OK, cred ca avem o mica diferenta de filozofie (sau cel putin de “focus”) aici. Inteleg ce spui tu, ca un candidat ar trebui cumva “legat” de glie=circumscriptia care l-a votat ca sa-i reprezinte cat mai bine interesele si nu zic ca nu ar fi bine, dar parerea mea e ca filozofia asta, luata singura, ignora putin felul cum functioneaza parlamentul.
Adica se iau decizii, in general valabile pentru toate circumscriptiile si care ii afecteaza pe toti cam in acceasi masura (taxe, pensii, sistem de vot, guvern etc), cu mici exceptii (e.g. drepturile minoritatilor), si deciziile se iau prin majoritate. Directia in care se iau aceste decizii depinde mai putin de reprezentantii individuali ai circumscriptiilor componente si ce interese reprezinta ei si mai mult de doctrina politica/economica (liberali, social-democrati etc) si de proportia in care ei se afla in parlament. Asta e un motiv pentru care, dupa parerea mea, este eficient intr-un fel si necesar ca lumea sa tina cont de partid cand voteaza, pentru ca in felul asta spectrul optiunilor votantilor legate de politicile macro-economice si sociale (de care de fapt se ocupa parlamentul) se regaseste acolo, deci societatea ar trebui sa fie reprezentata in parlament. Altfel spus, ce garantie are lumea ca un “bun gospodar” ales de la ei din circumscriptie le poate reprezenta interesele daca nu are o doctrina similara cu a coalitiei majoritare si care doctrina sa-i reprezinte?
Ceea ce spui tu este ca lumea nu are incredere in parlament pentru ca parlamentarii individuali, care stau in spatele doctrinelor, sunt de o calitate proasta, hoti, corupti si lumea nu are nici o putere sa-i schimbe. Intr-adevar, e o mare problema si trebuie rezolvata prin alegerea lor in functie de optiunile populatiei, nu pe lista inchisa de partid. Ceea ce spun eu este ca, in acest proces, trebuie avut grija sa nu inlocuim neincrederea populatiei datorata calitatii proaste a candidatilor individuali cu neincrederea data de nereprezentativitatea la nivel de doctrina, reflectata in majoritati incorecte in parlament.
In alte cuvinte, la intrebarea ta “aveti incredere in parlamentarii alesi de voi?” , in loc sa ti se raspunda “nu, dom-le, pentru ca sunt corupti” s-ar putea sa ti se raspunda “nu dom-le, pentru ca eu sunt social-democrat (a se citi orice partid, e doar un exemplu) si am avut de ales in turul 2 intre PNL si PRM si uite, parlamentul e 80% PD-L, 10% PRM si 10% UDMR (iarasi a se citi orice partide) si astia nu-mi maresc pensia!”. Deci, tot ce spun e, ai dreptate cu parlamentarii hoti, de acord dar, ca in bancul cu ariciul: trebuie facut ceva, dar cu grija !

toata lumea voteaza partidul in alte tari, pentru ca nu au o problema intr-atat de mare cu candidatii! Paralelele de genul acesta ne pot pacali usor…

“Atunci candidatul respectiv va avea, si pe sistem APD, oricum un scor bun in circumscriptie, daca va candida, deci un loc “sus” in in lista deschisa a partidului, deci probabilitate mai mare de a intra in parlament decat ceilalti.”

Da, e adevarat si pe sistem uninominal : cu conditia sa candideze in circumscriptia respectiva, si circumscriptia respectiva sa-l mentina, si ceilalti candidati, care depind de votul electoral ca sa ajunga in parlament, sa fie de acord sa imparta acelasi partid cu el samd…

Apoi, din nou, facand putin abstractie de sistemul electoral, prin “filtrare” nu inteleg ca orcare din circumscriptii sa aleaga parlamentarii pe care ii doresc eu; ci sa aleaga parlamentarii pe care ii doresc ei. In realitate, ce se intampla acum si ce se va intampla si de acum incolo cu sistemul nou, e ca toate circumscriptiile aleg candidatii pe care ii aleg partidele; chiar daca nu convin circumscriptiei. Caci daca fiecare circumscriptie si-ar alege candidatul preferat de majoritatea cea mai stransa a populatiei, atunci procentul de incredere al parlamentului n-ar fi 15%. Acum daca intrebi oamenii, “aveti incredere in parlamentarii alesi de voi” – majoritatea o sa raspunda ca nu, presupunand ca stiu despre ce parlamentari e vorba. Iar daca o sa-i intrebi, bine, dar atunci de ce i-ati votat, o sa raspunda “pai ce, ailalti erau mai breji?”. Nu se face o selectie a parlamentarilor, conform nici-unui filtru, pentru ca nu se poate. Sistemul de proportionalitate si locuri eligibile face practic ca toti candidatii preferati de partid sa intre in parlament, indiferent de electorat.

demonstratia asta pleaca de la o premisa complet gresita. Daca in circumscriptia X (sa zicem, rurala Bacau), electoratul il prefera la modul pozitiv (! nota bene! – adica nu respingandu-i pe toti ceilalti) pe reprezentantul partidului Y (sa zicem, Hrebenciuc), atunci “filtrarea candidatilor” printr-un sistem electoral bun nu doar ca NU inseamna eliminarea lui Hrebenciuc, ci, din contra, alegerea lui!! Da, s-ar alege acesta si pe sistem uninominal, foarte bine, daca circumscriptia lui o doreste, asa si trebuie sa se intample!

Or, tocmai asta e, ca asta e valabil intr-un sistem uninominal, asta e avantajul lui. Izoleaza electoral circumscriptiile, si face candidatii sa fie dependenti de electorii circumscriptiei. Pentru ca intr-o alta circumscriptie electoratul ar putea sa considere ca hrebenciuc chiar este patat, si sa doreasca sa voteze cu altcineva. In sistemul uninominal pot face asta fara probleme, pot vota chiar un candidat al aceluiasi partid, daca il considera bun. Odata pentru ca, fiind intr-atat de dependent de votul lor, acesta nu va fi atat de supus ierarhiei de partid (din care Hrebenciuc face parte) si apoi pentru ca votul conteaza exclusiv pentru alegerea acestui candidat, nu “migreaza” catre alt candidat al partidului, care poate sa fie, foarte bine, chiar Hrebenciuc.

Repet un lucru care l-am tot spus: scopul VU este sa creasca increderea electoratului (si cel din urbanul Bucuresti, si cel din ruralul Bacau) in parlament; iar pentru asta parlamentarii trebuie sa ajunga sa reprezinte efectiv circumscriptia care i-a ales (si in urbanul Bucuresti, si in ruralul Bacau). Nu inseamna sa fie scos din parlament X. sau Y. Inseamna ca ei sa ajunga si sa ramana acolo in primul rand prin vointa politica a unei circumscriptii, nu exclusiv prin sprijinul unui partid.

p(H, sist APD) e mai mica de 100% (greu de cuantificat cu cat din lipsa de date). Ar putea fi 100% daca exista un colegiu cum spui tu “tare” al PSD, rural din Bacau, fief PSD, unde, indiferent ce facem, lumea il voteaza masiv pe Hrebe sau orice PSD-ist curat/murdar am propune si intotdeauna mai multa lume decat pe alti PSD-sti din alte colegii “tari” din judet/tara. In cazul asta, Hrebe ar trebui sa stie fara dubii care e ala si sa candideze acolo. De mentionat ca “patatii” trebuie deci sa stie destul de exact, pe langa care sunt fiefurile, si care va fi ordinea lor, ca sa se propuna in fata altor PSD-sti din celelalte colegii “tari”.

p(H, majoritar in 2 tururi) e similara cu p(H, sist APD), ba chiar poate fi mai mare, pentru ca daca exista colegiile “tari” mentionate mai sus, in care PSD domina, e probabil ca Hrebe sa iasa oricum acolo, si pe majoritar (e probabil sa iasa in al doilea tur in comunele din Bacau, cum ies si primarii), pe cand, in sistemul APD e posibil ca alti PSD-isti, mai “curati” sa scoata mai mult decat Hrebe in colegiile lor. Deci, in cazul asta, ca sa intre, Hrebe trebuie sa stie doar care sunt “fiefurile” in care poate lua peste 50%, nu neaparat ordinea lor relativa, ceea ce, zic eu, e mai usor.

Deci, in concluzie, dupa parerea mea, daca presupunem ca exista colegii “tari”, care voteaza orice candidat al unui partid, orice ar fi, pe orice sistem cam pot sa intre patatii, cel majoritar avand si dezavantajul ca nu e proportional.

Sunt de acord ca daca exista (si sunt sigur ca exista) colegii unde lumea voteaza “orbeste” cu un partid, oricine ar candida si oricat de patat, oricum patatii vor intra indiferent de sistem (APD, majoritar etc) pentru ca vor candida acolo. Problema e cati intra si cat de probabil e.

In primul rand, in sistemul APD, Hrebe nu prea trebuie sa fie doar peste media judeteana/nationala a partidului ca sa intre. Va trebui sa fie in top X, unde X e nr. de PSD-sti care intra, proportional cu scorul PSD, in judet/tara. Daca PSD ia 25% sa spunem, din 400 de candidati cate colegii sunt, el trebuie sa fie in top 100. Daca 100 de PSD-sti iau, in tara, mai multe voturi decat el in colegiile lor, nu intra (am simplificat discutia doar la redistribuirea pe tara, pentru simplitate). Problema e ca nu e chiar atat de evident, dupa parerea mea, care va fi ordinea colegiilor. Poate avea surpriza ca un candidat mai “curat” sa ia mai mult, desi el a candidat pe un colegiu mai “sigur”. Bineinteles, daca presupunem ca lumea chiar nu se uita la candidat cand voteaza, ci numai la partid, atunci ce sens mai are chiar si uninominalul majoritar oricum ?

Nu am pretentia de rigurozitate, dar: sa zicem ca p(H, sist) e probabilitatea ca Hrebe sa intre in Parlament pe un sistem sist. Dupa parerea mea:

p(H, sistem actual) = 100% (se pune pe locul 3 in lista la nivel de tara, dupa geoana si ilici)

p(H, sist APD)

Da, ai dreptate, in sensul ca nu neaparat castigatorul colegiului intra in parlament, ci posibil cineva de pe locurile 2-3, daca partidul a obtinut proportonal un scor bun (la nivel de judet, apoi national).
Dar, ceea ce spuneam eu este ca, DACA (de verificat cum e noua propunere), similar cu proiectul initial APD, la aceasta redistribuire trebuie preferati, in cadrul aceluiasi partid, candidatii care au obtinut cel mai mare numar de voturi in cadrul colegiului lor, acest lucru ar putea face ca, automat, un “patat” (sa spunem, de dragul discutiei, Hrebe) sa aiba mai putine sanse sa intre, pt ca, teoretic, ar trebui sa aiba mai putine voturi decat altii din acelasi partid. In sensul asta ziceam ca sistemul, desi ramane tot proportional, este automat mai eficient in a filtra candidatii individual prosti decat cel actual.