Curtea Constituţională a dat publicităţii, zilele trecute, motivarea deciziei prin care a invalidat legea referendumului aşa cum fusese ea adoptată, cu repetiţie, de Parlament. Am să mă laud (spuse el, consumând o picătură din rezerva sa uriaşă de falsă modestie) dar, după ce am prevăzut verdictul, constat că am prevăzut exact şi motivaţia. Judecătorii n-au sancţionat relaxarea condiţiilor de aprobare a referendumului, ci existenţa în lege a mai multor tipuri de preşedinţi ai Statului; desfiinţând aşa-zisul “principiu al simetriei” şi subliniind că procedura constituţională nu e o revocare politică ci o sancţiune juridică. De asemenea Curtea a anulat şi interdicţia legală de a fi organizate referendumuri simultan cu sau în perioada alegerilor. Proiectul a ajuns la Comisia Juridică a Camerei, pentru a fi corectat; de acolo vine primul semnal că jocul de-a modificatul legii în doru’ lelii riscă să continue.
E vorba de poziţia PSD, partidul ale cărui amendamente au fost cele care au modificat iniţial legea, în ce priveşte modul în care poate fi corectată ultima problemă. Citesc dintr-o ştire de ultimă oră la Cotidianul:
Astfel, potrivit parlamentarului PSD, Curtea Constitutionala a apreciat ca neconstitutionala prevederea potrivit careia referendumul nu poate avea loc simultan cu desfasurarea alegerilor prezidentiale, parlamentare, locale sau cu alegerile pentru Parlamentul European sau cu mai putin de sase luni inainte de data acestor alegeri, pentru ca prin aceasta se impiedica organizarea oricarui referendum, in conditiile in care practic, in Rominia, s-ar putea sa se desfasoare alegeri in fiecare an.
In aceste conditii, PSD propune „rasturnarea formularii” astfel incit, alegerile prezidentiale, parlamentare, locale sau cu alegerile pentru Parlamentul European sa nu poata avea loc odata cu organizarea referendumului.
[Membrul PSD în Comisia Juridică Mirela ]Adomnicai apreciaza ca astfel se inlatura caracterul neconstitutional in acest caz.
Poate că nu înţeleg eu bine. Poate că nu mă pot eu conecta la logica lor specială. Curtea a spus că nu se poate opri desfăşurarea referendumului odată cu alegerile. PSD spune că viţă-vercea ar fi în regulă. N-avem voie să interzicem ca referendumul să fie simultan cu alegerile, bun, interzicem ca alegerile să fie simultane cu referendumul. Poate că trebuie să admitem că A egal cu B este perfect constituţional; dar Constituţia nu ne poate opri să interzicem ca B să fie egal cu A.
De asemenea, şi legat de cealaltă problemă, deşi Curtea le-a indicat efectiv ce ar trebui să facă, dna deputat Adomnicăi nu poate rata şansa de a spune prostii:
Ea a aratat ca propunerea PSD privind instituirea majoritatii relative ar trebui introdusa si pentru celelalte probleme prin care este consultat poporul prin referendum apreciind ca, altfel, ar putea exista probleme de adoptare a Constitutiei Europene.
Primo, celelalte referendumuri deja aveau prevăzută doar o majoritate relativa pentru a fi adoptate, acolo nu se schimbă nimic; şi secundo, nu pot fi probleme cu referendumul pentru adoptarea Constitutiei Europene, pentru simplul motiv că nu există aşa ceva. România adoptă acordurile şi tratatele europene prin legi speciale votate de două treimi din parlamentari, nu prin referendum.
March 9, 2007
Propun să răspundem aici la următoarea întrebare:
E posibil ca CC să declare ca constituţională “răsturnarea formulării”, cea din ştirea citată de mai sus?
Răspunsul meu e: da. Pentru că în politică logica, ca şi istoria, s-a dovedit, adeseori, imprevizibilă. (Nu susţin că aşa trebuie să fie.)
March 14, 2007
oricum senatorii s-au grabit si au modificat in sensul indicat de CCR: au pastrat 1 singur tip de presedinte, 50% + 1 din alegatori sa vina la vot pentru validarea referendumului sidemiterea presedintelui va fi cea stabilita de majoritatea voturilor exprimate… dar se pare ca au pastrat si interzicerea alegerilor generale, parlamentare sau europene in acelasi timp cu referendumul…
oricum s-a trecut foarte usor peste un paragraf din comunicatul CCR:
prin asta se inchid si posibilele discutii pe marginea aplicarii referendumului… actualele dispozitii se vor aplica urmatorului presedinte ales… deci demiterea domnului Basescu se face cu 9 milioane de voturi exprimate pentru demitere, nu cu 9 milioane de votanti…
March 14, 2007
Catalin,
CCR nu a decis despre retroactrivitate, pentru ca a constatat ca acel punct din sesizare a ramas fara obiect, de vreme ce fusesera admise toate celelalte adica fusesera respinse toate revizuirile. Nu poti judeca daca se pot aplica retroactiv niste prevederi pe care deja le-ai judecat ca nu se aplica deloc. Nu stiu cum vor judeca acuzatia de aplicare retroactivita, caci fara indoiala ca vor fi sesizati si pe legea noua. Insa nu am nici o indoiala ca vor respinge interdictia de a suprapune alegeri cu referendum. Argumentarea Curtii e destul de clara in acel punct.
March 14, 2007
Doc, eu am privit paragraful respectiv ca pe o atentionare a celor au sustinut sesizarea de neconstitutionalitate, adresata parlamentarilor care au aprobat modificarea leagii si prin care li se aduce aminte ca CCR s-a pronuntat deja in privinta aplicabilitatii retroactive modificarilor din statului alesilor… astfel in cazul oricarei sesizari viitoare pe o astfel de tema, CCR va aplica decizie anterioara…
Oricum, dupa explicatia clara a CCR, sper ca se va renunta la utilizarea “principiului simetriei” ca suport logic al modificarilor legii…
March 14, 2007
I. In dec 147/2007 CC era obligata sa se pronunte si in privinta incalcarii art 15 alin 2 din constitutie. Nu discut acum implicatiile. Eu sustin ca a refuzat sa analizeze motivul invocat privind aplicarea legii in timp, pe un motiv GRESIT, care de fapt nu-i justifica pozitia.
Ar insemna ca de cate ori CC a constatat ca un text X incalca un art A din constitutie (legea devenind astfel neconstitutionala) nu ar mai fi avut obligatia sa continue, sa vada daca nu cumva acelasi text X mai incalca art B si C (invocate in sesizare).
Acum a formulat astfel:
“Intrucat, potrivit considerentelor expuse, Legea pentru modificarea si completarea Legii nr 3/2000 este neconstitutionala, analizarea privind aplicarea sa in timp este irelevanta”
In acest caz voi da mai jos un exemplu cand CC nu a procedat in acelasi mod si ma refer tot la un control anterior promulgarii (aspect important din pdv al aplicarii legii in timp).
Totusi, se desprind 2 sensuri distincte :
a) scuza asta ar putea fi folosita cand se constata ca X incalca art. A si nu mai analizeaza daca incalca B(altul decat art 15);
b) e folosita dupa ce a constatat ca X incalca A, B s.a , dar se opreste numai daca e vorba de invocarea art. 15 alin 2.
Dau exemplu decizia nr 375/6.06.2005 si cuprind ambele sensuri.
Referitor la dispoz. art. IV alin. (1), alin. (6) si alin. (7) din Titlul XVII de modificare si compl. a legii 303/2004 privind statutul magistratilor.
S-a constatat ca TOATE cele 3 texte incalca urm:
1. art 125 al 1, principiul inamovibilitatii judecatorilor;
2. art. 15 alin (2), princ. neretroactivitatii legii civile noi;
3. art 1 al 4 , princ. separatiei si echilibrului puterilor in stat.
II. Nu putem fi siguri de solutiile CC, ele nu sunt atat de previzibile pe cat ar trebui. Din acest motiv arat mai jos si cele doua opinii separate (interesante), care confirma ca atunci cand sunt interese e greu pt CC sa fie coerenta sau sa nu contrazica decizii anterioare.
Tot interesant este ca au existat mai multe sesizari adresate CC, una a 25 sen, alta a 140 dep si sen (toti din actuala Opozitie) si a treia de la ICCJ. Ce echipa minunata !!! Oare cum s-ar numi ea? Se include si CC ? Vai, da’ se poate ?
Se pune si problema ca atunci cand CC nu se pronunta asupra unui motiv invocat in sesizare, pot fi nevoit sa revin cu alta sesizare si uite ca s-ar putea sa …nu se stie daca nimeresc o zi cu un chef predominant al opiniei separate sau opusul ei.
Stabilitatea legislativa privind mandatele judecatorilor pare a fi privita mai jos diferit decat pt presedintele tarii- „un precedent legislativ primejdios pentru functionarea statului de drept. Judecatorul este personajul central al statului de drept”,
Oricum legat de dec 147/2007, ramane sa ne intrebam:
Se contrazice CC? De ce? De ce nu?
***3. Cu privire la Titlul XVII pentru modificarea si completarea Legii nr.
303/2004 privind statutul magistratilor
e) In sesizarile adresate Curtii Constitutionale sunt criticate si dispozitiile art. IV alin. (1), alin. (6) si alin. (7) din Titlul XVII ( se arata continutul lor)
Toate aceste dispozitii incalca principiul inamovibilitatii judecatorilor, consacrat prin art. 125 alin. (1) din Constitutie, principiu inteles ca acea stare de drept care, in garantarea independentei acestora, ii apara de riscul de a fi demisi, destituiti sau retrogradati din functie fara temei legitim ori mutati la alte instante, prin delegare, detasare sau chiar prin promovare, fara consimtamantul lor.
Principiul inamovibilitatii se aplica atat in privinta duratei functiei de judecator cat si la durata mandatului functiei de conducere indeplinit de acesta, care nu poate fi nici micsorata si nici prelungita fara consimtamantul judecatorului.
Pe de alta parte, legiuitorul este liber sa redimensioneze, printr-o lege noua, durata mandatelor functiilor de conducere in alt fel decat legea in vigoare, dar numai pentru viitor, nu si pentru mandatele in curs, altfel ar insemna sa nesocoteasca regula neretroactivitatii legii, care este norma de nivel constitutional, prevazuta in art. 15 alin. 2 din Legea fundamentala.
In sensul celor aratate este de retinut ca magistratii care indeplinesc in prezent functii de conducere au mandate pe o perioada de 5 ani, in conformitate cu reglementarile in vigoare la data promovarii lor, iar unii dintre ei au exercitat functia de conducere mai putin de 3 ani cat se prevede in reglementarea actuala. Numirea lor s-a facut pe baza criteriilor de vechime in magistratura si de competenta profesionala, stabilite de legile in vigoare. Actuala reglementare face sa inceteze sau, potrivit distinctiei mentionate, scurteaza toate mandatele de conducere ale judecatorilor si procurorilor.
Incetarea sau, respectiv, scurtarea tuturor mandatelor de conducere in curs de exercitare se constituie intr-un precedent legislativ primejdios pentru functionarea statului de drept. Judecatorul este personajul central al statului de drept, iar instabilitatea legislativa privind cariera lui profesionala nu poate constitui decat un factor descurajator atat in alegerea profesiei cat si in fidelitatea fata de lege si de regulile deontologice.
Mai mult decat atat, masura de inlaturare din functie a tuturor judecatorilor si procurorilor care exercita functii de conducere se releva ca o masura cu caracter individual care excede resortul puterii legiuitoare si interfereaza nepermis domeniul puterii judecatoresti. Se incalca, astfel, si prevederile art. 1 alin. (4) din Constitutia Romaniei, privind separatia puterilor in stat.***
*********
OPINIE SEPARATA 1, judecatori Gabor Kozsokar, Constantin Doldur si Aspazia Cojocaru.
Nu putem impartasi considerentele pe baza carora, prin votul majoritatii membrilor Curtii Constitutionale, s-a constatat neconstitutionalitatea …(altele), cat si a art. IV alin. (1), (6) si (7) din Titlul XVII al aceleiasi legi.
3. Articolul IV din Titlul XVII al legii prevede la alineatele (1), (6) si (7), incetarea mandatelor judecatorilor si procurorilor numiti in functii de conducere la instantele judecatoresti si la parchete, precum si reducerea duratei mandatelor de conducere de la 5 ani la 3 ani cu posibilitatea reinvestirii o singura data.
In dezacord cu opinia majoritatii care a adoptat decizia, consideram ca aceste reglementari legale nu contravin Constitutiei. dispozitiile privind criteriile si conditiile de numire si revocare in functii de conducere la instantele judecatoresti si la parchete, ca si durata mandatelor celor numiti in asemenea functii, nu sunt de nivel constitutional, ci de nivelul legii organice, a carei modificare este prevazuta prin legea criticata pentru neconstitutionalitate.
De altfel, principiul constitutional al inamovibilitatii judecatorilor si principiul legal al stabilitatii procurorilor constituie garantii ale independentei si impartialitatii acestora in activitatea de infaptuire a justitiei sau in cea judiciara, iar nu in activitatea desfasurata in functiile manageriale din cadrul instantelor si parchetelor.
Apreciem ca nu este lipsit de relevanta nici faptul ca magistratii care sunt numiti in diferite functii de conducere la instantele judecatoresti sau la parchete, nu constituie un organ colegial, ai carui membri trebuie sa beneficieze de mandate valabile pe o durata strict stabilita de lege si care nu poate fi modificata pe parcursul exercitarii mandatului, pentru buna functionare a autoritatii respective.***
***********
OPINIE SEPARATA 2 judecator Constantin Doldur.
***Dispozitiile art. 125 alin. (1) din constitutie, care consacra principiul inamovibilitatii judecatorilor, prevede ca “judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili, in conditiile legii”, fara a da o definitie constitutionala a inamovibilitatii si a fixa varsta pensionarii judecatorilor. In aceste conditii, atat definirea inamovibilitatii, cat si limita de varsta pentru pensionare, sunt stabilite prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, a carei modificare este dispusa prin dispozitiile legii criticate.
Este de observat ca aceeasi situatie, mult criticata in epoca, exista si in regimul constitutional din perioada interbelica. Articolul 104 al Constitutiei din 1923 prevedea ca judecatorii sunt inamovibili, in conditiile speciale pe care legea le fixeaza. Aceasta redactare a fost considerata insuficienta de Curtea de Casatie din acea vreme, care ceruse inca in timpul elaborarii Constitutiei, dar fara rezultat, ca intrucat puterea judecatoreasca este o putere in stat, este bine sa se prevada, in textul constitutional, nu numai ca inamovibilitatea magistraturii este de ordin constitutional, dar sa se dea o definitie constitutionala inamovibilitatii. (A se vedea, Paul Negulescu, Curs de drept constitutional roman, Bucuresti, Editat de Alex. Th. Doicescu p. 466 – 467).
In acest sens, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat intr-o situatie asemanatoare prin Decizia nr. 17 din 23 ianuarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002.
In considerentele acestei decizii, Curtea a conchis ca “masura incetarii mandatului membrilor curtii de Conturi mai inainte de termen, ca urmare a reorganizarii activitatii si reducerii numarului de membri care compun aceasta curte, masuri stabilite prin dispozitiile legii organice de modificare si completare a Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea curtii de Conturi, nu incalca dispozitiile art. 139 alin. (4) din constitutie cu privire la inamovibilitatea si independenta membrilor Curtii de Conturi”. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, Curtea a retinut printre altele ca “insusi textul art. 139 alin. (4) din Constitutie [anterior revizuirii] trimite la lege, prevazand ca “Membrii Curtii de Conturi, numiti de Parlament, sunt independenti si inamovibili, potrivit legii”.***
March 15, 2007
Doc, ce zici de noua propunere modificare a legii referendumului? 30% pentru validarea lui, demisia presedintelui cu jumatate din voturile exprimate (adica ar fi suficient 15%+1), limitarea presedintelui de a face referendum cand a fost initiata procedura de suspendare, etc…
cel mai grav mi se pare legarea deciziei de o hotarare de Guvern si subordonarea unei initiative prezidentiale controlului guvernului… a fost propusa tot de patrulaterul negru PNL + PSD +PRM + PC…
May 4, 2007
[...] S-a spus că “Curtea Constituţională s-a răzgândit”, că prin decizia asta judecătorii şi-au încălcat jurisprudenţa, ceea ce ar fi într-adevăr un argument pentru netemeinicia ei. Însă eu am fost un observator destul de atent al încercărilor de modificare ale legii, şi ale motivelor pentru care ele au eşuat la Curtea Constituţională, şi pot spune că în nici una din deciziile respective nu au oferit un argument care să contrazică decizia de azi. Motivele pentru care formele anterioare ale legii au fost respinse au fost: – interzicerea suprapunerii, respectiv a proximităţii temporale între alegeri şi referendum, – creearea în lege a două tipuri de preşedinţi ai statului, după turul în care au fost aleşi şi – modificarea legii transmise spre reexaminare altfel decât privind motivele din cererea de reexaminare. [...]
September 25, 2007
[...] Da, am o senzaţie de deja-vu ceva de speriat. Am scris, şi am scris, şi am scris, şi am tot scris pe subiectul acesta; nu din alt motiv decât că acest parlament a scris, a scris şi a tot scris o versiune flagrant neconstituţională a legii. [...]