ei, as! Un stat in care o institutie are intotdeauna dreptate nu e un stat de drept, e o monarhie absolutista. Il ungem pe presedintele ICCJ rege prin gratia divina si atunci, da, suveranul Popa I nu poate gresi. El e izvorul de drept.

In schimb daca admitem ca suntem stat de drept, in care suprematia e detinuta de o lege fundamentala, atunci o institutie poate gresi impotriva ei, si trebuie sa existe si o cale de reparatie impotriva acestei greseli. Extraordinara? Cu siguranta! Dar trebuie sa existe.

Practic tu afirmi, si iti pare ca demonstrezi, ca o hotarare ICCJ oarecare e nelegala. Sa-ti fie de bine. CCJ nu are caderea sa ia masuri in contra ei. Chiar daca ai dreptate.

Sau mai bine spus, intr-un stat de drept, tu nu poti avea dreptate in contra ICCJ. Pur si simplu nu exista notiunea. C’est tout.

Cadeeeee padurea Trivale! Pamflet muzical marca Bitpress.ro, ca protest fata de defrisarile ilegale care au loc in Padurea Trivale din Pitesti si nu numai! Asculta si da mai departe! Ia atitudine!

Mă rezum la eventuala utilitate a unei decizii CC de genul celei în discuţie, nr. 838/2009, dar nu cu intenţia să justific nesoluţionarea conflictului, limitată la constatarea acestuia, contrară temeiului legal prevăzut la litera „e” din art 146, chiar dacă această constatare e preferabilă nesoluţionării explicite şi respingerii cererii.

1. Codul de procedură civilă, art.322 , alin1:
„Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri:”

Avem mai jos o variantă de modificare şi completare a art 322 şi 324 C. proc. civ :
*
La articolul 322, după punctul 9 se introduce un nou punct, punctul 10, cu următorul cuprins:
„10. dacă,după ce hătărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii sau alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de această prevedere.”

Alineatul (3) al articolului 324 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 şi 10, termenul este de 3 luni de la
data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei
Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
*

Cu o asemenea suplimentare a motivelor de revizuire pot fi desfiinţate (retractate) deciziile definitive şi cele irevocabile, pronunţate în baza unor norme sau dispoziţii constatate ulterior a fi neconstituţionale, când această cale de atac există în momentul pronunţării hotarârilor irevocabile (noua cale de atac se poate reformula mai cuprinzător şi cu trimitere mai explicită spre deciziile CC prin care se sancţionează dispoziţii, nu doar articole neconstituţionale sesizate pe calea execepţiei în procese).

Această propunere legislativă a fost depusă din noiembrie 2007 la camera deputaţilor şi este singura referitoare la Codul de procedură civilă, alături de modif. altor două legi organice :
„Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală”

Proiectul- PL 818/2007- a fost adoptat tacit în camera deputaţilor abia la 11.03.2008, iar la senat a rămas în nebăgare de seamă, până a expirat legislatura. Abia în noul mandat senatorial, în 04.05.2009-la vreme de seară, a ajuns în faza votului final, în şedinţă prezidată dubios de M. Geoană, după regula „bulibăşeala alba-neagra”, adică a fost respins („pentru” doar un vot mai puţin decât necesarul de 69) şi trimis direct la coşul de gunoi.
*
Cine plăteşte timpul cu menta frecată, dar mai ales cine merită felicitări -în condiţii de solemnitate judecătorească- pentru inexistenţa acestei căi de atac împotriva abuzului de putere al bâtelor negre neconstituţionale? Cine plăteşte de fapt bâtele judiciare, din partea puterii legislative?
*
Tergiversările anterioare, apoi propunerea prealabilă votului din 04.05.2009 (nu mă miră din partea cui, nu vă mai spun-persoană importa(n)tă-„dezinteresată”) de retrimitere la comisie, votul dubios (pct. 9 al ordinei de zi, reclamat, repetat şi iarăşi reclamat-degeaba- pt neconcordanţă între nr. voturi şi nr prezenţi), s-au finalizat prin bulibăşeala alba- neagra a lui M. Geoană, fiindcă a respins propunerea de aprobare, cu toate că nu a supus la vot varianta proiectului de respingere (în stenograma din aceeaşi zi , se poate vedea comparativ cu pct. 21 al ordinei de zi -un proiect legat de ministerul de interne- la care aceelaşi mare prezident- prezicătoare, mama Omida, a cerut vot de aprobare, apoi de respingere, iar în final , fiindcă nu obţinuse majoritatea necesară nicicum, l-a trimis la comisie, printre rumorile sălii, sa mai dea altădată o sansă păcii de la interne)

În aceeaşi zi a apărut şi o secvenţă de comă, când un nedumerit a purces la microfon, să atragă atenţia că un vot ar fi necesitat propunerea printr-un proiect de respingere (sau viceversa), iar Geoană răspunde ca şi cum ar vorbi cu un pacient de la balamuc, un fel de
-„Stai cuminte cu mama, băieţel, hai să te mângâi niţel la freză şi să-ţi spun că acum adevărul e altfel decât pretinzi, dar poţi să mai vii şi altădată cu asemenea observaţii, noi te înţelegem, treci la loc!”
I-aş zice si eu prezidatorului:
-Stai jos, loază, distincţia ta este „Meritul Judiciar” !

PS. Până una-alta, executivul, adică legiuitorul (bun) de-legat, demn de umilinţă din partea bâtelor judecătoreşti ale abuzului de putere, dacă vrea să-şi regăsească potenţialul legislativ, în afară de calea tranşării directe a sporului de sporuri neuropsihice, ar face bine să observe prevederile art. 725 alin 1, Cod proc. civ, din capitolul „Dispoziţii finale” (tranzitorii, adoptate odată cu modificarea masivă a acestui cod în 2001):

„Dispozitiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei in vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum si executărilor silite începute sub acea lege.”