Ce se poate spune despre scandalul Oprea – Ardelean? Foarte multe, dacă e să ţinem cont de scenarii. Să nu ţinem cont de ele. Majoritatea sunt bazate pe speculaţii sălbatice. O dată ce le-am dat la o parte, episodul e foarte simplu: un ministru numit politic ia o decizie importantă în dezacord cu partidul său. Partidul răspunde sancţionând această indisciplină. Nu văd de ce ar trebui să considerăm că reacţia PSD conţine, din acest punct de vedere, ceva anormal. Din contră, e normal să existe disciplina de partid, şi e normal ca deciziile demnitarilor numiţi politic să respecte această disciplină.

Dincolo de această primă constatare, trebuie remarcate două lucruri. O primă observaţie ţine de situaţia care există în partidul condus de dl Geoană. E limpede că episodul demonstrează, dacă mai era nevoie, situaţia foarte volatilă care există – cel puţin pe moment – în interiorul acestui partid. Spun asta pentru că, dacă într-adevăr PSD ar fi avut o problemă cu numirea dlui Ardelean în fruntea direcţiei de informaţii al ministerului de interne, atunci ar fi putut tranşa lucrurile la acest nivel. I-ar fi cerut, pur şi simplu, ministrului să solicite revocarea şi înlocuirea respectivului demnitar. Or, nici într-o parte şi nici în cealaltă nu s-a pus problema în acest fel. Dl Oprea s-a declarat îndreptăţiţi să facă această numire. Iar PSD nu i-a cerut, pe cât se poate spune, să renunţe la ea – în loc de asta, s-a ajuns la excluderea ministrului, nu doar din guvern, ci şi din partid, la trei săptămâni de la desemnarea lui de către acelaşi partid!

A doua observaţie, legată de prima, este că participarea PSD la guvernare are până la urmă acelaşi tip de problemă pe care ar fi pus-o numirea dlui Stolojan în postul de premier. Diferă doar chestiunea de formă şi magnitudinea: în cazul dlui Stolojan problema era că, nefiind preşedintele partidului său şi co-preşedinte al Coaliţiei de guvernare, el ar fi trebuit mereu să apeleze la dl Boc pentru orice chestiune aflată în divergenţă cu partenerii de guvernare. În cazul PSD, problema e că nu este foarte clar cum şi cine anume ar trebui să ia deciziile legate de guvernare. Există un nivel informal, cu lideri care au pledat pentru această coaliţie (dnii Sârbu sau Mitrea), în competiţie cu lideri PSD care au fost împotriva ei (dnii Năstase, Iliescu sau Hrebenciuc). Dincolo de aceste dispute personale, la nivel formal, avem aşa:

1. Miniştrii PSD – e normal să consideri că miniştri au fost învestiţi cu o anumită autoritate personală de către partidul lor! Altfel, pentru a evita astfel de episoade, premierul ar trebui să întrebe mereu pe unii dintre cei de mai jos dacă decizia ministrului PSD este agreată de partid, dacă nu cumva va stârni scandal ulterior.

2. Vicepremierul PSD, dl Nica. Conform regulamentului de funcţionare, principalul rol al acestuia e contrapondere la premierul din partea PD-L, cei doi trebuie să fie în acord asupra unor decizii cum ar fi actele normative. Nu e clar ce relaţie există între acesta şi colegii săi de cabinet şi de partid, dacă există vreuna specială.

3. Coordonatorul miniştrilor PSD, dl Dragnea. Acesta nu a fost numit în cabinet, este numit de partid “pentru a păstra legătura dintre conducerea partidului şi miniştri PSD”. E foarte neclar totuşi ce reprezintă această legătură. E o simplă informare? Dacă da, a fost dl Dragnea informat de numirile făcute de ministrul de interne? I s-a cerut şi acordul?

4. Biroul Politic Coordonator Central conţine 7 membri de la PSD, şi tot atâţia de la PD-L. Între alte lucruri care se presupune că trebuie să le facă BPCC, “analizează stadiul realizării Programului de guvernare, inclusiv a măsurilor anticriză şi stabileşte mesajele politice unitare şi măsurile organizatorice corespunzătoare;” Deci, Biroul are un rol în ce priveşte guvernarea, chiar dacă e unul destul de vag. Relaţia acestui Birou cu miniştrii, vice-premierul sau coordonatorul miniştrilor PSD nu este deloc clară, dacă există vreuna.

5. Colegiul Preşedinţilor, unde dl Geoană şi dl Boc decid în “deciziile majore privind Coaliţia”, în cazul în care BPCC nu ajunge la un consens, sau dacă premierul nu ajunge la un consens cu vice-premierul său.

Dincolo de asta, regulamentul de funcţionare face adesea trimitere la structurile de conducere ale partidelor, unde sunt alte rivalităţi – o astfel de structură e condusă de dl Năstase, ales acolo cu opoziţia făţişă a dlui Geoană. De exemplu, numirile în funcţie şi revocările în guvern se fac ba la cererea “forurilor competente statutare” ale celeilalte părţi, ba cu consultarea “conducerii” celeilalte părţi şi a informării BPCC, ba la propunerea ministerului de resort sau(!) a “părţii” care a propus numirea. E o confuzie totală. Dacă “partea” vrea dar ministru nu? Dacă BPCC e de o părere iar vice-premierul de alta? Dacă ministrul are suportul BPCC, dar e în dezacord cu coordonatorul? Dacă una spune conducerea şi alta spune forul competent statutar din partid?

Adică e limpede că dacă şi atât timp cât PSD ar funcţiona la modul ideal (din acest punct de vedere!) şi anume cu vechea sa unitate de monolit, atunci toate aceste lucruri n-ar conta câtuşi de puţin. Ce decide un for ar decide şi celelalte. În realitate PSD e împărţit în destule bisericuţe şi tabere care se aliază acum ca să se certe ulterior, ceea ce face ca traseul deciziilor politice în interiorul acestui partid să aibă un impact semnificativ asupra guvernării. Episodul Oprea-Ardelean are foarte puţină importanţă din punctul de vedere al guvernării, că doar n-or fi aceştia doi de neînlocuit. Dar mi-e teamă să nu fie doar primul episod într-o serie.