“Înalta Curte de Casaţie a Justiţiei” am botezat-o în câteva articole. ÎCCJ ar trebui să fie locul, instituţia cea mai înaltă de unde să se facă justiţie în ţara asta, cu alte cuvinte de unde să fie afirmate domnia legii şi statul de drept; de aici provenind şi prerogativa sa de a casa, de a anula deciziile unor instanţe inferioare. În realitate, în instituţia condusă de Nicolae Popa cel mai casant lucru pare chiar ideea de justiţie.
Iar în ultimele luni, într-o chestiune legată de banii proprii, judecătorii de la Curţi de Apel şi de la ÎCCJ au sărit rău peste cal. Istoricul afacerii îl descrie pe larg Liviu Avram în Cotidianul. În rezumat, judecătorii au decis cu de la sine putere că o anumită lege e neconstituţională, au decis cum ar trebui să arate legea şi care trebuie să fie politica bugetară a guvernului în ceea ce-i priveşte. Acestui abuz grav şi iresponsabil de putere ar fi trebuit să i se pună capăt pe 27 mai, în clipa în care Curtea Constituţională a constatat că puterea judecătorească a uzurpat în acest fel prerogativele celorlalte puteri, şi a decis în mod formal că a creat astfel un conflict juridic de natură constituţională. Din păcate, nici măcar decizia Curţii Constituţionale nu a putut opri asaltul judecătorilor asupra bugetului.
Aşa cum aflăm din articolul lui Liviu Avram, preşedintele Nicolae Popa a casat practic de unul singur decizia Curţii Constituţionale: aceasta ar fi “eronată”, aşa că judecătorii vor continua să o încalce. În aceste condiţii, nu văd niciun fel de exagerare în modul în care editorialistul Cotidianului descrie episodul: asistăm la o lovitură de stat. Lăsând la o parte mijloacele, Miron Cozma la minerade şi Nicolae Popa acum au făcut din lege şi stat de drept o vorbă goală, pentru că s-au aflat în situaţia de a putea face asta. Şi nu cred că e o coincidenţă că ambele personaje au fost puse în respectiva situaţie de putere de acelaşi om, fostul preşedinte Ion Iliescu.
Trei constatări triste apropo de acest episod. Prima este că el se suprapune peste o problemă reală de sub-finanţare a Justiţiei. Un articol mai vechi al lui Dan Tapalagă descrie pe scurt această situaţie.
A doua constatare tristă este că acest derapaj a fost făcut posibil, în primul rând, de lipsa de reacţie şi de autocorecţie în interiorul corpului de magistraţi. Sunt sigur că există, există chiar un număr mare de magistraţi care îşi dau seama că e un abuz ceea ce se petrece acum. Spun asta constatând că au fost destule instanţe care au respins ca nefondate solicitările băneşti ale colegilor lor, iar Procurorul General a promovat un recurs în interesul legii argumentând tot pentru respingere. Dincolo de asta, însă, nu există o masă critică de magistraţi care să spună, măcar în acest al doisprezecelea ceas: “gata, am mers prea departe!” şi să oprească din interior acest delir anti-constituţional. Să fie vorba de lăcomie? De conformism? De frică? Nu ştiu.
În fine, ar fi trebuit să fac o constatare bucuroasă. Pentru cine îşi aminteşte cum funcţiona justiţia pe la începutul anilor ‘90 (ani şi funcţionare al căror reprezentant atât de bun e Nicolae Popa), ceea ce se petrece în ultimii ani ar fi trebuit să fie o veste bună: Justiţia pare să fi depăşit perioada în care era partenera tăcută şi obedientă a puterii politice. Din păcate, vedem că cel puţin la niveluri “înalte”, Justiţia nu s-a separat de putere ca să fie în slujba legii, ci adesea ca să fie în slujba celor care o compun, aşa cum a demonstrat atât de limpede acest caz. Ar fi trebuit să ne bucurăm că justiţia s-a separat de politicieni, în loc de asta constatăm că s-a separat de politicieni doar ca să formeze un grup aidoma lor: şi prin faptul că efectiv instituie o politică uzurpând prerogativele instituţiilor menite să facă asta, şi prin faptul că se dovedesc cel puţin la fel de iresponsabili. Se petrece în cazul magistraţilor acelaşi lucru ca la politicieni şi alte categorii: ar trebui să fie o breaslă, oameni uniţi de o aceeaşi profesiune şi deontologie, în loc de asta se transformă într-o castă, oameni uniţi în a-şi apăra propriile privilegii.
"
July 13, 2009
Toata povestea asta mi se pare ca dovedeste o data in plus ca problema noastra nu e neaparat sistemul de institutii si de checks and balances intre ele. Orice sistem constitutional am inventa sau am copia, intotdeauna va exista posibilitatea de facto ca niste indivizi cu rea-credinta sa abuzeze de puterile lor, fara a putea fi sanctionati. Asa cum o majoritate ciudata din Parlament a reusit sa se substituie in ultimii ani puterii judecatoresti, la fel de anticonstitutional si arbitrar se comporta acum si elita magistratilor. Bine ca se limiteaza la a-si aroga abuziv drept de legiferare si de greva. Cu putina imaginatie, Inalta Curte ar putea sa restabileasca regimul monarhic sau sa anuleze alegerile din ‘96 si toate guvernele de-atunci incoace.
July 13, 2009
A spart tot Nicolae Popa. A, suna bine si pe romaneste, nu? Inalta curte de spargere si justitie
July 13, 2009
Auch.
1. Problema sporului de 50% este cu mult mai flagranta decat o prezinta Liviu Avram, care nu a citit cu atentie decizia din RIL a ICCJ.
Raportarea la caracterul de lege organica se facea la Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecatoreasca, iar nu la Legea nr. 50/1996 privind salarizarea.
2. Pe scurt, problema se prezinta astfel. La momentul adoptarii OG nr. 83/2000 era in vigoare art. 47 din Legea nr. 50/1996, in conditiile in care multe alte texte ale acesteia fusesera anterior abrogate. Art. 47, care instituia sporul de 50%, a fost abrogat prin OG nr. 83/2000, care – ordonanta simpla fiind – a fost adoptata in considerarea delegarii legislative de catre parlament, prin Legea nr. 125/2000. Aceasta lege abilita guvernul expressis verbis să modifice si sa completeze Legea nr. 50/1996, nu si sa abroge total sau partial legea.
ICCJ a retinut ca, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa, modificarea, completarea si abrogarea sunt institutii diferite, astfel ca – neavand abilitare expresa din partea Parlamentului sa procedeze si la abrogare - a considerat abrogarea ca neconforma cu prevederile constitutionale, care obliga la respectarea limitelor abilitarii legislative.
3. Daca pot admite o astfel de argumentare, cu toate că, nota bene, ulterior, parlamentul, prin legea de aprobare a OG nr. 83/2000, Legea nr. 334/2001, a aprobat ordonanta asa cum a fost adoptata, cu tot cu abrogare, din momentul in care a aparut OUG nr. 177/2002, nu mai inteleg nimic. Iar ICCJ nu a facut nici o referire la aceasta, sustinand ca si la momentul pronuntarii RIL-ului, in anul de gratie 2008, sporul ar fi in vigoare (art. 47 din Legea nr. 50/1996).
Or, în art. 50 alin. 2 al ordonantei de urgenta (atentie, nu ordonanta simpla, ci de urgenta, deci cu efectele si puterea juridica a legii) se prevede expres „Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă art. 1^1, precum şi celelalte dispoziţii referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Ei bine, cel putin de la intrarea in vigoare a acestei ordonante, sporul nu se mai cuvine, legal, magistratilor.
4. De ce nu ies public ceilalti magistrati? Au incercat cativa deunazi, dar au fost supusi unei ostracizari in breasla de n-ati vazut asa ceva. Si apoi se mai tem ca demersul lor va fi folosit exclusiv impotriva celorlalti (ceea ce e foarte probabil) in conditiile in care restul demersurilor ce tin de subfinantarea sistemului judiciar, de lipsa de resurse umane din sistem, de tot felul de blocaje, de legislatie proasta, sunt reale si extrem de grave si acute. Iar aceste din urma probleme vor fi cu totul eludate sau discreditate doar pentru ca au fost puse de ceilalti pe tapet in mod cu totul nefericit, la gramada.
http://www.scj.ro/Decizii%20SU/decizie%20XXI%202008.html
July 13, 2009
Eu am sa ma refer la innformatiile din articol, care sunt in parte gresite deoarece ceea ce a fost nelegal in HOT. ICCJ este ca a aceasta a constatat a fi abrogate numai o parte din prevederile unui act normativ si nu tot actul in cauza.. Un atribut al instantelor este sa stabileasca suscesiunea actelor normative in timp si sa stabileasca care este in viguare la momentul judecatii si care dintre actele ce s/au succedat in timp se aplica conflictului de drept supus judecatii.
O ata problema, la care CC nu a raspuns prin recenta decizie, este daca o instanta poate sau nu sa sa aplice/ nu sa o constate ca neconstitutionala / o lege care a validat o alta lege emisa neconstitutional.
Raspunsul cel mai facil ar fi ca instantele trebuie sa aplice a astfel de lege, atit timp cit nu a fost declarata neconstitutionala. In teoria dreptului constitutional, mai ales nu de pe la noi, raspunsul este ca nu ar trebui sa o aplice, d]ndu/se prioritate normelor europene comune.
Raspunsurile la aceste intrebari ar face ca autorul articolului sa aduca in discutie si argumente care sa legalizeze atirudinea magistratilor.
July 13, 2009
Acest articol nu este decat o prezentare denatura a lucrurilor care s-au petrecut in fapt, denaturare cauzata fie de superficialitatea si lipsa cunostiintelor juridice ale ziaristului, fie de rea lui vointa, cauzata de o eventuala subordonare politica. Magistratii nu au incalcat legea cand au obtinut in instanta sporurile in cauza. Hotararea Curtii Constitutionale, organ administrativ pur politic este abuziva. Prin lege, magistratilor le a fost acordata o suma de drepturi in anul 1996. in anii 2000, aceasta lege a salarizarii a fost abrgata printr-o ordonanta a guvernului. Conform tehnicii legislative, o ordonanta a guvernului nu poate abroga o lege organica, cum era cea a salarizarii. Asadar, magistratii nu a cerut constatarea neconstitutionalitatii acelei ordonante a guvernului si nici nu au stabilit ca acea ordonanta nu era constitutionala, lucru ce era si este in competenta Curtii Constitutionale, ci au contestat-o ca nelegala, deorece, cum am aratat mai sus, nu se poate printr-o ordonanta sa abrogi o lege organica si sa reglementezi un domeniu acordat unei asemenea legi. Constatarea nelegalitatii unor prevederi legale este atributiaa instantelor de judecat[, nu a Curtii Constitutionale. Cei care au deturnat institutiile statului de la scopul lor si folosesc prevederiole in favoarea lor sunt oamenii politici, nu magistratii, care, in opinia mea, sunt prea fraieri pentru ca mai cred ca in tara asta mai respecta cineva legea si ca mai exista oameni cisntiti. O singura intrebare: cine ne conduce pe noi? Oameni care emit ordonante de urgenta care se aplica doar 24 de ore, dar suficient cat tirurile lor cu marfa sa intre in tara si sa nu fie platite impozite? Si, in final, fac precizarea ca fac parte din sistem, nu am nici o tangenta cu el, dar as vrea sa stiu ca, daca voi fi judecat, sa fiu judecat de un magistrat independent, nu unul care sa-mi ia casa sau sa ma bage in puscarie pentru ca este subordonat primarului, unui consilier local, sau cine stie carui om poltic pe care poate l-a deranjat prezenta sau respiratia mea.
July 13, 2009
arat inca o data ca nu fac parte din sistem.Din neatentie, am tastat gresit.
July 13, 2009
Probabil ca ati citit (sau mai curand cred ca nu dupa continutul articolului) si motivarea deciziei Curtii Constitutionale care, dupa ce a constatat asa-zisul conflict intre puterile statului, a mangaiat parinteste pe cap ICCJ aratand ca deciziile sale sunt in continuare valabile si trebuie sa-si produca efectele. Mai aprofundati un pic problema cand decideti sa scrieti astfel de articole. Veti vedea ca si practica Curtii Constitutionale nu este una constanta, existand decizii prin care a constatat ca ea nu are competenta de a se pronunta asupra neconstitutionalitatii unei legi abrogate, lasand judecatorului cauzei aceasta sarcina, ceea ce ICCJ a si facut in mult amintita dar necitita sa decizie in interesul legii.
July 13, 2009
Autorul trece sub tacere faptul ca, dupa cum este specificat chiar in textul acesteia, decizia Curtii Constitutionale produce efecte doar pentru viitor, decizia pronuntata in interesul legii de Inalta Curte nefiind afectata nici ca valabilitate, nici ca efecte.
July 13, 2009
Micsunica,
intr-adevar, e si mai rau decat pare. Odata ca ICCJ a procedat intr-un mod …selectiv, considerand doar actele care-i convin. S-a legat de o ordonanta si a sarit gratios peste o lege si o ordonanta de urgenta ulterioare. Au decis ca ordonanta era neconstitutionala(!), ocazie cu care au repus in vigoare normele abrogate(!) ignorand alte doua acte normative ulterioare care se aplicau. Legal pick and choose. Peste toate astea, au facut o jonglerie uluitoare: pe de-o parte au pretins ca se pot pronunta asupra constitutionalitatii ordonantei in virtutea principiului plenitudinii de jurisdictie (plenitudine in dauna prerogativelor CCR) pe motiv ca ordonanta nu mai e in vigoare. Pe de alta parte, minune mare!, desi nu mai e in vigoare, constatarea neregularitatii ei a reusit, in opinia aceleiasi Curti, sa produca efecte! Dead laws walkin’. Iti sta mintea in loc.
July 13, 2009
Dumi,
“Un atribut al instantelor este sa stabileasca suscesiunea actelor normative in timp si sa stabileasca care este in viguare la momentul judecatii si care dintre actele ce s/au succedat in timp se aplica conflictului de drept supus judecatii.”
vezi comentariul de mai sus.
“O ata problema, la care CC nu a raspuns prin recenta decizie, este daca o instanta poate sau nu sa sa aplice/ nu sa o constate ca neconstitutionala / o lege care a validat o alta lege emisa neconstitutional.”
Nu stiu exact ce semnificatie dai tu expresiei “a valida” in context. Daca te referi la aprobarea unei ordonante (ordonante de urgenta), CCR a spus, nu odata, ca - citez - “eventualele critici de neconstituţionalitate care urmăreau nerespectarea de către executiv a cerinţelor şi criteriilor referitoare la condiţiile adoptării unor ordonanţe de urgenţă, precum şi la domeniile în care nu pot fi adoptate astfel de acte, nu mai subzistă”. Probabil ca ar fi spus la fel si in acest caz, daca i s-ar fi dat prilejul - dar ICCJ a decis ca se va pronunta ea insasi in chestiune, ca asa vrea muschii ei. Prin urmare, CC n-a raspuns in decizie la problema pusa de tine dintr-un motiv simplu: ce efect ar avea neconstitutionalitatea OG 83 este irelevant in discutie. OG 83 nu a fost niciodata declarata neconstitutionala - afirmatiile lui Nicolae Popa nu au mai multa indreptatire sa faca asta decat ar avea ale mele, de exemplu.
July 13, 2009
Un cetatean oarecare,
“o ordonanta a guvernului nu poate abroga o lege organica, cum era cea a salarizarii. Asadar, magistratii nu a cerut constatarea neconstitutionalitatii acelei ordonante a guvernului si nici nu au stabilit ca acea ordonanta nu era constitutionala, lucru ce era si este in competenta Curtii Constitutionale, ci au contestat-o ca nelegala, deorece, cum am aratat mai sus, nu se poate printr-o ordonanta sa abrogi o lege organica si sa reglementezi un domeniu acordat unei asemenea legi.”
O parte din raspuns poti sa-l citesti mai sus. In alta privinta pur si simplu te inseli, magistratii ICCJ nu “au cerut” ci chiar au decis ca prevederile OG 83 sunt neconstitutionale, printr-o jonglerie descrisa mai sus.
Restul comentariului este fie exprimarea unor opinii personale, pe care pot doar sa le notez, fie afirmatii inafara subiectului.
July 13, 2009
Dorian,
“Veti vedea ca si practica Curtii Constitutionale nu este una constanta, existand decizii prin care a constatat ca ea nu are competenta de a se pronunta asupra neconstitutionalitatii unei legi abrogate, lasand judecatorului cauzei aceasta sarcina, ceea ce ICCJ a si facut in mult amintita dar necitita sa decizie in interesul legii.”
Nu stiu de astfel de exemple, sunt curios. Da-mi unul. In fine, daca tot spui ca ai citit decizia respectiva, ar trebui sa stii ca o eventuala neconstitutionalitate a OG 83, presupunand ca ICCJ ar fi fost indreptatita sa o decida, nu ar fi facut cu nimic mai temeinica decizia lor.
“Probabil ca ati citit (sau mai curand cred ca nu dupa continutul articolului) si motivarea deciziei Curtii Constitutionale care, dupa ce a constatat asa-zisul conflict intre puterile statului, a mangaiat parinteste pe cap ICCJ aratand ca deciziile sale sunt in continuare valabile si trebuie sa-si produca efectele.”
Am citit, am citit. Din nou recurg la o expresie englezeasca pentru a descrie situatia: insult added to injury. Rezumat si pe romaneste, CCR a decis ca ICCJ a furat (cum altfel sa descrii insusirea de bani in mod nelegal?) dar ca poate sa-i tina cu conditia sa nu mai faca pe viitor. La care, prin vocea lui Nicolae Popa, ICCJ n-a spus, eventual, “saru-mana”, ci a spus “du-te-n ma-ta!”. Cam asa stau lucrurile. Probabil ca articolul trebuie completat.
July 14, 2009
cred ca ce a vrut sa spuna Dumi este ca judecatorul are o atributie intrinseca,ce deriva din natura functiei sale, de a alege intre aplicarea a doua norme (legi, ordonante de guvern, etc.) care intra in conflict. cu alte cuvinte, atunci cand avem o norma interna care intra in conflict (se bate cap in cap) cu o alta de natura constitutionala sau de natura tratatelor internationale, judecatorul trebuie sa inlature de la aplicare norma interna si sa o aplice pe cea constitutionala. aceasta nu inseamna ca instanta declara o neconstitutionalitate ci pur si simplu ca aplica o schema de decizie specifica puterii judecatoresti. ce e mai interesant de urmarit este ce se intampla atunci cand CC declara o norma constitutionala si o instanta de judecata considera ca nu e asa, cele doua instante avand astfel pareri diferite asupra unei probleme de constitutionalitate. dupa parerea mea, tot instanta va avea ultimul cuvant pentru ca, asa cum spuneam, intra in atributiile sale sa aplice norma pe care o considera corecta. daca nu aceptam aceasta din urma propozitie atunci inseamna ca inlocuim judecatorii cu niste masini de calcul carora putem sa le schimbam modul de functionare dupa materia pe care o judeca: in toate cazurile ei decid asupra conflictelor de norme numai in cele constitutionale nu. daca am accepta ca CC are ultimul cuvant intr-un conflict de interpretare cu o instanta de judecata ar insemna ca CC este o parte a puterii judecatoresti, ceea ce nu este cazul. Daca ar fi parte a puterii judectoresti, atunci CC ar fi un fel de instanta suprema constitutionala cu judecatori numiti politic, ce nu prezinta nicio garantie de impartialitate.
July 14, 2009
Dan. stoica,
“aceasta nu inseamna ca instanta declara o neconstitutionalitate ”
Evident ca asta inseamna, si e prerogativa CCR.
July 14, 2009
Vreau sa mai punctez cateva chestiuni.
@Doc
Dorian are dreptate cand vorbeste despre cenzurarea, din perspectiva constitutionalitatii, a actelor normative care nu mai sunt in vigoare. Pe langa textul art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea CC, care spune „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”, practica CC a fost constanta in a respinge ca inadmisibile exceptiile de neconstitutionalitate a unor texte din acte normative care nu mai erau in vigoare la momentul pronuntarii ei, impunand instantelor de judecata obligatia cenzurarii constitutionalitatii „fostului” act normativ.
Pun aici, absolut la intamplare, o decizie in acest a CC. http://www.ccr.ro/CCRDocFiles/Dosar%20215_2006.doc
Ca veni vorba, sesizez o lacuna a legislatiei aici. Admitand ca textul ar fi fost in continuare in vigoare, nu avem nici un temei legal ca ICCJ, in procedura unui RIL, care nu inseamna o cauza/un litigiu in accceptiunea textului redat mai sus, sa poata sesiza CC. De aici aparenta contradictie in argumentarea Curtii Constitutionale. Adica DA, textele abrogate se verifica de instantele de judecata din perspectiva constitutionalitatii lor, insa NU, ICCJ in procedura RIL-ului, nesolutionand o cauza/un litigiu, nu poate face un astfel de control.
OK, dar cat timp ICCJ face o interpretare a unor texte de lege, cu putere obligatorie pentru instante, fara sa existe posibilitatea cenzurarii constitutionalitatii (nici nemijlocit, nici prin CC), ce ne facem? Pe unde o luam?
Sunt insa de acord cu tine, Doc, ca acest aspect nu schimba datele problemei.
chestiune de facto
Magistratii care sustin ca li se cuvine in mod legal acest spor uita un lucru. Ca aceasta OG nr. 83/2000 nu a „taiat” propriu zis anumite sporuri acordate magistratilor, ci pur si simplu le-a inclus in salariul de baza, in ideea de a nu tot umbla cu sporuri care, cuvenindu-se oricum tuturor, acopereau o realitate general valabila. A fost pusa discutia in termeni de demnitate a profesiei etc. Lucruri care pana nu demult erau loc comun au fost uitate astazi de magistrati. A fost atunci o majorare considerabila a salariilor magistratilor, pe vremea ministeriatului Stoica, pe care toti magistratii il tin minte pentru asta.
July 14, 2009
Ioi, trebuie sa fac o precizare.
cand am spus “admitand ca textul ar fi fost in continuare in vigoare”, m-am referit la textul care instituia sporul, iar nu la OG nr. 83/2000 care, prin ipoteza de discutie, era abrogata.
July 14, 2009
Trebuie sa fac o rectificare. Mea culpa.
Constat o schimbare radicala a jurisprudentei CC in materie. Ultima fraza, care da peste cap ani si ani de practica in sens contrar, spune asa “Referitor la soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea Constituţională constată că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite controlul constituţionalităţii legilor sau ordonanţelor este instanţa constituţională. Prin urmare, nici Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nici instanţele judecătoreşti sau alte autorităţi publice ale statului nu au competenţa de a controla constituţionalitatea legilor sau ordonanţelor, indiferent dacă acestea sunt sau nu în vigoare”.
Cu alte cuvinte, retine implicit neconstitutionalitatea art. 29 alin. 1 din propria lege de organizare si functionare (pe care l-a mai cenzurat de nenumarate ori din aceasta perspectiva, solutia fiind contrara), care limita controlul CC la dispozitii in vigoare.
Dar, asa cum s-a spus, e doar o discutie colaterala.
July 14, 2009
Micsunica,
Poate nu inteleg eu, dar a spune ca CCR nu se pronunta asupra textelor de lege care nu mai sunt in vigoare, si a spune ca impune instantelor de judecata sa faca asta sunt doua afirmatii distincte!
Or noi vorbim de o ordonanta veche de 9 ani, care a fost intre timp inlocuita de legea de aprobare, ca sa nu mai spunem de OUG-ul la care faceai referire.
July 14, 2009
Inca ceva, e o diferenta intre “prevederile ordonantei” si “modul in care a fost adoptata”. Jurisprudenta curtii se refera la prevederi de lege care nu mai sunt in vigoare, ceea ce ar face sa devina inadmisibil controlul lor. Or ICCJ a declarat OG neconstitutionala pe motivul neregularitatii procedurii de adoptare!
July 14, 2009
@doc
declararea neconstitutionalitatii este o prerogativa a CC dar aceasta nu poate judeca in afara jurisdictiei constitutionale. prerogativa judecatii in cazurile reale apartine instantei de judecata, care poate alege sa aplice o norma valida aflata in conflict cu o decizie a CC care declara o lege neconstitutionala. cand am spus ca instanta nu poate declara o neconstitutionalitate, m-am referit la faptul ca efectele deciziei judecatoresti sunt opozabile doar partilor din speta pe care o judeca si nu au o aplicare generala ca in cazul deciziilor CC. acesta nu inseamna ca in deciziile sale instanta nu poate face rationamente care sa faca referire la norme constitutionale ori sa interpreteze norme constitutionale.ar fi ca si cum CEDO ar hotari ca doar acolo trebuie sa se judece orice chestiune de drepturile omului si instantele ordinare nu au dreptul de a se pronunta in litigiile care privesc drepturile omului. in final, decizia CC este doar una din normele luate in considerare in cadrul judecatii.
July 14, 2009
Doc,
Nu stiu daca am inteles bine nedumerirea ta.
Poate exemplul pe care l-am dat nu era cel mai elocvent pe discutia noastra si mai tare te-am incurcat.
Situatia desprinsa din acea cauza este urmatoarea:
La momentul X, cand instanta investita cu un litigiu sesizeaza CC, era in vigoare art. Y dintr-un act normativ care reglementa o anumita chestiune. Pana ajunge CC sa se pronunte, textul Y se modifica; nu e abrogat, dar are alta formulare.
Aceasta alta formulare poate fie sa tina doar de acuratetea reglementarii, de chestiuni marunte de formulare propriu zisa, fie sa consacre o alta solutie legislativa (de pilda, exemplu fictiv, acelasi art. Y, care inainte spunea ca pe constatarea calitatii de colaborator al securitatii este competent CNSAS, dupa modificare spune ca aceasta competenta apartine instantei de judecata). Asta e o modificare de solutie legislativa.
Pastrand acest exemplu, in cauza instantei care a investit CC cu textul Y in formularea initiala este relevant daca textul in acea formulare initiala (cu CNSAS competent sa decida) era in acord cu Constitutia, pentru ca instanta, investita cu cenzurarea legalitatii deciziei CNSAS trebuie sa se raporteze la constitutionalitatea abilitarii CNSAS sa o faca. Ei bine, in acest caz, cum nu s-a pastrat solutia legislativa, CC nu se mai poate pronunta asupra exceptiei art. Y in formularea lui initiala, tocmai pentru ca reglementarea cu CNSAS competent nu mai e in vigoare (textul Y exista in continuare, insa e o forma de abrogare implicita, printr-o reglementare/formulare diferita de cea anterioara). Insa cum nu s-a pastrat solutia legislativa, nu se poate pronunta nici pe forma noua a textului. Instanta de fapt nici nu e interesata daca, in raport de formula noua a textului, este constitutional ca decizia de colaborare sa fie adoptata de instantele de judecata, ci o intereseaza formularea veche, pentru ca dupa cum competenta CNSAS era sau nu constitutionala, pastreaza sau anuleaza o decizie a acestuia.
Daca modificarea art. Y ar fi pastrat solutia legislativa, in sensul ca tot CNSAS ar fi competent (din aceasta perspectiva fiind invocata exceptia de neconstitutionalitate), reformulandu-se doar gramatical textul spre pilda, atunci CC se putea pronunta pe forma noua, pentru ca fondul reglementarii se pastreaza, iar instantei ii e de folos sa cenzureze textul, chiar in formularea noua, pentru a decide finalmente problema pusa in discutie daca CNSAS poate adopta, constitutional, astfel de decizii.
Referitor la diferenta invocata. Controlul de constitutionalitate al unei legi sau ordonante poate viza si modalitatea de adoptare. Textul art. 29 alin. 1 din legea nr. 47/1992 subsumeaza si aceasta situatie “Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”. Insasi CC a facut-o de multe ori. Spre pilda, aici http://www.ccr.ro/CCRDocFiles/Dosar%20792_2008.doc
Ma rog, decizia asta e discutabila din alt punct de vedere.
July 14, 2009
Dan.stoica,
“prerogativa judecatii in cazurile reale apartine instantei de judecata, care poate alege sa aplice o norma valida aflata in conflict cu o decizie a CC care declara o lege neconstitutionala.”
Ce anume inseamna caz real? Pur si simplu vorbim de lucruri diferite. Sigur ca o instanta se poate referi inclusiv la normele constitutionale, dar asta nu inseamna ca poate declara o lege ca fiind neconstitutionala, iar cat timp prevederile unei legi sunt in vigoare e obligata sa le aplice. Simplu. Or, in cazul de fata, ICCJ a ales sa declare o ordonanta neconstitutionala, prerogativa CCR, sa ignore alte doua legi incidente, si sa repuna in vigoare o norma abrogata, prerogativa Parlamentului.
July 14, 2009
Micsunica,
haide sa reluam, altfel un cititor ar putea sa ne piarda. Argumentul e urmatorul: ICCJ s-a pronuntat asupra OG 83 in virtutea principiului plenitudinii de jurisdictie, pornind de la ipoteza (infirmata ulterior de CCR) ca, daca ar fi fost sesizata, presupunand ca s-ar fi putut, aceasta ar fi declarat inadmisibila exceptia SI ar fi obligat in schimb instanta sa se pronunte asupra constitutionalitatii prevederilor respective. Mi-ai dat un exemplu care ar trebui sa confirme aceasta ipoteza, insa de acolo lipsesc doua lucruri. O data, CCR nu spune niciodata ca isi declina competenta de solutionare a cauzei catre instanta, ci doar respinge exceptia ca inadmisibila. Apoi, atunci cand se refera la jurisprudenta aplicabila in acest caz, CCR se refera la situatia particulara in care abrogarea (eventual pe calea modificarii) prevederilor respective are loc DUPA ce a fost sesizata. Or aici nu ar fi fost cazul, de vreme ce OG 83 a devenit lege inca din 2001.
In ce priveste cealalta problema, CCR are dreptul sa invalideze o lege sau o ordonanta pe motiv ca a fost adoptata incalcandu-se Constitutia, dar ma intreb daca si ICCJ poate s-o faca, presupunand de dragul argumentului, ca in virtutea plenitudinii de jurisdictie ar avea voie sa pronunte asupra constitutionalitatii legilor si ordonantelor abrogate. Or, eu pot intelege ca acest principiu i-ar da dreptul sa se pronunte asupra DISPOZITIILOR din aceste acte, citez
“Curtea Constituţională are însă în competenţă numai controlul de constituţionalitate al dispoziţiilor din legile şi ordonanţele în vigoare, iar verificarea constituţionalităţii şi soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin. (1), cu referire la art. 126 alin. (1) din Constituţie, instanţelor judecătoreşti.”
Or, argumentul ICCJ nu se refera la dispozitiile OG ci la modul in care a fost adoptata.
July 14, 2009
cand am spus caz real m-am referit la faptul ca CC judeca doar daca o norma este in acord cu constitutia sau nu, adica face o judecata abstracta fara a lua in considerare circumstantele unui caz. CC nu va hotari niciodata daca faptul de a scrie pe acest blog un anumit lucru este sub incidenta legii constitutionale. acest din urma lucru insa il poate face o instanta de judecata, altfel ar insemna ca este limitat accesul la justitie. Instanta Suprema nu a declarat o dispozitie constitutionala ci a facut o judecata constitionala.Daca ar fi declarat o dispozitie neconstitutionala as fi inteles ca a uzurpat dreptul CC, insa nu asa stau lucrurile. ICCJ doar a ales sa aplice o anumita norma, facand o judecata conflictuala, fara a desfiinta in vreun fel norma pe care nu a aplicat-o.
July 14, 2009
Mai tare am incurcat lucrurile, dand un exemplu nu pliat foarte bine pe situatia noastra.
1.CC respingea ca inadmisibile exceptiile de neconstitutionalitate ale unor texte care deja nu mai erau in vigoare nici la momentul sesizarii sale. Ex. http://www.ccr.ro/CCRDocFiles/Dosar%20390_2001.doc punctul 1.
2.CC respingea ca devenite inadmisibile exceptiile de neconstitutionalitate ale unor texte care erau in vigoare la momentul sesizarii, dau nu mai erau in vigoare la momentul pronuntarii sale. Ex. http://www.ccr.ro/CCRDocFiles/Dosar%20268_2002.doc punctul 1.
Acesta fiind practica CC, instantele de judecata s-au trezit cu ouale fierbinti in mana. Ce era de facut? Mergem la principiul judecatorul cauzei judecatorul exceptiei, pentru acele situatii in care exceptia nu e data expres in competenta altor jurisdictii. Iar cum CC spunea, prin astfel de decizii, ca nu e jurisdictia ei sa verifice actele abrogate…. Mergem la plenitudinea de jurisdictie.
Dilema a carei seriozitate a fost pusa in discutie de catre insisi judecatori ai CC. http://www.ccr.ro/default.aspx?page=publications/buletin/2/gabor
Despre utilitatea unei astfel de interpretari, dincolo de orice considerente de ordin juridic.
Ex. Constitutia prevede ca nimeni nu poate expropriat decat pentru cauza de utilitate publica si dupa o dreapta si prealabila despagubire.
Legea 1 prevede ca toate imobilele de pe strada X trec de maine in proprietatea statului, fara plata, pentru realizarea unei ansamblu rezidential privat (deci nu de utilitate publica). Pe aceasta lege, esti deposedat de proprietatea ta, intra buldozerul si gata.
Faci actiune in instanta. Autoritatea invoca legea. Tu invoci neconstitutionalitatea legii. Pana ajunge dosarul la CC sau chiar inainte sa fie trimis, legea e abrogata. Noua reglementare (legea 2) prevede exproprierea doar pentru cauze de utilitate publica si doar cu o dreapta si prealabila despagubire.
Instanta trebuie sa verifice legalitatea deposedarii tale, in raport de legea in vigoare la momentul acestei deposedari. Adica autoritatea trebuia sa respecte legea in vigoare la acel moment, nu o lege care eventual va intra in vigoare in viitor. E principiul tempus regit actum. Deposedarea ta de proprietate e conforma legii 1. Neconstitutionalitatea legii, abrogata intre timp, nu mai poate fi cenzurata de CC. Ce face instanta? Se rezuma la un control de legalitate in raport de legea 1 sau face un pas mai departe, verificand conformitatea legii 1 cu constitutia?
Faptul ca un act normativ este la un moment dat abrogat sau ca se adopta o alta solutie legislativa nu inseamna ca se sterg cu buretele efectele produse in baza vechii legi, abrogate. Ele raman produse. Legea noua nu se aplica situatiilor juridice care si-au produs efectele (principiul neretroactivitatii legii).
Ratiunea unei astfel de verificari de constitutionalitate de catre instanta de judecata se verifica indiferent ca vorbim de constitutionalitatea extrinseca (ca sa folosesc un termen uzitat in doctrina interbelica) sau de cea intrinseca.
Ei bine, vine aceasta decizie, absolut imprevizibila, a CC, care rastoarna situatia. E o schimbare a jurisprudentei proprii. Eu inteleg de aici ca pe viitor va fi obligata, de acest rationament, sa se pronunte si asupra constitutionalitatii actelor normative abrogate.
July 14, 2009
Dan.Stoica,
“CC nu va hotari niciodata daca faptul de a scrie pe acest blog un anumit lucru este sub incidenta legii constitutionale. Acest din urma lucru insa il poate face o instanta de judecata, altfel ar insemna ca este limitat accesul la justitie.”
E limitat accesul la justitie al cui? Cine sa apeleze la instanta, si pe ce temei?
“Instanta Suprema nu a declarat o dispozitie constitutionala.”
ICCJ a decis ca prevederile OG 83sunt neconstitutionale. Despre asta tot discutam. Sunt nevoit sa iti atrag atentia ca negarea repetata a realitatii e non-dialog si daca se va repeta voi fi nevoit sa moderez.
“ICCJ doar a ales sa aplice o anumita norma, facand o judecata conflictuala, fara a desfiinta in vreun fel norma pe care nu a aplicat-o.”
Nu e deloc clar ce anume vrei sa spui. Ce intelegi printr-o “judecata conflictuala”? Care e norma pe care a aplicat-o si cea pe care, fara s-o desfiinteze, nu a aplicat-o?
July 14, 2009
Micsunica,
inteleg dilema. Ma intreb daca nu cumva acel articol din legea CCR e interpretat eronat, atunci cand e raportat la toata enumerarea:
“Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. ”
Nu vreau sa raspund eu in fata CCR, care intr-adevar pare sa-si fi schimbat jurisprudenta (n-ar fi prima oara), dar ma intreb daca nu se refera DOAR la ultimul termen al enumerarii, adica doar la “prevederile unei ordonante aflate in vigoare”. Asta pentru ca ordonantele au un caracter aparte: sunt aprobate sau repinse ulterior de o lege, lege care reglementeaza si masurile juridice legate de efectele produse de ordonanta inaintea aprobarii/respingerii ei. In acest caz, articolul ar putea avea o logica: CCR nu se poate pronunta asupra unei ordonante care nu mai e in vigoare, pentru canu are de ce; in loc de asta, sesizarea si pronuntarea Curtii trebuie sa aiba ca obiect legea de aprobare/respingere, inclusiv masurile juridice respective sau absenta lor. Ma rog, ofer o posibila interpretare, cu siguranta ca mai sigur si mai simplu ar fi rescrierea articolului respectiv.
July 14, 2009
Miron Cozma în robă, justiţia în roabă.