Cererea ministrului Justiţiei de revocare a unui adjunct de la DNA s-a produs simultan cu adoptarea într-un final a legii Agenţiei Naţionale de Integritate. Nu ştiu dacă asta a fost o tactică premeditată, urmărind ca discuţia despre această lege să acopere scandalul revocării procurorului. Oricum, dacă acesta a fost planul el a eşuat destul de spectaculos, pentru că lucrurile s-au petrecut exact invers.
Legea ANI fusese maltratată teribil de deputaţi; însă la Senat, care e camera decizională în această privinţă, lucrurile au fost în bună măsură corectate. S-a introdus dispoziţia confiscării bunurilor sau sumelor obţinute ilicit, o decizie a CCR decisese că o astfel de prevedere este constituţională. Împotriva formei finale a legii se enumeră faptul că s-a scos incompabilitatea între funcţia de parlamentar şi cele de avocat, jurist sau notar. Dar poate principala critică, principala diferenţă între proiectul votat şi cel iniţial, este că Agenţia este subordonată Senatului. Termenul este exagerat. Legea nu dă voie (din contră, interzice explicit) şi Senatului şi oricărei alte instituţii să se amestece în activitatea Agenţiei. Senatul are este instituţia care numeşte şefii Agenţiei, însă doar formal – şefii sunt de fapt aleşi prin concurs; şi îi demite, de asemenea, formal – temeiurile pentru demitere sunt enumerate de lege. Senatul mai numeşte, tot formal, şi Consiliul Naţional de Integritate, instituţia reprezentativă care coordonează conducerea Agenţiei. Din acest punct de vedere, legea nu are probleme. Evident, există posibilitatea ca Senatul să abuzeze de prerogativele pe care i le oferă legea, dar posibilitate de abuz există indiferent de forma unei legi.
Ceea ce mi se pare mie într-adevăr o problemă, şi un punct negativ al legii, este faptul că senatorii au decis în plen să amendeze legea ieşită de la Comisii, şi au mărit ceea ce se numeşte diferenţă vădită între averea dobândită în cursul mandatului şi veniturile declarate. Diferenţa vădită este pragul peste care inspectorii Agenţiei pot dispune pe mai departe verificarea caracterului justificat al averii. Cu alte cuvinte, dacă diferenţa este sub suma asta se consideră practic că e justificată. Iniţial diferenţa vădită însemna peste 2% diferenţă între averea dobândită şi veniturile declarate, dar nu mai puţin de 10.000 de euro. Senatorii au mărit pragul la 10%, dar nu mai puţin de 20.000 de euro. Asta înseamnă că un demnitar poate să nu aibă justificări pentru o sumă de 19.999 de euro, şi să scape de prevederile legii. E cam mult, cel puţin raportat la salariul mediu, chit că pentru averile unor politicieni ar putea să pară hilar de puţin.
Una peste alta, legea este la locul ei – e un pas înainte care merită o presă mai bună, chiar date fiind circumstanţele. E un instrument anti-corupţie gata să-şi facă treaba pentru care a fost conceput.
Or, aici e chestiunea esenţială. Chiar dacă prefer să văd jumătatea plină a paharului, nu înseamnă că am uitat că mai e o jumătate de pahar de umplut. Legea e gata, instituţiile vor fi puse pe picioare. Însă mai trebuie să funcţioneze efectiv. Căci, spre deosebire de anecdoticul pahar, în această privinţă ceva făcut pe jumătate este egal cu nimic. Cât de necesară şi de bine scrisă o fi legea, ea trebuie pusă în aplicare, altfel e ca şi cum n-ar fi existat.
COMPLETARE: Să mă fi pripit? Oare ne-au păcălit, din nou? Cum spune mai jos Notarul anonim, diferenţa esenţială dintre cele două variante pare să fie între “a nu putea demonstra că averea a fost obţinută pe căi licite” – avere nejustificată; şi “a demonstra că averea a fost obţinută pe căi ilicite” – avere ilicită. De ce e diferenţa importantă? Pentru că diferă cine anume trebuie să demonstreze.
Adică proiectul iniţial al legii ANI, “proiectul Macovei” se ocupa de averea nejustificată. În versiunea respectivă, dacă există o diferenţă vădită dintre averea dobândită în cursul mandatului şi ce se putea obţine prin veniturile declarate, atunci cel cercetat trebuia să demonstreze că a obţinut diferenţa pe căi licite. Dacă nu reuşea asta, atunci diferenţa devenea “avere nejustificată” şi se sanţiona disciplinar şi, dacă nu mă înşel, era impozitată dublu. Ideea era că o confiscare a sumei nejustificate ar fi neconstituţională; legea fundamentală interzice explicit confiscarea averii dobândite licit, şi prevede că se prezumă dobândirea ei licită.
Or, şi aici e sursa mea de confuzie, legea anterioară de control a averii, Legea 115/1996 spunea că, în urma controlului averii comisia poate lua 3 decizii, constatând că a) averea (parte din ea) nu a fost dobândită licit (n.b. nu se spune “a fost dobândită ilicit”), caz în care decide instanţa; sau b) provenienţa bunurilor este justificată, şi dosarul se clasează; sau c) se constată fapte penale şi se trimite dosarul parchetului. În cazul a) instanţa poate decide confiscarea acelei părţi a averii dacă, reproduc ce scrie în lege, dobândirea lor nu este justificată. Cu alte cuvinte, se pare că după legea respectivă dacă cercetatul nu poate justifica provenienţa licită a averii atunci caracterul “nejustificat” se sancţionează la fel ca cel “ilicit”. Dubios. Însă, prevederea a fost subiectul unei excepţii de neconstituţionalitate în urmă cu câteva săptămâni, iar CCR a respins excepţia! Nu ştiu pe ce motiv.
Revenind, în urma acestei decizii a Curţii (?) în noua formă a legii s-a reintrodus prevederile privind confiscarea averii, alături de celelalte sancţiuni… Dar nu se mai sancţionează averea nejustificată. Se sancţionează doar averea ilicită. Diferenţa? Articolul 43. aliniatul 2: “Caracterul licit al dobândirii averii se prezumă. Inspectorul de integritate trebuie să dovedească caracaterul ilicit al părţii de avere dobândite sau a bunului a cărui confiscare o solicită.” Problema e, ce se întâmplă cu cazul în care nici inspectorul nu poate dovedi caracterul ilicit, dar nici cercetatul nu-şi poate justifica averea? Nimic, dacă înţeleg bine. Şi sancţiunile disciplinare care erau, în vechea formă a legii, pentru avere nejustificată, în noua formă sunt tot pentru averea ilicită, vezi art. 48 alin(1). Cu alte cuvinte, legea s-a făcut mai severă în ce priveşte sancţiunile, dar în acelaşi timp a devenit mult mai dificil să se ajungă la sancţiuni.
Însă mă miră că, exceptând Notarul Anonim, nimeni nu pare să fi reclamat diferenţa asta; din contră “înăsprirea” legii prin confiscarea averii este enumerată la puncte în plus ale noii legi. Din nou, poate că îmi scapă ceva mie în toată discuţia asta.
May 10, 2007
“S-a introdus dispoziţia confiscării bunurilor sau sumelor obţinute ilicit, o decizie a CCR decisese că o astfel de prevedere este constituţională”
Doc, e o chestie pe care nu o pricep. Cu bunurile dobandite legal/ilegal ar exista trei situatii:
1. Am docomente cu care pot justifica toata averea mea.
2. Procororii au docomente cu care pot justifica ca averea mea sau o parte a ei a fost dobandita ilicit.
3. Eu nu am docomente cu care sa-mi justific averea, dar nici procororii nu au docomente cu care sa demonstreze ca am dobandit-o ilicit.
Nu mai imi amintesc foarte precis, dar daca nu ma insel, prima versiune a legii ANI provenind de la MJ nu acoperea si situatia 3?
Legea 18/1968 aplica un impozit de 80% din valoarea averii “nejustificate”, iar legea 115/1996 urca (!) la 100% (“confiscare”). Prima versiune a legii ANI impozita sumele “nejustificate” cu 2Xcota unica, adica 32%.
Confiscarea averii dobandite ilicit e diferita de confiscarea averii dobandite nejustificat, nu? Pana la urma situatia (3) descrisa de mine mai este sau nu acoperita de legea noua? Ca nu am avut timp sa o citesc…
May 10, 2007
“Confiscarea averii dobandite ilicit e diferita de confiscarea averii dobandite nejustificat” -> Confiscarea averii dobandite ilicit e diferita de confiscarea averii nejustificate”…
May 10, 2007
Hmmm, inteleg ce spui; si imi amintesc ce spunea vechea lege, dar si eu sunt usor confuz legat de asta. Adica ce mi se pare ca citesc in forma finala este ca, de fapt, cazul 3 …nu mai exista(?) Textul legii e aici:
http://www.hotnews.ro/arhiva_avt/3893.pdf
Si scrie, art 4.:
[Inspectorul de integritate, daca constata o diferenta vadita intre averea dobandita si venituri ]
a) verifica daca diferenta vadita este justificata. In cazul in care inspectorul constata ca diferenta nu e justificata, sesizeaza instanta competenta pentru stabilirea partii de avere dobandita sau a bunului determinat dobandit cu caracter ilicit a carui confiscare o solicita.
Iar mai jos, art. 43 spune ca se prezuma caracterul licit al averii (ofcors, constitutionally speaking) si ca Inspectorul trebuie sa dovedeasca cacacterul ilicit al bunului sau averii care o confisca. Iar art. 44 intareste asta, la punctul de verificare a averii, instanta poate dispune confiscarea daca exista diferente vadite, IAR (iar, e o conjuctie acolo) parte din avere sau anumite bunuri nu sunt dobandite licit. Dar nu spune ce sa intampla daca inspectorul gaseste diferente vadite, pe care demnitarul nu le poate justifica, dar nici el nu poate demonstra ca sunt dobandite ilicit. Probabil ca nu se intampla nimic.
Sau poate ca nu inteleg eu bine.
May 10, 2007
Am completat articolul.
May 11, 2007
Vezi Doc
D’aia e bine sa fie blog pentru ca daca nu vede unul, vede altul, si tot asa ajungem cu totii sa vedem mai bine. (asta asa de incurajare, pt ca de fapt de la ecranul computerului vedem cu totii mai prost)
Cool!
May 11, 2007
Am observat un comentariu interesant pe o alta lista de discutii (nu mai stiu unde) si inclin sa ii dau dreptate.
Comentariul suna cam asa:
“Eu deputat cu avere nejustificata. Tu inspector. Tu vrei sa ma controlezi, dar nu poti daca nu dovedesti ca averea este ilicita.
Dar nu poti sa dovedesti ca averea este ilicita, daca nu ma controlezi.
Asa ca lasa-ma in pace….”
Scenariul este plauzibil, si cred ca se va aplica la primul control (mai serios). Intrebarea este daca mai ramane o jumatate plina a paharului in conditiile astea.
May 11, 2007
Nu înţeleg această discuţie.
1. Există prezumţia de nevinovăţie.
2. Procurorul trebuie să demonstreze că cineva este vinovat (şi americanii mai adaugă “dincolo de orice îndoială”.
3. Dacă nu reuşeşte să demonstreze, atunci acuzatul nu este condamnat şi este considerat nevinovat.
Mie mi se pare că actuala formă este mult mai bună, fiind orientată spre cetăţean – da, demnitarul este şi el cetăţean ŞI contribuabil – în vreme ce varianta Monicăi Macovei era orientată spre “procuror”, probabil deformare profesională, şi lăsa loc abuzurilor.
În ceea ce priveşte scandalul, eu aş spune că tocmai invers, Monica Macovei & gaşca l-au declanşat tocmai pentru a acoperi aprobarea legii ANI într-o formă corectă şi a ascunde faptul că lupta anti-corupţie nu este monopolul celor trei arhangheli (Băsescu, Macovei, Morar).
May 11, 2007
Cirsitane, esti dezinformat. Condamnare penala, e posibila si acum – nu mai e nevoie de ANI. Problema e, ca o gramada de demnitari si-au obtinut averile intr-un mod “dubios”, dar sunt cat de cat acoperiti (recte, e greu sa dovedesti ca au comis ilegalitati, si dureaza ani de zile).
ANI (in varianta Macovei), venea sa preintampine aceste situatii. Zicea asa: ANI e o agentie independenta, care atunci cand constata ca exista diferente mari intre veniturile declarate de demnitari, si averea totala a acestora – se poate sesiza, poate cerceta daca e ceva “suspect”, si daca e – atunci il pune pe demnitar sa se justifice. Daca demnitarul nu-si poate justifica averea (provenienta banilor), atunci ANI dadea niste ‘sanctiuni administrative’ – recte, interzicea respectivului personaj sa mai ocupe anumite functii publice, o anumita perioada de timp.
Cum a fost modificata ANI?
– s-a introdus confiscarea averilor (foarte grav, dupa parerea mea, daca nu se dovedeste “dincolo de orice indoiala” caracterul ilicit al averii; iar daca se dovedeste… nu inteleg, aveam deja legi pt. asa ceva, e o mare frectie)
– s-a subordonat parlamentului (putin periculos, totusi… )
– a scos incompatibilitatea avocat-parlamentar (adica, eu pot sa practic avocatura, si sa fiu parlamentar; e situatia actuala, cand eu modific (ca si parlamentar) codul penal, sa fie favorabil clientilor mei, si acestia scapa deoarece instantele iau in considerarea “cea mai permisiva” clauza). Mi se pare de bun simt sa nu poti practica avocatura, atata timp cat tu faci legile.
Overall, nu cred ca Chiuariu a imbunatatit “varianta Macovei”. Da, poate a imbunatatit variantta “macelarita” de camera deputatiolor… dar atat.
May 11, 2007
Cristian,
eu nu inteleg cum nu se intelege aceasta discutie; daca am vrea sa transformam a ANI intr-un fel de procuratura, cu toate detaliile si garantiile procedurale, atunci, se pune intrebarea, de ce mai avem nevoie de ea? Ca doar tot felul de parchete exista deja si la ora actuala!
Ei, avem nevoie de ea tocmai pentru zona asta, tocmai pentru zona averilor pe care demnitarii nu le pot justifica. In masura in care exista demnitari care au astfel de averi, si, daca ne uitam la DIP (de exemplu) exista.
Adica, ca sa ducem cazul la un extrem de simplitate, ce facem daca la demnitarul X vine afaceristul Y si ii pune in brate o sacosa de bani? (Paguba lui Y? Ei, nici vorba! Afaceristul a beneficiat din plin si recompenseaza astfel deciziile paguboase pentru banul public luate de demnitar). Pana acum asta era avere nejustificata si demnitarul platea impozit dublu si era sanctionat. In noua formula asta e avere ilicita si se poate confisca, cu conditia sa fie demonstrata ca atare! Cum anume se demonstreaza asta? Il va convinge vreun inspector pe Y sa marturiseasca plangand ca l-a platit pe demnitar? Cu ce argumente? Pedeapsa divina? Va recunoaste X un astfel de cadou, si se va retrage la manastire? Practic este extrem de greu, daca nu chiar imposibil. Si iarasi vom avea coruptie fara corupti, ca tot veni vorba.
May 11, 2007
Cred ca aici e fisa proiectului legii ANI: http://80.97.216.132/senat.proiect.asp?cod=11585&pos=0
Daca nu ma insel, in codul penal si, probabil, in alte legi speciale exista dispozitii referitoare la confiscarea bunurilor dobandite ilicit sau a contravalorii acestora. Atunci actuala lege ANI este superflua?
Pe de alta parte, pare sa fi ramas in vigoare legea 115/1996, pe baza careia a avut probleme DIP. Primul proiect al MJ o abroga, cu exceptia catorva bucatele.
Sa inteleg atunci ca, tragand linia, cu referire la averea “nejustificata”:
- in prima versiune a MJ, legea 115/1996 care prevedea confiscarea era inlocuita de o confiscare “soft” (32%) [link: http://www.just.ro/files/proiecte_lege/DNI/DNI%20proiect%20lege%206%20martie%202006.doc ],
- in versiunea actuala, confiscarea din legea 115/1996 ramane in vigoare, iar legea ANI nu aduce nimic nou (strict pe subiectul asta)?
Insa confiscarea din L115/1996 nu e vulnerabila din punct de vedere constitutional? Nu am urmarit cazul DIP, dar acolo pana la urma CCR a spus ca e constitutionala?
Heh, complicata treaba cu legile valahilor…
May 11, 2007
Si noua versiune a legii abroga din legea 115, desi ceva mai putin. Ramane de exemplu capitolul “Instanta de judecata” – ceea ce o face sa devina confuza; acolo spune ca instanta poate dispune confiscarea averii care nu este justificata (asta e exprimarea), insa pacaleala! Agentia nu mai are dreptul sa solicite asa ceva, conform art. 43 din noua lege, caracterul ilicit este cel care duce la confiscare, si acesta trebuie demonstrat de inspector. Asta e ce aduce nou fata de 115/1996, daca inteleg eu bine: “burden of proof”, cine anume trebuie sa dovedeasca natura licita/ilicita a averii.
La cealalta intrebare, eu eram convins ca e neconstitutionala. Si totusi, cautand in portalul de jurisprudenta a CCR, am descoperit ca legea a fost reclamata in trei ori, si in trei decizii separate (din septembrie anul trecut, din 29 martie, ultima din 3 mai, adica acu o saptamana) Curtea a respins toate exceptiile ridicate. Deciziile nu au inca publicata motivarea, decat cea de anul trecut.
May 11, 2007
… Iar anul trecut sesizarea de neconstitutionalitate (ridicata din oficiu de Avocatul Poporului, la cererea pesedistului Nicolicea) viza exact jonglarea asta cu termeni, intre “ilicit” si “nejustificat”. Parerea guvernului? “Ilicit” si “nejustificat” reprezinta in lege unul si acelasi lucru! (whoa!) . Parerea Curtii?
May 11, 2007
Antologic raspunsul CCR
)
May 11, 2007
Se pare ca ambiguitatea ilicit/nejustificat ascunde miza adoptarii legii.
Ce inteleg eu(cu ceva cunostinte de matematica) din cele 2 notiuni:
nejustificat = A-B-C
unde A = cat ai
B = cat ai castigat (legal)
C = cat ai avut; toate masurabile foarte rapid de un inspector ANI
ilicit = suma(A1,A2,….An)
A1, A2 …. venituri provenite din activitati ILEGALE=ilicite
Dovada A1..An se face la judecator, dupa multi ani de adunat probe si “greseli de procedura”, recursuri, imunitati, prescrieri…..
Teoretic (din punct de vedere matematic, nu juridic), ilicit si nejustificat reprezinta aceeasi suma, diferenta este in posibilitatea masurarii “eficiente” a ei.
Sa mai adaugam si ca o suma NEJUSTIFICATA se prezuma a fi LICITA (conform Constitutiei).
May 11, 2007
@Virgil & @Doc
Şi în cazul în care ANI este gândită în sensul unor sancţiuni administrative, şi în sensul în care este gândită ca o procuratură, ea reprezintă practic o dublare a unor instanţe existente.
Sancţiunile de tip administrativ se pot da de organul de control al instituţiei de care aparţine cel vinova, sancţiunile de tip penal se pot face în conformitate cu legea.
Personal, eu cred că a fost gândită ca o “procuratură” care să se ocupe de demnitari, aşa cum DNA se ocupă de cazurile grave.
Însă indiferent de modul în care a fost ea gândită, în spiritul justiţiei trebuie să se pornească de la prezumţia de nevinovăţie, iar vinovăţia trebuie dovedită întâi. Aşa poate veni orice procuror DNA/funcţionar ANI/poliţist/whatever şi să spună “Bă nene, averea ta e cam mare, înseamnă că eşti corupt, ia vino matale pe la noi să ne povesteşti cum te-ai îmbogăţit tu”.
Ştiu că clasa politică este considerată apriori coruptă şi încrederea în ea este la cote joase, însă trebuie respectate nişte reguli – CHIAR DACĂ NOUĂ NI SE PARE CĂ EI NU NE RESPECTĂ DREPTURILE. Niciodată nu poţi face dreptate printr-o nedreptate.
PS Sorry de CAPS, a se citi bold.
May 11, 2007
Cristiane – care este organul de control al parlamentului? Te rog sa-mi spui si mie, ca nu-l cunosc.
May 11, 2007
Cristian,
eu nu stiu sa existe nici o dublare. Exista instrumentul declaratiilor de avere, nu exista nici un fel de organ de control care sa le verifice si sa decida in functie de ce constata; exceptand vechea “comisie” ciudata inventata in 1968 si preluata in 1996.
Tocmai, in versiunea initiala a legii Agentia nu a fost gandita ca o procuratura, nici nu era vorba de legea penala, nu era vorba de proces sau de pedeapsa penala, nu era vorba de prezumtie de nevinovatie (care nu se aplica decat in domeniul respectiv). E o interpretare nu doar exagerata, ci profund incorecta; din nou – ma refer la primul proiect. De fapt chestiunea ce tine de avere poate fi descrisa, mult mai corect, ca o simpla sarcina de serviciu: cei care manipuleaza si decid asupra banului public, adica demnitarii politici, sunt obligati de lege sa fie capabili sa-si justifice averea dobandita in cursul mandatului lor. Nu e cine stie ce cerinta, din contra, e ceva perfect normal. Iar daca nu isi indeplinesc sarcina asta sufera consecintele sub forma unor sanctiuni disciplinare. Simplu.
“Aşa poate veni orice procuror DNA/funcţionar ANI/poliţist/whatever şi să spună “Bă nene, averea ta e cam mare, înseamnă că eşti corupt, ia vino matale pe la noi să ne povesteşti cum te-ai îmbogăţit tu”. ”
Nici vorba. Nici un politist si nici un procuror nu poate veni cu textul asta, pentru ca sa ai o avere oricat de mare si de nejustificata nu reprezinta o infractiune. Si nici un functionar ANI nu putea veni pentru ca o avere oricat de mare nu reprezinta o problema din punctul de vedere al legii. Vechea lege ANI sanctiona doar diferenta dintre avere si venituri care nu poate fi justificata licit.
Or, tocmai ca in forma noua ANI pare sa se comporte ca o procuratura, si in sensul sanctiunilor dar si in sensul naturii si dificultatii sarcinii pe care o are.
May 11, 2007
Notare,
antologic, intradevar. E un fel de “Ba, tot ce se poate, da’ noi nu ne bagam. Treaba voastra, interpretati cum vreti.” Sunt curios daca acelasi lucru l-au spus, in esenta, si in celelalte 2 decizii.
May 11, 2007
Sandu,
tocmai ca de vreme ce CCR nu vede o problema de constitutionalitate in L 115/1996, atunci ce constata ei e ca “nejustificat” poate fi asimilat si “ilicit”. Pentru ca in legea respectiva se dispunea confiscarea averii nejustificate, insa constitutia spune ca doar cea ilicita se poate confisca…
May 11, 2007
S-a întrebat careva dacă Agentia asta nu-i cumva o tâmpenie? De fapt, a cui a fost ideea? 1) Averea se prezuma a fi licita. 2) Pentru averile ilicite avem instante si Codul Penal. 3) Pentru averile dubioase avem Fisc si o profunda antipatie, din pacate însa tratamentul lor juridic e cf. pct. 1. 4) Pentru demnitari avem declaratiile de avere pe proprie raspundere, si legea penala. Dupa parerea mea, ANI este utila doar pentru a le face pe plac birocratilor de la UE.
May 12, 2007
Parerea mea e ca existenta unei averi nejustificate, poate fi considerata “fapta” sanctionabila contraventional. Desigur, ca in cazul multor alte fapte cu acest caracter; ne gandim la morala, la pericolul social, la prevenirea repetarii. Nu e vorba de privarea de libertate sau alte pedepse penale. Penalizarea cu “impozit majorat”, si interdictia de a ocupa functii care permit abuzuri, mi se pare logica. Nu cred ca se incalca vreun drept al omului.
E vorba de un soi de “contract de munca” pentru care s-ar cere obligatoriu dovedirea onestitatii. Vorbim de functii in care deciziile gresite sau imorale ne afecteaza grav (la buzunar) pe noi toti ! Daca nu se dovedeste onest nu mai capata functii asemanatoare si e sanctionat cu diminuarea castigului.
De aceea cred ca ANI in varianta Macovei era mai logica si mai eficienta.
May 12, 2007
1. Legile in general si cea privind averile ilicite in cazul de fata, trebuie sa fie aplicabile tuturor cetatenilor.
Pot fi indivizi care nu sunt parlamentari si care nu-si pot justifica averea, si ei nu intra sub incidenta ANI. Parlamentarii pot sa-si ascund averea la “matusi” si se sustrag controlului ANI.
2. Se vede din comentarii ca importanta este reglementarea din lege nu institutia care cerceteaza. Inlocuire termenilor ilicit cu nejustificat este capitala.
ANI nu poate demonstra ca averea este dobandita ilicit, ea poate sesiza catre Parchet, o neconcordanta, intre venituri si avere, si Parcehtul este cel chemat sa demonstreze ca averea este dobandita ilicit.
3. Am auzit la tv, de la un ofiter care s-a intors din Italia de la specializare, ca la italieni cel prins cu o frauda, este obligat sa dovedesti provenienta intregii averi, prezumptia de dobandire licita nu mai este valabila.
Mi se pare normal pentru ca un hot dovedit sa nu mai aiba credibilitatea pe care o are o persoana onesta si sa se bucure de un alt tratament.
Am intalnit undeva in legislatie romaneasca termenul de bunuri dobandite “fara justa cauza”.
Nu mai retin unde, dar era similar cu bunuri a caror dobandire nu se putea justifica, si daca-mi amintesc bine bunul astfel dobandit si reclamat de o alta persoana putea fi confiscat si redat persoanei care il reclama.
May 12, 2007
NG,
“Pentru demnitari avem declaratiile de avere pe proprie raspundere, si legea penala.”
Le avem, dar nu ajunge. Nu doar ca nimeni nu le controleaza, dar chiar daca sunt reale (caz in care legea penala nu se aplica) nu controleaza cineva daca averea respectiva putea fi realizata pe baza veniturilor declarate.
Gheorghe,
nu, un cetatean obisnuit nu are de ce sa-si justifice averea; iar statul nu are motive sa-l investigheze pe tema asta, exceptand desigur cazurile penale. Controlul averii se justifica doar pentru cei care au pe maini banul public, ca sa ne asiguram ca nu abuzeaza de putere ca sa se imbogateasca pe spezele contribuabilului. In ce priveste ascunderea averii, varianta initiala a legii presupunea posibilitatea de a extinde cercetarea si la rudele demnitarului.
May 13, 2007
Doc,
Cred ca ai inteles gresit partea cu diferenta vadita. In situatia actuala, ca sa poate fi investigat, un demnitar trebuie sa nu poata justifica o diferenta care reprezinta mai mult de 10% din averea sa (care sa fie de cel putin 10.000 de euro). Adica un demnitar care are avere de 100.000 euro si nu poate justifica 10.001 euro poate fi investigat, dar unul care are o avere de 100.000.000 euro (ex: Copos) nu poate fi investigat chiar daca nu poate justifica 9.999.999 euro.
Iata si un link catre un articol din Gandul in care este descrisa mai clar situatia: http://www.gandul.info/articol_40215/eckstein__legea_ani_face_fericiti_pestii_mari.html
May 13, 2007
Matei,
ioi! Ai dreptate, am dat o noua chifla. Mi-am inchipuit ca 20.000 Euro e o limita inferioara in raport cu procentul din avere; daca procentul trece de valoarea asta, atunci intra la cercetare. In realitate e fix invers, e o limita superioara in raport cu procentul din avere, in sensul ca daca procentul scade sub valoarea asta, atunci nu se face cercetare. Caz in care procentul devine o problema; si inca una majora…
May 13, 2007
Am fi vazut ce sustinere politica are in “realitate” ANI, daca s-ar fi pastrat sectiunea cu incompatibilitatile ( in special cea dintre functia de parlamentar si avocat). Acolo senatorii ne-ar fi putut demonstra ca vor sa schimbe cu adevarat ceva.
May 13, 2007
[...] Îmi pare sincer rău că am spus că noua lege ANI merită o presă mai bună. Poate că e un pas înainte faţă de ce ieşise de la Cameră, dar faţă de proiectul iniţial este unul în urmă. Mult în urmă. Pe lângă diferenţa remarcată în completarea din articolul trecut (faptul că nu se mai sanţionează averea nejustificată), constat acum şi alte diferenţe între cele două proiecte, diferenţe de care se face vinovat proiectul adoptat săptămâna trecută. Prima diferenţă este de fapt o corectare la articolul precedent. Aşa cum mă avertizează Matei, am greşit interpretarea legii în ce priveşte diferenţa vădită. Am crezut că cei 20.000 de euro sunt limita inferioară, dacă diferenţa dintre averea dobândită şi venituri trece de această sumă atunci se verifică indiferent ce procent este din averea totală. În realitate e exact invers, cei 20.000 de euro sunt limita superioară, dacă diferenţa scade sub această sumă atunci nu se verifică; la fel cum nu se verifică dacă diferenţa e sub 10% din avere. Ceea ce face ca procentul acesta să devină ridicol de mare. În cuvintele senatorului Eckstein, [O “belea”] e de miercuri: s-a introdus o prevedere neconstitutionala si imorala. Pana acum diferenta dintre veniturile realizate si bunurile agonisite era exprimata printr-o cifra: 10.000 de euro; si s-a gasit un senator, spre uimirea mea social-democrat, care a propus ca diferenta sa fie un procent, s-a ajuns la 10 la suta. Asta inseamna ca, daca eu sunt slujbas sau demnitar si agonisesc 100.000 de euro, din care 10.001 euro nu sunt justificati, atunci sunt cercetat, se confisca ce nu am putut justifica. Dar colegul meu Verestoy sau Copos, ultramilionar, cu o avere de 100 de milioane de euro, pot dobandi nejustificat, nu zic sa fure, 10 milioane de euro. Daca vi se pare corect, mie nu mi se pare, contravine principiului egalitatii dintre cetateni si al nediscriminarii. Prin aceasta prevedere, pe cei maruntei i-am lasat bine merci sub obrocul ANI, iar pe cei mari i-am facut fericiti. Aveti limita de 10 milioane, puteti agonisi linistiti! [...]
November 29, 2007
[...] Şi, ca să corectăm un pic modul în care a fost prezentată ştirea: dl Nicolae nu se bate cu legea guvernului Tăriceanu II, şi a dlui Chiuariu. Din contră, senatorul pesedist se bate să readucă legea la forma care a fost propusă iniţial de actualul ministru, şi adoptată de Senat; lege în care se confisca averea ilicită. Sancţionarea averii nejustificate era în forma legii Macovei, şi dacă se repune în discuţie forma aceea e exclusiv din pricina nemulţumirii Comisiei europene. Mai multe despre asta – aici (unde notez că dl Chiuariu a schimbat formularea avere nejustificată cu avere ilicită, – aici (unde analizez alte carenţe ale legii) şi – aici (unde vorbesc despre ordonanţa de urgenţă care se dezbate în parlament acum), [...]