Cu ocazia reducerii de salariu şi concedierilor de la Cotidianul, am citit un număr de opinii privind motivele declinului recent al presei româneşti zise “de calitate”. Unul din aceste motive, pe care mărturisesc că l-am găsit foarte amuzant, este că nu ar (mai?) fi public care să aprecieze auto-proclamata calitate a acestor ziare. E ca şi cum un vânzător de poşircă şi-ar explica declinul afacerii pe motiv că oamenii nu mai ştiu să aprecieze un vin bun. A naibii lipsa de rafinament!
Cam aşa stau lucrurile şi aici. Nu pretind că ştiu toate motivele, dar e limpede că în această privinţă explicaţia e exact invers. Declinul în circulaţie şi influenţă se suprapune peste declinul în gradul de seriozitate şi de “quality”. Mă grăbesc să spun că nu generalizez, inclusiv în ce priveşte Cotidianul – se face în continuare presă bună. Însă se aplică şi legea lui Murphy, ca să continui tematica comparaţiei: o picătură de vin într-un butoi de apă de canal face un butoi de apă de canal, dar la fel se întâmplă şi dacă pui o picătură de apă de canal într-un butoi de vin. Amestecul presei de scandal în presa serioasă nu a atras clienţi de ambele tipuri, ci i-a îndepărtat pe unii fără să-i atragă pe ceilalţi. Nu pentru că nu ar fi amatori de astfel de presă, sunt destui, ci pentru că există deja pe piaţă ziare care fac treaba asta mai de mult şi mai bine.
Că tot vorbeam de Cotidianul, un exempu excelent este articolul/dezvăluirea/înfierarea fiului noului titular de la MTS. Din cât putem culege informaţie, Plăcintă junior este membru într-o “biserică ateistă” şi a pus pe un site de socializare poze cu el sărutându-se cu alt băiat; în traducerea presei “quality” de la Cotidianul asta l-ar face vinovat de satanism şi înclinaţii homosexuale. Nu e doar informaţia ci şi tonul articolului preluat de pe Realitatea, Bleen face o excelentă comparaţie între acesta şi cel neutru/indiferent cu care e relatată parada în uniformă nazistă a primarului Mazăre. Nu intru aici în motivele tratamentului diferit, chit că partizanatul demonstrat altfel este la fel de incompatibil cu ideea de presă “quality”. Nu e bun articolul? Nu ar avea public? Sigur ca ar avea un anume tip de public, doar că acesta îl citeşte deja în Liberatatea, Can-can, Click! sau care or mai fi. Tratamentul e similar, doar că pozele sunt şi mai mari iar tonul şi mai isteric. Acelaşi lucru, doar mai bun. Căci există grade de calitate şi când vine vorba de poşircă.
Iar evoluţia presei câtre tabloid s-a suprapus peste evoluţia (dacă o putem numi aşa) tabloidului către, … ei bine, să spunem doar că avem un fel de tradiţie, o şcoală, dacă vreţi, pentru această ocupaţie, plus o instituţie care aprecia ba chiar răsplătea munca similară a “angajaţilor” săi. Mă refer la fosta Securitate şi turnătorii care o serveau. Pe tema asta scrie foarte bine breb, “Paparazzi de la Secu’”, citând din autorul acestei comparaţii:
“Una peste alta, un frumos inventar al chiţăiturilor de alcov şi al râgâiturilor de bucătărie din Epoca de Aur. Faptul că Porno-Securitatea intra cu vidanja în viaţa privată a unor oameni, în loc să-l umple de repulsie, i-a dat aripi purtătorului de condei.
Pentru băieţii şi fetele vesele din presa română, securiştii lui nea Nicu erau un soi de paparazzi, iar dosarul de urmărire informativă nu-i altceva decât strămoşul ceva mai rufos al revistelor sexy şi porno de astăzi.”
(Mircea Dinescu, “Desecretizarea dejecţiilor”)
Bănuiesc unde a dorit să dea editorialistul de la Cotidianul, mă întreb dacă a intuit şi unde o să crape. Nu ştiu să fi explicat cineva de la Cotidianul motivul pentru publicarea articolului cu fiul ministrului Plăcintă, o face, într-un demers nefericit, fostul redactor şef, Mihnea Măruţă, pe blogul său. De ce e episodul subiect de presă (serioasă, se presupune)? Pe scurt, pentru că din cauza “excentricităţii” fiului mama ar fi şantajabilă şi vulnerabilă în faţa unui serviciu secret, pentru că fiul nu se conformează normelor de conduită stabilite de majoritate, pentru ostentaţie şi, nu în ultimul rând, pentru că instituţia care se preocupă de această informaţie are ca datorie preîntâmpinarea unor atacuri “de rea-credinţă” la adresa statului şi poporului nostru. Astea sunt motivele pentru care Plăcintă jr este subiect al presei din 2009. Astea sunt exact şi motivele pentru care ar fi fost subiect de dosar informativ înainte de ’89.
July 24, 2009
Subiectul “Fiul satanist cu înclinaţii homosexuale” nu ar fi putut fi motiv de şantaj dintr-un motiv extrem de simplu: puştiul însuşi a făcut publice atît pozele cît şi apartenenţa la un cult ateist. Cum ar fi putut fi şantajată mama sa? “Dacă nu faci şi nu dregi, o să facem publice pozele lui fii-tu.”? Păi deja erau publice pe Facebook. Şi nici cultul respectiv nu era unul secret (are şi site). Şi de ce ar fi fost motiv de şantaj? Făcea ceva ilegal? Ar fi putut fi apartenenţa fiului ministrei la nuştiucecult şi presupusele înclinaţii homosexuale motiv pentru o eventuală demisie a ministrei?
PS. Nu cred absolut deloc în nevinovăţia ştirii. Este clar o ştire comandată de nevoia de a da bine pe lîngă şefi şi noua orientare a Trustului, mai ales acum, pe criza asta.
July 24, 2009
tre’ sa recunosc faptu’ ca ceea ce a scris d’l marutza pa blogu’ sau m’a descumpanit mai tare decit pozitzia cotidianului, la care nu mai am deloc pretentzii. pentru ca d’l marutza parea un tip mai plauzibil.
nu e!
nu ptr mine…
niku_elektriku´s last blog ..tonight episode, a patra putere in stat – part two
July 24, 2009
Trecând de ironia cu “demersul nefericit”, ceea ce am făcut eu este să aduc argumente pentru care consider că acela era şi rămâne un subiect de presă. (Că el a fost tratat tendenţios, asta e altă discuţie, şi sunt de acord că interpretările nu-şi aveau locul în acest context sensibil.)
Însă dumneavoastră nu veniţi cu contraargumente, doar spuneţi că nu sunteţi de acord. Şi că nu e subiect pe motiv că nu ar fi quality. De ce nu e? Dacă e cu sex, nu mai poate fi abordat în presa generalistă? Chiar aşa, indiferent de implicaţii?
1. Faptul că şi Securitatea se ocupa de aceste lucruri elimină obligaţia de a-i proteja (inclusiv informativ) pe actualii miniştri? Dacă fiul ministrului se învârte în asemenea medii (să le spunem doar “teribiliste”), ştiţi dumneavoastră sigur că nu i s-ar putea înscena nimic din care mama lui, implicit Guvernul şi statul român, ar avea de suferit? Daţi în scris?
2. E ciudat că luarea mea de poziţie, care lansa o discuţie pur jurnalistică, este tratată de unii drept complicitate cu cei care au avut interes să o atace pe ministrul Plăcintă.
3. Faptul că homosexualitatea nu mai este condamnată de lege o scoate, ziceţi dumneavoastră, şi dintre subiectele de interes public? De aceea este scandal în fiecare an la marşul cu pricina?
Mă opresc aici şi vă mulţumesc.
Mihnea Măruţă´s last blog ..Buongiorno. Un scurtmetraj despre spaimele neştiute
July 24, 2009
Lucrurile sunt mult mai “dragute”! In Cotidianul din 16.07.2006, Gabriela LUPU semna articolul “Cel mai bun jazz din Banat”, in care afirma:
“Wolfsberg, cetatea lupului (sic! BERG = munte)
Gărîna, odinioara sat de PEMI, o amestecatura intre SAŞI (sic!) si SLOVACI (sic!), care vorbeau un dialect nemtesc unic in lume …”
Pemi din Garana (Wolfsberg), Brebu Nou (Weidenthal), Lindenfeld, Wolfswiese, Sadova Veche si Caransebesu Nou sunt germani “puri” veniti din Boemia. De unde si numele de Böhmer (din Boemia), in dialect Pöhmer (B=P!). De aici, PEMI.
Eu inca de atunci am incetat sa mai cumpar / vizitez Cotidianul!
Sa auzim numai de bine,
Sorin
July 24, 2009
deci tot despre apararea tzarisoarii ie vorba ! cuuul !
niku_elektriku´s last blog ..tonight episode, a patra putere in stat – part two
July 24, 2009
Mai exista o mica chestie simaptica apropo de articol. Materialul de pe cotidianul.ro este doar o prescurtare a unui alt material mai mare, de pe realitatea.net (unde, de altfel, esti trimis dupa ce citesti prima parte). La randul lui, materialul de pe realitatea este “preluat” de pe Monitorul de Vrancea.
Exista o discutie mai veche despre calitatea siteurilor “de stiri” de la noi si modul in care este prelucrata informatia. Parerea mea este ca Mihnea greseste rau aici, luand apararea Cotidianului. Un asemenea articol nu are ce cauta pe site-ul unui ziar care se vrea quality din cateva motive:
- nu este un material care sa-i apartina unui redactor al ziarului. Bunul simt si un editor inteligent ar fi urmarit subiectul si ar fi incercat sa afle mult mai multe lucruri inainte de a aproba publicare;
- confera unui articol scris de un cotidian de provincie, din Vrancea, tara lui Oprisan, pe care il poti banui cu usurinta de diverse interse, un aer de autenticitate, punand pe el stampila Cotidianul;
- este scris pe un ton care contrasteaza cu un stil care caracterizeaza restul articolelelor din ziar;
- nu contine parerea tuturor partilor, asa cum se cere in orice manual de jurnalism decent;
- are un evident ton rasist si discriminatoriu.
July 24, 2009
Mihnea Maruta,
Bleen a spus deja, simplu si clar, de ce nu putea fi vorba de santaj: vorbim de informatii deja facute publice. La ce a spus el se adauga un argument simplu, sub forma unei intrebari (retorice) : puteti da un singur exemplu de caz de om politic santajat cu preferintele sexuale sau optiunile religioase ale vreunei rude de-ale sale? Unul singur?! Nota bene, ma refer la cazuri din tari democratice. Ca astfel de santaje au fost destule in Romania inainte de ’89, asta nu ma indoiesc.
“ştiţi dumneavoastră sigur că nu i s-ar putea înscena nimic din care mama lui, implicit Guvernul şi statul român, ar avea de suferit? Daţi în scris?”
Nu, nu stiu. Adica, nu vreau sa vorbesc despre altii, dar eu unul sunt absolut sigur ca nu am abilitatea de a citi viitorul. Insa linia asta de argumentatie nu este cu nimic mai consistenta decat cea a santajului, doar ca arata o alta stricaciune pe care am vazut-o des in presa, si anume dificultatea de a face distinctia intre realitate si speculatie. Ca sa o demontez e de ajuns sa spun ca, pe temeiul unui astfel de “pre-emptive strike” jurnalistic, as putea intra in viata personala a oricui. As putea considera ca e absolut normal sa scriu despre viata personala a jurnalistului Mihnea Maruta, pe motiv ca nimeni nu stie daca nu cumva va ajunge ministru, si demersul meu va avea astfel acoperire.
“E ciudat că luarea mea de poziţie, care lansa o discuţie pur jurnalistică, este tratată de unii drept complicitate cu cei care au avut interes să o atace pe ministrul Plăcintă.”
Nu pot decat sa ridic din umeri. Nu am facut asa ceva.
“Faptul că homosexualitatea nu mai este condamnată de lege o scoate, ziceţi dumneavoastră, şi dintre subiectele de interes public? De aceea este scandal în fiecare an la marşul cu pricina?”
Of, of! Mi-e atat de greu sa cred ca trebuie sa explic asta. “Interesul public” care justifica actiunea unei prese serioase se refera caracteristica unui subiect de a avea impact concret asupra vietii populatiei, NU se refera la orice lucru fata de care “publicul cititor” s-ar putea arata interesat! Altfel, de vreme ce presa de scandal are atatia cititori (cu mult mai multi decat scandalagii de la marsul cu pricina) atunci ar inseamna ca tot de maxim “interes public” ar fi si subiectele abordate acolo, nu? Si atunci? Ar trebui sa-si deschida Cotidianul pagina cu performantele sexuale ale nu stiu carei starlete sau ceva asemanator?
Inca ceva, “nefericit” n-a vrut sa fie niciun fel de ironie.
July 24, 2009
slow: Eu n-am luat apărarea nimănui. Am scris acea postare în urma unor discuţii private pe aceeaşi temă, dacă e sau nu subiect. Şi mi-am spus părerea, încercând să şi argumentez.
Sunt de acord că, plecând de la materialul din Monitorul de Vrancea, presa centrală trebuia să meargă mai departe, de exemplu încercând să afle care este originea “dezvăluirii”.
Mihnea Măruţă´s last blog ..Buongiorno. Un scurtmetraj despre spaimele neştiute
July 24, 2009
Slow forward,
articolul respectiv e perfect caracteristic presei de scandal (desi, daca tinem cont de istoria acesteia, cred ca ii fac ei o nedreptate) e presa de scandal si prin subiect si prin modul in care e scris. Nu e o chestiune de interes public ci… can-can, nu e redat neutru ci acuzator, nu e ascultata cealalta parte ca expresia “cod deontologic” nu e cunoscuta samd. E incompatibil cu ideea de ziar “quality”.
July 25, 2009
Doc, ai dreptate, e ultimul hal de degradare intelectuala, nici nu mai are rost sa folosesti cuvintul ‘quality’ in aceeasi propozitie cu ‘Cotidianul’. Nu ramine decit un singur lucru: nu-i mai citi. De mult prea multe ori dau cu bita in balta in acest fel, atacind grosolan.
Sa ataci in acest fel familia unui ministru nou numit nu-i deloc un act jurnalistic ci de decadere morala, imposibil de explicat asa cum tot incearca Mihnea Maruta. Pur si simplu nu poate fi justificat intr-o societate normala. In tarile civilizate nu vezi in general informatii despre familia unui politician, decit daca chiar vrea sa fie parte la viata publica sau mondena sau s-au intimplat lucruri grave, nu teribilisme de-astea. In rest presa respecta viata privata a politicienilor.
Daca a fost numit ministru cineva mult prea multi romani au impresia ca pot sa intre cum vor in viata privata a persoanei respectiva, stergind pur si simplu pe jos cu ea, ca doar nu-i asa, e intr-un serviciu public. Oricine poate sa spune orice doreste, iar presa sa exagereze cit vrea “tocmai pentru a preîntâmpina posibile atacuri de rea credinţă ale unor terţe părţi la adresa statului şi, deci, a comunităţii”. Absolut hilar, daca nu s-ar vrea serios.
Altfel asteptati-i pe cei imaculati, cu o familie perfecta, frumosi si generosi, care sa mai vina si pe un cal alb si daca se poate sa aduca si lapte si miere. Parerea mea e ca mai trebuie facuta multa educatie, si aici e datoria noastra sa mai dam din gura pe tema asta, poate-poate mai inteleg unii cite ceva. Sau poate nu.
Toronto´s last blog ..Cum fac fas dezvaluiri din presa
July 25, 2009
asta cu “quality” cred ca a fost (este?) un ‘carlig’ de marketing folosit de cei de la catavencu pentru a atrage publicul snob incantat probabil de faptul ca i se spunea ca este mai inteligent decat cel al altor ziare.problema reala a fost ca nu au incercat niciodata sa faca un ziar ‘quality’ sau poate ca nu au putut,spun asta pt. ca nu cred ca poti face un asemenea ziar cu oameni ca turcescu,ursu,dragotescu,samd;pur si simplu,ideea de ‘quality’ nu se lipeste de acesti oameni.
July 26, 2009
Hmm, o critica despre calitate venind de pe un site care publica nume precum Dan Ion Popa, Cristian Ongoras, mai nou Mihai Marcu si Dan Selaru.
Sa fim seriosi, cum e vorba aia cu barna si cu paiul?
July 26, 2009
Niko,
daca ai ceva sa le reprosezi acestora, banuiesc ca o poti face la modul specific.
July 27, 2009
doc, cam ai dreptate. problema e ca, din raspunsul domnului maruta se vede ca, deocamdata, degeaba ai dreptate, ca presa tot pe a ei o tine. si atunci stai sa te intrebi de ce naiba de mai plang ca le merge greu. oricum, au gasit explicatie si la asta: noi suntem de vina pentru ca, prosti cum suntem, nu ne dam seama ca daca ei vorbesc despre un copil ce poate fi homosexual, ei vorbesc, de fapt, despre homosexualitate, ca publicand poze altfel cat se poate de publice ei evita un posibil santaj la adresa ministrului sau macar atrag atentia ca santajul ar putea aparea. uite, de-aia nu va merge bine, ca ne credeti prosti