Sunteţi invitat la o petrecere şi gazda vă întreabă plină de bunăvoinţă ce băutură preferaţi. Selectaţi (să zicem) bere. Primiţi paharul de bere, în care gazda toarnă zâmbind o cantitate apreciabilă de lapte. Motivul pentru acest cockteil indigest, o să vi se explice, este că aşa e corect : alegerea voastră este respectată, doar că e amestecată cu a altora. Căci la aceeaşi petrecere participă şi un număr de copii, iar ei au ales ca băutură preferată laptele. Fireşte, respectându-se principiul proporţionalităţii, laptele le-a fost servit amestecat cu o cantitate apreciabilă de bere.
Aşa cum am spus, mistificarea care afectează dezbaterea despre reforma electorală se bazează pe ceva numit “lipsa de proprietate a termenilor”, sau altfel spus insultarea dicţionarului. Cuvintele nu mai înseamnă ce ar trebui să însemne. Termenii sunt abuzaţi fără milă. Nu reiau discuţia despre “uninominal”, cuvânt care a ajuns nu doar să insulte dicţionarul ci şi să însemne ceva extrem vag; orice sistem electoral fiind pasibil de a fi numit aşa. Mă refer în schimb la un termen mult mai comun, care nu e folosit doar de cei din domeniul ştiinţelor politice. Mă refer la termenul “selecţie”. Reamintesc reprezentanţilor societăţii civile doborâţi de amnezie că selecţia politicienilor de către electorat era motivul pentru trecerea la un sistem uninominal. Or, cei doi termeni au fost falsificaţi în tandem.
“A selecta” ceva, presupune a distinge, a izola acel ceva dintr-o mulţime. Selecţie înseamnă când optez pentru ceva şi nu pentru altceva. Ştiu că sună a la Chicoş Rostogan, distinsul pedagog de şcoală nouă, dar chiar nu am ce face; cine alţii decât pedagogii să explice ce înseamnă un cuvânt? Când selectez o băutură înseamnă că îmi doresc să servesc băutura respectivă, fără s-o amestec cu altele. Când aleg un politician înseamnă că doresc ca acela să obţină mandatul, nu împreună cu alţii.
Şi această confuzie majoră produce una mult mai subtilă chiar şi acelor comentatori care au înţeles bine că “uninominalul” adoptat de parlament funcţionează ca un sistem de listă de partid deschisă, chiar dacă cei care obţin peste 50% din voturile din colegiu câştigă direct mandatul. Confuzia care se face este să fie considerat acest caz drept alegere uninominală: “Uninominalul mai continua inca o etapa, cea in care candidatul care obtine jumatate plus unu din voturile dintr-un colegiu este ales, dupa care legea cu acest nume isi da obstescul sfirsit.” (Andreea Pora)
În realitate, nici cei care obţin mandatul cu 50% + 1 din voturi nu sunt aleşi uninominal. Alegere uninominală presupune selecţia unui candidat. Prin urmare respingerea tuturor celorlalţi! Or, în sistemul adoptat colegiul poate să “aleagă” şi alţi candidaţi, conform principiului proporţionalităţii. Mai important este alt aspect : cum spuneam, a selecta înseamnă să optezi pentru cineva şi împotriva alternativelor. Nu putem vorbi de alegere uninominală a celor care obţin majoritatea absolută a voturilor, pentru că ei nu pot fi respinşi în acelaşi mod. Ar fi fost aleşi uninominal doar dacă în cazul în care n-ar fi obţinut majoritatea aceea ar fi pierdut mandatul. Or, nu e nici pe departe cazul, din contră! Într-un colegiu cât de cât puternic pentru partid candidatul acestuia are asigurat mandatul, pentru că nu poate scădea atât de sever în opţiunea electoratului încât, dacă a pierdut majoritatea, să piardă şi mandatul la distribuţia proporţională… Iar toate partidele îşi pot trasa colegii sigure, ca să fie scutite de surprize din partea alegătorilor.
Sistemul adoptat ar putea avea calităţi certe, nu zic nu : facilitarea adoptării ulterioare a unui sistem uninominal, un tratament mai omenos faţă de candidaţii independenţi şi partidele mici, o relaţie la nivel simbolic între un candidat şi o circumscripţie etc. Dar pentru scopul selectării candidaţilor de către electorat, el nu ajută aproape la nimic faţă de cel actual. Continuând paralela din primul paragraf, dacă gazde sunt partidele şi băuturile sunt candidaţii, mă tem că în continuare ni se refuză posibilitatea de a alege, după preferinţă, bere sau lapte. Ce ni se oferă în schimb este doar alegerea între laptele turnat în paharul cu bere sau alternativa serioasă şi efectivă a berii turnată în paharul cu lapte.
[Despre subiect, "Alegeri plurinominale" de Mihnea.]
March 6, 2008
brrr… bere cu lapte?!? ka^h!!!
n’au reusit sa faca macar un sistem usor de inteles, desi aveau la indemana doua solutii extrem de simple–fie o lista deschisa, in care alegatorii sa “simta” cum fac ei selectia, fie niste circumscriptii mult mai mici, astfel incat, indiferenta de lungimea listei, mai mult de 2 candidati de la un partid nu s’ar fi putut alege… aparent, le-au facut pe-amundoua, la fel de prost, dupa care le-au pus un nume dintr’un alt film
ca sa zic asa, inainte de-a ne da noua bere cu lapte, au baut chiar ei–e de apreciat, nu?!? 
dar, acum, cred ca se mai naste o problema: un parlamentar, in mod normal, reprezinta intreg poporul (art. 69(1) din Constitutie), nu doar pe cei dintr’un colegiu sau dintr’o circumscriptie… si am senzatia ca toata lumea a pierdut din vedere acest “mic” aspect constitutional… dincolo de faptul ca nu se face nici un fel de selectie, nu se reuseste nici strangerea relatiilor dintre alegatori si reprezentanti
(( of, tara/viata mea!!!
March 6, 2008
Nu, art 69 nu vorbeste de reprezentare, ci art 61 – care da acest rol Parlamentului ca institutie. Articolul 69 nu poate fi folosit impotriva unui sistem de vot particular, iar daca ar fi sa interpretam la fel de “tare” art. 61, atunci parlamentul acesta ar trebui dizolvat imediat.
March 6, 2008
Adica e foarte posibil sa existe colegii fara reprezentanti in Parlament? Nici macar atata lucru nu au putut bloca? Nu-mi vine sa cred ce le bubuie la astia mintea …
March 6, 2008
Doc
De fapt nu cu lapte ci cu “rom” ca sa dea “carcalete” ca asa a ajuns “uninominalul”. Iar carcaletele are si o caracteristica echivalenta “politicii” actuale. Ca te “imbata” de cap. Repede. Si trainic. Si mai ales “ieftin”? Nu mai ai nevoie de o a doua bere.
March 6, 2008
OT ? … a propos de campanie electorala, de programe si publicitate, astazi am vazut pe un blog italian (unde se voteaza curand) un experiment folosind TagCrowd si optiunile lui tag cloud or text cloud pe web.
. Rezultatele le gasiti pe acest blog
Pornind de la lectura unui articol pe ziar care semnala ca in programa celui mai mare partid de stanga disparuse cuvantul “muncitor“, autorul blogului a folosit programele celor 2 partide mai importante ca sa descopere care erau cuvintele cele mai folosite in cele doua programe electorale… o indicatie pretioasa pentru un alegator
March 6, 2008
Doc, ai explicat foarte clar cum stau lucrurile. Din pacate se intimpla ca in “Alice in Wonderland”, unde un personaj afirma ca un termen inseamna ce pofteste el in momentul acela.
Eu as explica si astfel: sistemul nu presupune decit in aparenta votul pentru un candidat. De fapt votul e contabilizat direct si efectiv in dreptul partidului. Faptul ca un candidat, Ionescu, are 45% sau 7% din voturi devine important doar in raport cu scorul electoral al partidului. Asadar, eu cind votez Ionescu (PSD) de fapt votez PSD. Ionescu e ales – sau nu – in functie de scorul PSD (sau al oricarui alt partid, dupa cum devine cazul, carevasazica, neicusorule).
Chiar nu se putea vota simplu, tip “stampila pe Ionescu – numarat voturile – cistigatorul e ales”? Ah, am uitat, ne trebuie “proportionalism”, sa avem si noi falitii nostri.
March 6, 2008
Mi-ai amintit de asta, Doc:
“Sincer s? fiu, nu ?tiu, dar pot s? fac o specula?ie de toat? isprava: totul ni se trage din faptul c? marile noastre ispr?vi istorice (mai recente…) au r?mas cam neispr?vite.”
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=166&cmd=articol&id=5435
March 6, 2008
@Catalin Avramescu
“Faptul ca un candidat, Ionescu, are 45% sau 7% din voturi devine important doar in raport cu scorul electoral al partidului. Asadar, eu cind votez Ionescu (PSD) de fapt votez PSD. Ionescu e ales – sau nu – in functie de scorul PSD”
Dupa parerea mea, pe langa scorul PSD, daca te uiti bine in lege, mai e ales si in functie de scorul lui. Daca a luat 45% va fi ales in fata altui PSD-ist care a luat 7%. Un amanunt care se trece tot timpul cu vederea am observat…
March 7, 2008
da, ai dreptate, Doc… m’am repezit cu interpretarea “tare”…
revin cu o intrebare provocatoare: daca “partidul progresului nationale–PPN” castiga acele 6+3 colegii, dar nimic altceva, inseamna ca nu-si poate forma un grup parlamentar?!? [pentru ca, acum, numarul minim e 10, daca nu ma-nsel...] ar fi absurd ca PePeNele “meu” sa nu poata avea grup parlamentar, desi a trecut pragul electoral prin propriile puteri… [a fost o vreme cand PUR a trecut prin neplacerea asta, pentru ca intrase-n parlament pe listele altora...] dar, daca se-ntampla ca n partide mici ca PPN sa treaca acest prag, inseamna ca vom avea n grupuri parlamentare de cate 6/3 parlamentari, adica o fragmentare de toata frumusetea
cum era poanta aia cu crocodilul?!? e mai verde decat lung?!? weekend placut! –Codru
March 10, 2008
[...] Ciud??enia acestui rezultat e evident?. Candida?ii homar sunt într-adev?r ale?i în regim uninominal, a?a cum îl descriam aici : câ?tig? mandatul cu majoritatea voturilor colegiului, ?i pierd mandatul dac? nu ob?in aceast? majoritate (situa?ia nefericitului candidat B). Asta e foarte bine. Dar acest rezultat se ob?ine pe baza unui rezultat nea?teptat în cel?lalt (celelalte) colegii. C?ci candida?ii albi?? par s? ob?in? mandatul pur ?i simplu din întâmplare, f?r? s? trebuiasc? neap?rat s? performeze la vot din orice punct de vedere. Spune?i ?i voi ce dans electoral ciudat are loc în circumscrip?ia din exemplul nostru : câ?tig?torul uninominal al unui colegiu, ?i posesorul celui mai bun rezultat din circumscrip?ie, merge in parlament al?turi de perdantul celuilalt colegiu, posesorul celui mai prost rezultat din circumscrip?ie! [...]
September 14, 2008
[...] o serie de obiecţii la adresa efectelor contra-intuitive ale sistemului (citiţi, minim, asta şi asta ). Buba principală a sistemului ar fi aceea că nu este suficient de uninominal. Ca să folosesc [...]