Rep: Domnule Stanciu, haideti sa lamurim pe cei care ne asculta, cum ati defini dvs., creratorul acestei…pot sa fac dezvaluirea asta? Mi-ati spus inainte de inregistrare ca sunteti inventatorul…
Anghel Stanciu: Sunt practic inventatorul acestui sistem.
Rep: Cum l-ati numi dvs?
Anghel Stanciu: Scrutin majoritar uninominal cu finalitate proportionala.
(Discuţia săptămânii – 9 Martie)
“Ei bine, eu n-am auzit vreodată de asta,” spuse Falsa Broască Ţestoasă, “dar sună ca un nonsens extraordinar.”
(“Alice în Ţara Minunilor” – capitolul 10, “Dansul Homarilor”)
Putem vorbi de două aspecte în stabilirea rezultatelor alegerilor parlamentare pe acest sistem. Primul aspect se referă la distribuirea mandatelor, către partide, în fiecare circumscripţie. Aici sistemul este identic cu cel actual (de fapt, dacă nu mă înşel, textul a fost copiat dintr-o parte în alta). Sunt două etape în atribuirea asta, una la nivel de circumscripţii şi apoi una naţională, distribuţia mandatelor se face după principiul proporţional. Algoritmul produce azi situaţii ciudate, în care un partid primeşte mandate suplimentare într-o circumscripţie unde a fost foarte puţin votat. O să vedem aceleaşi situaţii şi pe noul sistem.
Ceea ce se schimbă este aspectul al doilea, şi anume căror candidaţi li se atribuie mandatele obţinute de partid în fiecare circumscripţie, conform algoritmului de mai sus. Şi aici lucrurile devin şi mai ciudate. Circumscripţiile sunt împărţite în colegii, atâtea colegii câte mandate are circumscripţia. În fiecare din aceste colegii partidele propun câte un candidat.
Haide să considerăm atunci un exemplu simplificat. Avem o circumscripţie care alege doi reprezentanţi, cu alte cuvinte are 2 colegii pentru care se bat candidaţii propuşi de două partide mari (I şi II), în total patru candidaţi. Să presupunem că se obţin următoarele scoruri (în paranteză am trecut partidul care a propus candidatul) :
* Primul Colegiu :
A (I) : 45%
B (II) : 43%
* Al doilea Colegiu :
C (I) : 39%
D (II) : 35%
Ţinând cont de principiul proporţional de atribuire a mandatelor, cele două partide vor primi probabil fiecare câte un mandat din această circumscripţie. Sistemul spune că se atribuie mai departe mandate candidaţilor, în ordinea scorurilor obţinute; dar că fiecare colegiu alege cel puţin un candidat. Să vedem atunci cine va fi ales.
Lui A i se atribuie primul mandat. E un rezultat de bun-simţ, căci candidatul a câştigat în colegiul său, ba chiar şi la nivel de circumscripţie. Fie să numim acest tip candidat, de dragul cărţii lui Carroll, “homar”. Să vedem cine îl câştigă pe al doilea, prin eliminare. Pe sistem uninominal ar fi ales C, câştigătorul din al doilea colegiu, numai că el este tot din partidul I, or al doilea mandat trebuie să fie câştigat de partidul II, conform “finalităţii proporţionale”. Însă B nu poate câştiga mandatul, pentru că în colegiul lui a fost deja atribuit candidatului A! Prin urmare, al doilea mandat va fi câştigat de candidatul D. Fie să numim acest tip de candidat, “albiţă”.
Ciudăţenia acestui rezultat e evidentă. Candidaţii homar sunt într-adevăr aleşi în regim uninominal, aşa cum îl descriam aici : câştigă mandatul cu majoritatea voturilor colegiului, contracandidaţii pierd mandatul pentru că nu obţin această majoritate (situaţia nefericitului B). Asta e foarte bine. Dar acest rezultat se obţine pe baza unui rezultat neaşteptat în celălalt (celelalte) colegii. Căci candidaţii albiţă par să obţină mandatul pur şi simplu din întâmplare, fără să trebuiască neapărat să performeze la vot din orice punct de vedere. Spuneţi şi voi ce dans electoral straniu are loc în circumscripţia din exemplul nostru : câştigătorul uninominal al unui colegiu, şi posesorul celui mai bun rezultat din circumscripţie, face pereche în parlament cu perdantul celuilalt colegiu, posesorul celui mai prost rezultat din circumscripţie!
Să fim bine înţeleşi, nu văd lucrurile în alb şi negru; îmi pare rău să dezamăgesc cititorii care aşteaptă fie (doar) să laud sistemul, fie (doar) să-l critic. De fapt, în primul rând mă minunez. Sistemul este în mod fundamental imprevizibil : dacă B ar fi câştigat 3% în plus, ar fi intrat în parlament alături de …C! Cu alte cuvinte, e o diferenţă extraordinar de mare între efectul unei schimbări a opţiunii de vot în cele două colegii : competiţia strânsă din primul colegiu poate să schimbe radical rezultatul din acest acest colegiu… dar şi din celălalt, unde efectiv rezultatul votului nu pare să aibă importanţă. Asta va produce frustrare alegătorilor din colegiile unde se aleg “albiţe” proporţionale, dar va reduce numărul de locuri sigure pentru partide şi va obliga candidaţii să intre efectiv în competiţie. Iar în colegiile unde se aleg “homari” uninominali, alegătorii vor avea satisfacţia să poată selecta efectiv candidaţii…
[MoROmeTe scrie despre acelaşi lucru, plus o observaţie interesantă despre pragul electoral]
March 10, 2008
[...] BONUS. Aplicat si impecabil, DOC. Aici! [...]
March 10, 2008
Ce dor imi este de lista suplimentara din proiectul initial…
Pe sistemul “majoritar uninominal cu finalitate proportionala” asumat cu atata mandrie de onorabilul domn Stanciu, o sa ajungem chiar la situatii mult mai absurde si frustrante pentru electorat decat cea prezentata de tine, ca de exemplu cea in care un candidat aflat pe locul 4 in colegiul lui, cu 13% din voturi, intra in parlament in detrimentul celor clasati inaintea lui (sau eternul udemerist care reprezinta alegatorii tulceni sau mehedinteni).
Sigur, politica de cadre a partidelor se va schimba, iar fiecare candidat va trebui sa se bata pentru voturi, insa sistemul va duce la o distribuire a locurilor in parlament care nu avea nicio logica democratica pentru alegatorul obisnuit, care a auzit ca de anul asta va avea “parlamentarul lui”.
March 10, 2008
si totusi, din acest nonsens, cine are de castigat?
caci imi scapa atat indarjirea liberalilor pentru acest sistem cat si eleganta rasucire a psd-istilor.
ceva e putred la mijloc de codru des.
March 10, 2008
asadar, Doc, toate cuvintele sforaitoare despre schimbarea clasei politice au ramas vorbe goale
rezultatul este simplu–fiecare partid isi va monta in fiecare circumscriptie un “homar” care sa traga “lista” de “albite” dupa el… adica exact acelasi sistem de-acum 
cu o exceptie notabila: daca nu-si introduc “homarul” in colegiul potrivit, sistemul e-atat de imprevizibil, incat ne vom alege numai cu “albite” 
((
oare cum va schimba chestia asta clasa politica?!? eu intelesesem ca se doreau numai “homari,” dar vad ca pericolul este de-a ramane numai cu “albite”… ar mai exista si posibilitatea ca partidele sa se-nteleaga intre ele–nu vreau sa spun ca vor face “troc”–astfel incat sa nu existe confruntari fatise cu “homarii,” adica un fel de noncombat impotriva “homarilor,” ci doar confruntari intre “albite”… in cazul asta, nu vor deveni “homarii” un fel de baroni?!?
pffuiii, incurcata treaba!!! ciao! –Codru
PS felicitari pentru “gaselnita”! nu degeaba ziceam eu ca-s utile analizele voastre
March 10, 2008
@Doc: Ei da, in cazul asta nu mai este vorba despre un vot “mixt” ci de un vot “amestecat”.
March 10, 2008
@Doc: “Scrutin majoritar uninominal cu finalitate proportionala”.
Dupa o asemenea fraza, ma intreb daca acest Anghel nu o fi printre cei care frecventeaza prostituatele.
P.S.: E decizia ta daca ii dai drumul de la moderare.
March 10, 2008
Ma intreb daca exista si alte chestii ‘ascunse” si daca s-au gandit la ele si politicienii care au contruit/votat sitemul…
March 10, 2008
Atunci cind politicienii ajung la un consens, e cazul sa va fie teama! Niciodata nu vor face ceva in beneficiul electoratului.
March 10, 2008
Cred ca “sistemul de vot ” numit “ruleta ruseasca” aplicat candidatilor ar avea un rezultat superior
March 11, 2008
Codru,
nu e chiar asa neagra situatia, iar eu am simplificat putin : in exemplul meu un colegiu alegea un homar si celalalt o albita, inevitabil. Dar in realitate o sa existe colegii undeva intre cele doua, care ar putea ajunge, in functie de rezultate, fie sa determine ele insele cine e ales uninominal, fie sa fie folosite pentru compensare proportionala. In aceste colegii o sa fie competitie, fara indoiala, pentru ca … sa fii intr-un colegiu care alege o albita e periculos! E patania lui C, de exemplu, care pierde mandatul desi are un scor mai mare decat D, si ar putea sa-l aiba mai mare si decat B! Daca C il batea si pe A la scor, atunci colegiile se inversau, el castiga primul mandatul si A era nefericitul care il pierdea! Deci o sa existe o competitie si in colegii si in circumscriptie, bazata pe aceasta imprevizibilitate a rezultatelor.
Acum, e clar ca partidele o sa contracareze caracterul imprevizibil al sistemului trasand colegii disproportionate (le ajuta si legea), era inevitabil asta in orice sistem, chiar si intr-unul uninominal. Dar pot face asta doar intr-o anumita masura, si pe termen scurt.
March 13, 2008
[...] Noul sistem împaca oarecum uninominalul cu proportionalul într-un mod destul de complicat (cititi articolele 47 si 48 si va veti convinge). Doc l-a analizat într-un articol trecut si as dori sa completez aceasta analiza. Principlele caracteristici ale sistemului sunt : [...]
September 14, 2008
[...] ridică o serie de obiecţii la adresa efectelor contra-intuitive ale sistemului (citiţi, minim, asta şi asta ). Buba principală a sistemului ar fi aceea că nu este suficient de uninominal. Ca să [...]