Poate că “presa de ficţiune” nu e cel mai potrivit titlu, riscă să inducă în eroare. Cum spuneam în altă parte, expresia se referă la acele articole de analiză sau de opinie care nu se bazează pe nimic concret. Ce fac afirmaţii şi deducţii pe baza unor presupuneri care sunt în cel mai bun caz fără temei, iar în cel mai rău caz greşite de-a dreptul. Ce comentează o realitate care nu există, sau nu poate fi probată.
Or, aici avem cazul contrar. Există o realitate certă, dar e comentată ca şi cum nu ar putea fi probată. Există ceva concret, dar e comentat ca şi cum ar fi doar posibil. Metoda prin care se face asta e destul de subtilă, diferenţa stă în modul în care sunt introduse (şi asumate) afirmaţiile din articol. Dacă sunt oferite la modul pozitiv sau neutru; dacă sunt asumate sau nu de autorul articolului. Dacă sună complicat, o să vă dau un exemplu; căci e destul de simplu, poate de asta metoda trece neobservată. E o diferenţă majoră între a scrie “Inflaţia e în creştere” şi a scrie “Conform lui X., inflaţia e în creştere”. A doua afirmaţie nu e asumată de autor, informaţia implicită pe care articolul o dă cititorului este că afirmaţia nu e deloc certă, nici măcar certificabilă, depinde doar de gradul de credibilitate a lui X.
Scrie Cristian Oprea, într-un articol legat de cererea DNA către Preşedinţie privind avizul de urmărire penală a lui Miron Mitrea:
Presedintele Traian Basescu spune ca este obligat sa-l trimita in fata Comisiei Prezidentiale Speciale pe Miron Mitrea. Seful statului a invocat, ieri, hotarirea Curtii Constitutionale, pentru a justifica trimiterea lui Miron Mitrea in fata Comisie speciale de la Palatul Cotroceni pentru anchetarea faptelor de coruptie ale unor demnitari. Traian Basescu a explicat ca, in baza amintitei decizii a Curtii Constitutionale, nici un caz de fost ministru nu poate ajunge in instanta decit daca trece pe la comisia prezidentiala. (Cotidianul)
Observaţi, toate afirmaţiile sunt introduse la fel, “X. spune că” , “X. a invocat” , “X. a explicat că”. De ce? Dincolo de ce spune / invocă / explică Traian Băsescu, realitatea concretă, certificabilă, este că urmărirea penală a foştilor miniştri, pentru fapte în exerciţiul mandatului, nu se mai poate face fără avizul preşedinţiei, aviz dat pe baza constatărilor unei comisii speciale. Dl Mitrea ar trebui să-i mulţumească colegului său de partid Adrian Năstase pentru asta. Dacă nu le poate judeca singur, acestea sunt lucruri pe care autorul le poate afla de la orice expert. De ce oare n-a făcut-o? Sigur, dacă ziarele ar relata întotdeauna la modul acesta, neasumându-şi niciodată afirmaţiile politicienilor, atunci aş putea înţelege; însă lucrurile nu se petrec astfel.
La fel şi cu episodul “avioanelor prezidenţiale“, victime ale ministrului Vosganian. Şi Cotidianul şi Antena3 (de exemplu) oferă informaţia cam în acelaşi fel: “Preşedintele Băsescu spune că Vosganian a tăiat de la finanţare două avioane ale Tarom şi nu ale preşedinţiei aşa cum pare să fi crezut ministrul. ” (sublinierile mele) Încă odată, de ce sunt neutralizate afirmaţiile astea? De ce autorul nu vrea să le enunţe ca realităţi, ci doar ca posibilităţi şi pretenţii ale unui politician? Nu se pot verifica? Ba aş zice că e foarte uşor să fie verificate: pe cât se poate spune sunt reale, indiferent ce spune unul sau altul. Păi chestiile alea pe care “pare să le fi crezut” ministrul Vosganian, “pare să le fi crezut” presa însăşi! “Guvernul i-a taiat avioanele lui Basescu”, sau “Vosganian îi ia lui Băsescu banii de avioane”. De altfel aceeaşi presă a notat şi afirmaţia satisfăcută a ministrului, cu ocazia respectivă: “Vom vedea dacă preşedintele va mai face declaraţii legate de avioane bune sau rele”. Uite c-a făcut, doar că presa nu mai pare dornică sau capabilă, nu să le creadă, ci să le cerceteze.
Nu ştiu cum de ajung să fie scrise articole în felul acesta. Când nu e vorba de conformare cu linia partizană a unui ziar, speculez că e un efort, poate chiar de bună credinţă, de a părea “echidistant”. O echidistanţă fără noimă, care, în loc să aibă legătura cu adevărul şi să fie neutră faţă de partide, face exact invers – se raportează la partide şi e indiferentă faţă de adevăr. Un caz ciudat de “obiectiviate”, în care definiţia termenului pare să aibă legătură cu orice, mai puţin cu realitatea.
September 14, 2007
Din pacate jurnalistii sacrifica adesea adevarul cert pe altarul senzationalului. Si asta fara nici o mustrare de constiinta de ordin (macar) deontologic. As aminti si exemplul scandalului legat de achizitionarea celor doua avioane prezidentiale, cand acelasi Cotidianul ne informa cu titlu gros ca “Basescu isi cumpara avioane de 300 de milioane de euro”, desi din acelasi articol reiesea clar ca avioanele vor fi disponibile abia la sfarsitul urmatorului mandat prezidential. Alt exemplu ar fi cel legat de Adrian Nastase si Comisia Prezidentiala aferenta – vezi Ziua si titlul “Nastase e la mana lui Basescu” care insinueaza cum ca soarta lui Nastase depinde cumva de bunul plac al lui Basescu, desi e destul de clar ca nu e asa. Ar fi poate utila si instructiva infiintarea unui site dedicat colectarii acestui gen de manevre jurnalistice (si evident explicarii lor).
September 14, 2007
A, daca apuc sa citesc si sa comentez tot ce scrie “Ziua” ar trebui sa-mi fac rubrica permanenta si nu-mi permit. Pe de alta parte, jonglarea asta cu asumarea/neasumarea afirmatiilor este foarte raspandita in presa noastra.
September 14, 2007
Ma uitam acum pe articolele din ultimele luni ale lui Cristian Oprea si e remarcabila frecventa titlurilor jucause si mult prea incarcate cu atitudini politice pentru niste articole de informatie. De exemplu, “Basescu va avea propriul Air Force One” sau “Basescu se relaxeaza intr-un concediu electoral”. Senzatia generala pe care mi-o dau articolele lui este una de profunda iritare si zeflemea fata de Basescu, stilul Antena 1, iar atunci cand nu are de ce sa se lege, ca in cazul articolului citat de tine, are grija ca nu cumva sa dea impresia ca l-ar crede.
September 14, 2007
Problema nu e neaparat senzationalul. Daca asta urmaresti ca ziar sau ca ziarist, treaba ta. Problemele sunt manipularea grosolana si echidistanta mimata. Sincer, cu toate ca incerc sa nu cad in capcana, mi se intampla sa fiu indus in eroare de titlurile unor articole pe care nu le citesc cu atentie, de nivelul in plus de “indirectare” in cazul unor fapte/afirmatii verificabile sau de posibilul prezentat ca certitudine…..
September 14, 2007
remarci bine, Doc, se lucreaza cu certitudiini – si in cazul televiziunii si in cel al ziarului; in principiu, nu e rau ca se lucreaza cu declaratii din toate partile. dar aici exista posibilitatea ca jurnalistii sa nu fi verificat informatiile ca atare (lucru greu, nu?) ci sa se fi multumit doar cu declaratiile despre aceste “certitudini”. habar nu ai cat e de comod sa transferi raspunderea veridicitatii informatiei de pe umerii jurnalistului, pe seama persoanei publice care face o declaratie. exista vreo definitie pentru un asemenea jurnalism?
September 14, 2007
Pe langa unii reporteri de televiziune, cei din presa scrisa (cu pacatele lor, unele corect semnalate mai sus) par a fi “senior editors” la Reuters! Comentariu la secventele in care antrenorul echipei de fotbal al Portugaliei vrea sa-l pocneasca pe un jucator sarb: “Scolari il face KO pe Dragutinovici!” (Pro TV). Aceeasi secventa la Eurosport: “Scolari aproape ca-l loveste pe Dragutinovici”. Imaginile (au fost ieri si pe HotNews) sunt limpezi: sarbul evita cu maiestrie (n-a crescut nici el la pension!) directa de stanga a antrenorului. Daca putem vorbi despre o “presa de fictiune”, atunci cum se poate numi imprejurarea in care una vezi si alta ti se spune? Astept ca la aceeasi ProTV sa-l vedem non-stop pe Gigi Becali (cu siguranta se va ajunge acolo! Doar n-o fi el mai prost decat Columbeanu sau Prigoana…) si sa ni se spuna ca, de fapt, este un documentar despre Maica Tereza… Sau pe Mitica Dragomir intr-un oras unde joaca nationala de fotbal si sa ni se relateze ca este vizita Papei Benedict., ca tot sunt cam de aceeasi varsta!
September 14, 2007
Mi sa pare ca majoritatea “neutralizarilor” care se fac prin presa tin de senzational. Respectivii cred ca daca apare un nume “greu” inca din titlu, succesul articolului este garantat. Aici se mai adauga si rautatea (si, de multe ori, prostia) sefilor, care pun intrebarea “de unde stii?” in cel mai agresiv mod. Redactorul se sperie si si va scrie pe veci orice articol ca si cum el nu are nici o legatura cu el.
Probabil, in cazul lui Cristian Oprea nu se aplica ce am spus mai sus. Si atunci ramane doar tentativa de manipulare, prin prezentarea agresiva sau negativa a subiectului secundar. Treaba lui, sper sa ia bani buni pe treaba asta, pt ca majoritatea cititorilor inteleg ce se intampla si il taxeaza.
September 14, 2007
Pymm,
daca jurnalistii ar aplica acelasi standard, indiferent de persoana publica (si de partidul de care tine aceasta) atunci as putea sa inteleg. Dar nu pot sa nu constat ca in anumite cazuri, apropo de anumiti politicieni, afirmatiile sunt luate de bune si asumate, iar in altele nu.
Bun, asa cum ma completeaza colegii de comentarii, de multe ori e (si) o chestie de promovarea senzationalului. De exemplu, in cazul “avioanelor lui Basescu” titlul din Cotidianul spunea una, articolul spunea cu totul altceva; asa cum poti citi in articolul lui Ionut.
September 14, 2007
ma tem de un fapt, doc: anume ca ceea ce noi punem uneori pe seama partizanatului sau a relei credinte se dovedeste a fi in realitate o problema de competenta. mi s-a intamplat nu rareori sa suspectez pe cineva de viclenie sau duplicitate, cand el era pur si simplu prost, nu stia ce face.
nu inseamna ca nu ai dreptate in ceea ce semnalezi, dar nu subestima influenta incompetentei sau a comoditatii atunci cand judeci articole sau chiar ziare intregi care se pretind nuantate.
de altfel, problema e foarte serioasa, incep (deja au inceput) doi ani electorali – chiar am sa scriu, curand, ceva pe tema asta.
September 14, 2007
Ca profan, iti multumesc pt acest curs.
La scolile de jurnalism se preda asa ceva?
Despre analiza la “Ziua” (si “Gardianul”, zic eu) nu se merita pt ca pina si unul ca mine s-a dumirit.
Dar “RealitateaTV” (nu Antenele, ca’s notorii) n-ar merita putina osteneala?
Incearca sa ne tii in priza in acesti doi ani.
September 14, 2007
Asta-i buna, citesc acum:
Guvernul Tariceanu pica marti
.. ‘Noul Guvern Tariceanu, ca sa functioneze, a trebuit sa dea o lege prin care s-au infiintat noua ministere. A desfiintat si restructurat ministere si agentii, in frunte cu Ministerul Integrarii. Ca Guvernul, in totalitatea lui, si fiecare minister in parte, sa poata cheltui legal banul public, trebuie sa aiba o lege de organizare si functionare’, a spus Taracila.
http://www.romanialibera.ro/a106157/taracila-guvernul-tariceanu-pica-marti.html
September 14, 2007
Nu; formal vorbind, un guvern nu este demis din pricina ca legea privind organizarea sa a fost respinsa. Eventual activitatea lui poate fi blocata astfel, dar blocarea activitatii guvernului in parlament, combinata cu continuarea acordarii de incredere in acelasi parlament este parte a aberatiei sistemului nostru politic. Juridic insa, lucrurile sunt clare. Guvernul investit are un mandat care inceteaza odata cu cel al parlamentului, sau prin adoptarea unei motiuni de cenzura. Nu altfel.
September 14, 2007
Moshu49,
multumesc
– ce vad o sa semnalez.
September 15, 2007
Grazie, sei molto bravo. Complimenti !
September 15, 2007
A propos de disputa dintre Basescu si Adomnitei in ce priveste situatia scolilor. Presedintele porneste la “atac” fara sa socoteasca (sa stie) modificarile legilor in timpul guvernarii D.A. cand ministri competenti erau “oamenii lui?! A parte absurdul situatiei, Basescu ar trebui sa fie Presedintele tuturor romanilor s.a.m.d. cum stau lucrurile cu adevarat? Inteleg ca fondurile sunt, prin lege, atribuite primarilor care la randul lor, respectand legea –> in sfarsit, trebuie sa organizeze apalturile, etc. si devine limpede ca posibilitatea de a renova scolile si chetui investitiile care se propun nu se poate face in 2 luni cat dureaza vacanta.
September 15, 2007
In matematica exista o lista de tipuri de demonstratii inacceptabile. Articolele din Cotidianul se incadreaza la categoria “proof by eminent authority” (vezi lista de la linkul de mai jos
http://www.maths.uwa.edu.au/~berwin/humour/invalid.proofs.html)
De aici rezulta cine, in viziunea Cotidianului, reprezinta “an eminent authority”.
Demonstratia mea preferata publicata in Cotidianul continea un argument de tipul “Conform unor sondaje de opinii secrete (care nu s-au publicitatii fiind secrete) rezulta …”
September 15, 2007
bai Doc, cateodata ai idei geniale. COTIDIANUL este din multe puncte de vedere un caz. Scoate discuri, editeaza carti, ba are si pretentia sa devina o enciclopedie ambulanta. Efortul , aparent interesant si chiar demn de lauda, ascunde altceva: neputinta de a face un ziar inteligent, de atitudine si, atunci, marii lui manageri aplica tehnica cunoscuta: iti vand mai multe produse sub acelasi ambalaj, pentru a crea confuzie sau, mai corect, pentru a compensa atractia tot mai redusa a cititorului pentru marfa principala- ziarul. Stilul neangajant al ziarului, care imbraca haina neutra a unei agentii de presa, se datoreaza-cred eu- politicii patronale. Nu vreau sa fac cuiva procese de intentie, dar si postul TV REALITATEA prezinta cam aceleasi metehne. As putea sa-ti spun si de ce , dar nu vreau sa te pun in situatia sa cenzurezi opinia de fata de teama ca ti se va reprosa ca incurajezi atacul la persoana.