“Am convingerea ca institutiile publice deconcentrate (altfel spus, directiile judetene de spitale, scoli, apele romane, sport etc.) trebuie conduse de catre profesionisti.” scrie Andreea Vass (“Ordon: deconcentrate politizate!”), o convingere pe care sunt convins că o împărtăşeşte toată lumea. Însemnarea continuă ulterior cu o întrebare: “Chiar nu putem construi un sistem de indicatori de performanta seriosi, credibil, dezbractat de criteriul apartenentei politice?”
Întrebarea, aşa cum e formulată de autoare, pare să aibă ceva retoric, e echivalentul unei afirmaţii: de bună seamă am putea construi un astfel de sistem, dar… Şi aici afirmaţia se opreşte. “Dar…” ? Chiar aşa, dar ce? Mai mult, la cine se referă acel plural? Cine să construiască? Şi, în fine, ca să arăt că dilema formulată retoric de dna Vass este în fapt una cât se poate de reală, am şi eu o întrebare retorică: păi, sistemul nu este deja construit aşa? Nu a funcţionat aşa până acum? Nu va funcţiona aşa de acum încolo? Chiar OUG nr 37/2009, sursa acestei dispute, cea care a des- şi reînfiinţat în bloc posturile din “deconcentrate”, vorbeşte de numire pe bază de proiecte de management, de concurs, de comisie de specialişti. Şi atunci? Cine şi ce are să-i reproşeze? Pe ce temei? Pe ce bază e acuzată ca instrument de “politizare”?
Pe baza experienţei, desigur. Cum spuneam, întrebările sunt retorice. Comisiile şi concursurile şi proiectele sunt din aceeaşi categorie cu licitaţiile prin care se acordă contracte: teoretic ar trebui să aleagă cea mai bună ofertă, în practică iese cine trebuie să iasă, aşa cum au fost nenumărate excepţii. Nu spun că instrumentele sunt proaste, aş spune chiar că pot fi utile, …dar rămân instrumente, pot să fie ocolite sau chiar abuzate. În final, contează cine le aplică.
E un banc sau o anecdotă despre un profesor emerit care se însoară cu o miss blondă ca să aibă copii care să moştenească geniul lui şi frumuseţea ei; din păcate progeniturile sunt la fel de urâte ca el şi la fel de proaste ca ea. Genul acesta de încrucişări nefericite sunt la ordinea zilei în sistemele publice româneşti, şi în situaţia de faţă avem un exemplu foarte bun: de ales, aceşti oameni erau aleşi la fel ca politicienii, selectaţi din aceeaşi clientelă, cu nivelul de competenţă şi profesionalism pe care îl cunoaştem. Pe de altă parte, lăsând la o parte păcatele pe care politicienii noştri le au, în principiu ei au totuşi două roluri bine definite şi cât se poate de legitime, decizia şi responsabilitatea politică:
“(…)există două roluri majore, legate între ele, ale numirii unor oameni politici în fruntea ministerelor şi în demnităţile înalte din stat în general. Primul este că aceştia trebuie să ia deciziile politice – adică, foarte pe scurt, să stabilească o direcţie de progres, ce e “bine” de facut în domeniul respectiv la nivel de principiu, pe baza unui mandat oferit direct sau indirect de electorat. Se pot baza (şi) pe specialişti pentru asta, dar rolurile lor sunt oarecum diferite. Al doilea motiv este să ofere o formă de responsabilitate pentru deciziile astfel luate, pentru efectele lor. În speţă, e vorba de ceea ce se numeşte responsabilitate politică : taxarea / răsplătirea electorală a omului politic şi a partidului său pentru eşecurile / succesele obţinute în urma acestor decizii.”
(Inventarul Stricăciunilor Politice: “Progresul politic se face cu tehnocraţi”)
Or, statutul acesta superficial de funcţionar public elimina inevitabil tocmai avantajele astea. Din partea politică se ia defectul alegerii cu sprijin de la partid, care din păcate în cele mai multe cazuri exclude competenţa; din partea de funcţionar se ia neutralitatea politică, care din păcate în cele mai multe cazuri exclude responsabilitatea. Să fim bine-înţeleşi, mă refer la aceste posturi de conducere, şi chiar şi la acest nivel, există excepţii, şi nu sunt puţine. Dar sunt excepţii, lucru care nu face decât să confirme că există o (altă) regulă.
În concluzie, mie mi se pare că această situaţie în care avem în aceste posturi, în mod oficial, funcţionari publici şi în acelaşi timp, la modul neoficial, clientelă politică, este cea mai proastă situaţie posibilă. Nu spun că orice schimbare a ei reprezintă o soluţie, dar nu văd cum am putea analiza dacă şi cum ar trebui să fie schimbate lucrurile într-o anumită privinţă înainte să vedem care e situaţia de la care pornim.
April 28, 2009
Tare faza asta “Se pot baza (şi) pe specialişti pentru asta” Care specialisti sint de fapt in partide. Sint nenumarate exemple de specialisti politizati in RO. In RO asa se intampla lucrurile de fapt. Daca ai un exemplu de specialist care nu este intr-un partid politic in afara lui Isarescu, as vrea sa-l cunosc si eu. Fara bancuri.
April 28, 2009
decizie au politicienii, fie laudat, responsabilitate ba! de ce?
April 28, 2009
lucrez intr-o institutie publica. experienta celor 7 ani din institutie mi-a demonstrat, nu o data, ca nu are rost sa am pretentia sa mi se aprecieze porfesionalismul si independenta politica in pseudo “dezvoltarea” mea profesionala care depinde de altii, evident. daca situatia nu ar fi trista, cu siguranta ca ar fi comica. cariera mea depinde strict de o apartenenta. tinand cont de prostitutia politica “originala” practicata pe la noi, nu conteaza partidul. se pleaca din start de la ideea ca cel care intra in politica detine acel material genetic obligatoriu pentru a face politica (mentionez, in treacat, nesimtirea, hotia, avaritia, nemernicia, lipsa oricaror scrupule si interes public, spiritul de turma si, poate cel mai important, lipsa simtului olfactiv atat de nefolositor si deranjant cand vine vorba de pupat dosuri). astfel stand lucrurile, daca exista “naiva” ambitie de a ramane impartial si distant, in cel mai fericit caz poti sa fii ignorat si lasat sa-ti faci veacul prin institutie indiferent ce pregatirea ai, cata experienta ai, daca ai spirit civic, intentii pe masura sau esti apt de a gestiona situatii, fonduri sau oameni. in cel mai nefericit caz, poti sa fii considerat de fiecare tabara ca fiind omul celuilalt. in felul asta te poti considera de-a dreptul “handicapat”. retoric ma-ntreb, asemeni simabilului Doc: dincolo de palavrageala aberanta care doar insulta, de unde atata ipocrizie, prostie, obraznicie si lipsa de respect fata de orice forma de valoare in romanskaia asta ??!!?!?!?!!
April 29, 2009
@george haiduc: D-ta faci ceva in mod personal pentru ca situatia asta sa se schimbe? Sau doar critici? [Doc spune: Da-i voie colegului tau de comentarii sa raspunda.]
April 29, 2009
nu pe baza experientei se reproseaza ordonantei ca politizeaza, ci pe baza delcaratiilor pdlistilor si psdistilor care au spus tocmai asta: trebuie sa ne punem oamenii nostrii. iar referirea ordonantei la criterii de competenta e hilara cate vreme nu exista nicaieri o metodolige de evaluare a performantelor manageriale invocate. cine sa schimbe situatia? stimatii domni politicieni care sa modifice statutul functionarului public in asa fel incat sa existe criteri clare de performanta si evalauare. si domnii sindicalisti care sa ceara asta.
April 29, 2009
Andrei,
ar trebui sa adaugi la declaratiile politicienilor si cea a lui Crin Antonescu, care a spus ca si liberalii au facut acelasi lucru in trecut, ca sa ajungem fix la ce spuneam. Dincolo de ce ar putea declara un politician sau altul, stim cum stau lucrurile pentru ca le vedem cu ochii nostri.
April 29, 2009
raspuns pentru DanBruma: da, fac. in primul rand ma incapatanez sa cobor in cocina politica. in al doilea rand, imi fac treaba cat pot de bine, in ideea ca la un moment dat cineva mai rasarit la minte va considera ca ii este utila pregatirea mea profesionala si experienta acumulata. in al treilea rand, nu ma plang; constatam o situatie de fapt si prezentam o situatie. Crede-ma, in institutiile publice nu exista notiunea de profesionalism. Chiar si in domeniul privat avem o situatie pervertita. Atata timp cat sistemul de valori este rasturnat, iar respectul lipseste cu desavarsire, atata timp cat cei bine intentionati si “verticali” nu reusesc sa se coaguleze si sa faca front comun, nu vad o iesire din starea actuala de lucruri. Lasand la o parte posibila interpretare malitioasa a intrebarii, va pot spune ca am doua proiecte in faza incipienta de dezvoltare pentru a aduce in acelasi spatiu, virtual in primul rand, de a stimula si activa acea patura sociala de dreapta, care este nemultumita de felul in care stau lucurile si care doresc sa faca ceva sau sa se afle de existenta si parerea lor. De regula, genul acesta de oameni nu sunt activi pentru ca nu coboara in ring sa lupte dupa niste reguli care nu-i caracterizeaza, mai mult, care nu le fac cinste. iar daca e sa tinem cont de vorba unui autor german care zicea ca cei puternici tind spre separare la fel de firesc cum tind cei slabi spre unire, avem si raspunsul la intrebarea de ce acest tip de cetateni nu sunt uniti si activi. Pe logica spuselor aceluiasi german se explica de ce in partide exista profesionisti in procent de doar 1%. (Iar Isarescu face parte dintr-un “grup social”, mult mai puternic decat un partid)
April 29, 2009
Doc, adaug si ce a zis Antonescu. Doar ca el nu promova ordonanta asta. si parca despre ea era vorba. Dar, ai dreptate. Si liberalii au facut la fel. Ceea ce nu inseamna ca e bine. Si nici ca e imposibil de schimbat.
April 29, 2009
Andrei,
era vorba despre faptul ca numirile acestea au fost facute si pana acum, in conditii de lege similare, pe baza de suport politic. Sigur ca nu e bine, asa cum am scris, era cea mai proasta incrucisare intre politicieni fara competenta si functionari fara responsabilitate.
April 29, 2009
@george haiduc: Mersi pentru raspuns. Iti doresc succes pentru proiectele demarate. Am totusi o nedumerire, de ce te simti obligat sa cobori in cocina politica? Eu in principiu vad lucrurile asa: dau “peste ochi” oricarui tip care vine cu tupeu de partid sa-mi explice cum sta treaba intr-o chestie pur profesionala. Nu vad ce te impiedica sa faci asta. In fond esti un profesionist, ce treaba ai cu cocina politica?
April 29, 2009
Motto-rasul experimentat:
Ne-nvătăm, pe concentrate,
În controale rare, laxe,
Să ne scutim, pe furate,
De impozite şi taxe.
Consens, reciprocitate,
De ajutor …în demenţă,
Ne-am format, pe-acumulate,
Asta da, experienţă!
*
După mine, se impun măsuri mult mai drastice şi mai în profunzime decât simplele schimbări de şefi în aceste deconcentrate discutabile şi disputabile în teritoriu, mai ales în Direcţia Finanţelor Publice şi Garda Financiară, unde rasul taxelor şi impozitelor se poate realiza mai ales pe baza acumulării a cât mai multor cunoştinţe …dispuse la plăţi şi scutiri reciproce, constituite într-o experienţă desăvârşită.
După partide, cele aflate în trecere pe la guvernare, acestea ar vrea ca “era noastră” să înceapă o dată şi odată cu declanşarea guvernării lor …de fiecare dată, bineînţeles, prin şefii puşi anume pe concentrate, după acelaşi criteriu: pregătirea …alesului pentru carnavalul guvernării, printr-o costumare precum cea a lupului în blană de oaie şi cu o lipitură de etichetă mai mare decât năravul, scris în frunte pe deconcentrata curat-murdară ca alba-neagra:
-“Funcţionarul acesta nu-i al nostru, nici al urmaşilor noştri, e public, garantat şi competent, al urmaşilor urmaşilor voştri în vecii vecilor”
După veşnicie (fiindcă uneori ţine mai puţin decât 4 ani, durata unui mandat întreg de guvernare, când partidul e scos pe tuşă, pe banca de rezerve sau pe centură), garanţia expiră …înainte de termen, iar echipele competenţilor se trezesc descoperite cu experienţa (direct proporţională cu nr anilor de acumulare a cunoştinţelor). Evident, nici cunoştinţele nu-s încăntate de schimbarea şefilor, cu excepţia cazurilor de bucurie …a nebunilor.
După şef, nimerit prin lovire- ca din întâmplare-cu propria lui competenţă incoloră (precum trecutul partizanatului lui …apolitic, de mare viitor), urmează armata experimentată pe linie de execuţie: subalternii, pălmaşii, băgătorii de seamă, invadatorii terenului (precum lăcustele ca-n poveşti …căutătoare de taxe şi impozite), adică adevăratele instrumente ale şefului, prin intermediul cărăra va reuşi, sau nu, să atingă performanţele sale şi- implicit, eventual- ale partidului ajuns la guvernare (cu noile propuneri pe scaunele de director coordonator şi adjunct).
Ce cauze politice (sau apolitice) pot impiedica (sau ajuta) un astfel de şef să îndeplinească nişte cerinţe legate (sau nelegate) de partidul care l-a propulsat (sau s-a autopropulsat) în fruntea serviciului deconcentrat ?
Răspunsul ne-ar edifica în privinţa (in)utilităţii schimbărilor pe criteriul politic, dar încercăm degeaba să aflăm răspunsul dacă nu ţinem cont de realitatea prezentă, perpetuată de ani mulţi, inclusiv prin cam aceleaşi echipe de executanţi …cu experienţă dovedită. Prea multă naivitate strică, de asta nu cred că are rost să mă amăgesc cu existenţa vreunei competiţii reale în promovarea unui sef …predestinat. Cine a organizat sau va organiza astfel de selecţii fructifică tendinţa, preferinţa, procuparea şi pârghiile suficiente încat să reuşească în tot ce îşi propune, inclusiv desemnarea câştigătorului.
Cred că avem de-a face cu o tentativă de clădit în teritoriu câte un castel pe ruinele unei mentalităţi depăşite de multă vreme, ale aceloraşi oameni dotaţi cu experienţa acumulării de (prin) cunoştinţe scutite în condiţii reciproc avantajoase …lor. Cu angajamentele noilor directori şi adjuncţi “pe maximum 4 ani” (formulare care lasă mai degrabă loc de culcuş pe lauri, pe timpul maxim;un termen mai scurt, prevăzut şi urmărit, ar fi mult mai indicat pentru o responsabilitare reală sau măcar posibilă; nu cred în teoria mandatului intangibil …tot timpul de 4 ani) şi cu aceiaşi oameni în subordine, aduşi sau menţinuţi pe criterii …multiple (legate de forme de prezentare a competenţei …teoretice), eu nu văd sanse de ieşire din …performanţele competenţei experimentale cu noii şefi, darmite cu experienţa celor proveniţi dintr-o guvernare anterioară.
April 30, 2009
Acolo unde se face serviciu public, adica macar in spitale si in invatamant, politicul trebuie ejectat si asta nu poate fi facut decat de cei care sint seriosi si nu intra in partide ca sa promoveze, ca pe vremea comunistilor. In administratia locala si centrala, chiar ca nu vad cum poate fi ocolita promovarea pe linie de partid.
May 2, 2009
Daca Atonescu a spus ca si liberalii au procedat la fel asta-i o scuza sa persiste in eroare si chiar sa o amplifici?
Liberalii au introdus in sistem un cadru/concept, depolitzarea si concursul in locul numirilor. Unde-i numire concursul e un nonsens.
Daca legea nu fost perfecta putea fi imbunatatita cu criterii de evaluare obiective, cuantificabile, si contestabile si cu eliminarea factorului uman din procesul de evaluare, respectiv concursul sa fie pe chestionar ca la circulatie, iar indicatorii de performanta foarte clar definiti.
PD-L-ul si PSD-ul in loc sa continue procesul de depolitizare, au repolitizat functile ceea ce va da un nou avant coruptiei.
Chestia cu reponsabilitatea politica nu are sustinere, pentru ca sefii srvicilor deconcentratelor nu iau decizii politice, ei adminstreaza instituitii care functioneaza in baza legii. Ce decizii politce iau directorii de scoli, sau cei de la finante?
Decizile politice se iau in legislativ.
Executivul administreaza in interesul societatii sau in interesul clientelei. Guvernantii au nevoie de oameni loiali ca sa repartizeze fondurile clientelei politice, sa-si faca astfel campanie electorala, cu realizarile si sa-si asigure perpetuarea la putere.
Se recurge la sloganul, “ce-au facut cei dein opozitie ca sa le dam voturi?,
uite cei de la putere au asfaltat si au construit etc …”.