inteleg dilema. Ma intreb daca nu cumva acel articol din legea CCR e interpretat eronat, atunci cand e raportat la toata enumerarea:

“Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. ”

Nu vreau sa raspund eu in fata CCR, care intr-adevar pare sa-si fi schimbat jurisprudenta (n-ar fi prima oara), dar ma intreb daca nu se refera DOAR la ultimul termen al enumerarii, adica doar la “prevederile unei ordonante aflate in vigoare”. Asta pentru ca ordonantele au un caracter aparte: sunt aprobate sau repinse ulterior de o lege, lege care reglementeaza si masurile juridice legate de efectele produse de ordonanta inaintea aprobarii/respingerii ei. In acest caz, articolul ar putea avea o logica: CCR nu se poate pronunta asupra unei ordonante care nu mai e in vigoare, pentru canu are de ce; in loc de asta, sesizarea si pronuntarea Curtii trebuie sa aiba ca obiect legea de aprobare/respingere, inclusiv masurile juridice respective sau absenta lor. Ma rog, ofer o posibila interpretare, cu siguranta ca mai sigur si mai simplu ar fi rescrierea articolului respectiv.

“CC nu va hotari niciodata daca faptul de a scrie pe acest blog un anumit lucru este sub incidenta legii constitutionale. Acest din urma lucru insa il poate face o instanta de judecata, altfel ar insemna ca este limitat accesul la justitie.”

E limitat accesul la justitie al cui? Cine sa apeleze la instanta, si pe ce temei?

“Instanta Suprema nu a declarat o dispozitie constitutionala.”

ICCJ a decis ca prevederile OG 83sunt neconstitutionale. Despre asta tot discutam. Sunt nevoit sa iti atrag atentia ca negarea repetata a realitatii e non-dialog si daca se va repeta voi fi nevoit sa moderez.

“ICCJ doar a ales sa aplice o anumita norma, facand o judecata conflictuala, fara a desfiinta in vreun fel norma pe care nu a aplicat-o.”

Nu e deloc clar ce anume vrei sa spui. Ce intelegi printr-o “judecata conflictuala”? Care e norma pe care a aplicat-o si cea pe care, fara s-o desfiinteze, nu a aplicat-o?

1.CC respingea ca inadmisibile exceptiile de neconstitutionalitate ale unor texte care deja nu mai erau in vigoare nici la momentul sesizarii sale. Ex. http://www.ccr.ro/CCRDocFiles/Dosar%20390_2001.doc punctul 1.
2.CC respingea ca devenite inadmisibile exceptiile de neconstitutionalitate ale unor texte care erau in vigoare la momentul sesizarii, dau nu mai erau in vigoare la momentul pronuntarii sale. Ex. http://www.ccr.ro/CCRDocFiles/Dosar%20268_2002.doc punctul 1.

Acesta fiind practica CC, instantele de judecata s-au trezit cu ouale fierbinti in mana. Ce era de facut? Mergem la principiul judecatorul cauzei judecatorul exceptiei, pentru acele situatii in care exceptia nu e data expres in competenta altor jurisdictii. Iar cum CC spunea, prin astfel de decizii, ca nu e jurisdictia ei sa verifice actele abrogate…. Mergem la plenitudinea de jurisdictie.
Dilema a carei seriozitate a fost pusa in discutie de catre insisi judecatori ai CC. http://www.ccr.ro/default.aspx?page=publications/buletin/2/gabor

Despre utilitatea unei astfel de interpretari, dincolo de orice considerente de ordin juridic.
Ex. Constitutia prevede ca nimeni nu poate expropriat decat pentru cauza de utilitate publica si dupa o dreapta si prealabila despagubire.
Legea 1 prevede ca toate imobilele de pe strada X trec de maine in proprietatea statului, fara plata, pentru realizarea unei ansamblu rezidential privat (deci nu de utilitate publica). Pe aceasta lege, esti deposedat de proprietatea ta, intra buldozerul si gata.
Faci actiune in instanta. Autoritatea invoca legea. Tu invoci neconstitutionalitatea legii. Pana ajunge dosarul la CC sau chiar inainte sa fie trimis, legea e abrogata. Noua reglementare (legea 2) prevede exproprierea doar pentru cauze de utilitate publica si doar cu o dreapta si prealabila despagubire.
Instanta trebuie sa verifice legalitatea deposedarii tale, in raport de legea in vigoare la momentul acestei deposedari. Adica autoritatea trebuia sa respecte legea in vigoare la acel moment, nu o lege care eventual va intra in vigoare in viitor. E principiul tempus regit actum. Deposedarea ta de proprietate e conforma legii 1. Neconstitutionalitatea legii, abrogata intre timp, nu mai poate fi cenzurata de CC. Ce face instanta? Se rezuma la un control de legalitate in raport de legea 1 sau face un pas mai departe, verificand conformitatea legii 1 cu constitutia?
Faptul ca un act normativ este la un moment dat abrogat sau ca se adopta o alta solutie legislativa nu inseamna ca se sterg cu buretele efectele produse in baza vechii legi, abrogate. Ele raman produse. Legea noua nu se aplica situatiilor juridice care si-au produs efectele (principiul neretroactivitatii legii).

Ratiunea unei astfel de verificari de constitutionalitate de catre instanta de judecata se verifica indiferent ca vorbim de constitutionalitatea extrinseca (ca sa folosesc un termen uzitat in doctrina interbelica) sau de cea intrinseca.

Ei bine, vine aceasta decizie, absolut imprevizibila, a CC, care rastoarna situatia. E o schimbare a jurisprudentei proprii. Eu inteleg de aici ca pe viitor va fi obligata, de acest rationament, sa se pronunte si asupra constitutionalitatii actelor normative abrogate.

haide sa reluam, altfel un cititor ar putea sa ne piarda. Argumentul e urmatorul: ICCJ s-a pronuntat asupra OG 83 in virtutea principiului plenitudinii de jurisdictie, pornind de la ipoteza (infirmata ulterior de CCR) ca, daca ar fi fost sesizata, presupunand ca s-ar fi putut, aceasta ar fi declarat inadmisibila exceptia SI ar fi obligat in schimb instanta sa se pronunte asupra constitutionalitatii prevederilor respective. Mi-ai dat un exemplu care ar trebui sa confirme aceasta ipoteza, insa de acolo lipsesc doua lucruri. O data, CCR nu spune niciodata ca isi declina competenta de solutionare a cauzei catre instanta, ci doar respinge exceptia ca inadmisibila. Apoi, atunci cand se refera la jurisprudenta aplicabila in acest caz, CCR se refera la situatia particulara in care abrogarea (eventual pe calea modificarii) prevederilor respective are loc DUPA ce a fost sesizata. Or aici nu ar fi fost cazul, de vreme ce OG 83 a devenit lege inca din 2001.

In ce priveste cealalta problema, CCR are dreptul sa invalideze o lege sau o ordonanta pe motiv ca a fost adoptata incalcandu-se Constitutia, dar ma intreb daca si ICCJ poate s-o faca, presupunand de dragul argumentului, ca in virtutea plenitudinii de jurisdictie ar avea voie sa pronunte asupra constitutionalitatii legilor si ordonantelor abrogate. Or, eu pot intelege ca acest principiu i-ar da dreptul sa se pronunte asupra DISPOZITIILOR din aceste acte, citez

“Curtea Constituţională are însă în competenţă numai controlul de constituţionalitate al dispoziţiilor din legile şi ordonanţele în vigoare, iar verificarea constituţionalităţii şi soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin. (1), cu referire la art. 126 alin. (1) din Constituţie, instanţelor judecătoreşti.”

Or, argumentul ICCJ nu se refera la dispozitiile OG ci la modul in care a fost adoptata.

“prerogativa judecatii in cazurile reale apartine instantei de judecata, care poate alege sa aplice o norma valida aflata in conflict cu o decizie a CC care declara o lege neconstitutionala.”

Ce anume inseamna caz real? Pur si simplu vorbim de lucruri diferite. Sigur ca o instanta se poate referi inclusiv la normele constitutionale, dar asta nu inseamna ca poate declara o lege ca fiind neconstitutionala, iar cat timp prevederile unei legi sunt in vigoare e obligata sa le aplice. Simplu. Or, in cazul de fata, ICCJ a ales sa declare o ordonanta neconstitutionala, prerogativa CCR, sa ignore alte doua legi incidente, si sa repuna in vigoare o norma abrogata, prerogativa Parlamentului.

Poate exemplul pe care l-am dat nu era cel mai elocvent pe discutia noastra si mai tare te-am incurcat.
Situatia desprinsa din acea cauza este urmatoarea:
La momentul X, cand instanta investita cu un litigiu sesizeaza CC, era in vigoare art. Y dintr-un act normativ care reglementa o anumita chestiune. Pana ajunge CC sa se pronunte, textul Y se modifica; nu e abrogat, dar are alta formulare.
Aceasta alta formulare poate fie sa tina doar de acuratetea reglementarii, de chestiuni marunte de formulare propriu zisa, fie sa consacre o alta solutie legislativa (de pilda, exemplu fictiv, acelasi art. Y, care inainte spunea ca pe constatarea calitatii de colaborator al securitatii este competent CNSAS, dupa modificare spune ca aceasta competenta apartine instantei de judecata). Asta e o modificare de solutie legislativa.
Pastrand acest exemplu, in cauza instantei care a investit CC cu textul Y in formularea initiala este relevant daca textul in acea formulare initiala (cu CNSAS competent sa decida) era in acord cu Constitutia, pentru ca instanta, investita cu cenzurarea legalitatii deciziei CNSAS trebuie sa se raporteze la constitutionalitatea abilitarii CNSAS sa o faca. Ei bine, in acest caz, cum nu s-a pastrat solutia legislativa, CC nu se mai poate pronunta asupra exceptiei art. Y in formularea lui initiala, tocmai pentru ca reglementarea cu CNSAS competent nu mai e in vigoare (textul Y exista in continuare, insa e o forma de abrogare implicita, printr-o reglementare/formulare diferita de cea anterioara). Insa cum nu s-a pastrat solutia legislativa, nu se poate pronunta nici pe forma noua a textului. Instanta de fapt nici nu e interesata daca, in raport de formula noua a textului, este constitutional ca decizia de colaborare sa fie adoptata de instantele de judecata, ci o intereseaza formularea veche, pentru ca dupa cum competenta CNSAS era sau nu constitutionala, pastreaza sau anuleaza o decizie a acestuia.

Daca modificarea art. Y ar fi pastrat solutia legislativa, in sensul ca tot CNSAS ar fi competent (din aceasta perspectiva fiind invocata exceptia de neconstitutionalitate), reformulandu-se doar gramatical textul spre pilda, atunci CC se putea pronunta pe forma noua, pentru ca fondul reglementarii se pastreaza, iar instantei ii e de folos sa cenzureze textul, chiar in formularea noua, pentru a decide finalmente problema pusa in discutie daca CNSAS poate adopta, constitutional, astfel de decizii.

Referitor la diferenta invocata. Controlul de constitutionalitate al unei legi sau ordonante poate viza si modalitatea de adoptare. Textul art. 29 alin. 1 din legea nr. 47/1992 subsumeaza si aceasta situatie “Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”. Insasi CC a facut-o de multe ori. Spre pilda, aici http://www.ccr.ro/CCRDocFiles/Dosar%20792_2008.doc
Ma rog, decizia asta e discutabila din alt punct de vedere.