În articolul trecut, Mih se întreba cât de potrivit? este dna Nicolai pentru postul de ministrul al Justi?iei, ?i cine anume ar trebui s? decid? în ce prive?te numirea ei în post. Prima întrebare a primit deja un r?spuns, r?mâne cea de-a doua. Aici r?spunsul e ceva mai complicat; dar m?car ?tim imediat unde s?-l c?ut?m: în Constitu?ie a?a cum e interpretat? ea de 9 me?teri mari, judec?tori constitu?ionali. Ca s? rezum aici concluzia, exist? un r?spuns la întrebare ?i un obstacol în calea punerii lui în practic? : rezolvarea constitu?ional? a disputei numirii dnei Nicolai se împiedic? … de constitu?ie.
“?eful statului nume?te membrii cabinetului, la propunerea primului-ministru.” Asta e regula constitu?ional? în sistemele parlamentare. În schimb, rolul efectiv care revine ?efului statului în aceast? privin?? difer? de la caz la caz. E unul strict formal, în cazul monarhiilor constitu?ionale sau democra?iilor parlamentare. În schimb în regimuri cu un caracter semi-preziden?ial, cum sunt Austria sau Fran?a, pre?edintele are un cuvânt de spus – poate cel mai important. Oricum, acest rol e stabilit prin cutum? ?i precedent mai degrab? decât prin prevederi sau decizii institu?ionale. Disputele între cei doi demnitari, dac? exist?, se rezolv? pe baza acestor reguli ?i prin negociere personal?, nu recurgând la arbitrajul vreunei institu?ii.
La fel se întâmpl? ?i în ce prive?te rolul parlamentului în aceast? chestiune, el e stabilit mai degrab? prin cutume ?i reguli implicite decât prin decizii ?i prevederi explicite. Formal premierul î?i poate alege ce mini?tri dore?te, dar practic dac? ace?tia nu sunt agrea?i de parlament risc? s? nu-?i poat? îndeplini mandatul, sau chiar s? determine c?derea întregului guvern.
Constitu?ia din 1991 prevedea la fel ca modelul: pre?edintele numea mini?trii, la propunerea premierului.
“Articolul 85 – Numirea Guvernului
(1) Pre?edintele României desemneaz? un candidat pentru func?ia de prim-ministru ?i nume?te Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
(2) În caz de remaniere guvernamental? sau de vacan?? a postului, Pre?edintele revoc? ?i nume?te, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.” (Constitu?ia din 1991)
Practic, ca urmare a acestei prevederi, parlamentul era complet ocolit la remaniere, premierul se în?elegea în particular cu pre?edintele ?i alegeau pe cine doreau ministru. În 2003 situa?ia s-a dorit a fi corectat?. Corec?ia a constat, în fapt, în dou? erori conjugate. Prima eroare a fost de principiu: parlamentul a fixat în constitu?ie o prerogativ? pe care ar fi avut deja mijloacele s? o impun? la nivel de cutum?. În loc s? sanc?ioneze acel guvern în care au fost numi?i mini?tri peste capul lor, parlamentarii au pus constitu?ia s? oblige noii mini?tri s? treac? prin parlament. A doua eroare a fost s? fac? asta doar pentru o parte din ei. S-a vrut un compromis cu vechea formulare, nu ?tiu; cert este c? au ap?rut dou? cazuri la remaniere, cu ?i f?r? votul parlamentului:
“Articolul 85 – Numirea Guvernului
(1) Pre?edintele României desemneaz? un candidat pentru func?ia de prim-ministru ?i nume?te Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
(2) În caz de remaniere guvernamental? sau de vacan?? a postului, Pre?edintele revoc? ?i nume?te, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.
(3) Dac? prin propunerea de remaniere se schimb? structura sau compozi?ia politic? a Guvernului, Pre?edintele României va putea exercita atribu?ia prev?zut? la alineatul (2) numai pe baza aprob?rii Parlamentului, acordat? la propunerea primului-ministru.” (Constitu?ia din 2003)
Clauza din aliniatul 3 e foarte prost formulat? ?i complet lipsit? de noim?, la fel ca ideea de separare. De ce ar trebui un vot de aprobare la înlocuirea unui ministru din partidul X cu unul din partidul Y sau independent (la asta se refer? “compozi?ia politic?”), în schimb nu ?i la înlocuirea lui cu unul din acela?i partid? Ce are a face afilierea la o organiza?ie privat? cu regimul constitu?ional ?i statutul de înalt demnitar al statului? Iar cealalt? condi?ie “structura guvernului” se refer? la cu totul altceva, la organizarea institu?iei, nu la echipa pus? s? o conduc?…
Sigur, noile prevederi au func?ionat cât timp disputele se reglau la nivelul unui partid sau al unei alian?e. Problemele au început în clipa în care, ajun?i în situa?ie de coabitare, oamenii din spatele institu?iilor au trebuit s? ajung? la o în?elegere pe acest text formal. De ajuns, au ajuns la o neîn?elegere. ?i nu au mai reu?it s? ias? singuri din ea.
Curtea Constitu?ional? este institu?ia pus? s? arbitreze conflictele juridice dintre institu?ii. Anul trecut ea s-a pronun?at într-un astfel de caz, asupra art. 85 alin (2), atunci când pre?edintele B?sescu ?i premierul T?riceanu nu s-au în?eles în privin?a numirii dlui Cioroianu.
Trebuie s? avem un pic de simpatie pentru judec?tori în acest caz dificil. Odat? pentru c? nu e clar cu ce ?ar? ?i constitu?ie ar putea face compara?ie. Legea noastr? fundamental? se inspir? din cea a Austriei ?i Fran?ei, republici semi-preziden?iale, iar exemple de cazuri similare nu prea sunt de g?sit. Apoi, pentru c? ei trebuie s? scoat? o concluzie logic? dintr-un text care nu str?luce?te chiar deloc la acest capitol.
Solu?ia lor a fost s? porneasc? de la principiul c? numirile mini?trilor trebuie tratate pe cât se poate în mod unitar. Înarma?i cu acest principiu, de-altfel cât se poate de normal ?i de logic, judec?torii au început cu veselie s? completeze textul constitu?ional. Ce face parlamentul, conform alin (3), trebuie s? fac? ?i pre?edintele, conform alin (2). Unii candida?i la posturile ministeriale trec prin parlament, ceilal?i trec pe la pre?edinte. Ok. Parlamentul verific?, citez, “corespunderea pentru func?ie a candida?ilor propu?i de primul-ministru privitor la preg?tirea general?, preg?tirea în specialitatea domeniului, experien?a în materie, instruirea ?i aptitudinile pentru func?ia în domeniu, reputa?ia ne?tirbit? ?i moralitatea, condi?ii necesare ?i indispensabile func?iei de ministru.” ? Ok, o face ?i pre?edintele. Parlamentul poate solicita motivat al?i candida?i în locul celor aviza?i negativ? Ok, ?i pre?edintele poate acela?i lucru. Parlamentul…
…Ajun?i la acest punct, judec?torii au considerat probabil c? au mers prea departe cu logica asta, ?i au abandonat-o abrupt ?i flagrant : “dup? cum Parlamentul nu exercit? un drept de veto (…) tot astfel nici Pre?edintele României nu are drept de veto fa?? de propunerea primului-ministru “ Hait! Evident c? Parlamentul are drept de veto, cum altfel se poate interpreta alin (3)? Dac? remanierea se poate face “numai pe baza aprob?rii Parlamentului” implica?ia clar? e c? nu se face f?r? aprobarea lui.
În fine, mul?umi?i de acest efort, judec?torii au scris o concluzie în care spun c? pre?edintele nu are drept de veto, dar poate cere premierului s? renun?e la candidatur?, dac? persoana desemnat? nu îndepline?te condi?iile … legale! Uite a?a se duce simpatia pentru ei. Ca ?i cum nu ar fi fost îndeajuns cât de greu e cazul ?i cât de aiurea e constitu?ia; nici judec?torii nu sunt aten?i la ce scriu. E evident c? termenul e în plus, c?ci e contrazis de toat? argumenta?ia anterioar?.
Oricum, profitând de faptul c? între timp conflictul ini?ial se rezolvase, CCR a omis s? mai spun? ce se întâmpl? dac? cererea preziden?ial? e respins?. Au preferat s? spun?, p?rinte?te, c? “sub celelalte aspecte, raporturile institu?ionale (…) trebuie s? func?ioneze în cadrul constitu?ional al loialit??ii ?i al colabor?rii (…); colaborarea dintre autorit??i este condi?ie necesar? ?i esen?ial? pentru buna func?ionare a autorit??ilor publice ale statului.”
Optimismul acesta o s?-i coste. ?anse mari ca ?i în cazul Noric?i Nicolai Curtea s? fie chemat? s? arbitreze între pre?edinte ?i premier, exact pe acela?i alineat, ajuns în situa?ia pe care judec?torii au omis-o: premierul a refuzat solicitarea pre?edintelui de a renun?a la candidat, pre?edintele a refuzat s-o numeasc? pe dna Nicolai în func?ie. “Colaborarea” a fost o întrevedere (crâncen?, probabil) de jum?tate de or?, care nu a dus se pare la nimic.
E greu de prev?zut care o s? fie decizia Cur?ii. Pe de-o parte, din faptul c? “nu are drept de veto”, s-ar deduce c? pre?edintele va fi obligat s? semneze decretul de numire, odat? ce solicitarea sa a fost respins?. C?tre aceast? concluzie ar conduce ?i alte prevederi, de exemplu cea privind solidaritatea cabinetului ?i faptul c? nu r?spunde din punct de vedere politic decât în fa?a parlamentului. Dar ea vine împotriva logicii ?i argumentelor oferite în decizia anterioar?; dac? numirea mini?trilor trebuie s? fie unitar? atunci, de vreme ce parlamentului nu i se poate b?ga pe gât un candidat, nu se poate admite acela?i lucru în cazul pre?edintelui.
Acestea fiind spuse, solu?ia normal? ?i natural? în aceast? situa?ie sare imediat în ochi : de vreme ce guvernul r?spunde politic doar în fa?a parlamentului, atunci aceast? institu?ie ar trebui s? fie, în final, responsabil? pentru numirile tuturor mini?trilor. Dac? pre?edintele nu accept? candidatul premierului, atunci premierul îl poate trece prin parlament, f?când din decretul preziden?ial o formalitate. Ar fi o concluzie, cum spuneam, normal?, natural?, greu de contestat de ambele p?r?i ?i care ar înl?tura sursa blocajului. Singura problem? este … constitu?ia. Ar trebui ocolite prevederile ei, dna Nicolai ar trebui s? ias? din partid timp de o s?pt?mân?, astfel încât numirea ei s? fie considerat? schimbare de compozi?ie politic? ?i s? treac? prin parlament.
Dar, la nivel de principiu, n-ar fi mai bine s? fie revizuit? constitu?ia în loc s? fie ocolit??
COMPLETARE: [Despre subiect mai scriu MoROmeTe ?i Cristian Ghinea]


January 14, 2008
doc, nu mi se pare ca solutia propusa de tine ar “ocoli” constitutia. Sa nu uitam, CCR e singura institutie abilitata sa o interpreteze
. Si ei ar putea interpreta aliniatul 2 in sensul ca “premierul POATE sa nu mai ceara avizul parlamentului” (i.e. poate si sa-l ceara, daca vrea). In acest context, al.3 cere avizul de la 2 institutii (parlament+presedentie), iar al2 zice ca in anumite cazuri, se poate sari avizul parlamentului.
Daca interpretam asa, adaugam “si adaugam presedintele nu are drept de veto”, putem completa vidul legislativ cu ceva de forma “daca e in situatia de la al.2 si nu reuseste sa obtina avizul presedintelui, premierul poate totusi investi un ministru daca obtine avizul parlamentului”.
January 14, 2008
Una, alta… Si scuze pt nivelul redus de coerenta, e tarziu
Deciziile CCR sunt ambigue de foarte multe ori. Au si ei familie, copii, interese, na, ce vrei
, plus un nivel de risk avoidance foarte ridicat, tipic unei foste provincii otomane
. Ca sa nu mai zic de procesul lor de selectie, in care publicul nu se implica deloc, desi pe urma se plange. Si de calitatile intelectuale reduse ale membrilor onoratei instante:D
But enough bashing….
Intamplator, am dat peste o carte, de valoare incerta, banuiesc, niste comentarii privind C2003, aparute la editura All Beck in 2003, autor fiind un anume Cristian Ionescu (profesor etc). Pe langa niste comentarii ale lui, mai intercaleaza fragmente din dezbaterile parlamentare.
Uite ce zice el pe tema art. 85 (3):
“In legislatura anterioara [cred ca se refera la 1997-2000] [...] s-au produs remanieri guvernamentale mai ample, in urma carora unele ministere s-au contopit, au fost revocati si numiti alti ministri, au aparut ministere noi. Aceasta situatie [...] a fost criticata de societatea civila, precum si de partidele de opozitie, care au sustinut ca in spatele procedurii de remaniere s-a schimbat Guvernul care a primit votul de incredere din Parlament si s-a constituit un alt Guvern, fara acordul forului reprezentativ.”
De asta s-ar fi introdus alineatul (3)… Acu imi cer scuze pentru citat, am eliminat niste poezie inutila, da’ tot suna greoi.
Explicatia e foarte posibila. Ar trebui sapat prin dezbaterile parlamentare, ca sa vedem mai detaliat.
Dar de ce parlamentul sa-si fi bagat garantia asta suplimentara ca guvernul votat de el nu se transforma in altceva, de exemplu, prin canibalizarea ministrilor partidelor secundare? Ca doar are motiunea de cenzura la dispozitie…
Da, dar o motiune de cenzura implica riscul alegerilor anticipate si al pierderii postului. Din perspectiva unui parlamentar oportunist, lucrul asta trebuie evitat cu orice pret, ca pe urma de unde vin banutii, nu? Din perspectiva unui parlamentar onest, cand ai asemenea colegi, e mai bine sa le “proptesti” independenta cu inca ceva.
Pe de alta parte, “mecanica” modificarii Constitutiei a insemnat si o serie de compromisuri prin care au intrat si diverse texte incerte, ca sa li se faca hatarul initiatorilor (trebuia majoritate de 2/3), asa e posibil ca alineatul (3) sa fie rezultatul unei miscari browniene.
Dar de ce nu au extins si la remanierea “simpla”? Poate ca “incurcate sunt caile Domnului”, poate chiar au gandit ca important e echilibrul din interiorul coalitiei de la guvernare, si mai putin conteaza omul… Coerenti, incoerenti, ce sa zic… Pana la urma coalitiile din mai multe partide, in masura in care au supravietuit, s-au bazat pe negocieri la varf, fiecare isi punea omu’, ce interes sa te bagi in ograda lui, cand o ai si tu pe a ta? Si oricum, ar fi bagat un element in plus de tensiune si risc…
Intermezzo liric: raporturile dintre Victoriei si Cotroceni au fost si sunt relativ neclare, fiindca nu au existat asemenea conflicte la care arma principala sa fie juridica. Iliescu-Roman s-a transat intr-un mod violent, Constantinescu-Vasile a fost foarte amuzant, Iliescu-Nastase nu prea s-a transat, nu au escaladat.
Chestia cu republica semiprezidentiala si cu executivul bicefal poate duce in ambele directii. Anii astia ar putea sa produca o oarecare clarificare, desi CCR-ul este extrem de reticent sa-si dea cu parerea (si noi suntem de vina, de amintim de ei foarte rar).
Revin la autorul de care ziceam, care are o dilema, interesanta nu atat ca indiciu privind spiritul Constitutiei, cat ca indiciu al spiritului vremurilor.
“Noul text [alin. (3), adica] poate, insa, sa ridice semne de intrebare prin ridicarea unei probleme de procedura. Astfel, pentru o remaniere obisnuita, PM se adreseaza Pres propunandu-i remanierea. Daca remanierea se intemeiaza pe noul alineat al art. 85 din Constitutie, rolul Parl se intareste considerabil, in schimb se diminueaza rolul Pres, care nu are alta alternativa decat sa emita decretul de numire in functiile de ministru”
Per a contrario, cum zic absolventii de drept cu vechime in campul muncii, autorul sugereaza ca la o remaniere “simpla”, presedintele ar avea un anumit drept de veto… Altfel decat a spus CCR. O parere, printre altele, intr-un ocean doctrinaro-juridic foarte “neasezat”….
Si mai zice el cu regret:
“Aceste schimbari de pozitii [pozitii de putere in triunghiul Cotro-Victo-Parla, cam asta vrea sa zica] care pot fi repetate la latitudinea primului-ministru si cu acordul Parlamentului, il pot marginaliza pe seful statului”
Na, poate a fost si o parte a jocului destul de dur dintre Nastase si Iliescu de la vremea aia…
Ca fapt divers – si amuzant -, Vasalie Mois de la PRM propusese un alineat (4):
“Presedintele poate solicita Camerelor reunite ale Parlamentului demiterea primului-ministru si a Guvernului printr-o procedura similara motiunii de cenzura”.
La care Emil Boc:
“Pe domnul Mois, cel care are o eleganta si profesionala, si politica, acum nu putem sa il intelegem. [...] vine cu un tun, cu un AG puternic si sparge tot sistemul constitutional pe care il avem…”
January 14, 2008
Foarte interesant, Notare.
Sunt multe lucruri de spus si despre partea a doua a clauzei, cea care priveste “structura guvernului” – acolo mi se pare situatia chiar mai complicata! Dupa parerea mea parlamentul trebuia sa opreasca restructurarile care il ocolesc nu doar prin motiuni ci si prin atac direct la Curtea Constitutionala. Adica, poate imi scapa mie ceva, dar sunt doua lucruri diferite structura guvernului si guvernul, “cabinetului”, echipa politica din fruntea institutiei!
Din cate stiu, structura e stabilita prin lege, conform constitutiei! S-a ajuns la o chestie foarte ciudata, intai plenul parlamentului aproba structura noua a guvernului, odata cu ministrii, dupa(!) care aceasta e legiferata in camere sau, aoleu! prin OUG – am in pregatire un articol special pentru asta, sa vezi acolo alta boacana; si asta pare – o sa verific – doar o consecinta secundara a modificarii regimului numirii ministrilor la remaniere.
Revenind: da, asa stiam si eu, ca ocolirea parlamentului a fost ratiunea modificarii articolului. De ce nu s-a spus ca tot ce e numire trece prin parlament, asta chiar nu stiu. Mi-e teama ca nu cumva sa fii considerat, pur si simplu, ca asa e cel mai bine, sa schimbe pe jumatate…
January 14, 2008
Doc,
Nu doar Constitutia, ci si legea 90 din 26 martie 2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor are ceva de spus in cazul de fata, si anume cine NU poate numi un ministru:
Art. 15. – Primul-ministru numeste si elibereaza din functie:
a) conducatorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, cu exceptia persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului, conform art. 3 alin. (1);
b) secretarul general si secretarii generali adjuncti ai Guvernului, în cazul utilizarii acestor functii;
c) personalul din cadrul aparatului de lucru al primului-ministru;
d) secretarii de stat;
e) alte persoane care îndeplinesc functii publice, în cazurile prevazute de lege.
Dealtfel, conform aceleiasi legi:
Art. 3. – (1) Guvernul este alcatuit din primul-ministru si ministri.
Primul-ministru este deci doar primul dintre ministri, si nimic mai mult.
Iar incercarea de a forta o numire prin tot felul de jonglerii lingvistice si logice cu art. 85 al Constitutiei frizeaza o lovitura de stat, cel putin prin consecintele absurde, contrare spiritului Constitutiei in ansamblu, la care s-ar ajunge prin admiterea jongleriilor.
January 14, 2008
a propune, a revoca, a numi.
intr-o structura ierarhica, ce verb ar reveni fiecarui nivel decizional?
cind intelesurile sunt atit de clare, mi se pare absurd chiar si necesitatea de a demonstra ca cel care propune nu impune numirea, iar cel care numeste poate s-o faca doar dintre propuneri, insa nu este limitat la a alege o singura propunere, caci atunci n-ar mai fi propunere ci impunere.
nu m-as mira daca curind se va dezbate ce culoare are un steag rosu.
intrebare pentru tariceanu: citroen sunt masini braziliene deoarece tabla caroseriei vine din brazilia ?
January 14, 2008
XYZ,
e limpede ca premierul nu poate numi si revoca ministri, cum spuneam e o prerogativa care, in toate regimurile parlamentare pe care le cunosc, apartine sefului statului. Cu toate astea, se pune intrebarea in ce masura decizia apartine efectiv sefului statului, sau acesta are de facut doar un act formal (adica, practic sa puna o semnatura). In republicile parlamentare raspunsul e imediat: premierul decide, de fapt, presedintele nu face decat sa semneze decretul acela. Problema e ca noi suntem un fel de republica semi-prezidentiala…
January 14, 2008
EXACT, Doc.
Romania este REPUBLICA SEMIPREZIDENTIALA. Deci puterea se imparte intre Parlament si Presedinte, nu intre PM si Presedinte. Pai daca premierul are puterea sa decida fara nici un fel de filtru(Parlament, Presedinte) un ministru, ce il impiedica sa faca asta o data pe luna, pina isi schimba total echipa? Uita-te numai cite OUG a dat in ultima vreme. Ma tem ca am devenit REPUBLICA SEMIGUVERNAMENTALA. Am ajuns ca ALESUL sa se supuna NUMITULUI.
In al 2-lea rind, am descoperit ca NN este exact tipul de procuror comunist care facea abuzuri si condamna tarani care furau, de foame, citiva papusoi. A avut si functii in PCR.
Sa nu ne uitam ce “contributii” si-a adus la legile anticoruptie? Sa uitam ca l-a amenintat pe Andrei Gheorghe la telefon?
Pai ce ar fi trebuit sa mai faca NN ca liberalii s-o considere “nepotrivita”? Cred ca, in anul 2008, romanii au dreptul sa fie mai exigenti cu cei care ii conduc. Consider ca, in acest caz, Presedintele a facut LUSTRATIE.
January 14, 2008
Doc, ai un articol bun, ca de obicei. “XYZ” are si el o observatie valida, aceea despre legea de organizare a Guvernului. Doar o observatie: tu spui ca precedente nu exista in alte constitutii similare. Exista. In 1986 Mitterrand a respins nu unul, ci doi ministri (Aparare si Justitie). Jurisprudenta franceza recunoaste dreptul de veto al Presedintelui in ce priveste domeniile ce tin de “functiile de suveranitate” care ii sunt proprii. Exact asta e si logica (atita cita este) a Constitutiei Romaniei.
January 14, 2008
Catalin,
da, si mai trebuie spus ca era in situatie de coabitare; daca guvernul e al lui, din cate stiu, cuvantul sau in alegerea ministrilor este determinant. Ce nu stiu este: in cazul respectiv s-a ajuns la o decizie a vreunei institutii? Am citit ca si presedintii federali ai Austriei se intampla sa mai refuze ministri, si lucrurile ajung publice, dar n-am citit nicaieri de vreun conflict care sa nu se fi rezolvat pana la urma la modul informal, una din parti cedand.
January 14, 2008
Catalin,
Apropo de precedentul Mitterand, in cazul ministrului Justitiei exista o oarecare similitudine (lasam deoparte numele): acesta fiind de drept si membru in CSAT si CSM, mi se pare normal ca si cerintele pe care trebuie sa le satisfaca sa fie mai mari.
January 14, 2008
@Doc & XYZ
Corect, era o situatie de coabitare, PM fiind Chirac. Cel refuzat la aparere era Francois Leotard, iar la justitie Etienne Dailly. Iar situatia e, intr-adevar, foarte similara si datorita atributiilor legate de CSAT si CSM.
In ce il priveste pe presedintele Austriei, si el a refuzat numiri. Includ un text scurt, sa vedeti si care au fost motivele… unul find pur si simplu… “excesele verbale”…
———–
It is worth noting that President Klestil refused to appoint two ministers that the FPÖ initially had on their list of candidates for ministerial posts: Thomas Prinzhorn, an industrialist designated to serve as minister of finance, due to his “verbal excesses” (verbale Entgleisungen) and Hilmar Kabas, the head of the FPÖ in Vienna designated as minister of defense who was responsible for posters during the October electoral campaign that explicitly appealed to xenophobic sentiment by warning against Überfremdung (the excessive influence of foreigners). These posters incidentally were a “local initiative” and only appeared in Vienna.
January 14, 2008
catalin, poate politica austriei se bazeaza si pe bun simt. poate exista o dogma nescrisa, veche de 70 e ani, care spune ca presedintele doar in cazuri exceptionale poate refuza numirea unor ministri. poate ca presedintele insusi este un model in austria iar oamenii (daca e vorba de vot popular) l-au votat exact pentru asta si nu pt a fi un presedinte jucator. altfel spus, in austria presedintele nu e implicat politic, nimanui nu i-a trecut prin cap ca respingerea celor 2 are putea avea substrat politic.
ori la noi nu e cazul si nici nu va fi. la noi, acum, presedintele e seful principalului partid de opozitie. a dovedi, e superfluu. ajungem ca opozitia sa faca guvernul si alte chestii absurde.
aproape toate scandalurile din 2007 si guvernarea minoritara si-au avut premisa in constitutia cretina. de ce dracu nu o schimbam ? personal cred ca o republica semi-prezidentiala ar fi cea mai buna solutie dar mi-as dori o constitutie facuta nemteste. cat poate fi de greu sa faci asta in sec 21?
January 14, 2008
Pafnutie, m-ar mira foarte mult ca 2 tari cu traditii democratice sa includa in conceptia lor despre presedinte notiunea de ‘ingeras perfect’. Orice democrat care se respecta stie ca nimenu nu e perfect, si ca democratia insasi nu e sistemul perfect, ci cel mai bun sistem de pana acum care se poate aplica oamenilor imperfecti pentru a respecta pe cat posibil diversitatea de valori si diferentele de opinii. In schimb ceea ce orice democratie implica, si ceea ce nu vei gasi in nici o constitutie democratica scris negru pe alb este notiunea de negociere. Orice constitutie democrata imparte puterea ptr. a obliga persoanele diferite care detin puterea sa negocieze. Esenta formularilor de genul: ‘X numeste la propunerea lui Y o perosna pentru postul Z’ se traduce in limbaj democratic cam asa: ‘X si Y negociaza formal sau informal cine va ocupa postul Z’. Negocierea asta e primordiala, ptr. ca fiecare, si X, si Y vine cu propria ierarhie de valori, cu propriile opinii si propriile prioritati supuse sau nu votului electoratului in campania electorala. Un astfel de schimb de idei nu poate fi decat benefic ptr. ca se presupune ca permite alegerea cea mai buna (tot in spirit democratic, bineinteles). Deci inainte de a ne aventura sa rescriem constitutii pana la refuz, poate ne-am aventura mai bine sa intelegem si sa aplicam cel mai vechi si mai important principiu democratic: dezbaterea ideilor, valorilor, argumentelor. Si sa lasam rescrierea constitutiilor pe seama marxistilor, leninistilor, maoistilor, si altor revolutionari. Democratii perfectioneaza prezentul, ei nu rescriu prezentul. Incercarea lui Tariceanu de a impune ‘omul lui’ e complet deplasata. O astfel de greseala electoratul i-o poate ierta uneori si sub anumite aspecte unui ales, dar nu i-o va tolera unui personaj care a fost numit.
Constitutia noastra e evident imperfecta, si va trebui completata, dar aici si acum, trebuie sa jucam dupa regulile ei, si mai ales respectand spiritul democratic. Iar detaliile date de Catalin, XYZ, Doc si Notarul sut foarte interesante. Ele scot in evidenta imperfectiunile (primul pas pentru corectarea lor), dau solutii din perspectiva internationala (analiza comparata), exprima opinii, exprima valori, aduc argumente. E respectabil si util.
January 14, 2008
Pafnutie,
Da, Basescu e seful principalului partid de opozitie. Dupa ultimele rezultate electorale insa, Guvernul ar fi trebuit sa demisioneze si sa organizeze alegeri parlamentare anticipate, pentru ca nu mai reprezinta vointa populara, iar guvernarea in stilul actual e doar o mare inselatorie. Ca sa nu mai vorbim de problemele economice la care a condus.
Dar faptul ca Basescu e seful principallui partid de opozitie nu inseamna automat ca toate hotararile lui sunt proaste.
Cat despre constitutia facuta nemteste, vorba lui Arghezi (parca): unde-s nemtii?
January 14, 2008
Cei care spun ca Basescu nu le-a verificat mapa lui Macovei si Morar:
Macovei a fost votata in Parlament, Morar a primit aviz favorabil de la CSM. Apoi au fost numiti de presedinte.Deci a mai existat un filtru.
January 14, 2008
Deci, dupa cum imi puneam intrebarea:
E posibil ca PM sa schimbe in fiecare luna cite UN ministru, fara aviz parlamentar, pina isi schimba toata echipa?Presupunind ca Presedintele e obligat sa semneze. Adica, in REPUBLICA SEMIGUVERNAMENTALA.
Doc, sinteti dragut sa-mi raspundeti?
January 14, 2008
Milli,
haide sa facem abstractie putin de constitutia noastra ciudata, si de neclaritatile ei. Ideea e ca, intr-o republica parlamentara (ba chiar si una semi-prezidentiala) teoretic premierul poate face asa ceva fara probleme, ocolind parlamentul. Practic, insa, un guvern intr-o democratie originala (de exemplu una in care OUG sunt chiar exceptii sau sunt inexistente) nu poate functiona altfel decat exceptional fara sprijin parlamentar! Asta spun si in articol, tot ce ar fi trebuit sa faca institutia Parlamentului ar fi fost sa sanctioneze guvernul care isi schimba ministri peste capul lui. Sa nu-i treaca legile, sa-l dea jos cu o motiune de cenzura, samd…
Acum, daca tot a aparut acel alin (3) in constitutia noastra, la fel de bine se poate formaliza asta si ministri sa treaca obligatoriu prin parlament. Cu conditia s-o faca toti. Diferentierea intre cele doua cazuri e stupida…
January 14, 2008
Deci, dupa constitutia noastra, poate. Multumesc, Doc.
January 14, 2008
Milli, nu stiu! Daca CCR va decide ca presedintele poate fi obligat sa semneze decretul de numire al Noricai Nicolai, atunci raspunsul este da…
January 14, 2008
Doc cel semidoc(t)
Bei, citesc si sincer nu stiu, sa rad sau sa plang…As rade, dar vad ca ai public care a pus botul…
Auzitzi oameni ce tare. S’a gasit superjuristu sa fie “ingaduitor” cu judecatorii CC, ca saracii mai gresesc. Da, dragi romani, iote nu stiam cine o sa ne salveze de schiopateala constitutiei. DOC fratzilor! That’s the MAN. Cum care Doc? Ala, blogeru’ de la Hotnews. Cum, nu’l cunoastetzi?Vaaai…TAAARE!!!
“Dar, la nivel de principiu, n-ar fi mai bine s? fie revizuit? constitu?ia în loc s? fie ocolit??” …asta mi’a placut, mai ales c’am vazut ca le ai tare cu principiile…
[Doc spune: nope, terte persoane nu pot fi atacate aici]
P.S. Chiar ma inspiri docule, ai avut dreptate…am sa te citesc mai des.
January 14, 2008
e corect sa existe raspundere fara putere?…sau e corect sa existe putere fara raspundere? asta mi se pare mie singura intrebare de fond.
fraza basescu e vinovat de accelerarea dezechilibrelor macroeconomice e corecta? nu…pentru ca nu e responsabilitatea lui. e responsabilitatea guvernului. pai daca e responsabilitataea guvernului trebuie sa aiba si puterea de a propune oameni si idei. altfel totul e un nonsens.
cum poate impune sau refuza presedintele un om intr-un guvern pentru performantele care nu e raspunzator el ci seful guvernului. mi se pare absolut aberant.
logic si firesc este ca premierul sa raspunda si, implicit, el sa aiba prerogativa de numire in functie.
January 15, 2008
Wassa. De acord cu tine dar mergand mai departe cu ideea ta trebuie sa adaugam o alta chestiune de fond : e corect ca legitimitatea votului sa nu confere puterea ? e corect sa existe putere fara legitimitate ?
January 15, 2008
Ete ca citim pe hotnews noua directie de evitare a problemei. De ce sa discutam despre chestii principiale cum ar fii daca e corect sau nu sa fie putere fara legitimitate sau legitimitate fara putere .. sau de ce sa discutam despre competenta persoanelor propuse la un post de ministru .. de ce sa discutam despre o alta posibila propunere .. cand e mult mai simplu sa deviem [again] discutia si sa discutam despre mapa profesionala a unui fost ministru ? So .. Doc pregateste-ti mapa
Cred ca actualul nostru prim-ministru si echipa de consilieri cred sincer ca dupa 2008 daca fac o fuziune doua cu alte partide, isi schimba numele si cativa membri “li se pierde urma”. O sa aiba o surpriza.
January 15, 2008
Mih,
“e corect sa existe putere fara legitimitate ? ”
Asta ar putea fi o buna motivatie a absenteismului la vot. De ce s-ar mai deranja oamenii pana la urne daca ceea ce rezulta in urma procesului respectiv consideram a fi “ilegitim”?
Partidele care sunt astazi in Parlament au primit niste voturi, din cate stiu eu. Raspunderea de a tranti sau a mentine un guvern le apartine.
“e corect ca legitimitatea votului sa nu confere puterea ? ”
Presedintele a primit respectivele voturi pentru a indeplini un mandat care ii confera exact atata putere cata scrie in actuala Constitutie. In cazul unei republici prezidentiale nu putem sti daca tot domnia sa ar mai fi fost alesul natiunii. Putem presupune.
January 15, 2008
bbbb. raspund la cele doua puncte.
1. Sunt de acord ca la modul formal guvernul actual este legitim fiind sustinut de o majoritate parlamentara. Totusi, nu putem sa nu observam ca majoritatea care sustine astazi guvernul este cu totul alta decat cea care il sustinea in 2004. Este corect sa vedem legitimitatea parlamentarilor ca un “cec in alb” care le permite sa schimbe macazul dupa cum vor sefii de partid in timpul celor patru ani de mandat ? Eu zic ca nu. Cel putin nu asa se petrec lucrurile in democratiile adevarate.
2. Din nou, la modul formal ai dreptate. Dar in mesajul lui wassa de mai sus se vorbeste de argumente logice de bun simt care sa se aplice in absenta unor reglementari constitutionale clare. Ori constitutia fiind destul de departe de logica de bun simt trebuie sa vedem pe ce plan punem discutia : pe cel logic sau pe cel constituional
.
January 15, 2008
Atunci cand vorbim despre legitimitatea votului, eu as pastra discutia in cadrul constitutional.
Pe de alta parte, mie logica imi spune ca un referendum pentru modificarea Constitutiei, in sensul de a acorda puteri sporite presedintelui, ar aduna in jur de 30% prezenta la vot (bine, pentru Rege s-ar prezenta vreo 3%, asa ca … sa nu te superi : ) ).
January 15, 2008
@bbbb: faci presupunerea ca un astfel de referendum ar avea cam 30% prezenta in ideea ca daca nu voteaza pentru modificare 50%+1 dintre alegatori nu se aplica .. insa daca referendumul s-ar organiza dupa regula 50%+1 dintre participanti cred ca ar fii o alta prezenta ..
In alta ordine de idei: uite ca acum se poate propune si numi un ministru intermediar desi se putea face miscarea asta din prima zi [sau hai de a doua zi]
January 15, 2008
constitutional presedintele nu are drept de veto.
logic premierul trebuie sa aiba mijloacele pentru a-si pune in aplicare programul de guvernare. adika sa-si numeasca ministrii.
in orice varianta dreptatea se afla de o singura parte. si nu e cea pe care o sprijiniti voi.
January 15, 2008
Wassa,
nu te inteleg. Care e partea care o sprijinim noi? (cine suntem acesti noi, eu cu Mih?) In ce ma priveste, asa cum am scris, cred ca atata vreme cat are aprobarea parlamentului, premierul isi poate numi ministri pe care si-i doreste, fara ca presedintele sa aiba drept de veto. Asta e opinia mea in chestiune, nici macar nu e noua.
Eu am facut mai sus o analiza, in schimb, pornind de la textul constitutiei, de la textul deciziei 356, si de la precedent – si am spus ca lucrurile sunt neclare, cel putin in ce priveste decizia CCR.
January 15, 2008
wassa,
. Bine-nteles putem modifica si Constitutia in sensul asta.
daca lucrurile sint atit de simple precum le vezi tu ma intreb de ce primul ministru nu-si numeste ministrii prin Hotarire de Guvern
———————————————————–
Hai sa fim seriosi. Pasajele din Constitutie in discutie sint inspirate 99% din Constitutia franceza. Constitutionalistii nostrii s-au apucat si au preluat pe bucatele. Numai ca bucatelele lipsa produc probleme. Spre exemplu, articolul care specifica in Constitutia franceza ca Presedintele nu poate revoca primul ministru lipsea din Constitutia varianta 1991. A fost nevoie de precedentul Constantinescu-Vasile pentru a-l introduce in 2003.
E de presupus ca va fi nevoie de o noua completare a Constitutiei pentru a rezolva precedentele nou create, adaugarile constitutionale ale CCR nefiind, cel putin dupa parerea mea, nici de dorit si nici sustinute de legitimitatea votului.
January 16, 2008
Wassa . Repet observatia anterioara : fie plecam de la argumentele logice fie de la cele constitutionale dar nu de la ambele dupa cum ne vine bine. Daca premierul isi numeste in mod logic ministrii atunci tot in mod logic un presedinte ales prin vot direct are putere executiva. In rest cred si eu ca presedintele nu poate avea drept de veto in acest caz ; voi explica intr-un viitor episod de ce .
bbbb. Una este legitimitatea data de vot si alta e cadrul constitutional. Democratia are ca principiu puterea politica obtinuta prin vot popular in timp ce o constitutie fixeaza regula de obtinere a puterii politice. Care poate fi prin vot popular sau cenzitar sau din tata in fiu sau mai stiu eu cum. Sunt reguli mai mult sau mai putin democratice. A noastra e f. originala si nu e intre primele la capitolul democratie.
Pe urma modificarea constitutiei nu trebuie neaparat sa acorde puteri sporite presedintelui ; ea trebuie sa transeze intre un regim parlamentar ca in Germania sau unul prezidential ca in Franta. Observ ca in nici unul dintre aceste modele Tariceanu n-ar fi detinut puterea executiva dupa alegerile din 2004.
In fine ai dreptate, modificarea constitutiei risca sa fie foarte anevoioasa ceea ce este foarte ingrijorator. Democratia noastra sta pe o fundatie subreda care e foarte greu de modificat.
Ionut. Constitutia franceza da dreptul presedintelui de-a dizolva parlamentul si implicit sa demita primul ministru. In practica, primul ministru este demis de presedinte fara dizolvarea parlamentului, cu exceptia cazurilor de coabitare.
January 16, 2008
eu nu am negat carentele constitutionale evidente. insa, nu pot sa nu observ ca limitele constitutiei, sau carentele ei nu au fost exploatate pana acum, sau nu au fost fortate pana acum decat de un singur personaj. in speta, conjuctural si temporar presedintele pentru care cu onor si regrete am votat si eu.
pot sa accept ca e nevoie de clarificari, insa in toate spetele constitutionale de pana acum, cineva a tras cu disperare de legea fundamentala nu ca sa o faca mai dreapta, ci ca sa-si aroge el mai multe merite si sa-si mareasca spectrul atributiilor. adika dincolo de carentele constitutionale evidente, atitudinea conflictuala constanta, impotriva interesului functionarii institutiilor statului, in batjocura democratiei si in dispret fata de interesul national a presedintelui a avut rolul principal. mai conteaza si oamenii, ca pana la urma de ei depinde functionarea statului.
iar presedintele folosind cel mult o chichita de avocat de provincie intr-un proces de impartire a tarlalei cu porumb blocheaza functionarea institutiilor statului.
nu se poate de fiecare data sa apara chichite, sau sa se arunce pe piata dosare, sau sa se porneasca…”din senin” cate o mega campanie de presa impotriva unui candidat….de fiecare data aceeasi presa, ori de cate ori apare o vacantare a unui post de ministru. asta nu inseamna functionarea institutiilor, asta inseamna CIRC. mi se pare deranjant pentru o tara care vrea sa proiecteze o imagine de partener serios pentru un dialog in UE si nedemn pentru un sef de stat.
de ce nu se face scandal e problemele cu adevarat importante. care sunt deciziile luate cu aportul romaniei in ue? care sunt prevederile tratatului constitutional pe care cu onor probabil il vom ratifica la capitolul si altele in loc sa fie dezbaterea principala. ne pierdem in dispute politice sterile pe ciolan si in politicianism de doi lei. inventam impedimente la numirea ministrilor, blocand institutiile doar ca sa ne gasim noi si partidul nostru ce cu stima il iubim, cu marcante personalitati bociste cal de bataie electoral.
mi-e o scarba
sper ca intra la opinia politica zilnica permisa.
January 16, 2008
lol . Nu, aici nu ai dreptate. Toata lumea a tras de prevederile Constitutiei, unii hais, unii cea. Pentru exemplificare ia modificarile la Legea Referendumului.
Ba da, se poate, si asta e in interesul cetateanului pentru ca il ajuta sa judece in cunostinta de cauza. Iarasi cu mentiunea ca mega-campaniile nu au fost pornite dintr-o singura directie.
de ce nu se face scandal e problemele cu adevarat importante. care sunt deciziile luate cu aportul romaniei in ue?
Ha. Ha. Ha. Care sint?
A inventa presupune ca nu exista. Exista sau nu exista?
Si apoi, cal de bataie electoral. Pai in politica se joaca pe bete de chibrit, sau ce?
January 16, 2008
Wassa,
ai dreptate pana la un punct – dar privesti lucrurile dintr-o singura directie. Da, s-a ajuns la testari ale unor limite ale constitutiei (ceea ce, in sine, e departe de a fi rau, problema e ca constitutia noastra se pare ca nu rezista la chestiile astea). Dar oare presedintele Basescu e cel care a facut-o?
Spune-mi, carui presedinte anterior i s-au bagat ministri pe gat? Lui Iliescu? Ce gluma buna, in cabinetul Nastase erau impartite posturile aproape dupa un algoritm, justitia mie, finantele tie, sanatatea mie, internele tie, cultura mie samd. Lui Constantinescu? Citeste articolul lui Cristian Ghinea, e foarte bun – se uita astazi cum fostul presedintel le-a cerut ministrilor lui Radu Vasile sa demisioneze si apoi l-a fortat si pe el sa faca acelasi lucru! As zice ca inedit este un premier care incearca sa forteze numirea unui ministru fara acceptul presedintelui. E asta rau? Nici vorba. Avem o constitutie, facem o jurisprudenta, punem lucrurile la punct. Dar haide sa nu aruncam toate chestiile in capul presedintelui, chiar si atunci cand nu e cazul.
January 16, 2008
Nu, Mih, nu trebuie neaparat. Dar sondajele de acum indica ca principala formatiune politica in viitorul Parlament va fi partidul prezidential. Deci este cea mai probabila varianta care ne va fi oferita spre dezbatere, aprobare etc… Si nu prea vad cine va fi capabil de o opozitie serioasa.
January 17, 2008
aici iti dau dreptate bbbb. La modul mai general romanii s-au obisnuit cu ideea de-a avea un presedinte. Pe de alta parte insa, care ar fi diferenta intre Traian Basescu candidat la fotoliul de prim ministru intr-un regim parlamentar si TB presedintele partidului prezidential intr-un regim cu presedinte puternic ? In ceea ce ma priveste as prefera un regim parlamentar cu conditia imperativa a unui scrutin uninominal pur.
January 17, 2008
Pai … cred c-ar fi scutit poporul de grija de-a se duce o data la trei luni la intalnirea cu presedintele, in P.U.
Sau la urne, la cate un referendum, dupa cum ….
In ceea ce ma priveste: publica Revista22, nr. 812/2005 un buchet de opinii ref. subiectul nostru, interesante fiind cea a lui Cristi Ghinea si Valeriu Stoica (am intrezarit si opozitia
) care afirma la acea vreme ca ” o republica prezidentiala este foarte riscanta”. Si argumenteaza.
Incep sa cred ca multi isi vor face o justificare din absenta acestui pur uninominal.
January 17, 2008
bbbb De ce, crezi ca Basescu ca prim-ministru s-ar duce in piata vecina rezervata PM ?
Poti sa-mi dai linkul din revista 22 ?
Conditia votului uninominal pur nu este doar un moft : in lipsa acestuia un sistem parlamentar are o instabilitate guvernamentala pronuntata. Am mai spus-o cu alta ocazie, cand Franta a schimbat sistemul de vot a facut-o nu ca sa reformeze clasa politica ci fiindca tocmai schimbase vreo 20 de guverne in timp relativ scurt. Iar la noi, longevitatea guvernului Tariceanu se datoreaza in mod paradoxal … lui Basescu adica existentei functiei prezidentiale. Intr-un regim parlamentar cu actuala configuratie politica ar fi cazut guvernele unul dupa altul.
January 17, 2008
Conditia VU este departe de a fi orice fel de moft; este as zice exact opusul unui moft. E o conditie esentiala. Pe langa intrebarea daca ar putea fi convins publicul, e si intrebarea daca ar fi efectiv bine sa dam controlul unei institutii care, in ultima ei intrupare, s-a comportat complet iresponsabil.
Iata linkul din Rev22: http://www.revista22.ro/html/index.php?art=2069&nr=2005-09-29
January 17, 2008
Doar daca se va muta Parlamentul in piata respectiva:)
Eu n-am spus moft. Numai ma gandesc ca pare atat de putin realizabila in acest moment, incat multi se vor agata de aceasta nereusita pentru a ne explica cat de necesar ne-ar fi un regim prezidential.
Doc, eu cred ca inca multa vreme publicul nu va accepta o schimbare atat de radicala, acel uninominal pur (lasa ca nici politicienii nu si-l doresc). Sigur ca nici in privinta unui Parlament mai puternic nu va fi usor de convins.
January 17, 2008
Eu as accepta si un uninominal mai putin pur, dar cat de cat efectiv in selectarea candidatilor. Din pacate, am fost pacalit
Politicienii, cu concursul inexplicabil al APD, au pervertit groaznic proiectul initial propus de Asociatie, pana a-l face bun de nimic. A scris Mih un articol, va trebui sa scriu unul si eu. Ma rog, asta ca paranteza.
Eu cred ca publicul ar putea fi convins sa dea mai multa putere unui parlament, daca acesta ar fi, cat de cat, mai sensibil la problemele lor si mai responsabil fata de ei. Acum, parca voit face lucruri astfel incat sa le arate ca nu le pasa de alegatori.
January 17, 2008
Sa-l scrii cu patima, Doc
January 25, 2008
[...] Sa lasam deci de o parte dezbaterile pro si contra si sa revenim la întrebarea initiala : “de ce aceste defecte constitutionale se observa abia acum ?” Explicatia o gasim de exemplu in motivatia CC la decizia în cazul Cioroianu. Citez : “… raporturile institutionale intre primul-ministru si Guvern pe de o parte si Presedintele Romaniei pe de alta parte trebuie sa functioneze in cadrul constitutional al loialitatii si al colaborarii […] Colaborarea dintre autoritati este conditie necesara si esentiala pentru buna functionare a autoritatilor publice ale statului” [...]
February 7, 2008
[...] Sigur, Curtea trebuie s? adauge la Constitu?ie, n-are de ales, dar m?car poate s-o fac? într-un mod coerent ?i logic. ?i, aparent, în cazul numirii mini?trilor decizia Cur?ii merge pe aceea?i filozofie a pre?edintelui care apeleaz? o decizie a unei institu?ii a statului, filozofie completat? cu principiul, logic ?i natural, al trat?rii unitare a procesului de învestire al mini?trilor. Principiu pe care Curtea l-a enun?at în cazul Cioroianu, ?i pe care l-am analizat deja: Solu?ia lor [judec?torilor CCR] a fost s? porneasc? de la principiul c? numirile mini?trilor trebuie tratate pe cât se poate în mod unitar. Înarma?i cu acest principiu, de-altfel cât se poate de normal ?i de logic, judec?torii au început cu veselie s? completeze textul constitu?ional. Ce face parlamentul, conform alin (3), trebuie s? fac? ?i pre?edintele, conform alin (2). Unii candida?i la posturile ministeriale trec prin parlament, ceilal?i trec pe la pre?edinte. Ok. Parlamentul verific?, citez, “corespunderea pentru func?ie a candida?ilor propu?i de primul-ministru privitor la preg?tirea general?, preg?tirea în specialitatea domeniului, experien?a în materie, instruirea ?i aptitudinile pentru func?ia în domeniu, reputa?ia ne?tirbit? ?i moralitatea, condi?ii necesare ?i indispensabile func?iei de ministru.” ? Ok, o face ?i pre?edintele. Parlamentul poate solicita motivat al?i candida?i în locul celor aviza?i negativ? Ok, ?i pre?edintele poate acela?i lucru. (“Justi?ie pentru dna Nicolai ? Câteva argumente (II)”) [...]