Primul articol din ordinul emis de dna Andronescu e formulat aşa:
“Art1. Detaşarea în interesul învăţământului pentru funcţiile de conducere în învăţământul preuniversitar de stat neocupate prin concurs se realizează prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, la propunerea consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar.”
(Ordin MECI 5139/2009)
E destul de clar ce avem aici: enunţul unei reguli generale privind funcţionarea, într-un anumit aspect, a unei autorităţi publice. Este normat modul în care se vor face detaşările în interesul învăţământului pentru posturi neocupate prin concurs. Ordine ulterioare date de acelaşi ministru, ordine specifice privind detaşări de directori de şcoală îşi vor găsi în acest ordin temeiul… temeiul legal. Nu văd cum aş putea ocoli termenul. O regulă generală privind funcţionarea unei autorităţi publice reprezintă o lege. Iar, conform Constituţiei, unica autoritate legiuitoare a acestei ţări este Parlamentul, nu Guvernul şi cu atât mai puţin vreunul dintre ministere.
Puţină teorie. Parlamentele şi congresele de oriunde nu îşi pot propune să adopte legi care să reglementeze orice instituţie şi orice situaţie. Cum ar fi ca regulamentele interne din orice primărie sau şcoală sau spital să trebuiască să fie stabilite printr-o lege dată de parlament? Cum ar fi ca fie şi cel mai mic detaliu tehnic al unei reguli generale să treacă prin dezbatere parlamentară? O astfel de sarcină ar fi peste putinţa oricărei instituţii. Soluţia necesară pentru o astfel de situaţie o reprezintă ceva ce se numeşte delegare legislativă.
Constituţia noastră face extrem de confuză această discuţie, pentru că defineşte cu aceeaşi expresie situaţia în care parlamentul cedează guvernului, în anumite domenii şi cu anumite restricţii, putere legislativă deplină. E vorba de ordonanţele simple şi, în special, cele de urgenţă. Or, această definiţie explicită din constituţia noastră e un caz special al definiţiei generale: avem delegare legislativă ori de câte ori o lege dă dreptul unei instituţii alta decât parlamentul să adopte norme cu caracter general.
Delegarea legislativă, cum spuneam, există şi în democraţii mai aşezate. La fel cum există acolo o dezbatere privind avantajele şi dezavantajele ei, limitele în care se poate face, şi modul în care poate fi controlată. La noi această discuţie lipseşte cu desăvârşire. Probabil din cauză că, atunci când expresia apare în dezbatere, apare cu înţelesul ei constituţional; iar ordonanţele simple şi cele de urgenţă pun şi ele probleme serioase. Din păcate, în lipsa unei minime preocupări publice, practica delegării legislative – împuternicirea dată altor instituţii să adopte norme generale – a devenit o altă problemă foarte serioasă. Ordinul dnei ministru Andronescu e un bun exemplu.
September 21, 2009
Poate nu ştiţi ce este în Ministerul Justiţiei, la Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Dacă voi, ziarştii, aţi avea sânge-n instalaţie aţi cere acestei instituţii să prezinte public câte cadre sunt numite nu prin ordin al ministrului justiţiei sau al directorului ANP, ci prin decizie de zi pe unitate de către directorul unităţii penitenciare, v-aţi îngrozi. Şansa lor este că în virtutea unui pseudosecret de serviciu se ascund nişte abuzuri de nu vă vine să credeţi. Şi ele nu sunt de azi, de ieri, ci de când există instituţia asta, indiferent cine s-a perindat pe la conducerea Ministerului Justiţiei.
Hai, cine încearcă o astfel de solicitare?
September 22, 2009
Pentru ca sunt jurist de meserie imi voi permite sa va contrazic. Delegarea legislativa este unul dintre cele mai periculoase mecanisme de normare. Delegarea legislativa, art.115 din Constitutie, poarta vina pentru tot haosul legislativ mai ales pentru ca ordonantele de urgenta (nu cele simple) nu sunt restrictionate prin nimic. Conf. art.115, alin 6 se pot emite ordonante de urgenta pentru a modifica inclusiv legi organice. Excesul de legislatie, mai mult decat lipsa ei produce abuzuri grave ce au aparenta de legitimitate. Discutia despre acest subiect este mult mai tehnica si mai complexa decat pare la prima vedere. Solutia insa este una singura – modificarea Constitutiei si eliminarea definitiva a acestui mecanism.
September 22, 2009
Gabriela,
nu cred ca ne contrazicem in niciun fel. Asa cum am scris in articol exista in Constitutie noastra un caz particular de delegare legislativa, cel prin Ordonante, prin Guvernul primeste in anumite conditii si cu anumite restrictii abilitate deplina de legiferare. N-am spus nicaieri ca e un lucru bun, sau ca nu e o problema, din contra! Ce am spus e ca acesta e un caz foarte specific de delegare legislativa, care e cunoscut si discutat – insa delegarea legislativa e atunci cand orice institutie are puterea de a creea norme cu caracter general. Ordonantele sunt doar o parte a unei probleme generale.
September 22, 2009
Intr-adevar, hotararile de guvern, ordinele de ministri sau ordinele diferitilor sefi de agentii au ajuns sa aiba putere de lege si sa fie obligatorii chiar si pentru instantele de judecata. Am ajuns ca puterea executiva, administratia sa isi impuna politicile instantelor de judecata cu consecinte grave asupra libertatii individuale, a libertatii de actiune. Multe domenii sunt astfel prejudiciate de acte normative abuzive, impredictibile si contradictorii de multe ori. Sunt bucuroasa ca si altii vad lucrurile intr-un mod asemanator. Poate ca totusi se mai schimba generatiile iar politicile publice vor putea fi regandite. Cu consideratie, Gabi
September 22, 2009
Doc, de acord
da’ am o sugestie–sa folosesti “delegare legislativa” doar pentru cea dinspre parlament catre guvern (adica de la puterea legislativa centrala catre executiv), iar pe toate celelalte sa le pui sub umbrela incapatoare a conceptului de “delegare normativa,” cu exact definitia pe care ai dat-o la sfarsitul paragrafului 3 
numai bine! –Codru
PS ca sa fie si mai clar, n’am nimic impotriva delegarii normative, stabilite printr’o lege adoptata de parlament, insa ma opun delegarii legislative, din tot sufletul meu mic si negru
))
Codru Vrabie´s last blog ..Incomplete Transparency Builds Frustration
September 22, 2009
Codru,
folosesc expresia tocmai pentru a evita o confuzie si mai mare decat cea mentionata in articol. Cel putin asa cred ca ar fi si mai mare: care ar fi diferenta intre “lege” si “norma”?
Sigur si “delegarea legislativa” in sensul prevazut de constitutie e o problema… am scris de multe ori despre asta.
September 22, 2009
Doc, ti-am sugerat formularea asta, pentru ca avem un precedent: “initiativa legislativa cetateneasca” se refera la un proiect de act normativ propus de cetateni spre deliberare, dezbatere si adoptare de catre parlament, in timp ce “initiativa normativa cetateneasca” se refera la proiecte similare propuse, tot de cetateni, spre deliberare, dezbatere si adoptare in cadrul unui consiliu local, judetean sau (de dezvoltare) regional(a)
adica, pentru a-ti raspunde mai exact, “delegare normativa” prin raportare la “act normativ,” nu la “norma, in general” 
multam de raspuns si-o azi buna! –Codru
Codru Vrabie´s last blog ..Incomplete Transparency Builds Frustration