Presa de opinie constă, presupun, în acele articole în care autorul îşi prezintă convingeri personale şi subiective, pornind de la o anumită realitate. Presa de analiză constă, presupun, în acele articole în care autorul prezintă o explicaţie detaşată şi obiectivă, pornind de la o anumită realitate. Presa de ficţiune constă, presupun, în acele articole de opinie şi de analiză care nu pornesc de la nicio realitate.
Consideraţi, rogu-vă, aceste pasaje din două comentarii de ziar:
De ce a ezitat ministrul de Externe sa alerge la primul-ministru cu informatia despre muncitorii romani din Irak? Dintr-un motiv cit se poate de grav. La acea ora, primul-ministru era deja un adversar declarat al prezentei armate romane in Irak, al angajamentelor fata de aliatii americani si, implicit, al liniei de politica extrena a statului roman. Ministrul de Externe trebuia sa fi banuit ce va face un prim-ministru antiamerican cu acest gen de informatii: asalt impotriva lui Basescu.
respectiv,
Mihai Razvan Ungureanu n-ar fi fost astazi ex-ministru de Externe daca n-ar fi decis in prealabil ca, intre premier si presedinte, Basescu are sanse mai mari sa cistige baricada si sa-l serveasca doar pe acesta. (…)fraza emisa vineri, la cald, de catre MAE, care ne dezvaluie optiunea clara a lui Mihai Razvan Ungureanu pentru echipa Basescu, desi logica institutionala sau, pentru a-l cita chiar pe el, „rigorile de comunicare si de calitate“ i-ar fi dictat sa-l anunte despre „actiuni potential ostile la adresa altor state“ si pe seful sau direct si imediat, Calin Popescu Tariceanu. Ex-ministrul a decis, prin urmare, ca informatiile pe care le gestioneaza nu servesc tara, ci o anumita politica. In cazul de fata, politica lui Traian Basescu in chestiunea Irak.
Articolele tratează aceeaşi chestiune, ba chiar au apărut, cot la cot, în acelaşi ziar, Cotidianul. E vorba de comentariul Dezastrul se apropie semnat de senior editorul Traian Ungureanu, respectiv Arestat de Basescu, eliberat de „niste amariti“, sub semnătura redactorului şef adjunct Pavel Lucescu.
Se poate observa, imediat, că cele două articole sunt în perfect de acord. Vreau să spun că sunt în acord la nivel de fapte: ambii comentatori consideră că ministrul de Externe i-ar fi ascuns cu premeditare premierului informaţia cu pricina; că l-ar fi indus în eroare într-un mod cât se poate de deliberat. Dincolo de această constatare comună, cele două articole nu mai reuşesc să fie de acord. Din contră. Traian Ungureanu construieşte unul din expresivele şi puternicele sale articole de opinie, considerând că ministrul a procedat perfect justificat; Pavel Lucescu se străduieşte să pară că produce o analiză, reuşind în final tot un articol de opinie, în care condamnă opţiunea “politică” a dlui Ungureanu (Mihai Răzvan, desigur, nu Traian). Pentru acesta din urmă, ministrul a fost complice la o crimă, ascunzând intenţionat o informaţie de şeful său ierarhic. Pentru primul, ministrul a dat o dovadă de eroism, ascunzând intenţionat o informaţie de şeful său ierarhic.
Iar pentru mine nimic din toate astea nu au sens, căci nu văd măcar de ce aş lua în calcul ipoteza că ministrul a ascuns intenţionat o informaţie de şeful său ierarhic. Nu e doar o speculaţie care nu se bazează pe absolut nimic concret. Dar circumstanţele şi conduita tuturor actorilor pledează împotrivă. Dacă ar fi fost convins de un asemenea act ostil, rău voitor şi grav al subordonatului său pe linie de partid şi de guvern, atunci premierul n-ar fi vorbit de “greşeala” făcută de un ministru “profesionist”. Faptul că dl Tăriceanu vorbeşte de posibilitatea ca fostul ministru să fie şeful listei de europarlamentari ar trebui să fie îndeajuns ca să infirme un asemenea scenariu. Dacă preşedintele ar fi pus la cale o întreagă tărăşenie de genul ăsta, atunci nu ar fi comis o confuzie, nu s-ar fi lăsat criticat, şi nu ar fi fost pus în situaţia să-şi admită greşeala. Faptul că dl Băsescu a demonstrat că-şi uitase efectiv de episod ar trebui să fie îndeajuns să demonstreze că informarea pe care o primise a fost necesară, dar şi singulară şi pasageră. Şi chiar că nu văd de ce şi cum ar fi putut ministrul Ungureanu să prevadă în care din miile de păhăruţe de apă premierul va declanşa, ulterior, o furtună. Nu văd de ce şi-ar fi pus la cale un gest care să-l îndepărteze dintr-un post în care nu mi se părea chiar deloc că se simte rău. Nu văd de ce ar trebui să consider că episodul în sine este altfel decât l-am descris într-un articol precedent.
Şi, ca hazul acestei situaţii să fie complet, “Cotidianul” botează ambele articole “editoriale”. Cu alte cuvinte redacţia ziarului reuşeşte performanţa de a fi de acord, într-o anumită chestiune, cu două articole care nu reuşesc deloc să fie de acord între ele, exceptând ipoteza pe care sunt construite. Ipoteză care este ficţională.
February 5, 2007
De la Traian Ungureanu stiu la ce sa ma astept, pentru ca o spune chiar el:
Asadar: sint partizanul lui Basescu (asta e clar), si deci intotdeauna TU va scrie articole de opinie si va distorsiona la nevoie realitatea pentru a-i servi partizanatului; e precum schiorul care iti striga din virful muntelui Pirtieeee.
February 5, 2007
Din pacate, editorialele de azi pe aceasta tema tot au incercat explicatii daca a fost bine, daca nu, sa vada o lupta intre palate, etc.
Mai grav este insa faptul ca 2 cetateni romani au stat intr-o puscarie timp de 3 luni fara ca ei sa fi avut o vina. Noroc cu un ziarist curajos care a publicat acel material. Altfel, probabil ca cei 2 romani ar mai fi stat inca 3 luni.
Insa, asa cum remarca Doc intr-un comentariu precedent, asta este o nimica toata fata de alte probleme. Ungureanu a demisionat pentru ca nu l-a informat pe Tariceanu.
Pentru mine, vina mare e faptul ca doi romani au stat in puscarie degeaba fara ca autoritatile sa faca nimic (drept dovada au fost eliberati imediat). Insa pentru o astfel de vina, dl. Ungureanu trebuia sa-si dea demisia de 1000 de ori pana acum, dl. Blaga de 100.000 de ori, dl. Berceanu de 1 milion de ori iar dl. Vladescu de la finante de 1 milion de ori si el. La fel si dl. Tariceanu, sef peste acest guvern, ar fi trebuit sa demisioneze, dar si parlamentarii pentru somnul lor intrerupt doar de votarea unor legi ce le sunt lor favorabile in mod personal.
February 5, 2007
Dupa parerea mea, citatul din primul articol porneste de la o idee eronata. Mai tineti minte demonstratia ca 1 este cel mai mare numar natural ? Acolo se facea prezumtia implicita ca exista un cel mai mare numar natural.
Aici se face presupunerea implicita ca era un lucru rau daca premierul facea un “asalt impotriva lui Basescu” si cerea din nou retragerea din Irak. Care era problema ? Ar fi fost o dezbatere aprinsa pe aceasta tema. Era vreo problema ? Trebuie sa ne speriem de discutii ? Poate e mai bine sa e retragem din Irak, poate nu, dar nimeni nu poate considera a priori una din variante mai buna si sa spuna “bravo lui ca nu i-a spus, ca sa nu-i dea argumente sa-si sustina ideea”.
Daca un copil a luat un 4 la scoala, ar trebui sa nu spuna parintilor, pentru ca atunci ei l-ar sili sa invete mai mult ? Cam asa se deduce din acest citat.
February 5, 2007
Bravo Ionut. Link-ul tau spune totul despre ziaristul Traian Ungureanu. Citez “Caci Tariceanu (numele politic de cod al lui Patriciu) nu e de capul lui in politica si in fruntea Guvernului. Daca Patriciu nu vrea alegeri, nu se fac alegeri. Asa a devenit Tariceanu cel mai bizar prim-ministru din istoria Romaniei: un sef de guvern care nu vrea binele propriului guvern”.
Are omul dreptul la o parere, dar totusi dupa o parere asa de transanta, mi se pare greu sa-i mai acord omului prezumtia de obiectivitate.
February 5, 2007
kinn,
.
nu vad de ce te simti obligat sa-i acorzi cuiva prezumtia de obiectivitate atunci cind nu ti-o cere
PS. Pe aceasta cale atrag atentia ca nici comentariile mele nu sint obiective ; asta nu inseamna ca nu ar trebui combatute cu obiectivitate
.
February 5, 2007
Ionut, eu nu pledez pentru obiectivitate, nu critic subiectivitatea si articolele de opinie. Dar eu cred ca articolele de opinie ar trebui, in continuare, sa se refere la realitate; nu sunt de acord ca li se permite sa o distorsioneze (um, e un termen lunecos, asta).
Pe scurt, sunt perfect de acord cu un jurnalist care afirma urmatoarele: “Dupa parerea mea chelia lui Basescu denota un om puternic si cinstit”. E o opinie. Nu voi fi insa de acord cu un jurnalist care afirma urmatoarele “Dupa parerea mea pletele blonde ale lui Basescu denota un om puternic si cinstit” E o opinie, dar una intemeiata pe un fals; sau daca vrei pe o realitate distorsionata.
Apoi, nu vreau sa se inteleaga ca nu sunt de acord cu speculatiile din presa, opiniile bazate pe speculatii. Dar sunt multe feluri de speculatii, unele sunt foarte aproape de a fi certitudini; altele sunt neutre, in sensul ca sunt posibile dar nu putem determina cat de probabile; iar altele sunt aproape de a fi imposibile. Ce vad in articolele de mai sus se apropie de aceasta din urma categorie. In schimb, cand TRU spune ca Tariceanu actioneaza la ordinele lui Patriciu, el exprima o opinie bazata pe o speculatie perfect posibila, nu distorsioneaza nici o realitate. Daca ar fi spus insa ca Tariceanu actioneaza la ordinele Elenei Udrea mi-ar fi fost mai greu sa-i accept, sub titlu de opinie, speculatia.
February 5, 2007
maxim, oamenii aia au incalcat in mod constient un regulament intern al unei baze militare pe un front de lupta. de unde ai tras concluzia ca nu aveau nici o vina? probabil din acelasi rationament care iti zice ca daca cineva e arestat, atunci e vinovat?
kinn, consider ca este gresit ca premierul unei tari care si-a asumat un rol in conflictul din irak, sa se trezeasca iarasi vorbind ( de asta data din ipostaza de presedinte de partid ) despre retragere din irak si asta pentru doi tampiti… dezbaterea publica trebuie sa porneasca de la niste principii clare de politica externa si sa propuna alternative valabile la situatia curenta a Romaniei – nu suntem niste copii mici care se supara, isi iau jucariile si pleaca din irak…
revenind la cotidianul… cred ca horatiu pepine in Nu-l mai chemati pe Iliescu da raspunsul in acelasi ziar la problema ridicata de doc… obiectivitatea gresit inteleasa ca medie a extremelor…
February 5, 2007
Catalin Dobre,
O fi gresit ca premierul sa se trezeasca iarasi vorbind abrupt despre retragere, dar asta nu justifica pe nimeni sa nu-i dea informatii pe motiv ca i-ar da apa la moara.
February 5, 2007
pt Catalin Dobre: am pus in paranteza de ce cred ca acei oameni au stat degeaba 3 luni la puscarie si anume faptul ca au fost eliberati imediat dupa ce EvZ a facut cazul lor cunoscut opiniei publice. Daca nu ar fi fost acel ziarist de la EvZ, probabil ca cei 2 romani ar mai fi stat mult si bine la puscarie. Aceasta este adevarata vina a MAE si tocmai pentru asta cineva din MAE trebuia sa raspunda. Daca MAE ar fi intervenit la timp, poate acei oameni stateau numai cateva ore sau zile pana cand se convingeau americanii ca nu erau spioni.
February 5, 2007
“Pentru acesta din urmă, ministrul a fost complice la o crimă, ascunzând intenţionat o informaţie de şeful său ierarhic. Pentru primul, ministrul a dat o dovadă de eroism, ascunzând intenţionat o informaţie de şeful său ierarhic.”
Corect, dar trebuie facuta observatia ca poti comite o crima fara intentie, dar e discutabil daca poti da dovada de eroism fara intentie.
February 5, 2007
Deci daca MRU n-a avut nici o intentie de nici un fel, tot s-ar putea discuta despre o greseala (= “o crima”), dar mult mai greu despre o dovada de eroism.
February 5, 2007
Sigur, Kinn, numai ca nu vad de ce ar trebui sa fac astfel de distinctii sau sa discut de stilistica articolului cu pricina. Fara indoiala ca poti sa omori pe cineva fara intentie, e ceva mai greu sa fii complice la o crima fara intentie, si cu siguranta ca nu poti “decide” fara intentie. Articolul lui Pavel Lucescu formuleaza cat se poate de clar in acuzatia pe care i-o aduce fostului ministru.
February 5, 2007
kinn, nu am spus ca e ok ca premierul sa nu fie informat – sunt de acord ca ministrul de externe trebuia sa-l informeze chiar si informal pe premier ( cu doua precizari: 1. astept sa vad ce va zice comunicatul SIE pe aceasta tema si 2. nu cred in continuare ca este un motiv suficient pentru demitere)… am spus doar ca este gresit ca el sa fie persoana care sa se antepronunte in chestiunea irakiana…
cine s-ar fi gandit ca un reprezentant PNL va sustine o modificare legislativa care ii scapa pe fostii lideri comunisti ( un lait-motiv al PNL-ului, fiind anticomunismul declarat )? si asta dupa ce PNL-ul i-a eliminat pe cei considerati “deviationisti” si “colaborationisti”? daca un strain de politica romaneasca ar fi auzit un analist profetind : “Norica Nicolai – vicepresedinte PNL va vota impotriva principiilor ADA si pentru salvarea pielii lui iliescu” , l-ar fi incadrat la categoria speculatie imposibila…
cred ca uneori comentatorii politici sunt prinsi in vraja combinatiilor posibile, si pe fondul unei inconsecvente a oamenilor politici nu se pot abtine sa nu emita ipoteze fantastice… ca la o partida de sah, cand confunzi o eroare a adversarului cu o mutare de geniu…
February 5, 2007
EDITORIÁL ~e n. Articol de ziar sau de revistă care exprimă punctul de vedere oficial al redacţiei într-o problemă actuală şi importantă; articol de fond. [Sil. e-di-to-ri-al] /
February 5, 2007
Doc, eu cred ca putem sa ne gandim si la “muze”, daca tot vorbim de fictiune. In aceste doua situatii , adversitatea mesajelor provine din dorintele diferite ale autorilor.TRU ar fi vrut tare mult ca inaltul functionar Ungureanu sa demonstreze o atitudine de cavaler capabil de un devotament politic important pentru intarirea pozitiei presedintelui cel inconjurat de osti dusmane, in timp ce dl. L. l-ar fi vrut pe acelasi functionar ireprosabil pana la aceasta data, un individ ascuns, schizoid, cu dubla personalitate.
Un bun prilej, asadar de a patrunde in intimitatea creatiei jurnalistice a unor persoane care nu sunt catusi de putin susceptibile de a manipula contracost. si de a lua aminte la celelalte “muze” care produc tot mai mai multe stricaciuni in presa…
February 5, 2007
Doc,
. Remarca mea apropo de articolele lui TU era doar un avertisment de genul recomandat doar copiilor peste 18 ani; daca te uiti si nu-ti place ai fost avertizat 
.
sintem 99,99% pe aceeasi carare
February 6, 2007
Eu sunt de parere ca si postul lui Doc de pe acest blog este un post de fictiune. De ce? Citez: “Presa de ficţiune constă, presupun, în acele articole de opinie şi analiză care nu pornesc de la nicio realitate.”
Pai ce, acele pasaje reprezinta realitatea? Ma indoiesc…
Cred ca aceasta tema de discutie este la fel de importanta ca cea despre: efectul razelor de Luna asupra galosilor de guma.
Daca discutia se dorea a fi despre manipularea prin presa scrisa din Romania, atunci cred aveam un subiect interesant…
Parerea mea…
February 6, 2007
TRU, Cristoiu, SRS si inca vreo cativa mai putin proeminenti fac parte dintr-un regn “jurnalistic” aparut dupa Revolutie, tocmai pe fondul lipsei target-ului aplaudacilor oficiali. Daca nu ar fi fost Revolutia, atunci ei ar fi fost niste merituosi colegi ai lui CVT. Apartia democratiei nu le-a adus decat “profesionalizare” si variatia target-ului aplauzelor.
Obtuzitatea acestor analisti are cel putin doua cauze, prima fiind faptul ca pozitia de editorialist este foarte importanta in redactia unui ziar – are vizibilitatea cea mai mare, este invitat la talk-show-uri, dai mana cu politicieni etc…, a doua cauza este apropierea foarte mare de mediul politic, prietenia chiar cu unii politicieni, aceasta apropiere transferand o parte din “aura de putere” a politicienilor si catre acesti analisti.
February 6, 2007
EDITORIÁL ~e n. Articol de ziar sau de revistă care exprimă punctul de vedere oficial al redacţiei într-o problemă actuală şi importantă; articol de fond. [Sil. e-di-to-ri-al] /
Doar atat s-a preluat anterior si sper ca nu este vreo “cenzura”. Logica matematica care ar trebui stiuta sau dovedita de cei din presa trebuie sa functioneze si pe aici.
Doc afirma despre cele 2 articole: sunt în acord la nivel de fapte: ambii comentatori consideră că ministrul de Externe ar fi ascuns, într-un mod cât se poate de deliberat, informaţia respectivă despre premier.
Avem deci doua demonstratii cu aceeasi concluzie – q.e.d.
Cum cele 2 articole au si statut de editoriale, inseamna ca dpdv al Cotidianului, tot ce conteaza este concluzia – adevarata oricum ai analiza-o.
February 6, 2007
Emanuel, mesajul tau nu are multa noima. (celalalt avea; nu e “cenzura”, am validat comentariul asa cum era) Nu avem “doua demonstratii”, nu stiu ce intelegi tu prin acest termen. Avem doua puncte de vedere, opuse, pornind de la aceasi ipoteza faptica. Nu vad cum doua opinii, chiar si unele care ar fi in acord, ar putea “demonstra” o concuzie care tine de realitate. E un nonsens. Apoi, asa cum foarte instructiv ai postat, un editorial este acel articol in care intreaga redactie isi exprima punctul de vedere intr-o anumita problema. Ceea ce se potriveste destul de greu cu cazul nostru: intr-o anumita problema redactia Cotidianului isi exprima doua puncte de vedere contradictorii.
February 6, 2007
Emanuel,
un paradox .
ai facut apel la logica matematica…
O alta categorie de paradoxuri in matematica se demonstreaza perfect din punct de vedere logic in felul urmator: sa presupunem ca P este adevarata; atunci P implica A, A implica B, B implica C …si, in final Z implica P, quod erat demonstrandum, deci P este adevarata.
Cu alte cuvinte, ipoteza este aceeasi cu concluzia: faptele la care face apel Doc reprezinta ipoteza, si nu concluzia; iar tu produci, aparent
February 6, 2007
Mosgerila, mi-ai luat vorba din gura. E si parerea mea. Nu mai am ce completa.
February 6, 2007
Pentru DOC:
Faptul ca ministrul de externe a ascuns niste informatii de premier eu o vad ca o concluzie. Iar parte din cele 2 “editoriale” le vad ca “demonstratii”. Diferenta de optica. Nici o problema. Bunul simt si respectul reciproc trebuie sa caracterizeze orice dezbatere – scrisa sau verbala si respect punctul tau de vedere. Eu remarc o mare simpatie a ta catre Basescu, ceea ce la mine nu este cazul.
Pentru IONUT:
Numai tu intelegi cum plecand de la P implica A ajunci la Z implica P. Daca s-a vrut exemplu de logica matematica detaliza sa pricep si eu sau lasa domeniul daca nu il stii.
Pentru DOC:
Citez din tine: “Din contră. Traian Ungureanu construieşte unul din expresivele şi puternicele sale articole de opinie, considerând că ministrul a procedat perfect justificat; Pavel Lucescu se străduieşte să pară că produce o analiză, reuşind în final tot un articol de opinie, în care condamnă opţiunea “politică” a dlui Ungureanu (Mihai Răzvan, desigur, nu Traian). Pentru acesta din urmă, ministrul a fost complice la o crimă, ascunzând intenţionat o informaţie de şeful său ierarhic. Pentru primul, ministrul a dat o dovadă de eroism, ascunzând intenţionat o informaţie de şeful său ierarhic.”
Deci 2 articole, in care un autor spune ca ministrul de externe a procedat justificat, iar cel de-al doilea in care ministrul a produs o “crima” – 2 articole de fond (conform DEX) – unde-i contradictia si unde fictiunea?
Eu nu analizez detaliile din logica fiecaruia din cei doi autori, eu concluzionez ca cele 2 articole concorda cu logica “matematica” a ziarului si nu gasesc contradictii decat cu simpatiile politice care iti apartin>
February 6, 2007
Ionut,
N-am inteles exact ce vrei sa spui, dar nu conteaza. Obiectez la formularea “se demonstreaza perfect din punct de vedere logic”. Dpdv al logicii ma simt obligat sa intervin si sa clarific ca aceasta pseudo-demonstratie a ta are o hiba de logica.
Daca presupui ceva si apoi ajungi la ceva ce o contrazice, atunci ceea ce ai presupus initial este fals.
Daca presupui ceva si apoi nu ajungi la ceva ce o contrazice, atunci nu te poti pronunta asupra validitatii afirmatiei initiale.
Deci nu e nici un paradox. E o simpla greseala de logica.
Daca la asta te-ai referit, ma ierti. M-am simtit dator sa ma bag si eu in conversatie cu observatia asta.
February 6, 2007
Emanuel, eu pot sa-ti tratez, daca vrei, mesajul ca o opinie; in sensul de a considera ca n-am ce sa discut despre el, intrucat nu doresti dialog ci doar sa acuzi sau sa afirmi ceva, orice, fara nicio pretentie de logica sau de coerenta. Daca ne intelegem pe asta, atunci e perfect.
Daca doresti dialog, atunci nu poti sa te joci cu termenii. O concluzie este ceva la care ajungi in urma unui rationament logic, pornind de la o ipoteza adevarata. Nu exista “diferente de optica” sau “puncte de vedere” in dictionar, nu pot purta un dialog cu cineva care “vede” un alt inteles al termenilor decat cel care il accepta restul. Imi pare rau.
February 6, 2007
Emanuel, faptul ca ministrul de externe a ascuns niste informatii de premier este premisa articolelor, este punctul lor de plecare – nu concluzia. Traian Ungureanu concluzioneaza si spune ca din punctul lui de vedere acest lucru este “eroic”, pe cand Pavel Lucescu concluzioneaza si spune ca acest lucru este “criminal”… aceasta “mica” diferenta de opinie tie ti se pare normala si in logica matematica a ziarului?
February 6, 2007
kinn, Emanuel
Uf, Catalin Dobre a exemplificat in parte ceea ce am vrut sa spun. O sa mai dau doua exemple.
Unul teoretic: Plec de la ipoteza “1=2″ pe care o presupun adevarata. Atunci, pe cale logica, “1*5 = 2*55=10″. Mai departe => 5/5 = 10/5=> 1=2 QED.
Unul practic:
In timpul “rapirilor din Irak” postul de televiziune OTV spune: avem informatii ca ziaristii au fost eliberati si vor sosi in noaptea asta. In timpul emisiunii o stire Al Jazeera spune: avem informatii ca ziaristii au fost eliberati. OTV concluzioneaza: deci avem dreptate, pentru ca sintem confirmati de Al Jazeera; unde gresea OTV? pai Al Jazeera cita OTV.
Exemple din astea gasesti la tot pasul in presa romaneasca in care concluzia ajunge sa fie tocmai ipoteza (de cele mai multe ori o speculatie), nu mai insist. Sper ca s-a inteles.
February 6, 2007
E clar.
May 2, 2007
Uite un nou exemplu de fictiune din cotidianul. De data asta cu intentie:
Interviul e promovat cu:
“Exclusiv in Cotidianul: Patriciu isi doreste o justitie privata”
citim articolul si surpriza:
- De ce doriti o justitie privata?
- Nu doresc o justitie privata, v-am spus ca exista si un astfel de model.
Oamenii astia ce iarba amesteca in tutun ?
September 14, 2007
[...] Poate că “presa de ficţiune” nu e cel mai potrivit titlu, riscă să inducă în eroare. Cum spuneam în altă parte, expresia se referă la acele articole de analiză sau de opinie care nu se bazează pe nimic concret. [...]