Povestea legii referendumului continuă. Curtea Constituţională a dat o nouă decizie ieri şi, spre deosebire de deciziile anterioare, de data asta contestarea legii este respinsă. Iar asta pare să genereze câteva confuzii, pe care am să încerc să le explic.
Ce s-a decis, de fapt? Vechea formă a legii 3/2000 prevedea că referendumul de demitere a preşedintelui suspendat este aprobat dacă optează pentru DA peste jumătate din numărul total al românilor cu drept de vot. În versiunea veche, îndeplinirea condiţiei de aprobare înseamna automat şi validarea referendumului, prin prezenţa la vot a peste jumătate din electorat. Versiunea nouă de lege operează două modificări, elimină condiţia de validare iar condiţia de aprobare devine votul pozitiv a peste jumătate din cei care votează. Dată fiind decizia CCR prevederea nouă va intra în vigoare imediat ce va fi promulgată de preşedintele interimar.
Ca să analizăm corect această chestiune trebuie să separăm între discuţia juridică şi discuţia politică; adică să analizăm separat decizia Curţii şi cea a parlamentului.
I. Curtea Constituţională
Probabil că cea mai clară dovadă că discuţia trebuie făcută separat stă într-un titlu care vrea să descrie situaţia: “Curtea Constituţională a decis că preşedintele poate fi demis cu majoritatea celor prezenţi la urne”. Înţeleg că se poate interpreta aşa, însă enunţul induce în eroare. Nu Curtea Constituţională a decis aşa ceva, ci parlamentul. Judecătorii au decis doar că o astfel de formă a legii nu este interzisă de Constituţie.
Căci acesta e rolul Curţii Constituţionale: să asigure respectarea legii fundamentale. Politic vorbind, o lege poate fi oricât de proastă sau de ticăloasă, din cine ştie ce puncte de vedere. Însă singurul motiv pentru care Curtea Constituţională are voie să o cenzureze este că încalcă Constituţia. Sigur că dacă urmăm exemplul oferit cu ocazia suspendării de actuala majoritate parlamentară, atunci putem spune că nu contează ce au voie să facă judecătorii constituţionali din punctul de vedere al legii, de vreme ce ei oricum pot să oprească de la adoptare ce lege vor şi pe ce motiv vor, doar pentru că deciziile instituţiei nu sunt supuse niciunei căi de atac. Însă faptul că actualul “for suprem” a luat o decizie ireponsabilă nu înseamnă deloc că a dat un exemplu bun de urmat. Două rele nu fac una bună; fac doar o cutumă rea. Mai mult, tocmai din pricină că are acestă putere, Curtea Constituţională nu trebuie, în nici o situaţie şi indiferent de consecinţe, s-o exercite altfel decât în cadrul constituţional. Căci altfel mecanismul de control şi echilibrare a instituţiilor, principiul fundamental al unui sistem politic democratic, ar primi o nouă lovitură gravă. Indiferent cât de rea este o lege, nu se poate accepta ca judecătorii să o respingă decât pe motiv că nu e conformă cu Constituţia.
Este această formă a legii conformă cu Constituţia? Pe cât pot spune eu, da. Nu sunt specialist, dar nu văd în textul şi în interpretarea posibilă a Constituţiei vreun motiv pentru care referendumul pentru demiterea preşedintelui suspendat să nu poată fi aprobat de majoritatea simplă a celor care vin la vot. Trebuie să aşteptăm motivaţia, argumentele celor care au depus contestaţia şi contra-argumentele judecătorilor, dar până atunci nu văd nici un motiv ca să consider netemeinică această decizie. Şi, cum explicam mai sus, temeinicia, adică faptul că sunt bazate pe legea fundamentală, este singurul criteriu după care pot fi judecate deciziile Curţii Constituţionale.
S-a spus că “Curtea Constituţională s-a răzgândit”, că prin decizia asta judecătorii şi-au încălcat jurisprudenţa, ceea ce ar fi într-adevăr un argument pentru netemeinicia ei. Însă eu am fost un observator destul de atent al încercărilor de modificare ale legii, şi al motivelor pentru care ele au eşuat la Curtea Constituţională, şi pot spune că în nici una din deciziile respective nu au oferit un argument care să contrazică decizia de azi. În formele anterioare ale legii, CCR a respins drept neconstituţionale, următoarele:
– interzicerea suprapunerii, respectiv a proximităţii temporale între alegeri şi referendum,
– creearea în lege a două tipuri de preşedinţi ai statului, după turul în care au fost aleşi şi
– modificarea legii transmise spre reexaminare altfel decât privind motivele din cererea de reexaminare.
Nici o contestaţie precedentă nu a fost adoptată cu argumentul că relaxarea condiţiilor de validare şi aprobare a referendumului ar fi neconstituţională.
În fine, tot Curtea Constituţională va decide şi dacă prevederile acestei legi, care intră în vigoare înainte de referendumul din 19 mai, se aplică acestui referendum. Aici nu sunt doar nespecialist ci şi nesigur, însă, după părerea mea, argumentul că astfel legea s-ar aplica retroactiv este invalid. Neretroactivitatea unei legi este un principiu care spune că legea nu poate sancţiona pe cineva pe motiv că a încălcat norme care nu erau în vigoare la data comiterii faptelor sancţionabile. Dar aici nu avem o înăsprire a vreunor condiţii care priveau procesul de suspendare; doar o normare diferită a instrumentului prevăzut deja în lege pentru demiterea preşedintelui. Din nou, nu discut aici dacă e corect din punct de vedere politic să se întâmple aşa ceva; spun doar că nu cred că e neconstituţional.
În rezumat, nu văd ce s-ar putea reproşa deciziei Curţii Constituţionale.
II. Parlamentul
Parlamentul este cel care poartă responsabilitatea politică a acestei modificări de lege. Este corectă prevederea nou introdusă? În ce priveşte principala modificare de fond, eu zic că da. Argumentele pentru această opinie le-am expus într-un articol din ianuarie. Pe scurt, în forma veche a legii voturile absenţilor – opţiuni care erau în principal neutre, exprimând dezinteres –, erau practic considerate voturi negative, o interpretare incorectă. Aprobarea cu majoritatea simplă rezolvă această problemă. De asemenea, era o problemă şi faptul că demiterea unui preşedinte era practic imposibilă. Tendinţa (naturală) este să judecăm aceste lucruri după contextul actual; totuşi trebuie să ţinem cont că instrumentul suspendării preşedintelui (aşa cum a este prevăzut în constituţie şi nu aşa cum a fost folosit de majoritatea parlamentară actuală) are o noimă foarte legitimă şi serioasă: să împiedice preşedintele să încalce Constituţia. E o problemă dacă decizia finală într-o astfel de situaţie ar fi, practic, imposibilă.
Modificarea este în principal corectă, am totuşi două amendamente asupra chestiunii de fond. Primul l-am expus în articolul de mai sus: eu cred că dacă absenţii la vot nu mai au efect asupra aprobării referendumului, atunci legea trebuia să prevadă şi posibilitatea de a exprima formal şi explicit refuzul de a răspunde atât DA cât şi NU. Al doilea amendament este că înlăturarea cu totul a condiţiilor de validare a referendumului este excesivă. Nu este incorectă, căci nu mi se pare deloc normal ca decizia populară să fie lăsată fix celor care nu sunt interesaţi de ea. Dar dacă înlăturăm orice condiţie de validare atunci legitimitatea unui referendum poate avea de suferit.
Dincolo de această opinie privind modificarea de fond, e adevărat că “se modifică regulile în timpul jocului”, adică se fac legi cu dedicaţie, pentru un scop imediat şi strict partizan. E o practică foarte nocivă, chiar dacă modificările sunt, într-un anume caz, corecte şi necesare. Nu doar că instituţiile sunt atrase şi folosite în disputa partizană, dar legislaţia devine volatilă. Mâine, dacă parlamentului acesta nu-i va mai conveni forma actuală a legii (din cine ştie ce motive) o va schimba la loc şi va modifica altele; poimâine situaţia se poate schimba din nou, şi legile în consecinţă, şi tot aşa. Poate că nu se încalcă Constituţia, dar e o politică proastă şi iresponsabilă.
În fine, mai există două consecinţe, la nivel instituţional, ale modificării şi validării constituţionale a modificării acestei legi. Prima este că se agravează o consecinţă a pervertirii cu scop partizan a procedurii de suspendare prin transformarea ei într-o revocare politică, mai exact consecinţa pe care am prezentat-o aici: agravarea conflictului între Parlament şi Preşedinte. Spuneam acolo că arma suspendării ca revocare politică este mult prea tentantă pentru un parlament aflat în conflict politic cu preşedintele, petnru ca majoritatea parlamentară să se abţină din principiu se recurgă la ea. Ei bine, modificarea legii referendumului a făcut arma şi mai tentantă. Dar problema nu este cu forma nouă a legii referendumului, ci cu precedentul creat de suspendarea preşedintelui fără suport constituţional. A doua consecinţă a noii legi a referendumului ţine tot de acest episod al suspendării, dar va trebui să aştepte un alt articol.
May 4, 2007
Doc, te admir pentru sangele rece. Banuiesc ca faci exercitii de logica, precum sunt exercitiile de respiratie in yoga. Din pacate, situatia este dramatica. Nu sunt jurist, ma ocup cu stiintele exacte si marturisesc ca dreptul imi este destul de neplacut, exact datorita faptului ca este enuntat intr-un limbaj vag, nestiintific. Pacat ca nu s-a inventat un limbaj formal in care sa comunice in drept. S-ar fi evitat interpretarile, lucrurile ar fi putut fi “verificabile”. Asa, stam si ne certam pe interpretari, care de multe ori tin de imperfectiunile limbii “naturale” care este prin definitie vaga.
May 4, 2007
Ca de obicei, ni se arata ca parlamentul isi bate joc de noi.
May 4, 2007
rezumand…spui ca totul e perfect legal si constitutional…dar ca e un precedent periculos pt ca x, pt ca y, pt ca z.
sunt perfect de acord.
insa mi se pare ca situatia fiind exceptionala cere rezolvari exceptionale.(in sensul de rezolvari ne-standard, nu de bune) deci…chiar daca par fortate de evenimente deciziile rezolva cel putin o parte din probleme. ori pana la urma asta era si scopul. sa se rezolve un conflict intre autoritati. s-a ales indepartarea unuia dintre factori. f bine. conflictul se rezolva. e o solutie..nu shtiu daca cea mai buna, dar e o solutie. legala, constitutionala…samd.
May 5, 2007
Doc, citesc cu foarte mult interes articolele tale si in primul rand tin sa te felicit pentru calitatea lor.
Nu sunt insa de acord cu punctul tau de vedere de astazi si am sa incerc sa-ti explic de ce.
Legea referendumului care presupune ca un Presedinte sa fie demis doar in cazul in care 50%+1 din cei inscrisi pe lista se pronunta in acest fel este in logica formularii din Constitutie “Presedintele poate fi destituit doar daca incalca GRAV Constitutia”. Daca termenul “incalcare grava” legal poate fi discutat si nu este clar definit, in opinia poporului (a electoratului) lucrurile se simplifica in sensul ca o “incalcare grava” iese imediat in evidenta, chiar fara sa citesti constitutia.
Astfel, un presedinte care incalca GRAV constitutia este imediat remarcat de catre electorat, fara sa fie nevoie de discutii si dezbateri care incearca sa explica ca folosirea unei fraze intr-un discurs incalca constitutia sau amanarea semnarii unui document reprezinta o astfel de incalcare grava. Si un astfel de Presedinte va pierde automat din popularitate, impotriva unui astfel de Presedinte s-ar strange fara probleme peste 50% din electorat care sa voteze pentru demitere.
Acolo unde intr-adevar nu se pot strange 50%+1 din cei inscrisi pe liste care sa voteze pentru este in cazul in care este vorba de un “concurs” de popularitate. Cum este cazul in momentul de fata…
In alta ordine de idei, nici un Presedinte nu castiga din primul tur, cu alte cuvinte nici un Presedinte nu are mai mult de 50% (in celmai fericit caz ajunge la 35%, ceea ce inseamna 65% din electorat impotriva) din electoratul care voteaza. Obtine peste 50% in turul doi, cand avem de ales intre doua persoane. Insa faptul ca avem de ales intre doua persoane, nu inseamna si ca peste 50% din electorat a devenit dintr-o data favorabil acestei persoane, electoratul alege cu alte cuvinte raul cel mai mic.
Pai si atunci, cu aceasta noua lege, un Presedinte ales democratic de popor dar cu un Parlament majoritar in opozitie, nu are nici o sansa: a doua zi acest presedinte este demis prin votul majoritatii, la referendum are 65% din electorat impotriva (doar 35% voteaza pentru el) si este demis. Se refac alegeri, iese acelasi presedinte dupa aceeasi logica, si ne intoarcem de unde am plecat…
CONCLUZIE: O lege ca aceasta ar fi OK daca ar fi doua mari partide si doi mari candidati la presedentie (cum este cazul in Statele Unite). Dar la noi, unde rareori un presedinte se bucura de o popularitate ca a Domnului Basescu care atinge aproape 50%, este o lege care nu face altceva decat sa lase o usa deschisa la abuzuri, unde un presedinte poate fi suspendat fara probleme de un Parlament iresponsabil.
Dupa parerea mea, la fel cum este cazul Parlamentului, un Presedinte trebuie sa fie extrem de greu de demis (cum era cazul cu prima lege). Sau, la fel de usor… in ambele cazuri.
Si ca un pronostic, actualul Parlament are si mai multe motive sa continue acest joc daca Presedintele revine: hop, mai facem o suspendare, si inca una, doar doar Presedintele scade cateva procente in plus in popularitate…
May 5, 2007
Din pacate parlamentarii actuali fac orice le sta in putere sa ia puncte Parlamentului si sa i le dea lui Basescu. Sper ca Basescu sa le foloseasca cu cap si sa faca referendum penttu vot nominal, care sa intre in vigoare daca nu pentru alegerile europene, macar pentru cele parlamentare din 2008.
May 5, 2007
Daca ai da cu putintica bunavointa si parlamentului dreptul sa faca “politica” (suspendarea presedintelui e eminamente un gest politic si nicidecum juridic) macar atat cat i-ai ingaduit presedintelui, atunci chiar ca m-ai lasa fara obiect la “comentarii”.
AltFEL: atunci cand dai jos”cascheta “BOC&DOC” si iti pui cascheta “LOGICA” rezulta, nesurprinzator, un text excelent. Chapeau.
May 6, 2007
Legea este categoric proasta dar in anumite privinte s-ar putea sa-l avantajeze pe T.B. Conform vechii reglementari, probabil referendumul ar fi fost declarat invalid, numaratoarea voturilor suprimata si chiar daca ar fi revenit la Cotroceni, pozitia sa ar fi fost si mai slaba.
Sansa lui Traian Basescu (si a Romaniei) ar fi ca acesta sa obtina peste 60% din optiuni situatie in care ingerintele administratiei (care categoric vor fi dat fiind miza mare a partidei) sa nu aiba o influenta decisiva. E un lucru greu dat fiind ca de mult timp mass media este aproape in intregime controlata de cei mai feroci adversari ai sai. Are PD capacitatea de a asigura o monitorizare atenta a alegerilor? Ma cam indoiesc.
Insa cel mai mare dusman al lui Traian Basescu este chiar Traian Basescu.
Anul acesta a comis greseli in serie oferind pe tava munitie adversarilor sai.
Suspendarea sa se cocea la foc mic cu mult timp inainte sa apara in luminile reflectoarelor. Deja in Noiembrie 2006 cand PD a esuat in tentativa de a-l impune pe Mircea Toader la MEC ( o alegere foarte proasta de altfel)
era evidenta functionalitatea si soliditatea coalitiei PSD-PNL-PRM-PC si ca era doar o chestiune de timp ca ea sa fie oficializata.
Cred ca in anturajul sau, au existat (si probabil inca exista) foarte multe “cartite” si sfatutori rau intentionati. Personalizarea exagerata a campaniei electorale estompeaza tocmai punctul sau forte: nu persoana Traian Basescu este problema ci viitorul Romaniei. .
May 6, 2007
Ceeace este nedrept si periculos pentru viata politica a tarii ete practica,din pacate prea incetatenita,de a tot adapta legile dupa necesitatile de moment.
In loc sa ne straduim sa respectam legile si sa facem faptele sa se potriveasca legilor,noi folosim “fabrica de legi”,ca sa ne facem interesele.
“Fabrica de bani”-duce la inflatie.”Fabrica de legi”duce la altfel de inflatie,cea a regulilor,care ajung asa de multe,ca nu mai stim ce sa respectam.
Daca am ajuns sa ne certam si pe prevederile constitutionale,vai de capul nostru.
Nu suntem oameni de treaba…
Cine sa ne faca sa ne respectam adversarii politici…si pana la urma,pe noi insine?
…agiunseram sa pravim cumplite vremi!
May 6, 2007
“Dar problema nu este cu forma nouă a legii referendumului, ci cu precedentul creat de suspendarea preşedintelui fără suport constituţional”
dar suspenderea este curat constitutionala, nu incalca constitutia, deci are suport constitutional.
problema este ca parlamentul are dreptul prin constitutie sa-l suspende pe presedinte daca i se pare ca a incalcat constitutia. cum spunea dr a, parlamentul s-a folosit de acest drept ca o arma politica intr-o lupta politica. in aceasta lupta presedinte-partide parlamentare, fiecare foloseste ce ii permite constitutia: basescu – gargara cu apa plata, parlamentul – suspendarea.
pana la urma constitutia e de vina: o data pentru ca ii permite presedintelui gargara si siruri de acuzatii fara probe aduse institutiilor statului, nestabilindu-i o fisa clara a postului si in al doilea rand ca permite parlamentului sa ne cheme la referendum numai pentru ca i s-a nazarit ca presedintele a incalcat constitutia.
din acest motiv, probabil, vom schimba constitutia, vom schimba presedintele si vom schimba parlamentul. prima, cat mai repede posibil.
May 6, 2007
Dr.A ,
articolul acesta se bazeaza fix pe aceeasi logica si pleaca de la fix acelasi principii ca in cele privind parlamentul. Presupun ca nu e cine stie ce mister de ce tu il lauzi pe asta in timp ce l-ai injurat pe celalalt; in ce ma priveste, din pricina aceleasi consecvente, nu pot pune mai mult pret pe laudele de-acum decat pe injuraturile de ieri.
Pafnutie, parlamentul poate sa suspende fara suport constitutional exact in acelasi fel in care CCR ar fi putut respinge forma asta a legii fara suport constitutional, doar pentru ca asa ar fi vrut judecatorii. Ambele institutii POT face asa ceva, in ambele cazuri decizia institutiilor nu poate fi atacata. Insa abilitatea si indreptatirea sunt doua lucruri diferite. Am explicat asta indeajuns de clar.
May 6, 2007
Ciobitud,
multumesc.
Inteleg punctul tau de vedere, dar nu sunt de acord cu el. Nu sunt de acord ca premiza unei fapte grave prin care se incalca constitutia este indeajuns de evidenta pentru public, si nici ca e indeajuns de mobilizatoare pentru o conditie de validare prea puternica.
– “Fapta grava de incalcare a constitutiei” suna dramatic insa poate sa fie un simplu act (exemplu? un decret de dizolvare a parlamentului). Probabil ca vremea minerilor (era sa zic a lui Iliescu, ca sa vezi greseala!) probabil ca vremea in care constitutia era incalcata de coloane paramilitare de mineri a trecut, si cu asta ceva atat de dramatic incat sa mobilizeze electoratul ca sa apere regimul constitutional. Asta nu inseamna ca primejdii mai “soft” dar la fel de serioase nu exista.
- Absenteismul este, in cea mai mare parte, dezinteres – uneori dezinteres pur. Nu pot starni interesul cuiva care nu participa la o campanie electorala, niste dezbateri care sunt, inevitabil, destul de tehnice si de legaliste. Nu cred intr-o mobilizare a absentilor pe astfel de teme, chiar daca pentru oameni ca mine sau ca tine ele sunt cat se poate de serioase. Pur si simplu sunt prea complicate ca sa trezeasca interesul publicului.
De asemenea, e adevarat, si am spus si in articol ca folosirea usuratica si iresponsabila a instrumentului suspendarii (pentru care s-a creat precedent) este facuta si mai tentanta de noile prevederi legale. Dar problema cu precedentul respectiv, nu cu legea asta. Fara indoiala ca trebuie cumva modificata constitutia ca sa se repare bresa creata acolo. Pentru asta o sa mai scriu un articol, daca gasesc timp.
May 7, 2007
Vere DOC, subscriu completamente opiniei formulate de DR.A de mai sus, adica:
“atunci cand dai jos”cascheta “BOC&DOC” si iti pui cascheta “LOGICA” rezulta, nesurprinzator, un text excelent.”
O corectie cred eu necesara: ca esti anti Ilescu te cred si subscriu si eu acestei opinii – nu mi-a placut Ilescu nicicand. DAR, ca este un mare dar, a fost ales de electorat, si inca cu un numar mult mai mare decat Basescu. De 3 ori, deci electoratul a dorit acest regim ILIESCU. Asa cum, daca la referendum Basescu este reinsacunat presedinte, inseamna ca electoratul isi doreste acest regim Basescu, in ciuda coalitiei care s-a format pentru eliminarea sa din viata politica romaneasca.
May 7, 2007
Iar eu subscriu, “Vere”, la raspunsul pe care i l-am dat lui. Nu-mi dau jos cascheta logica niciodata, si in nici un caz nu mi-am dat-o in articolul de mai sus, in care sustin exact aceleasi lucruri ca si in cele anterioare.
May 7, 2007
[...] Ioana Avădani reclamă o capcană ascunsă în noua formă a legii referendumului. Pe scurt, legea nouă păstrează articolul de validare a tuturor tipurilor de referendum, prezenţa la vot a peste jumătate din electorat, însă introduce o derogare de la acest articol şi prevede că referendumul de demitere se abrobă cu majoritatea simplă a celor prezenţi. Scrie dna Avădani, Rezulta, din forma modificata a legii ca, numai demiterea se aproba cu majoritatea voturilor exprimate. In cazul in care se voteaza majoritar pentru demitere, referendumul este valabil indiferent de prezenta la vot. In schimb, daca se voteaza impotriva demiterii si nu se prezinta peste 50% la vot, referendumul nu mai e valabil [...]
November 26, 2007
[...] Argumentul se poate aplica nu doar condiţiei de aprobare, ci şi a celei de validare a referendumului. De altfel, într-un alt articol privind modificarea legii referendumului în ce priveşte demiterea preşedintelui, scriam: (…)înlăturarea cu totul a condiţiilor de validare a referendumului este excesivă. Nu este incorectă, căci nu mi se pare deloc normal ca decizia populară să fie lăsată fix celor care nu sunt interesaţi de ea. Dar dacă înlăturăm orice condiţie de validare atunci legitimitatea unui referendum poate avea de suferit. (“O nouă lege a referendumului”) [...]