De data asta responsabilitatea pentru lentoarea exasperantă a actului de justiţie, criticată în acest serial, nu mai este în sarcina Curţilor, ci în cea a Parlamentului.
Primul episod s-a petrecut ieri la Camera Deputaţilor, unde s-a discutat solicitarea primită de la Parchet pentru reluarea votului privind cererea de urmărire penală a lui Adrian Năstase în dosarul Zambaccian I, dezbaterea fiind în final suspendată. Am explicat deja, pe scurt, în episodul trecut cum stă trebuşoara – că doar n-a fost ieri primul episod de tragere de timp. Am asistat la un nou spectacol de declaraţii pe cât de bombastice pe atât de absurde ale acuzatului: ceea ce pretinde dl Năstase este că, de vreme ce parlamentul a respins cererea anterioară votul nu mai poate fi reluat, chiar dacă decizia s-a luat după o prevedere regulamentară devenită între timp neconstituţională. În realitate, chestiunea asta cu neconstituţionalitatea complică un fapt mult mai simplu, pe care dl Năstase încearcă să-l ascundă sub o beţie de cuvinte: Parlamentul nu e Curte de judecată. Nu dă sentinţe, aşa cum ar vrea dl Năstase, şi aşa cum ar vrea el să credem atunci când bate câmpii despre caracterul “definitiv şi executoriu” al votului de anul trecut. Faptul că decizia CCR nu acţionează şi în trecut are un singur efect relevant în discuţie: ea nu are cum să schimbe un vot al parlamentului anterior ei şi să aprobe automat cererea de urmărire; dar nimeni n-a avut vreo astfel de pretenţie. Însă decizia CCR nu împiedică o nouă hotărâre luată de parlament acum, din contră, oferă un bun temei pentru reluarea votului. Mai mult, Constituţia nu prevede vreun “aviz”, ci dreptul Parlamentului de a cere urmărirea penală. Dl Năstase vorbeşte despre cum trebuie respectată demnitatea Parlamentului, e bun de-un bilet de papagal: în realitate el este cel care pretinde pe temeiuri inexistente că instituţia şi-ar fi pierdut dreptul de-a face o cerere de urmărire penală în cazul său! Ceea ce e trist este că are o majoritate politică favorabilă la Cameră, aceleaşi partide din legislatura trecută. (trist, dle Crin Antonescu, foarte trist!)
Tot ieri am avut parte şi de o veste bună: avocaţii în dosarul “Trofeul Calităţii” au reuşit în fine să copieze dosarul! După luni întregi! Iar la termenul de ieri au ridicat, ce surpriză, o excepţie de neconstituţionalitate! După părerea acestora, OUG 134/2005 prin care a fost înfiinţat DNA, ar fi fost dată cu încălcarea Constituţiei, pentru că nu erau îndeplinite condiţiile de situaţie extraordinară. Ce se întâmplă de acum încolo? O mulţime de lucruri, care vor ţine luni de zile: procesul e suspendat, dosarul e scos de pe rol, avocaţii formulează excepţia de neconstituţionalitate, ÎCCJ o însoţeşte de punctul ei de vedere, apoi e trimisă la Avocatul Poporului, la Guvern şi la preşedinţii Camerelor Parlamentului care oferă sau nu un punct de vedere, apoi se face un raport de către un judecător, pe baza acestui raport plenul Curţii Constituţionale face dezbaterea şi, în fine, pronunţă decizia de respingere. Da, de respingere. Sigur, surprize neplăcute nu sunt niciodată excluse, dar n-ar trebui să fie o surpriză decizia CCR, pentru simplul motiv că judecătorii au judecat deja şi au decis în exact acelaşi caz. Acum mai bine de un an, OUG 134/2005 a fost acuzată că încalcă art. 115 (4) (6), fiind adoptată fără să existe situaţia de urgenţă. CCR a decis în unanimitate să respingă excepţia, fără să ia în considerare argumentele iniţiatorilor, cu explicaţia:
“(…) actul normativ criticat a devenit, ca efect al aprobării, act cu caracter de lege (…). Pe cale de consecinţă, eventualele critici de neconstituţionalitate care urmăreau nerespectarea de către executiv a cerinţelor şi criteriilor referitoare la condiţiile adoptării unor ordonanţe de urgenţă, precum şi la domeniile în care nu pot fi adoptate astfel de acte, nu mai subzistă.”
(Decizia CCR 377/2008)
Acum, chiar dacă ar fi ştiut de această decizie ÎCCJ era obligată să respecte legea în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate. Însă legea aceea putea fi modificată astfel încât, mai ales pentru un caz atât de frivol, procesul penal să poată să-şi continue cursul, în paralel cu cel de la Curtea Constituţională cu final atât de previzibil. Am avut un astfel de proiect, a căzut la Senat acum câteva luni, cu sprijinul tacit al colegilor de partid ai dlui Năstase. Justiţia continuă să fie în opoziţie şi în 2009.
Vă întrebaţi poate de ce mai e un episod, cu Morega şi Păcuraru? Procesul acestor doi lideri politici a fost suspendat acum câteva săptămâni tot pentru o excepţie de neconstituţionalitate. Sunt sigur că aţi ghicit despre ce e vorba, că doar e un serial foarte previzibil: avocaţii lor consideră că OUG 134/2005 încalcă art. 115 (4) din Constituţie.
June 17, 2009
Evenimentul a avut totusi o urmare: a clarificat cristal scena parlamentara, si anume PDL pe o parte, PNL-PSD-UDMR pe cealalta parte, in postura obisnuita de scut pentru infractori. A aratat ca toate pretentiile de responsabilitate emise de Crin Antonescu sunt doar niste pretentii nejustificate, si l-a reconfirmat pe Ludovic Orban in postura de mincinos ordinar, care daduse asigurari ca deputatii PNL vor vota “cu bilele la vedere” pentru cererea de urmarire penala a domnisoarei A. Nastase.
Taberele sunt in continuare PSD-PNL-UDMR vs PDL, si asta e important de subliniat din prisma candidaturii lui C. Antonescu la prezidentiale, care astfel este confirmata ca echivalenta candidaturii lui M. Geoana. “Interchangeable morons”, ca sa folosesc terminologia planificarii in IT.
June 17, 2009
“trist, dle Crin Antonescu, foarte trist”
Poate ca personajul a admis ca nu va intra in turul doi la prezidentiale si spera ca va intra macar la guvernare cu PSD-ul, la un moment dat …
altfel este dificil de explicat cum PNL-ul (pe un subiect atat de sensibil) tine mortis sa-si bata cuie-n talpa.
June 17, 2009
astia mizeaza pe oboseala noastra !
oricum ne’am nascut obositzi, vorba cuiva…
imi pare bine ca tu nu obosesti (pe cind o implicare, ceva ?)…
niku_elektriku´s last blog ..dan voinea pensie de 18.500 ron