Legea ANI a fost adoptată, mare succes mare al tânărului şi neliniştitului ministru al Justiţiei. Dl Chiuariu s-a lăudat şi a fost lăudat că de bine de rău a reuşit să treacă legea prin Senat (ocazie cu care Parlamentul nostru a fost pictat încă odată, de cei care pretind că-l apără, ca o instituţie care e normal să fie imprevizibilă şi iresponsabilă faţă de electorat). Într-un cor transpartinic, ministrul a fost lăudat nu doar pentru adoptarea legii ci şi pentru conţinutul ei, pentru forma “mult mai severă” şi “mai corectă constituţional”; totul pigmentat cu referiri ironic-depreciative la adresa fostul titlular al postului ministerial, dna Macovei. Vă amintiţi? Sigur că vă amintiţi, că doar nu sunt nici trei săptămâni de atunci.
Între timp se pare că legea aceea foarte bună nu mai e aşa de bună. S-o fi degradat între timp. Entropia, bat-o vina. Sau poate că e efectul Frattini, căci la o săptămână după adoptarea o ştire anunţa că,
Frattini mai subliniaza ca expertii Uniunii Europene vor analiza detaliat legea privind infiintarea Agentiei Nationale de Integritate deoarece aceasta a fost adoptata intr-o alta versiune decat se asteptau oficialii comunitari.
Între timp analiza respectivă a ajuns probabil la faza formulărilor concluziilor. Oricum, legea va fi modificată de urgenţă; ministrul a constatat, în fine, că textul ei are o problemă cu calculul diferenţei dintre avere şi venituri care nu trebuie justificată. Prin urmare, guvernul are deja în vedere o ordonanţă de urgenţă pentru a corecta legea, în sensul de a o aduce la forma iniţială a mult-hulitei Macovei. Iar asta reprezintă o procedură cu care nu sunt deloc de acord.
Legea are şi alte probleme decât cea vizată de ordonanţa de urgenţă, dar nu acesta e motivul principal al nemulţumirii mele, e bine că se modifică şi atât. Ce nu e bine este că se modifică legea printr-o Ordonanţă de Urgenţă. Pentru cine nu ştie, acest tip de acte sunt un fel de legi provizorii: îşi produc efectele imediat ce au fost publicate, dar parlamentul e cel care decide în final dacă rămân sau nu în vigoare. E un mod de a produce o legislaţie confuză şi instabilă, dar nu aceasta e problema aici. Problema e că OUG-urile mai pot fi folosite, scuzaţi termenul neacademic, la vrăjeală. De exemplu, în situaţia de faţă, se dă un OUG ca să corecteze legea ANI. Se trece astfel cu bine hopul raportului din iunie, Comisia e mulţumită cu noua formă a legii şi totul pare în regulă. Apoi ordonanţa intră în dezbaterea parlamentară şi, ce să vezi, parlamentarii se opun sau absentează strategic şi ordonanţa e respinsă.
Sigur, până una alta e doar un scenariu. Ce e cert este că forma legii pe care guvernul tocmai doreşte să o modifice a trecut prin Senat cu o largă majoritate. Corectura pe care doreşte să o introducă ordonanţa asta vizează o modificare operată de senatori, cu largă majoritate, în urmă cu doar câteva săptămâni. În aceste condiţii, mi se pare normal să mă îndoiesc că aceeaşi politicieni ar accepta cu uşurinţă o prevedere pe care tot ei au respins-o categoric. Normal ar fi ca prevederea să treacă prin parlament, nu prin ordonanţă, cu toate consecinţele politice ale respingerii ei. Sau, dacă nu mai e timp pentru aşa ceva, guvernul să obţină un acord politic de principiu că prevederile ordonanţei vor fi susţinute în parlament.
May 28, 2007
“A fost sau n-a fost” (c) vointa lui Dumnezeu (c) la referendum ?
Si daca atunci a fost vointa lui Dumnezeu si nu vointa noastra suverana, a cetatenilor, mai avem dreptul sa ne “pronuntam” in religia presedintelui?
Ce nu am inteles eu din mesajul tricoului cu cetatean suspendat la momentul respectiv e ca s-au suspendat drepturile mele civile. Si surpriza, nu de catre “oligarhi”.
De exemplu dreptul de a alege presedintele a fost “confiscat” de Dumnezeu, si cedat lui Traian Basescu cate zile va mai trai. Probabil si treaba cu telefonul a fost tot “mana” Lui.
Mai moderat Boc propune pana una alta modificarea constitutiei prin megasondaj de opinie. Poate ar trebui si alegerile parlamantare decise la fel.
Legea ANI ? Cine mai are nevoie de ea ? Dumnezeu ne va judeca pe fiecare la finalul mandatului.
May 29, 2007
@DrA
VOX POPULI VOX DEI
Fiecare intelege ce vrea
November 29, 2007
[...] Şi, ca să corectăm un pic modul în care a fost prezentată ştirea: dl Nicolae nu se bate cu legea guvernului Tăriceanu II, şi a dlui Chiuariu. Din contră, senatorul pesedist se bate să readucă legea la forma care a fost propusă iniţial de actualul ministru, şi adoptată de Senat; lege în care se confisca averea ilicită. Sancţionarea averii nejustificate era în forma legii Macovei, şi dacă se repune în discuţie forma aceea e exclusiv din pricina nemulţumirii Comisiei europene. Mai multe despre asta – aici (unde notez că dl Chiuariu a schimbat formularea avere nejustificată cu avere ilicită, – aici (unde analizez alte carenţe ale legii) şi – aici (unde vorbesc despre ordonanţa de urgenţă care se dezbate în parlament acum), [...]