poate sau nu s? accepte motivele care au stat la baza acestei decizii a pre?edintelui.
Pre?edintele, în logica Deciziei Cur?ii Constitu?ionale amintite, în m?sura în care premierul î?i men?ine propunerea, nu se poate opune învestirii în func?ia de membru al Guvernului al persoanei propuse. În caz contrar, s-ar recunoa?te un drept de veto al pre?edintelui, drept pe care chiar Curtea Constitu?ional? l-a negat, în mod expres. Mai mult, pre?edintele ar deveni ?eful Guvernului, putând cenzura în totalitate decizia primului-ministru, ipotez? care nu are nici o fundamentare constitu?ional?.
Numai primul-ministru are competen?a constitu?ional? de a decide în sensul propunerii unei anumite persoane pentru func?ia de membru al Guvernului în ipoteza articolului 85, alineatul 2, din Constitu?ie, sus?ine Guvernul, ad?ugând c? pre?edintele României nu poate lipsi de efecte juridice aceast? competen?? constitu?ional?, prin refuzul de a numi persoana propus? pe locul vacant de membru al Guvernului.
January 25, 2008
DanBruma,
Nu e absolut similara, pentru ca avem cazuri distincte, fireste (cum altfel?) Si, ai dreptate, termenii constitutionali sunt diferiti (dar asa cum scriu mai sus, motivele imediate pentru asta sunt irelevante pentru discutie, presedintele nu poate “vota”, ar fi un nonsens).
Si atunci, inseamna asta ca interpretarea trebuie sa fie perfect opusa? Nici vorba. Caci situatia este similara din alte puncte de vedere, de exemplu cel pe care-l discutam aici, al traseului institutional, la fel cum e similara din punctul de vedere al prezentei intr-un acelasi articol constitutional : in ambele cazuri o institutie propune persoana, o alta completeaza numirea. Intr-un caz, spui tu, e limpede ca aceasta a doua institutie (parlamentul) poate fara probleme sa refuze numirea; in celalat caz, spui tu, e limpede ca aceasta a doua institutie (presedintele) nu poate refuza numirea. Insa, mie nu mi-e deloc clar pe ce baze obiective, constitutionale ai clarificarea acestei diferente categorice de interpretare a unei situatii similare…
January 25, 2008
Stefan V,
da, in concluzia deciziei apare expresia aceea “conditiile legale” dar termenul e evident in plus, e o scapare, asa cum spuneam, pentru ca e contrazis explicit in argumentatia deciziei; parlamentul verifica mult mai mult decat conditiile legale, iar Curtea a zis ca presedintele trebuie sa faca acelasi lucru. CCR a mai spus si ca presedintele poate solicita motivat o noua candidatura, fara sa aiba drept de veto. Cum spune si Mih, daca nu are drept de veto atunci e limpede ca presedintele trebuie sa accepte pana la urma o propunere. Intrebarea e daca ajunge doar repetarea cerereii premierului, sau trebuie sa treaca prin parlament. Se pot gasi argumente, si in constitutie si in decizia Curtii, pentru ambele cazuri.
January 25, 2008
“Altfel prim-ministrul, repetand procedura, ar putea alcatui de unul singur compozitia guvernului. Ceea ce evident nu e in spiritul constitutiei (care-i cere ca inainte de investire sa vina in fata parlamentului cu intreaga echipa).”
Dar, vin si intreb, daca presedintele tot refuza si refuza si refuza si accepta doae ce-i convine, nu poate DE UNUL SINGUR sa alcatuiasca guverne?
Pana la urma, eu vad rezolvarea in solicitarea parlamentului sa se pronunte pe o remaniere, asa e mai democratic.
January 25, 2008
Doc,
Ultima asertiune din raspunsul catre DanBruma e scoasa din context. Alineatul 1 al art 85 suna astfel:
Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament.
Asadar, daca Parlamentul nu acorda votul de incredere, presedintele nu numeste guvernul. Simplu. Cat despre afirmatia ta despre o interpretare fortata care ar presupune, similar cu situatia numirilor de ministri la propunerea premierului, obligativitatea legislativului de a acorda votul de incredere, aceste proceduri sunt lamurite la art. 89, 103 si 113.
January 25, 2008
@vax: Tocmai asta ar fi problema. Daca presedintele ar avea aceeasi putere de blocaj ca parlamentul atunci intr-adevar blocaj ar fi mereu. Dar presedintele nu poate “refuza” ca parlamenul ci poate “refuza” ca presedintele. Adica parlament = vot de incredere, presedinte = numire (dupa verificare ca nu e nimic legal impotriva numirii). Dupa mine Constitutia prevede pericolul acestui blocaj si il previne.
January 25, 2008
Stefan, decizia respectiva este suficient de larga pentru a gasi toate cazurile de care ai nevoie. De exemplu:
>
Care sunt acelea? Gasim mai sus:
>
Adica refuzul lui Basescu este acoperit de textul deciziei; momentan nu e prevazuta nicarieri obligatia de a accepta a doua propunere. Curtea Constitutionala, in optimismul ei, inca mai da deciziile plecand de la premisa ca institutiile statului, chiar daca mai tarziu, vor ajunge sa colaboreze.
In mesajul meu precedent nu incercam sa analizez juridic decizia curtii, ci sa explic sensul acelor texte vagi din constitutie referitoare la aceasta problema, si cum se explica precedentul punct de vedere al CC in raport cu acele texte.
Adica, pentru a-l parafraza pe Nastase mai deunazi, “filosofia din spatele textului de lege”.
Un argument pentru faptul ca, dpdv democratic, ma simt mai amenintat de decizia lui Tariceanu (nici nu schimba propunerea, nici nu merge la parlament, vrea sa poata numi direct) decat de decizia lui Basescu (daca nu-mi place propunerea lui Tariceanu, il refuz si-i cer alta).
Asta nu-l face pe Basescu seful guvernului, rolul primului ministru nu se limiteaza la inlocuirea membrilor cabinetului.
Desi ai circumstante atenuante - asta a fost cea mai notabila realizare a lui Tariceanu in calitate de premier
January 25, 2008
Stefan, decizia respectiva este suficient de larga pentru a gasi toate cazurile de care ai nevoie. De exemplu:
“Pre?edintele României are îndrept??irea de a verifica corespunderea candidatului pentru func?ia propus?, în raport de acelea?i condi?ion?ri-criterii men?ionate anterior, ?i poate solicita motivat o alt? propunere din partea primului-ministru”
Care sunt acelea? Gasim mai sus:
“preg?tirea general?, preg?tirea în specialitatea domeniului, experien?a în materie, instruirea ?i aptitudinile pentru func?ia în domeniu, reputa?ia ne?tirbit? ?i moralitatea, condi?ii necesare ?i indispensabile func?iei de ministru”
Adica refuzul lui Basescu este acoperit de textul deciziei; momentan nu e prevazuta nicarieri obligatia de a accepta a doua propunere. Curtea Constitutionala, in optimismul ei, inca mai da deciziile plecand de la premisa ca institutiile statului, chiar daca mai tarziu, vor ajunge sa colaboreze.
In mesajul meu precedent nu incercam sa analizez juridic decizia curtii, ci sa explic sensul acelor texte vagi din constitutie referitoare la aceasta problema, si cum se explica precedentul punct de vedere al CC in raport cu acele texte.
Adica, pentru a-l parafraza pe Nastase mai deunazi, “filosofia din spatele textului de lege”.
Un argument pentru faptul ca, dpdv democratic, ma simt mai amenintat de decizia lui Tariceanu (nici nu schimba propunerea, nici nu merge la parlament, vrea sa poata numi direct) decat de decizia lui Basescu (daca nu-mi place propunerea lui Tariceanu, il refuz si-i cer alta).
Asta nu-l face pe Basescu seful guvernului, rolul primului ministru nu se limiteaza la inlocuirea membrilor cabinetului.
Desi ai circumstante atenuante - asta a fost cea mai notabila realizare a lui Tariceanu in calitate de premier
PS: Scuze pentru repetarea mesajului, dar vad site-ul are un stil propriu de interpretare a textului, si au disparut citatele.
January 25, 2008
Cryogen,
ioi, imi pare rau daca nu m-am facut inteles, in nici un caz n-am vrut sa spun ca, art 85 (1) trebuie interpretat ca parlamentul e obligat sa accepte premierul desemnat. N-ar fi o interpretare fortata, ci falsa de-a dreptul; fara indoiala ca, daca Parlamentului nu-i convine candidatul desemnat, atunci il respinge, si constitutia prevede ce se intampla in cazul acesta.
Dar ideea era daca in constitutie exista vreun indiciu apropo de ce se intampla daca presedintele refuza sa numeasca un ministru propus. DanBruma spune ca e clar ca nu poate refuza; dar inca n-am vazut un argument care sa justifice o asemenea parere. Te rog reciteste discutia: nu spun ca lucrurile stau altfel! Intr-un caz, cel al numirii premierului, constitutia e clara si da un rol decisiv celei de-a doua institutii. Ar trebui sa fie la fel si in cazul numirii ministrilor? N-am spus asta. Ce am spus eu e ca nu inteleg de ce pentru colegul nostru lucrurile sunt atat de clare in celelalt caz, in sensul ca rolul celei de-a doua institutii este cu totul altul. Constitutia noastra nu spune nimic clar in aceasta privinta, iar pe baza altor articole si interpretari se poate argumenta oricare din opinii…
January 25, 2008
Stefan, niciodata presedintele nu va putea alcatui guvernul (in constitutia curenta, evident). Pentru simplul motiv ca indiferent de numarul de refuzuri de a numi, nu va putea niciodata propune.
Eventual o sa avem un interimat interminabil, ca sa zic asa; sau terminat la alegerile urmatoare.
January 25, 2008
Dan, constitutia NU previne blocajul. Daca l-ar fi prevenit, ar fi eliminat pasajul “presedintele numeste”.
Oricum, putem avea blocaj si din cauza parlamentului, asa ca n-ar avea prea mare importanta care e institutia care blocheaza. E drept ca parlamentul poate “demite” guvernul in bloc, asa ca in caz de blocaj exista solutii.
Presedintele, cel putin in contextul primului meu mesaj, nu poate crea un blocaj. Si a spus-o chiar presedintele actual: “du-te, nene, la parlament, si trece-ti ministrul, si scapi de gura mea”. Faptul ca Tariceanu refuza nu cred ca e o situatie de blocaj, mai degraba de incapatanare. Care oricum, in maxim 20 de zile se rezolva (decizia CC).
January 25, 2008
Pentru Vax,
Conform Constitutiei (art 85, alin. 3), Tariceanu trebuie sa se duca in fata Parlamentului doar daca ar propune un ministru la justitie din alt partid decat PNL sau ar schimba insasi structura ministerului (de exemplu, prin cuprinderea altor domenii sau comasarea cu alte ministere).
January 25, 2008
Vax,
Nu stiu daca PM se poate duce in Parlament cu un singur ministru, ca asta nu e remaniere. Ar trebui o schimbare de structura , de program, ceva, ca sa mearga in parlament. S-o faca artificial?
January 25, 2008
Cred ca va obositi in van sa gasiti o constructie care sa fie si logica si sa acopere si textul Constitutiei si motivarea CC. Adevarul este ca verificarea competentelor nu are nici un sens daca nu este urmata de o VALIDARE. CC recunoaste acest lucru cand ii acorda presedintelui un rol echivalent cu al parlamentului in chestiunea de fata. Doar ca -neputand sa-i acorde totusi dreptul de-a valida din motivul aratat in PS- da un argument “cotit” care spune ca nici Parlamentul nu are drept de veto. In sensul ca nu are drept de veto INDIVIDUAL in cazul ministrilor. Dar aceasta interpretare este evident trasa rau de par din moment ce Parlamentul are drept de veto asupra intregului guvern si este natural sa si-l exercite atata vreme cat un ministru “a picat” in comisii.
January 25, 2008
Citesc si recitesc decizia CCR in cazul Cioroianu…
Toata motivatia se bazeaza pe incercarea de a cauta similitudini intre art. 85 (1), art. 85 (2) si art. 85 (3).
Iar similitudinea merge pina la un punct, si anume acela al “verficarii” candidatului.
Nu pot sa fiu decit de acord ca Nu este de admis ca în con?inutul art.85, structurat în cele trei alineate, pe cele trei ipoteze, s? existe fundament?ri diferite ?i chiar discriminatorii cu privire la statutul candidatului la func?ia de ministru.. Dar ce ne facem ca, asa cum spuneam, similitudinea nu tine. In cazul (2) lipseste o veriga: votul politic al parlamentului. Asadar: NU ESTE ADMIS - DA, NU ESTE, dar, din pacate realitatea este ca ESTE. As putea interpreta asta ca un strigat de neputinta din partea CCR, asa cum un computer ar striga, probabil, INPUT DATA ERROR
Iar ce urmeaza este intr-adevar o eroare in logica deciziei CCR: Curtea mai constat? c?, dup? cum Parlamentul nu exercit? un drept de veto…. FALS, FALS, FALS: Parlamentul exercita un drept de VETO prin votul de inredere/aprobarea pe baza careia Presedintele face/nu face numirea.
Putem considera ca votul de incredere/aprobarea Parlamentului este sub-inteleasa, in sensul ca a fost deja dat in cazul art. 85, (2). Dar CCR se refera mai sus la candidatul la postul de ministru, nu la Guvern in intregul sau, iar in caz de schimbare a compozitiei politice a guvernului aprobarea se da pentru fiecare ministru in parte, nu pentru intreg Guvernul.
Saraca CCR, de ce ii cerem mai mult decit poate sa duca?
January 25, 2008
Stefan V. Daca nu merge in parlament atunci cine valideaza numirea ? Iar daca nu o valideaza nimeni ce rost are verificarea competentelor ?
January 25, 2008
Si totusi Constitutia e clara cand face diferenta intre “numirea guvernului” si “remanierea guvernului”. Numirea guvernului se face pe baza de “propunere”+”vot de incredere”+”numire”, iar “remanierea guvernului” se face prin “propunere”+”numire”. Numirea guvernului si remanierea guvernului sint notiuni diferite. Constitutia bazeaza “remanierea guvernului” pe faptul ca seful guvernului a avut deja un “vot de incredere” cu ocazia “numirii guvernului”.
January 25, 2008
La interpretarea conjuntiei SI, dl. Andon ignora voit sau nu negatia “numai”, care schimba sensul lui “SI”. Orice elev care stie cateva notiuni de logica stie ca “(A si B)negat” este egal cu “A negat sau B negat”. Pe baza acestei teoreme, propozitia “numai Presedintele SI Parlamentul au dreptul sa ceara urmarirea penala” este echivalenta cu “numai Presedintele SAU numai Parlamentul au dreptul sa ceara urmarirea penala”. q.e.d.
January 25, 2008
Scenariu, mai mult decat posibil:
Urmeaza suspendarea lui Pacuraru, posibil a altor ministri, la sesizarea oricui. [Doc spune: puhleeease, la subiect, fara aiurelile din Ziua, n-o sa stau aici sa le corectez pe toate] Cu 3-4 ministri lipsa, intr-un pingpong perpetuu cu presedintele, ce face Tariceanu? Se duce in Parlament. Aici accepta iarasi conditionarile PSD, ca sa treaca. Pana in momentul cand cedeaza psihic si-i da presedintelui fraiele, sa numeasca un premier (yesmanul Boc) si deci un nou guvern. Asta urmareste presedintele. Si atunci va conduce intreaga tara ca pe un vapor, cu 22 milioane de mateloti, in fruntea unei permanente celule de criza.
VOI FI MATELOTUL LUI BASESCU! Sumbra perspectiva…..
January 25, 2008
Cryogen si Stefan,
Ar trebui sa renunte la propunere. Si da, ar trebui sa o faca artificial daca tine neaparat sa o pastreze. E o solutie legala (pe care Tariceanu a folosit-o deja). Adica are solutii chiar daca Basescu ar vrea sa-i blocheze guvernarea permanent, neacceptand nicio propunere.
Dar, dat fiind ca e la prima propunere, cred ca normalitatea (dpdv al Constitutiei si al deciziei CC) ar fi sa schimbe propunerea.
Un lucru e cert. Data fiind confuzia din acel capitol al Constitutiei Romaniei, o sa avem o decizie a CC care valoreaza cat o revizuire a legii fundamentale. Eu personal abia astept sa aflu raspunsul.
January 25, 2008
Articolul 85 este foarte clar dupa mine. In primul paragraf se da definitia numirii guvernului si se stabilesc atributiile fiecarui participant la acest proces (presedinte, premier, parlament). In paragraful doi se da definitia remanierii guvernului si se stabilesc atributiile responsabililor (premier, presedinte). In paragraful trei este prevazuta o exceptie, este definita exceptia si se stabileste formula prin care aceasta exceptie trebuie tratata.
January 25, 2008
Salut tuturor
Ca avocat cu o experienta de 10 ani, am citit cu interese argumentatiile voastre de mai sus. Sunt……..interesante………….
De altfel, nu trebuie sa fi un “profesionist al dreptului” ca sa intelegi si interpretezi Constitutia si Decizia CCR.
De altfel, ambele sunt intr - un asemenea mod scrise, incat sa permite doua interpretari contrare, dar avand o valoare de argumentatie egala.
De altfel faza cu “unul propune si celalalt numeste” este exemplul perfect de maxima ambiguitate……….arata ca produsul maximal a unui efort deosebit de gandire pentru a obtine “AMBIGUITATEA PERFECTA”……………..
Decizia CCR data in cazul Cioroianu este o perfecta continuare a aceleiasi “ambiguitati”, astfel incat permite acum ambelor tabere sa - si sustina pozitiile, cu aceasi forta de argumentatie……………..
Acesta este diagnosticul.
Tratamentul: trebuie fie sa fie schimbata Constitutia, fie CCR sa dea hotarari clare, iar nu ambigui……..
Angelo Miu
P.S. Observati, va rog, ca nu intervin cu argumentatie intr - un sens sau intr - altul, pentru ca, in opinia mea, este inutil. Ambele pozitii, desi contradictorii, pot fi sustinute cu argumentatii de forta egala. Nu - mi aduc aminte sa fi intalnit o asemenea situatie intr - o cariera de 10 ani de avocatura……….
January 25, 2008
Dan,
Procedura e clara. Mai mult, fiecare din pasii respectivi este necesar.
Premierul zice ca primul e si suficient, ceilalti fiind doar formalitati, obligatoriu de indeplinit. Responsabilitati, cum le zici tu.
Presedintele il contrazice, sustinand ca fiecare se poate opune (ceea ce in cazul parafrafului 3 este evident adevarat, nimeni neputand obliga parlamentul sa dea acea aprobare).
Deci nu e foarte clar (eu as zice ca nu e clar deloc). Motiv pentru care si este necesara o decizie a CC (care se va baza pe “spiritul constitutiei”).
Oricum, fiind vorba de puterile statului si raporturile dintre ele, tind sa inclin ca nimic nu e “de forma”.
Evident, neclaritatea la care ma refer nu se refera la procedura, dupa cum ziceam mai sus. Ci strict la obligativitate.
January 25, 2008
@stefan v: Republica semiprezidentiala à la française, dar cu politicieni de pe la noi
January 25, 2008
Completare:
.
Se poate constata ca in staruinta sa de a stabili similitudini, CCR nu poate rezolva exact ceea ce isi propune: s? nu se creeze un alt regim discriminatoriu ?i privilegiat pentru candidatul la func?ia de ministru.
Pe scurt, nefiind supus aprobarii parlamentului i se creeaza un privilegiu. Fiind supus “aprobarii” presedintelui, i se creeaza o discriminare.
So. Asa se intimpla cind iti propui sa dezlegi nodul gordian. N-are decit sa-l taie acum
January 25, 2008
Pentru a-mi continua ideea, ar exista prin Constitutie (articolul 85) doua tipuri de ministrii, ministrii “numiti” si “ministrii remaniati”. Diferenta dintre ei este ca unii au votul de incredere al parlamentului, iar ceilalti au increderea sefului de guvern care are votul de incredere al parlamentului. Aceasta diferenta de numire bineinteles nu se rasfrange asupra statutului lor si nici nu da un apriori asupra competentei lor. Faptul ca in Constitutie se defineste remanierea asta nu inseamna neaparat ca numirea ministrilor la remaniere trebuie sa se faca dupa aceeasi procedura dupa care s-a facut numirea guvernului. Remanierea nu e o luare de la capat a numirii unui guvern ci o renovare a guvernului deja instalat.
January 25, 2008
Dan Bruma, esti in eroare : nu premierul are increderea Parlamentului ci guvernul propus de el !! Parlamentul voteaza in bloc pentru guvern.
January 25, 2008
DanBruma,
“ar exista prin Constitutie (articolul 85) doua tipuri de ministrii, ministrii “numiti” si “ministrii remaniati”.”
un “ministru remaniat” de obicei se cheama unul care nu mai e ministru :D, vrei sa spui un ministru numit in cadrul unei remanieri. Din nou, tu iti expui niste pareri care nu au vreun fundament pe constitutie. Caci constitutia, Curtea Constitutionala si chiar logica simpla duc toate fix la o concluzie contrara: ministri trebuie sa aiba acelasi statut, inclusiv in ce priveste modul in care ajung in guvern!
January 25, 2008
@Doc: Cu remaniatul toti au inteles numai tu nu
Definitiile sint definitii Doc. Dar daca e asa cum zici, ca ministrii ajung in acelasi mod in guvern, de ce iti mai bati capul? Asta e un principiu de la care plecam si atunci e clar ca Tariceanu trebuie sa-si treaca remaniatul prin parlament.
January 25, 2008
Pana la urma vad ca ne intelegem, cumva, cumva.
January 25, 2008
Doc: “care are votul de incredere al parlamentului” In sensul ca parlamentul i-a acordat o data incredere la “numirea guvernului”. Eu cred ca trebuie acordata mai multa atentie literei legii.
January 25, 2008
Vad ca pana la urma nu ne intelegem, cumva cumva
- da, trebuie acordata mai multa atentie literei legii : parlamentul nu acorda incredere premierului, la modul individual, ci lui si echipei sale; neremaniate….
January 25, 2008
Exact, asta spun si eu :), votandu-i guvernul, parlamentul ii acorda si sefului guvernului implicit incredere. Aceasta incredere de care se bucura primul ministru isi pastreaza valoarea si in cazul remanierii. Pentru ca de fapt ce este remanierea? Este repararea pe parcursul mandatului a organismului numit guvern. E normal ca o data ce ii acorzi incredere cuiva cand construieste ceva sa-i acorzi implicit aceeasi incredere cand vrea sa repare acel ceva.
January 25, 2008
Stefan v: scenariul tau catastrofa porneste de la premiza ca presedintele ar fi un imbecil. Poate fi parerea ta despre el, dar nu ne-o poti servi noua ca o realitate. Presedintele nu s-a dovedit pana acum atat de tampit sa propuna un prim ministru care n-ar trece de parlament. Si cand l-a propus pe Tariceanu s-a implicat activ in negocieri ptr. a-l ajuta in crearea unei majoritati parlamentare la momentul respectiv. Speculatii poti sa faci cate vrei, poti vedea 22 de milioane de mateloti daca vrei, dar nu ne dai nici un argument concret al legaturii care exista intre viziunile astea apocaliptice si realitate.
Pe mine ma sperie mai mult realitatea: incercarea lui Tariceanu de a impune versiunea lui si refuzul de discuta o alta solutie. Este antidemocratic si dictatorial si in mod sigur nu respecta nici litera nici spiritul constitutiei, si nici principiile democratice (dialogul). Daca spiritul constitutiei noastre voia sa-i dea puteri discretionare primului ministru, nu-l limita la a propune un ministru ii dadea dreptul de a desemna si numi un ministru. A propune nu inseamna a impune, desi asta vrea Tariceanu.
January 25, 2008
DanBruma,
nu, nu spunem acelasi lucru:
1. “parlamentul ii acorda si sefului guvernului implicit incredere.” - da, implicit si lui, explicit alaturi de colegii sai din guvern.
2. “Aceasta incredere de care se bucura primul ministru isi pastreaza valoarea si in cazul remanierii” - nu, asta e o concluzie care nu se bazeaza pe constitutie (din contra!), si este contrazisa de punctul 1.
Cum spuneai, trebuie sa dam atentie literei legii. Litera legii spune 1. si contrazice 2.
January 25, 2008
DanBruma. Daca ar fi asa cum spui tu atunci premierul ar putea numi un guvern care sa treaca azi prin parlament si a doua zi sa schimbe toti ministrii folosind votul de incredere de care vorbesti. Astfel verificarea ministrilor de catre comisiile parlamentare devine un moft.
January 25, 2008
@Doc: Tu spui ca litera 1 contrazice litera 2. Cu alte cuvinte sustii ca nu exista prim ministru fara guvern intreg pentru ca Parlamentul le acorda incredere in bloc. Dar se pare ca exista sef al guvernului independent de guvernul intreg de vreme ce este definit ca functia care poate propune ministrii ((2) În caz de remaniere guvernamental? sau de vacan?? a postului, Pre?edintele revoc? ?i nume?te, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului). Existand sef de guvern, nu vad de ce nu s-ar bucura inca de valoarea increderii de care a beneficiat la numirea guvernului?
January 25, 2008
Dan, toata lumea a inteles ce ai vrut sa spui prin “ministru remaniat”, evident, inclusiv Doc. Asta nu inseamna ca nu ai folosit in termen incorect. Ministrul remaniat este cel care este inlaturat din functie.
“Faptul ca in Constitutie se defineste remanierea asta nu inseamna neaparat ca numirea ministrilor la remaniere trebuie sa se faca dupa aceeasi procedura dupa care s-a facut numirea guvernului.”
Nu asta e (neaparat) problema. Procedura poate fi diferita la remaniere. Spre exemplu, remanierea din cate stiu eu, in cazul alnieatului 3, se face printr-o lege de reorganizare a guvernului. Daca nu se obtine aprobarea parlamentului la remaniere, atunci guvernul nu pica in intregime, ci revine la forma de dinainte de remaniere.
Problema este ca, in al doilea caz (un guvern in functie, la remaniere) exista doua situatii discriminatorii. Prima situatie face obligatorie aprobarea parlamentului, a doua situatie implica, in opinia unora, doar vointa premierului. CCR se pare ca nu e de acord cu aceasta discriminare si a incercat sa o remedieze, doar ca a cam esuat.
January 25, 2008
Hai sa fim seriosi, premierul numeste ministrii si la investirea guvernului, asta nu inseamna deloc ca votul parlamentului se reduce la abilitatile de judge of character ale premierului. Si, revenind la ce am zis mai devreme, daca judecata ta ar fi corecta, atunci ar fi incoerenta prezenta alin 3.
January 25, 2008
DanBruma,
“Cu alte cuvinte sustii ca nu exista prim ministru fara guvern intreg pentru ca Parlamentul le acorda incredere in bloc.”
nu spun asta! C’mon, haide sa nu facem genul asta de sofistica: eu spun ca in mod explicit constitutia spune ca increderea parlamentului se acorda unui guvern, adica unul premier impreuna cu colegii lui. De vreme ce asa se acorda, inseamna ca nu e definita constitutional increderea parlamentului in premier; mai mult, nu doar ca nu e definita, dar e contrazisa ideea ca o alta echipa ar putea avea increderea parlamentului asta doar pentru ca premierul este acelasi: motivul ti-l da Mih mai sus…
Da, premierul exista in sensul ca are niste atributii proprii, fara indoiala; el conduce guvernul si el propune ministri. N-am contestat asta!
January 25, 2008
Doc
Am o intrebare :
Daca Presedintele este ales de popor in mod direct la fel ca si parlamentul ( deci au aceeasi legitimitate ) de ce parlamentul poate respinge un ministru iar presedintele nu ?
In aceeasi logica : De ce daca o comisie parlamentara repinge un candidat ( desi acordul ei este consultativ) imediat Premierul propune un alt candidat si in cazul in care Presedintele respinge un canditat ( tot acord consultativ conform CC( de ce Premierul nu schimba candidatul ?
De ce prin consecinta Presedintele nu are aceleasi drepturi ca si parlamnetul sa respinga un ministru atunci cind aceasta numire evita parlamentul ?
January 25, 2008
Pai concluzia CC ar urma sa dea eroare la executie: deadlock detected. numai ca rezolvarea nu mai e asa usoara ca in sql. He he.. cine n-are constitutie sa-si cumpere
January 25, 2008
Ok, Doc, atunci de ce “Rolul ambiguu al presedintelui”? A numi ministrii ti se pare ambiguu? Pe de alta parte spui in comentariu “Cu alte cuvinte, daca premierul decide sa-si propuna calul ministru presedintele poate sa constate ca propunerea e ilegala dar nu poate sa i se opuna” Chiar asa sa fie?
January 25, 2008
Mie imi pare ca onorata curte constitutionala si-a cam batut singura cuie-n talpa cand si-a argumentat, asa cum a facut-o, decizia in cazul Cioroianu.
Eu inteleg in felul urmator (corectati-ma daca gresesc):
1. Presedintele nu are drept de veto. OK, adica nu poate sa spuna “nu vreau si gata”, nu trebuie sa dau nimanui nici o explicatie. Cam asta inseamna drept de veto.
2. In acelasi timp, presedintele are “indreptatirea de a verifica corespunderea candidatului pentru functia propusa in raport de aceleasi conditionari criterii mentionate anterior si poate solicita motivat o alta propunere din partea primului-ministru”.
Aceste conditionari-criterii pe care CC le precizeaza in textul deciziei sunt “pregatirea generala, pregatirea in specialitatea domeniului, experienta in materie, instruirea si aptitudinile pentru functia in domeniu, reputatia nestirbita si moralitatea, conditii necesare si indispensabile functiei de ministru”.
Ehehe, dragii mosului. Aici e aici.
Pentru ca acest drept al presedintelui (”indreptatire”, in formularea CC) sa nu fie unul iluzoriu, trebuie sa recunoastem dreptul presedintelui de a refuza numirea ministrului cu pricina.
Pe de alta parte, ca acest drept de apreciere si decizia in consecinta sa nu se transforme de facto intr-un drept de veto, pe care CC a decis ca presedintele nu-l are, cineva trebuie sa cenzureze temeinicia motivelor de refuz invocate de presedinte. Adica sa spuna daca madam Nicolai e si desteapta si frumoasa si morala si competenta s.a.m.d.
Ghici ghicitoarea mea, cine trebuie sa o faca? Numai CC, in solutionarea conflictului de natura constitutionala.
Pai, dupa cum si-a motivat decizia, CC va juca pe un teren pe care nu prea are voie sa joace. Va decide ea daca madam Nicolai, in concret, poate detine functia de ministru.
Foarte riscanta argumentarea CC, mai ales ca unele din aceste criterii sunt extrem de laxe, altele depind de sistemul de valori al fiecaruia.
In opinia mea, de pilda, mergand pe linia de gandire a CC, un fost colaborator al securitatii nu ar avea ce cauta in guvern, ca nu intruneste conditia de moralitate (nu ma refer la doamna Nicolai, ci in general).
Sunt foarte curioasa
January 25, 2008
Sever,
raspunsul la intrebare e simplu: e limpede ca nu putem avea doua institutii politice care sa aiba exact aceleasi prerogative in raport cu o terta institutie, si sa fie independente una de alta. Ar fi o reteta de blocaj politic. Constitutia ne scoate din chestia asta cu o prevedere care spune ca guvernul raspunde din punct de vedere politic doar in fata parlamentului.
In cazul remanierii, conform modului in care e scris si interpretat de CCR art. 85, presedintele inlocuieste parlamentul intr-un caz anume, dar asta nu inseamna ca poate deveni egalul sau in aceasta privinta: de asta , repet, normal mi s-ar parea ca, daca presedintele refuza sa numeasca un ministru, premierul sa mearga in parlament cu el.
January 25, 2008
De fapt, CC va decide nu daca Nicolai poate detine functia de ministru, ci daca o va obtine.
January 25, 2008
Se pare ca premierul merge la curte si nu in parlament. Ca sa se faca ca nu intelege ce zice Constitutia si … ca sa-l enerveze pe Doc.
January 25, 2008
@DanBruma: eu as zice ca Premierul merge la curte ptr. ca sunt doar 9 oameni de tocmit, nu cateva sute
January 25, 2008
DanBruma,
pe mine nu ma enerveaza deloc asta, din contra: eu imi respect precedentul Cioroianu
- premierul face foarte bine ca sa adreseaza Curtii, pentru ca, intr-un fel sau in altul, decide intr-o chestiune ambigua. Sunt extrem de sigur pe analizele mele dar nu am ajuns in situatia de a considera ca Inventarul Stricaciunilor Politice poate juca rolul de arbitru constitutional…
Iar tu citesti superficial ceea ce scriu, si de asta tragi concluzii pripite : eu n-am pretins ca ce scriu eu mai sus pentru Sever reprezinta ce scrie lipsit de echivoc in Constitutie! Eu cred ca premierul trebuie sa mearga la CCR pentru ca are aceeasi problema ca si mine (de exemplu) : nu stiu ce zice constitutia, pentru ca fie nu zice nimic, fie zice (in interpretarea celor 9 judecatori) lucruri contradictorii. Si articolul si comentariile mele spun unul si acelasi lucru: constitutia e ambigua din acest punct de vedere, exista argumente acolo pentru fiecare din optiuni. Iar eu ii spun lui Sever, ad literam, ca asa mi s-ar parea normal, nu ca asa scrie in constitutie, sau ca asa o sa se petreaca. N-am pretins niciodata ca atat constitutia cat si demnitarii nostri, de pe unde ar fi ei, respecta aceasta normalitate…
January 25, 2008
Micsunica,
nu cred, nu cred ca CCR o va lua intr-atat de rau pe aratura incat sa spuna ca decide ea in cazul corespunderii pentru post a Noricai Nicolai. As fi pus o optiune in sondaj daca as fi crezut posibil, oricat de improbabil, ca CCR sa decida asa ceva.
January 25, 2008
Clau, Presedintele il poate propune ca PM si pe Jean Constantin, va fi votat oricum de un parlament care nu se lasa dus de dizolvare…. Nu e vorba ca presedintele este…. cum ai spus-o tu.
January 25, 2008
Declicul.
Daca CCR da dreptate presedintelui, PM si guvernul isi pot face bagajele. Nu le ramane nimic de facut.
Daca CCR da dreptate PM? Se va continua jocul de-a baba oarba.
January 25, 2008
Doc,
Sunt de acord cu tine ca CC nu are voie sa joace pe un astfel de teren. E arbitru, nu jucator. Baiul e ca nu si-a prea lasat loc de intors. Iar daca o va face, sunt curioasa cum va argumenta si cum va solutiona finalmente conflictul.
Ca nu poate sa ne ia din nou cu colaborarea intre presedinte si premier (ca despre ce loialitate vorbeste Curtea, habar nu am), pentru ca va trebui sa decida. Si nici nu va putea spune ca minunata noastra Constitutie nu are mecanism de reglare a unui astfel de conflict. Va trebui sa-l gaseasca CC, chiar pe principii de drept constitutional, daca nu pe texte.
Dar la fel de curioasa am fost si in legatura cu argumentarea Curtii in cazul urmaririi penale a fostilor ministri si a fost o maaaaaaare dezamagire. De fapt, nici nu avea cum sa ma seduca argumentarea unei decizii atat de aberante.
January 25, 2008
@Doc: Chiar crezi ca premierul are aceeasi problema ca tine? Daca ar avea aceeasi problema ca tine nu crezi ca din pozitia lui ar propune cu infocare amendarea Constitutiei? Mi-e teama ca aci are dreptate Clau
January 25, 2008
DanBruma,
Eh, amendarea constitutiei e un vis indepartat. Dar e adevarat ca premierul are probleme ceva mai grave decat mine din punctul asta de vedere, eu doar comentez situatia, el o traieste.
Daca ar fi fost convins pe interpretarea cert pozitiva pentru el, atunci probabil ca n-ar fi asteptat atata sa sesizeze Curtea. Daca ar fi fost convins de interpretarea negativa pentru el, atunci probabil ca n-ar mai fi sesizat deloc. De asta cred ca nici el nu e foarte convins ce decizie o sa primeasca de acolo.
Micsunica,
“Baiul e ca nu si-a prea lasat loc de intors. Iar daca o va face, sunt curioasa cum va argumenta si cum va solutiona finalmente conflictul.”
Welcome to the club!
January 25, 2008
Dan,
“A numi ministrii ti se pare ambiguu? Pe de alta parte spui in comentariu “Cu alte cuvinte, daca premierul decide sa-si propuna calul ministru presedintele poate sa constate ca propunerea e ilegala dar nu poate sa i se opuna” Chiar asa sa fie?”
Cteste propozitia precedenta a lui Doc:
“presedintele poate sa verifice daca persoana propusa corepunde pentru post si in caz contrar sa ceara o alta propunere dar de fapt dreptul se limiteaza la verificarea conditiilor legale si in plus presedintele nu are drept de veto.”
Apoi compara asta cu hotararea CCR in cazul Cioroianu. Daca constati vreo problema in rezumatul facut de Doc, spune-mi. Eu nu am gasit vreuna. Evident, constatam ca una se spune in hotarare si alta in intemeiere…
Deci care e de fapt nemultumirea fata de textul initial?
January 25, 2008
stefan v: speculatii. la fel de mult pot eu specula ca parlamentul mai bine s-ar da dizolvat decat sa accepte un guvern cu PM Boc si cu ministul justitiei Monica Macovei. Dar am ramane amandoi in speculatii, pe cazuri ipotetice. Si nu avem nici un argument. Ca sa continuam discutia ar trebui ceva argumente, nu crezi ?
Argumentele pot fi aduse pana la faza in care presedintele refuza o anumita persoana la justitie. El a dat argumentele ptr. refuzul lui. Sa sustii ca presedintele de fapt dinamiteaza guvernul e deja opinie politica sau speculatie.
January 25, 2008
Fratilor, Conform constitutiei, singurul care numeste Guvernul e Presedintele, conform art 85. Acest articol prevede insa 3 proceduri pentru 3 cazuri diferite:
1) Se numeste un guvern nou
2) Se schimba 1 ministru, fara a schimba structura si componenta politica a guvernului
3) Se schimba un ministru, si in urma schimbarii se schimba fie structura, fie componenta politica a guvernului.
Diferenta intre cele 3 cazuri e aparitia in cazul 1 sau 2 a filtrului numit Parlament, care poate sa refuze tot guvernul (1) sau un ministru(2), si in acest caz Presedintele nu mai poate face numirea.
DAR IN TOATE CAZURILE NUMIREA O FACE PRESEDINTELE. El este cel care semneaza decretele de numire in functie si in fata caruia se depune juramantul. In acest caz, intreb si eu, de ce se considera ca Presedintele ESTE OBLIGAT sa semneze in cazul 1 sau 3, si are drept de veto in cazul 2?? Parerea mea, e ca daca se prevede un drept constitutional, se prevede pentru o actiune : Numirea Guvernului art85, si nu doar pentru cazuri speciale ale actiunii. Deci, din pct meu de vedere trebuie decis
- Presedintele are drept de VETO, si atunci il are in oricare din cazuri, chiar daca Parlamentul acorda votul lui
- Presedintele nu are drept de VETO - semneaza orice propunere primeste atat timp cat legea e respectata
January 25, 2008
@Geo: Eu vorbeam despre Constitutie si nu despre ce decizii da CCR. Hotararea CCR in cazul Cioroianu nu am citit-o
Devine totusi interesanta de citit 
January 25, 2008
Make sure you read it… din moment ce Doc se referea la decizia CCR atunci trebuie sa te raportezi la aceasta. Dupa cum (sper ca) stii insa, deciziile CCR se aplica ca si cand ar fi parte din constitutie.
January 25, 2008
Claude, pai nu ti-e clar ca presedintele urmareste sa dinamiteze guvernul? Despre ce discutam? Politica, evident.
January 25, 2008
stefan v,
. Dinamitarea guvernului nu intra (inca) in discutie pe motiv ca, politic evident, odata ce ti se da un ciocan in mina esti liber sa-l folosesti. Basescu cu suspendarile, 322 cu suspendarea samd: nu ne ramine decit sa constatam daca sint majori si au voie (constitutional vorbind) sa manevreze unealta. Mai departe stie toata lumea ca orice pare a cui va avea de suferit. Si nu de azi de ieri 
.
noi chiar vorbeam de sexul ingerilor aici
January 26, 2008
Eu tind sa-i dau dreptate intr-o anumita masura lui micsunica. Potrivit Deciziei CCR, partea finala,
Presedintele “poate cere primului-ministru s? renun?e la propunerea
f?cut?, atunci când constat? c? persoana propus? nu îndepline?te condi?iile legale pentru exercitarea func?iei de membru al Guvernului.” Astfel, in opinia mea, daca Presedintele refuza numirea pe motive de legalitate (nu oportunitate !), premierul nu va putea impune aceeasi persoana in mod neconditionat. El va putea sa ceara CC sa aprecieze daca subzista sau nu aceste motive ale Presedintelui. Daca CC va constata ca nu exista impedimente legale, Presedintele va trebui sa semneze decretul de numire. Se pune desigur intrebarea: Va putea face acest lucru Curtea in calitate de instanta constitutionala ? Da, va putea. Printr-o asemenea decizie va putea decide daca refuzul Presedintelui este sau nu constitutional. Daca CCR a creat institutia “inexistentei dreptului de veto la numire” coroborata cu cea a “opozitiei pe motive de nelegalitate” (nu stiu cum sa le numesc altfel), atunci ea va trebui sa descurce itele de fiecare data cand se pune problema.
In ceea ce priveste rolul ambiguu al presedintelui, acesta isi are izvorul in atmosfera postrevulotionara. Pe de o parte, s-a considerat ca nu e bine sa se acorde puteri sporite presedintelui, pentru ca tocmai am scapat de dictatura, pe de alta parte in conceptia populara exista imaginea unui presedinte atotstiutor si atotputernic de la Bucuresti, prin urmare ar fi bine acesta sa se aleaga de popor si sa i se acorde ceva puteri executive. Solutia ar fi revizuriea constitutiei fie in directia republicii prezidentiale de tip american fie in directia republicii parlamentare, aceasta struto-camila numita regim semiprezidential nu face altceva decat sa se zbata in propria-i neputiinta.
February 7, 2008
[...] [Am închis sondajele privind decizia Cur?ii, ?i cel privind evolu?ia numirii dnei Nicolai. Am e?uat în ambele cazuri, fiind convins c? pre?edintele va fi obligat de Curtea Constitu?ional? s-o numeasc? pe dna Nicolai în post.] [...]