Am explicat deja, pe scurt, în episodul trecut cum stă trebuşoara – că doar n-a fost ieri primul episod de tragere de timp. Am asistat la un nou spectacol de declaraţii pe cât de bombastice pe atât de absurde ale acuzatului: ceea ce pretinde dl Năstase este că, de vreme ce parlamentul a respins cererea anterioară votul nu mai poate fi reluat, chiar dacă decizia s-a luat după o prevedere regulamentară devenită între timp neconstituţională. În realitate, chestiunea asta cu neconstituţionalitatea complică un fapt mult mai simplu, pe care dl Năstase încearcă să-l ascundă sub o beţie de cuvinte: Parlamentul nu e Curte de judecată. Nu dă sentinţe, aşa cum ar vrea dl Năstase, şi aşa cum ar vrea el să credem atunci când bate câmpii despre caracterul “definitiv şi executoriu” al votului de anul trecut. Faptul că decizia CCR nu acţionează şi în trecut are un singur efect relevant în discuţie: ea nu are cum să schimbe un vot al parlamentului anterior ei şi să aprobe automat cererea de urmărire; dar nimeni n-a avut vreo astfel de pretenţie. Însă decizia CCR nu împiedică o nouă hotărâre luată de parlament acum, din contră, oferă un bun temei pentru reluarea votului. Mai mult, Constituţia nu prevede vreun “aviz”, ci dreptul Parlamentului de a cere urmărirea penală. Dl Năstase vorbeşte despre cum trebuie respectată demnitatea Parlamentului, e bun de-un bilet de papagal: în realitate el este cel care pretinde pe temeiuri inexistente că instituţia şi-ar fi pierdut dreptul de-a face o cerere de urmărire penală în cazul său! Ceea ce e trist este că are o majoritate politică favorabilă la Cameră, aceleaşi partide din legislatura trecută. (trist, dle Crin Antonescu, foarte trist!)
Da, am copiat din episodul trecut. Decizia din Biroul Permanent s-a transformat, pe exact aceleaşi coordonate, într-o hotărâre a plenului Camerei: dl Năstase nu poate fi urmărit penal pentru că o hotărâre în sensul acesta ar fi inadmisibilă. Pe o argumentaţie absolut aberantă, în efect deputaţii au votat să-şi lase instituţia în care activează fără o prerogativă. E atât de ridicol. Au încercat să puşte doi iepuri de-o dată, să-l salveze pe fostul premier de acest dosar şi să pretindă că, de data asta, nu pun Parlamentul deasupra Justiţiei. N-au putut face asta decât punându-l pe Adrian Năstase deasupra Parlamentului. În fond, puteau foarte simplu să accepte să reia votul asupra cererii de urmărire penală şi apoi, cu aceeaşi majoritate, să o respingă. Ne-ar fi scutit măcar de ipocrizie…
COMPLETARE: Citesc că parlamentarii PD-L doresc să atace la Curtea Constituţională acele articole din Regulamentul Camerei care descriu procedura în cazul cererii de urmărire penală a unui ministru (cele care se aplică în acest caz). Cred că e un demers sortit eşecului. Regulamentul respectă Constituţia, ceea ce au făcut deputaţii ieri a fost să adopte o hotărâre într-o situaţie nereglementată. Cum spuneam, în efect, ţinând cont de semnificaţia dată votului, deputaţii au anulat prerogativa Camerei de a cere urmărirea penală într-un anume caz. Însă Curtea Constituţională poate doar cenzura regulamentele Camerelor, nu le poate scrie, nu poate interveni în aplicarea lor. Iar în acest caz nici măcar dispoziţiile privind conflictul dintre instituţii nu se aplică căci am avea un conflict între o instituţie şi reprezentanţii ei. Cel de-al şaselea parlament continuă practica precedentului de a ţine Justiţia în opoziţie.
June 24, 2009
DOAR deputaţii PSD+PNL+UDMT “au votat să-şi lase instituţia în care activează fără o prerogativă” …
PD-l (-1 “confuz”) au fost impotriva.
June 24, 2009
“Ceea ce e trist este că are o majoritate politică favorabilă la Cameră, aceleaşi partide din legislatura trecută” Pai asta e democratia Doc. De ce sa fie trist? Nu-ti place democratia?
June 24, 2009
Motto gri-parandărăt super-cameleonic:
-Hai la alba-neagra, neamule! Urmăreşti şi câştigi!
-Cum se joacă? Ce tre să urmăresc, frate?
-Urmăreşte parlamentul României, în ce cameră vrei! Ghiceşti şi câştigi!
-Ce să ghicesc, bre?
-După ce un plen s-a exprimat o dată degeaba prin vot – atunci când nu s-a adoptat o hotărâre finalizatoare- la următoarea tragere din comisie, tre să ghiceşti când iese alba şi ai câştigat. Daca e neagră, ai pierdut, manca-ţi-aş votul!
-Da’ de unde le scoţi astea, când albă, când neagră?
-Din comisia juridică-gri a deputaţilor, prin propunerea proiectului de hotărâre sau lege, căci astea se aprobă şi numai aşa cum scrie în ele, nu altceva, ca să ne hotărâm până la urmă, albă sau neagră. Fără o hotărâre, tentativa rămâne nefinalizată şi gri, ca şi cum n-ar fi, fiindcă chiar nu-i. Să moară mătuşa, dacă te mint! Aici lucrez şi m-am perfecţionat la meserie. Tu tre să ghiceşti când urmează alba… adică la fel ca încercarea dinainte. Când e invers e neagră.
-Fugi d-acilea mă! Tocmai cu mine ţi-ai găsit? Crezi că nu ştiu că tragi de timp cât îţi place, până o restitui după cum vrei, mai ceva ca parandărătul cameleonului, şi laşi deputaţii manevraţi de gură-cască-n plen? Păi, eu te cunosc de la instructaj, c-am făcut aceleaşi manevre în comisia juridică-gri din senat şi acum sunt recidivist într-un birou permanent al camerelor reunite.
-Păi, de unde să ştiu, fratele meu? Am dat rar prin plen din 2000 încoace, de când am fost plasat la uşa cortului comisiei mele. Din 2005 ne-am perfecţionat manipulările deputaţilor, odată cu aranjarea regulamentul camerei. De-atâtea amânări de adoptare a propunerilor legislative retuşate nici nu mai aveam ce să caut la cameră, că-i mai mişto în teritoriu.
-Bine mă, da’ nu ţi-ai dat seama că suntem chiar fraţi de cruce. Avem la origine acelaşi circar- scamator îndrumător de grupă sangvină-minune. Hai, să ne trăiască bulibăşeala!
-Băi, şi m-am gândit că te-aş cunoaşte de undeva. Să n-am parte de un nou mandat, dacă te mint!
*
Cred că trebuie să o luăm şi altfel, poate voi fi mai explicit decat la episodul cu justiţia lui Năstase, episodul al II-lea. Printre altele, reiau câteva din ideile de atunci, dar în altă formă şi cu prezentarea unor analogii edificatoare.
Înainte de toate, insist asupra faptului că în plenul ambelor camere ale parlamentului, separat sau reunite, prin votul parlamentarilor nu se hotărăşte întotdeauna, adică-chiar dacă s-a votat, nu în orice sedinţă votul are valoare transpusă într-o hotărâre (sau lege)- propusă spre aprobare de o comisie, printr-un proiect – ci numai când este întrunită o majoritate necesară, obligatorie şi -aici e buba!- numai în sensul aprobării propunerii prezentate în respectivul proiect (de hotărâre sau lege). Altfel spus, nu orice vot hotărăşte ceva, iar când nu hotărăşte, înseamnă că doar a fost exprimat… degeaba, fiindcă nu s-a întrunit acea majoritatea strict necesară, singura abilitată să aprobe (nu orice, ci doar propunerea venită de la comisie).
La sfăşitul unei şedinţe de vot-rateu, cine prezidează poate să se mai exprime şi cu explicaţii:
-Stimaţi colegi, v-aţi exprimat -frumos!-dar n-aţi hotărât nimic, nu-i nici albă, nici neagră. V-am anunţat de la începutul votării că pentru aprobarea propunerii trebuie X voturi, dar avem mai puţine. Din acest motiv nu putem să emitem nicio hotărâre şi rămâne pe altădată. Atunci vom vedea ce propunere indecentă ne va mai face comisia-gri, poate tot ca asta de azi, albă -dacă vor găsi un motiv estetic sau un pretext în nodul papurii-ori, dimpotrivă, o propunere exact pe dos, neagră, de respingere a ceea ce a vrut azi, numai să scoatem hotărârea aia odată. Dacă hotărâre nu e, nimic nu e… adoptat. Noi suntem doar nişte roboţi căscaţi, la dipoziţia manipulatorilor din comisii. Uneori ştim şi noi de ce retrimitem tentativa la comisie, dar de regulă înghiţim ce ne pică de la ei. Nu e prima dată când nu ştim nici ce am papat azi, nici ce vom înghiţi data viitoare. Noi suntem doar masa de manevră, în bătaia lor de joc cu alba-neagra, de când regulamentul camerei a fost modificat şi completat de preocupările fostului preşedinte A. Năstase, prin hotărârea camerei deputaţilor nr. 24 din 25.10.2005.
PS. E foarte important faptul că nu există nicio hotărâre în urma votului (doar) exprimat la 13.08.2008, deoarece simplifică o cale de soluţionare la care nu mă mai refer acum. Pentru a scoate mai clar în evidenţă anomaliile susţinute de Năstase, cu permisiunea lui Doc, aş vrea să revin cu o comparaţie punctuală şi concluzii intermediare, faţă de o situaţie aproape identică.
June 25, 2009
Revin asupra cazului aproape identic, când s-a votat în plenul camerelor reunite, la 1.03.2007, proiect hotârâre de aprobare a solicitării preşedintelui pt organizare referendum VU. Este vorba tot de o cerere, tot de tentativa de a se emite o hotărâre, tot cu o majoritate impusă printr-un prag. La fel ca în la AN, nu a fost întrunită majoritatea impusă. Evident, la acea primă dată nu s-a hotărât nimic.
Iată ce a precizat B. Olteanu înainte de votare:
-„Supunem mai întâi această propunere de avizare favorabilă, iar dacă această propunere nu întruneşte numărul necesar, de 235 de voturi, să trecem la propunerea alternativă, de avizare nefavorabilă”.
În limbaj de bulibăşeală asta se traduce:
-Dacă voturile nu vor fi destule de data asta pentru albă, adică avizare favorabilă, vom relua procedura cu neagra, pe invers, şi vom scoate o hotărâre de respingere a cererii preşedintelui.
La prima tragere, alba a căzut, la fel ca la AN, când a luptat cu 120 „pentru” în loc de 217.
-Hai, ghiceşte, neamule! Ce se va supune la vot data viitoare? Alba sau neagra? După cum a anunţat iniţial B. Olteanu, ar fi fost de urmat neagra, dar la sfârşit părea să precizeze ceva similar:
„Rezultatul votului este următorul: 233 de voturi în favoarea solicitării preşedintelui. Întrucât majoritatea necesară este 235 de voturi, propunerea nu a întrunit numărul necesar de voturi. Dată fiind prezenţa din sală, din acest moment, în mod evident, nu voi propune o altă variantă la vot, ci voi retrimite Birourilor permanente propunerea de hotărâre, iar Birourile permanente vor înainta plenului Camerelor reunite o nouă propunere de hotărâre a Parlamentului.”
-Ia să vedem! A fost pe invers propunerea de hotărâre după 3 luni, la 30.05.2008 ?
Articol unic “Parlamentul României avizează favorabil iniţierea de către Preşedintele României a unui referendum naţional consultativ cu privire la introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului, începând cu următoarele alegeri”.
Asta-i hotărârea parlamentului nr 42 din 30.05.2007, publicată-sîc!-în MO nr 374 din 01.06.2007. A fost aprobată cu 240 voturi „pentru” (20 „împotrivă”).
1.Concluzie.
AN a decretează o bulibăşeală ordinară, când susţine, cu alte cuvinte, că numai în cazul său primul vot ar fi bătut în cap şi cuie, în ciuda faptului că în cazul preşedintelui nu ar trebui să uite ce a fost după primul vot din 1.03.2007 – când hotărârea a fost la fel de inexistentă „definitivă şi irevocabilă”, din acelaşi motiv al neîntrunirii majorităţii necesare- dar nu a avut decât o valoare de… exprimare şi a fost posibilă reluarea procedurii la 30.05.2007. S-a votat cu o majoritate care a aprobat proiectul de hotărăre în aceeaşi formulare cu cea dinainte.
2. Concluzie.
-Din ce motiv cel care a prezidat şedinţa în 0l.03.2007 – B. Olteanu- a stabilit că următoarea tragere va fi neagră şi de fapt a fost albă, ca prima dată?
-Pentru că e aşa cum am zis: bulibăşeală. E posibilă orice schimbare cameleonică din joaca de-a alba-neagra. Pe de altă parte, să nu uităm nici faptul că la prima tragere votul a avut o valoare de… neîntrebuinţare, demnă de prima majoritate întrunită să aprobe numai alba, numai că a fost atât de capabilă să decidă, încât s-a dovedit … inexistentă, la fel ca hotărârea … lui AN!
3. Concluzie.
-Ce s-ar fi întâmpat dacă, tot în cazul preşedintelui, la a doua tragere (albă, aşa cum a fost atunci), în loc de minimum 235 voturi necesare majorităţii, ca să hotărască în sensul aprobării proiectului propus, ar fi ieşit, de exemplu, 40 „pentru” şi 236 contra?
-Bulibăşeala ar fi intrat mai adânc în largul ei cu alba-neagra, deoarece proiectul propus a fost pentru albă, iar votul ar fi fost pentru neagră, deci, iarăşi nepotrivire de caracter între vot şi proiect, chiar dacă majoritatea s-a întrunit (dar, pe invers). Şi tot aşa, altă alba-neagră, altă distracţie. Dacă n-au ceva mai bun de făcut, se joacă de-a distracţia reţinută la gri.
4. Concluzie.
-Până când poate să ţină o asemenea bulibăşeală? Nu este posibil să tot iasă nesincronizare pe săturate, cu sau fără întrunirea majorităţii vizate de propunerea scrisă în proiectul de hotărâre?
-Nu tre să te grăbeşti aşa, frate! Timpul trece, mandatul merge… în gol. Ce te consumi cu fleacuri din astea? Alte griji n-ai? Ei zic că tu i-ai ales şi te reprezintă, aşa că taci! Ba chiar, în timp ce ţi-o spun pe faţă, sunt în stare să te privească în ochi. Păi, acest caz, al avizului pt VU, încă a fost unul fericit, cu o tergiversare de 3 luni. La urma urmei nu era decât pentru un preşedinte boicotat de bulibăşeala parlamentară. Să nu zici că şi pe el l-ai ales, că se indispune tartorul regulamentului modificat în 2005, de te zăpăceşti de tot până ghiceşti de câte ori ies alba şi neagra, cu atât mai puţin ce a ieşit de fiecare dată!
5. Concluzie.
-Cum s-ar putea economisi sănătate, eficienţă, timp, bani, albe, negre şi bulibăşeală, prin modificări în regulamentele camerelor separate şi reunite?
-Simplu: proiectul de hotărâre (sau lege) se poate redacta de-odată pentru două alternative. De exemplu: „Proiect hotărâre de aprobare/respingere a plantării puieţilor cu verdele-n sus”.
Cine prezidează sedinţa explică:
„-Căscaţilor, căscaţi ochii acilea, să nu vă plângeţi iarăşi cu nu aţi ştiut ce aţi votat! Cine vrea puieţi cu verdele-n sus, votati „pentru”, cine nu, votaţi „împotrivă”. Sper că aţi înteles”
Dintre „aprobare/respingere”, când se întruneşte majoritatea necesară pentru una din ele, se taie cealaltă. Dacă n-au pix sau se încurcă la tăiat, n-au decât să caute imprimanta folosită şi să-l roage frumos pe utilizatorul de serviciu, dacă a venit la serviciu, să taie cuvântul picat la vot.
Când majoritatea necesară e simplă, sunt condiţii propice pentru o mare economie de timp. Când e absolută sau calificată, bulibăşeala mai depinde şi de câteva reguli adevărate de adus chiulangiii la locul de „muncă”. Nu mai zic ce fericiţi ar deveni cei care măcar vor mai pricepe, din când în când, ce au votat. Ar putea să afle şi de ce, dar după câteva mandate.
PS. Îmi asum riscul de a fi scris doar un sfert din câte aveam de spus.