Pe scurt, scandalul se învârte în jurul unui contract adiţional secret semnat de Statul Român cu Sterling Resources LTD privind zăcămintele de petrol şi gaze din Marea Neagră. N-am să discut aici aspectele economice ale înţelegerii, la care mă pricep prea puţin, sau despre legături de afaceri, cine e omul cui, cine e în spatele cui, asta e treaba presei de investigaţie. În schimb, episodul arată câteva stricăciuni grave ale instituţiilor politice din ţara noastră, ale statului, partidelor şi presei.
1. Statul. Am văzut şi pe fostul şef al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale şi pe fostul premier (semnatarii contractului, respectiv a Hotărârii de Guvern prin care a intrat în vigoare), spunând că totul a fost făcut legal. Mai mult, că aceste acte s-ar fi făcut chiar pentru “alinierea” la prevederile legale. Ceea ce nu ne spune fostul premier este că prevederile legale cu pricina au fost adoptate …chiar de el:
“Guvernul Călin Popescu Tăriceanu a modificat prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 101 din 4 octombrie 2007 atât Legea minelor, cât şi Legea petrolului. Modificările aduse Legii petrolului au permis întocmirea celebrului act adiţional încheiat între Agenţia Naţională a Resurselor Minerale şi firma canadiană Sterling. Astfel, guvernul Tăriceanu invocă „necesitatea uniformizării cât mai urgente a taxelor şi redevenţelor cuvenite statului pentru concesionarea de activităţi miniere şi operaţiuni petroliere“ şi umblă la Legea petrolului în câteva puncte extrem de sensibile pentru soarta acordurilor încheiate de statul român în domeniul petrolier.
Ordonanţa în cauză abrogă o serie de articole care se referă la acordurile petroliere. (…)Toate aceste modificări au permis ca firma Sterling să poată modifica acordul petrolier cu statul român.” (Cotidianul)
Avem aici încă un exemplu despre cât de nociv este instrumentul ordonanţelor de urgenţă, şi cât de uşor poate fi abuzat. Teoretic parlamentul îşi poate exercita prerogativa legislativă şi să abroge OUG 101. Nu poate însă să anuleze contractele pe care prevederile ei, aflate în vigoare în tot acest timp, le-au făcut posibile. Ideea fundamentală a sistemului politic democratic este să pună exercitarea puterii în sarcina unor instituţii care să se echilibreze şi să se controleze reciproc. Iată cum e posibil, perfect legal şi constituţional, ca un singur om practic să facă posibil şi să semneze un contract privind sute de milioane de dolari!
A doua problemă este cu secretul. Este absolut exasperant faptul că, în 2008, după un scandal identic (privatizarea Petrom) şi la patru ani după ce a fost temă de campanie pentru alianţa câştigătoare, noi încă mai avem problema asta, a statului român care are dreptul să facă contracte secrete. E inadmisibil şi trebuie corectat de urgenţă.
2. Partidele. Partidul dlui Tăriceanu a reacţionat la acest scandal:
“Precizări privind concesiunea perimetrelor de explorare a resurselor din Marea Neagră
În urma declaraţiilor apărute în ultimele două zile în ceea ce priveşte concesionarea unor perimetre de explorare a resurselor din Marea Neagră, Partidul Naţional Liberal face următoarele precizări:
1. Concesionarea a fost acordată de Guvernul Stolojan în anul 1992 şi a fost prelungită, succesiv, de toate Guvernele României.
2. HG din 12 noiembrie 2008 nu a acordat drepturi în plus companiei în cauză şi nici nu a modificat conţinutul contractului de concesiune realizat de Guvernul Stolojan.
3. HG din 12 noiembrie 2008 a adus doar schimbări de denumiri, ca urmare a unor modificări legislative (Legea Petrolului, acte normative de schimbare a denumirii unor instituţii).” (PNL)
Comunicatul cu precizări al acestui partid, din păcate, este o înşiruire de minciuni, evidentă pentru oricine citeşte contractul desecretizat. Nu, guvernul Stolojan nu a acordat concesiunea, contractul e modificat în primul rând prin transformarea dintr-un act de explorare şi împărţire a producţiei într-unul de concesiune. Mă întreb, cum poate un partid serios să emită un asemenea comunicat, spunând că albul e negru?
Şi, apoi, de ce? Haide să îmi pun o întrebare retorică, cum spuneam mai sus, deciziile, OUG şi HG, par să fie luate (la nivel de demnitari ai statului) de doi oameni, dl Tăriceanu şi şeful Cancelariei sale, Dorin Marian. Mă întreb, a avut PNL ceva de spus în toată trebuşoara asta? Deciziile respective au fost luate sau măcar aprobate de conducerea colectivă a partidului? Mai mult, a văzut măcar cineva de acolo, alţii decât cei doi pomeniţi mai sus, acest contract secret? Şi atunci, de ce primim un comunicat de la partid?? De ce nu de la dl Tăriceanu însuşi?
3. Presa. Eh, ca să începem cu o chestie mai trivială, şi anume cu ziarul marelui, inegalabilului, crucişătorului Popescu C.T., acest far călăuzitor al presei noastre, acest model între modelele de om de presă român. Citim acolo un titlu de genul: “Cine a amanetat România? Stolojan spune că nu el, ci Tăriceanu.”, iar articolul continuă în aceeaşi manieră,
“(…)Vorbim despre o megaafacere cu o istorie care începe în 1992. Pe scurt, atunci statul român a dat această zonă de mare unei firme, însă potrivit premierului de atunci, Theodor Stolojan, “doar pentru explorare”. Stolojan susţine într-o declaraţie pentru Gândul că “dacă găseau gaze sau petrol, potrivit contractului, se făcea un nou proces de licitaţie, iar firma care făcuse explorarea primea o cotă parte din extracţie.”” (Gândul)
Aşa să fie? Cine are dreptate? Oare el e vinovatul? Dacă nu, cine? Ce? Când? Şi cum? Dragi cititori ai Gândului cetepist, dacă vreţi să aflaţi trebuie …să citiţi în altă parte. După modelul presei de ficţiune care i-a luat locul celei de informaţie, avem acum un exemplu în care presa de investigaţie devine una de suspans. Mă întreb, cât de greu le-ar fi fost autorilor, dna Toader şi dl Veress, să dea două clickuri să afle răspunsul la întrebările respective? Dar probabil că n-ar mai fi fost incitant.
Bun, Gândul face o excepţie. În rest, aflăm din mai multe surse, TV, ziare şi presă electronică, detalii despre acest episod… Le aflăm, însă, abia acum! Bun, poate că HG-ul dat în 2008 e destul de recent. Dar Ordonanţa fusese dată în 2007, tot de atunci datează o serie de acte absolut asemănătoare, aşa cum ne informează Evenimentul Zilei… azi. Ce a făcut presa în tot acest interval? Acum contractele sunt semnate şi parafate, guvernul Tăriceanu e istorie, informaţia tardivă ne foloseşte destul de puţin…
February 6, 2009
o remarca la punctul 3: Gandul nu mai este condus de CTP, el e doar senior editor. Cred ca nu i se poate pune in carca abordarea din articolul citat.
cel putin de data asta
in rest, total de acord
February 6, 2009
Doc,
Te rog mult, corecteaza daca se poate si pune link-ul la articolul din EVZ de azi, mai ales ca HG-urile respective date tot de Tariceanu, dateaza din Septembrie 2007 si astfel se poate vedea amploarea diversiunii media in legatura cu acest subiect (concesiunea de resurse rare).
Cred ca intr-adevar, intrebarea cea mai importanta este:
Ce a facut presa din Septembrie 2007 si pana acum?
Presa RTV + Antene, este presa care detine monopolul fara concurenta al audientelor in Romania si lupta puternic sa-l extinda si mai mult.
A vazut cineva in aceasta presa vreo stire despre concesiunea de la Budureasa primita de SOV TOT de la Guvernul Tariceanu, si TOT in noiembrie 2008?
Eu cred ca succesul de cassa cu absenteismul de 60% realizat de presa in 2008, trebuie completat cu aceste din urma realizari, si asta din motive pragmatice: pt. a evalua capacitatea incredibila a presei de azi de a “inlocui” realitatea cu fake-uri.
Alina Mungiu:
„Opinia noastra publica la aceasta ora este complet contrafacuta, cu mijloacele propagandei negre, de la agenda la lideri de opinie”
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-4417955-alina-mungiu-pippidi-batalia-electorala-are-singura-miza-pro-contra-statului-drept.htm
Mai crede cineva ca victimizarea lui Basescu (realizata de aceeasi presa) mai poate fi reala (credibila) in aceste conditii ?
February 6, 2009
Eu aş merge cu întrebarea mai departe: chiar şi azi, ce face presa? Am rămas cu impresia că principala preocupare e să dea vina pe duşmanul patronului. Rareori s-a văzut mai bine ca în jurul acestui scandal ce efecte are asupra ziariştilor interesul economic direct al patronului. Cred că aici e marea problemă.
Ovidius last blog post..Petrolişti şi jurnalişti. Şi oamenii lor.
February 6, 2009
Ovidiu,
nu sunt de acord, chiar din contra. Cred ca am avea o mare problema, nu cu presa patronului X. care dezvaluie tunurile date statului de firmele, presa si clientii politici ai patronului Y. Din contra, cred ca am avea o mare problema daca patronul X. ar fi una si aceeasi persoana sau s-ar intelege cu patronul Y. si presa lor nu ar mai dezvalui nimic. Caci rolul fundamental al presei e sa dezvaluie, indiferent de interesele pe care le are patronul ei.
February 6, 2009
Ma intreb de ce firma Sterlig a avut un tratament preferential. Sau nu a avut?. Si ma mai intreb de ce nu se da liber complet la prospectare pe principiul “finders keepers”. Adica suntem bucuraosi ca “avem” gaze (naturale..) dar nu conteaza ca unii destepti le-au gasit.
Poate ca ar fi momentul sa regandim oarecum partea cu “bogatiile subsolului” din constitutie. Mie unuia nu mi-ar place sa stiu ca cineva extrage orice din subteranul proprietatii mele.
Oricum mie imi pute rau toata afacerea asta, nimeni nu a explicat ce e aia “exploatare si impartire a productiei” (Doc tu zici ca nu e tot aia cu concesiune, logic din moment ce se cheama altfel, dar hai sa vedem deosebirile daca e sa ne preocupe), de ce a trebuit sa se schimbe (sau sa apara) legea petrolului, de ce a facut Stolojan contractul initial, ce au gasit aia acolo, ma rog, multe chestii, mult prea multe. Asta e treaba de ziarist de investigatie serois.
De remarcat ca statul roman nu mai are cum sa exploateze nimic in tara asta pentru ca asa este sistemul (in care de buna voie am intrat. se cheama UE).In acelasi timp locuitorii statului nu au niciun drept relativ la subsolul proprietatilor lor.
February 6, 2009
De acord, puse aşa lucrurile, poate fi mai rău. Un monopol asupra informaţiei e mai rău.
Asta însă nu rezolvă problema manipulării ce se practică acum. În funcţie de sursă, informaţia e trunchiată. Dacă mă uit la Realitatea şi citesc Cotidianul aflu că totul e pus la cale de oamenii lui Patriciu. Dacă mă uit la Antene şi citesc Adevărul, descopăr că e un scenariu făcut de oamenii lui Vântu. Evident, am opţiunea să mă uit la amândouă şi, fiind oarecum informat, să judec singur. Dar câţi dintre cetăţeni fac asta?
Apoi, mai e şi problema de credibilitate, ca în povestea cu Petrică şi lupul. Dacă de zece ori presa ne oferă doar jumătate de adevăr (sau jumătate de minciună), cum vom avea încredere atunci când chiar va face o anchetă până la capăt?
Ovidius last blog post..Petrolişti şi jurnalişti. Şi oamenii lor.
February 6, 2009
Pongo,
“Oricum mie imi pute rau toata afacerea asta, nimeni nu a explicat ce e aia “exploatare si impartire a productiei””
A incercat sa o faca Hotnews aici,
http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-5389473-cum-primit-sterling-resources-concesionarea-resurselor-gaz-petrol-din-marea-neagra-cine-sint-actionarii-companiei.htm
… si Cotidianul – in articolul citat.
Atentie, nu e vorba de “exploatare” ci de “explorare”! Iar impartirea productiei se referea la cota pe care o puteau pretinde cei de la firma respectiva (era alta, in 1992) din petrolul si gazele gasite. Concesiunea, daca inteleg bine, inseamna ca statul primeste o redeventa mult mai mica, Sterling adjudecandu-si restul…
Ovidiu,
sunt absolut de acord. Cota de incredere a presei este pe buna dreptate scazuta, nu putem niciodata fi siguri ca prezinta informatia corect sau complet, atunci cand o fac… Dar bine macar ca o fac.
February 6, 2009
Ovidiu
HG 1050-1055, si ordonanta de modificare a legii petrolului au fost date de Tariceanu prin septmbrie 2007, la fel multe alte miscari ref. contractul Sterling.
Deci *tocmai pt. ca exista monopol* nu ai auzit pana acum nimic din ce s-a pregatit minutios inca din 2007, pentru ca sa auzi abia dupa se mai poate face nimic, iar costul politic pentru responsabili (Tariceanu) sa fie minim si sa nu mai aiba niciun impact pt. Romania.
Daca ar exista studii drespre manipularea in presa, ar iesi la iveala si alte niveluri de coordonare intre RTv si Antene din ultimii 4 ani.
February 6, 2009
Andra,
nu cred intr-o astfel de conspiratie de presa, cred mai degraba ca presa isi uita uneori de agenda publica, iar alteori – imi pare rau sa o zic – nu intelege sau nu insista cu investigatiile… Ma rog, poate ma insel…
February 6, 2009
Precedentul contract era de tipul:
„Exploration and Production Sharing Agreement (EPSA)”
Adica:
* Contractorul conduce activitatile, isi asuma toate riscurile si cheltuielile (inclusiv taxe (redeventa), impozite, etc). Statul ia o parte din petrolul produs (55% in cazul de fata), iar Contractorul isi recupereaza investitia (si face profit) din restul de petrol DUPA ce statul si-a luat partea.
Contractorul plateste SI toate taxele si impozitele pentru restul de petrol care ii revine.
Iar acum avem, post-Tariceanu:
„Tax royalty concession agreement”
Adica
* Contractorul conduce activitatile, isi asuma toate riscurile si cheltuielile, vinde petrolul si pastreaza banii, mai putin o parte care va reveni statului ca redeventa.
adica, in mod normal, in industrie, taxa asta este intre 1 si 5% din valoarea productiei pana cand se recupereaza investitia, iar dupa ce se recupereaza creste cu 30% din profitul net. Sau e 5% din profitul brut.
cf anexei desecretizate, redeventa e intre 3.5% si 13.5%, in functie de cantitatea extrasa. la 13.5% n-are cum sa se ajunga, zacamintele sunt mult mai mici.
Asta e un tip de contract din ce in ce mai rar intalnit in industrie (in general la contractele vechi, pana prin anii ’80), in momentul de fata fiind preferat, cel putin de catre guverne, cel de tip PSA, care ofera mai mult control (si profit guvernului).
Oare de ce n-o fi semnat Predoiu HG-ul???
p.s. ca o regula generala: cu cat e zacamantul mai mare, cu atat e procentul Contractorului mai mic. Dar ma jur ca n-am auzit ca la un contract tip PSA, nici in cel mai corupt stat, partea statului sa fie sub 20% (sa-mi ziceti voi daca stiti).
February 6, 2009
http://en.wikipedia.org/wiki/Production_sharing_agreement
http://en.wikipedia.org/wiki/Concession_(contract)
February 6, 2009
Dracu,
din cate scrie Cotidianul, exemplul de astfel de contract e cu 55% parte a statului si 45% parte a firmei. De la asta am scazut la 3 – 13%.
February 6, 2009
Si mie imi pare rau, dar nu cred. HG-urile respective sunt PUBLICE, apar ritmic in Monitorul oficial, si de acolo in presa, iar tot ce se publica si poarta eticheta “ANRM” inseamna miscari sau reglementari asupra “resurelor minerale”, adica probleme de securitate energetica.
February 6, 2009
Doc,
Deci, (Guvernul) Tăriceanu a făcut posibil LEGAL ca de la 55% statul să obţină între 3,5 şi 13,5% din profit.
Poate fi socotită asta – pagubă?
I se poate imputa?
gabhry_els last blog post..Operaţiunea „Dictatorul”. Faza pe sondaj.
February 6, 2009
Nu constituie asta un abuz contra intereselor statului şi subminarea a economiei naţionale?
gabhry_els last blog post..Operaţiunea „Dictatorul”. Faza pe sondaj.
February 6, 2009
Gabhry_el,
din punctul de vedere al justitiei, nu. E vorba de exercitarea unor prerogative politice. Daca si-a exercitat-o intr-un mod prost, trebuie taxat tot politic. Din pacate mecanismele politice nu merg: de exemplu in cazul asta, parlamentul, chiar asa iresponsabil cum o fost cel precedent, a fost complet ocolit, lasat in ceata si in imposibilitate de a indrepta lucrurile. Cum spuneam in articol, e fait accompli. Degeaba se revoca Ordonanta aia, ca asta nu invalideaza contractul. De asta vorbesc de stricaciuni, la stat. Sau la partid: nu inteleg cum si de ce se solidarizeaza PNL in jurul la un act atat de mizerabil, de care – excluzand presedintele sau – nu e responsabil. Sau la presa, nu pot intelege cu poti sa spui ca faci presa de investigatie culegand doar declaratiile politicienilor, si lasand in urma semne de intrebare – articolul din Gandul e un fel de gluma ridicola. De asemenea, pe undeva Andra are dreptate. Avem acte suspecte publicate in M Of in 2007 si 2008, de ce aflam de ele acum?
February 6, 2009
Lasand deoparte aspectele economice si politice, as vrea sa pun in discutie un singur lucru:
Este articolul 30 din legea petrolului (238/2004). Imi scapa mie ceva sau nu a fost organizat apelul public de oferta?
February 6, 2009
Doc,
Mda, “şi f****i, şi cu banii luaţi!” – totul LEGAL.
gabhry_els last blog post..Operaţiunea „Dictatorul”. Faza pe sondaj.
February 6, 2009
Lipseşte un nume din toată această discuţie: Dinu Patriciu. Un bun jurnalist de investigaţie s-ar uita puţin la structura acţionariatului acestui Sterling.
February 6, 2009
Andreea,
nu stiu daca articolul 30 se aplica si acordurilor existente deja, dupa cum e formulat banuiesc ca nu. Acum, considerand cum era initial legea, prevederile s-ar fi aplicat oricum, pentru simplul motiv ca acordurile existente deja nu mai puteau fi modificate ulterior – prin urmare, pentru concesionare ar fi trebuit incheiat un nou acord. Insa OUG nr 101/2007 a scos aceasta prevedere legala, ceea ce a permis ca acordul deja incheiat intre statul nostru si Sterling sa fie modificat si sa devina dintr-unul de exploatare si impartire unul de concesionare. Si daca e legal, ceea ce eu nu pot spune, e oricum asa doar printr-un artificiu, un truc, un “loophole”, artificiu facut posibil de un OUG cu dedicatie.
February 6, 2009
Andreea,
Exact!
Sterling (Enterprise>Paladin>Talisman>Sterling) a cîştigat prin licitaţie numai “explorarea şi împărţirea”, nu “concesiunea”.
Transformarea în concesiune a contractului de “explorare şi împărţire” (55% la 45%), se face printr-un acord ULTERIOR legii petrolului care prevede, aşa cum spui tu, conform art.30, alineatul 2, existenţa unui apel public de ofertă.
Or, licitaţia (iniţială) NU s-a făcut pentru concesiune.
gabhry_els last blog post..Operaţiunea „Dictatorul”. Faza pe sondaj.
February 6, 2009
Tariceanu e in petrol pana la brau. De la brau in sus e in kk. KK de partid. La congresul urmator il ung baietii ex-presedinte de partid
February 6, 2009
Doc
Nu ţi-am văzut răspunsul pentru Andreea.
gabhry_els last blog post..Operaţiunea „Dictatorul”. Faza pe sondaj.
February 6, 2009
Gabhry_el,
citeste te rog documentul desecretizat – e link in articol. O sa vezi cum scrie, negru pe alb, ca acordul din 1992, ce de exploatare, isi schimba numele si continutul devenind unul de concesionare. De asta si opinia mea (nu ma pretind expert) ca prevederile art. 30 nu se aplica, pentru ca acelea se refera la modul in care poate fi incheiat un acord – or aici nu se incheie nici un acord. Se modifica doar unul care e incheiat deja. Asa cum spuneam, era imposibil asta in forma veche a legii, care interzicea astfel de modificari. Dar legea a fost modificata de OUG-ul 101 semnat de Tariceanu. Nu ma pricep la aceste lucruri ca sa spun cu siguranta ca am dreptate, dar asa par sa stea lucrurile.
February 6, 2009
Andra,
Chiar tu spui că toate informaţiile astea sunt publice, HG-urile sunt publicate în MO etc.
Nu cunosc mecanismul, n-am lucrat niciodată într-o redacţie, dar mă întreb: oare e cineva responsabil cu monitorizarea activităţii Guvernului? După fiecare şedinţă de guvern să urmărească deciziile, să citească mereu MO şi să vadă ce s-a mai publicat etc.
Sentimentul meu e că nu, majoritatea, dacă nu toate redacţiile, îşi iau informaţiile din comunicate de presă şi din fluxurile agenţiilor de presă. Unii mai citesc bloguri. Alţii au “surse”. Ultimii sunt cei mai periculoşi, pentru că am impresia că nici măcar nu-şi pun întrebarea ce interes au “sursele”. În fine, e alt subiect de discuţie.
Ovidius last blog post..Petrolişti şi jurnalişti. Şi oamenii lor.
February 6, 2009
Suntem prea mici pentru un asemenea jaf ! Tot ce pot face unii si altii ( inclusiv pe aici) e sa caute sa dea vina pe ceilalti . In realitate suntem la mana unor canalii ce si-at concesiona si laptele de la tata mamii ,pentru un maldar de verzisori ( daca nu cumva ar da-o si pe a batrana ,daca ar gasi cumparatori , ca vorba aia : el nu mai suge si taica-su nu mai …poate ) .
Niste nemernici ( nu incercati sa-i mai diferentiati ) care au fost o mana cereasca pentru alti escroci internationali ce se ocupa cu spolierea tarilor aflate in deruta…
February 6, 2009
Art. 31, aliniatul (3) din Legea petrolului:
În situaţia în care, pe parcursul realizării operaţiunilor petroliere,
apar situaţii care nu au putut fi prevăzute la încheierea acordului, CU EXCEPŢIA PREVEDERILOR CARE AU CONDUS LA CÎŞTIGAREA CONCURSULUI PUBLIC DE OFERTĂ, părţile, de comun acord, vor încheia acte adiţionale, care vor intra în vigoare la data aprobării lor de către Guvern.
În Actul adiţional 11, în preambul, este invocat acest articol de lege dar fără partea subliniată de mine.
Înseamnă că (cel puţin) această parte a scos-o Tăriceanu prin Ordonanţa 101, ca să-i iasă matrapazlîcul.
gabhry_els last blog post..Operaţiunea „Dictatorul”. Faza pe sondaj.
February 6, 2009
sky
Cum adică să nu-i diferenţiezi?
Să nu fac nici o diferenţă între Stolojan – care a aprobat un contract de explorare şi împărţire – şi Tăriceanu care a premeditat un furt al resurselor naţionale?
E acelaşi lucru 55% şi (maxim) 13,5%?
gabhry_els last blog post..Operaţiunea „Dictatorul”. Faza pe sondaj.
February 6, 2009
[Doc spune: Andra, comenteaza te rog ce scrie in articol, sau doar ce scriu colegii tai de comentarii...]
February 6, 2009
mie mi se pare ca problema,de fond este libertatea prea mare pe care o are guvernul in a da ordonante de urgenta. se limiteaza poziblitatea de a da ordonante de urgenta, se limiteaza si posiblitatea unor astfel de cazuri
February 6, 2009
am citit articolul din cotidianul pana la propozitia asta: Anterior, exista un contract de împărţire a producţiei, în care statul, prin ANRM, primea 55% din ţiţeiul şi gazele extrase (sau contravaloarea lor în bani), iar Sterling 45%.
care este acel contract dinainte? cel care prevede explorarea? atunci de ce e imparteala? sau e un contract care prevede exploatarea? si daca prevede exploatarea, atunci problema cu schimbatul legii nu se mai pune. se pune doar cea cu iesitul statului din afacere. din nou, daca e doar iesitul statului, se pune problema: avea voie statul sa ramana in afacere conform legislatiei europene?
February 6, 2009
gabhyr_el,
imi explici si mie ce imparteau daca firma aia nu avea dreptul sa extraga titei sau gaze? ca nu inteleg ce e cu imparteala. ce sa imparta? sample-ul care il testau sa-i vada calitatea?
February 6, 2009
m-am uitat la linkurile pe care le-ati pus pe net cat si intr-o carte (nu e toata e net, dar cine vrea poate sa caute mai mult): Arbitration and Renegotiation of International Investment Agreements.
in ea se spune ca production sharing agreement e doar o forma mai noua de concesionare (varianta moderna). Articolul din Wikipedia este destul de ambiguu, fiindca spune: for exploration and development operations. ce inseamna “development operations”? multe lucruri, printre care ar si exploatarea. daca citesti articolul din wikipedia despre concesionare, se compara tipul acesta de accord cu altele in care statul fie plateste ceva, fie nu contribuie nimic. din cate am inteles in acest accord cu compania canadiana statul nu plateste si nu contribuie nimic.
mi se pare ca solutia acestei probleme este sa se desecretizeze toate contractele incheiate din 92 cu aceasta firma. asa vedem si ce a facut Stolojan si ce au facut ceilalti. si vedem daca tariceanu e primul care a schimbat explorarea la exploatare.
February 7, 2009
[...] grave ale institutiilor politice din tara noastra, ale statului, partidelor si presei, scrie Doc pe blogul sau. Citeste mai [...]
February 7, 2009
Atat timp cat un contract comercial este analizat politic nu poate sa iasa la suprafata decat demagogia unora si altora.
Exista un pret de extractie al oricarei resurse (dat de cheltuielile de explorare, exploatare si taxe). Daca pretul pe piata este mai mare, resursa se exploateaza pentru ca aduce profit.
Noi avem deja niste platforme la Marea Neagra si nu ar trebui sa fie foarte greu de estimat cletuielile de exploatare. Cheltielile de explorare ar putea fi si ele estimate.
Ce ramane intre pretul de piata al petrolului si aceste doua costuri ar trebui impartit intre taxe si profit. Pana nu clarificam costurile: 55%, 13% sau 3% sunt cifre ca nu spun nimic despre bani reali in buget.
Avem o mina de sare inchisa la Turda. Cei de acolo spun ca zacamantul ar putea acoperii cativa ani din necesarul global…
February 7, 2009
Siv,
“care este acel contract dinainte? cel care prevede explorarea? atunci de ce e imparteala? ”
E modalitatea de plata a firmei respective.
“sau e un contract care prevede exploatarea?”
Nu e.
“imi explici si mie ce imparteau daca firma aia nu avea dreptul sa extraga titei sau gaze? ca nu inteleg ce e cu imparteala. ce sa imparta? sample-ul care il testau sa-i vada calitatea?”
Urma sa imparta profitul din petrolul pe care l-au gasit si urma sa fie extras. Statul era proprietarul acelui petrol, si putea sa organizeze extractia cum considera de cuviinta, ulterior, eventual chiar prin firma care a facut explorarea, parte a unui nou contract. Pentru care urma, dupa cum poti citi, sa se organizeze licitatie, asa cum e normal. Si asa cum nu s-a facut.
“mi se pare ca solutia acestei probleme este sa se desecretizeze toate contractele incheiate din 92 cu aceasta firma. asa vedem si ce a facut Stolojan si ce au facut ceilalti. si vedem daca tariceanu e primul care a schimbat explorarea la exploatare.”
Pai scrie negru pe alb in contractul desecretizat, ca un contract de explorare se schimba intr-unul de concesiune. Citeste-l.
Dr.A,
“Atat timp cat un contract comercial este analizat politic nu poate sa iasa la suprafata decat demagogia unora si altora.”
Asa cum am spus, articolul acesta nu analizeaza contractul si chestiunile economice, ci modul in care autoritatile noastre l-au facut posibil, modul in care partidul de guvernamant s-a raportat la scandal, modul in care presa informeaza despre chestiuni de interes public.
In rest, despre aspectul economic ar fi ceva de spus. Am ramas dator cu un comentariu lui Radio33, care spune ca presa de investigatie ar trebui sa ia la puricat firma Sterling, sa vada daca da de Patriciu (din cate stiu au facut-o si au dat). Ei bine, eu trebuie sa spun ca nu reprosez nici lui Patriciu sau firmei asteia nimic. Logica lor e de oameni de afaceri, urmaresc profitul. Au obtinut un avantaj comercial in urma unui contract? Foarte bine! Nu vad ce pretentii sa am de la ei, si cum as putea sa pretind la modul rezonabil ca solutia ca statul roman sa functioneze corect si in interesul public este ca toti cei care ar face afaceri cu ei sa fie altruisti si nematerialisti si idealisti sau asa ceva.
February 7, 2009
Doc
“Urma sa imparta profitul din petrolul pe care l-au gasit si urma sa fie extras. Statul era proprietarul acelui petrol, si putea sa organizeze extractia cum considera de cuviinta, ulterior, eventual chiar prin firma care a facut explorarea, parte a unui nou contract. Pentru care urma, dupa cum poti citi, sa se organizeze licitatie, asa cum e normal. Si asa cum nu s-a facut.”
conform scenariului tau, statul in 1992 a facut o afacere foarte proasta. a incheiat o afacere cu o firma care cauta petrol, iar daca firma gasea petrol lua 45 % din petrol fara sa participe la nici o operatiune de exploatare. sa zicem ca firma nu se prezenta la licitatie pentru exploatare, ramanea cu cei 45 %, iar statul trebuia sa incheie o alta afacere cu o alta firma, si impartea cu firma aia partea sa de profit de 55%.
cred ca nu asta e scenariul.
firma a avut de la incept dreptul de exploatare. dar conform legilor de atunci ea exploata impreuna cu statul prin Rompetrol.
odata cu schimbarea legilor in 2004 s-a schimbat si tipul de contract. am citit legea din 2004 si nici unde nu se vorbeste de tipul ala de imparteala care exista in 1992, in schimb se vorbeste de redevente intre 3,5 si 13,5% in functie de cantitatea de titei extrasa.
http://www.bloombiz.ro/business/statul-a-renuntat-la-dreptul-de-impartire-a-productiei-de-hidrocarburi-prin-legea-petrolului-din-95
Legea din 95 vorbeste despre redevente de 3% din productia realizata (si nu se mai mentioneaza deloc impartirea)
http://www.legestart.ro/Lege-nr-134-din-1995-(MTM5MTg-).htm
dar in legea din 1995, inca sunt mentionate Rompetrol si Pteromgaz despre care se spune:
“Regiile autonome “Petrom” şi “Romgaz” îşi vor continua activitatea la acele obiective unde, la data publicării prezentei legi, desfăşoară lucrări de explorare, dezvoltare şi exploatare. În termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, regiile autonome vor finaliza acţiunea de delimitare a perimetrelor de explorare, dezvoltare şi exploatare pentru aceste obiective şi vor solicita Autorităţii competente atribuirea lor în administrare, potrivit legii.”
In legea din 2004, acest pasaj nu mai exista.
February 7, 2009
scuze pentru incurcatura cu numele de companii. le siti voi precis mai bine. ce vreau sa zic cred ca e clar: de la inceput a fost vorba de exploatare, doar ca in 1992 ea se numea imparteala (statul trebuia sa investeasca in exploatare alaturi de firma), iar din 1995 incoace se numeste exploatare prin concesionare (statul nu mai investeste, ci doar primeste redevente).
February 7, 2009
Siv,
“statul in 1992 a facut o afacere foarte proasta”
asta e opinia ta. Nu pot sa constat insa ca daca ar fi adevarata ar insemna ca firma comerciala Sterling Resources LTD a decis de buna voie sa dea o mana de ajutor scapand statul roman de un contract “foarte prost”, ba chiar – ca sa fie complet gestul – a decis sa o faca si in secret. Scriam mai sus ca nu ma astept ca fimele comerciale sa fie conduse de nematerialisti, altruisti si idealisti. Opinia ta se bazeaza pe unicul argument ca firma asta, nu e condusa din umbra de Patriciu asa cum pretind unii, ci de-a dreptul de Maica Tereza. Hilar.
Mai mult, la fel apare pretentia asta si daca privim dinspre PNL. Adica, daca iau de buna opinia articolul ramane oricum la fel de valabil – caci nu discuta aspectele economice -, inclusiv in ce priveste punctul 2, faptul ca precizarile PNL n-au nimic de a face cu realitatea. Doar ca, minune mare, in scenariul asta e o “minciuna pioasa”. PNL prefera sa minta decat sa admita faptul ca a indreptat, si a indreptat in secret(!), o eroare economica si o paguba facuta de inamicul lor politic, T. Stolojan! E clar, nu doar Sterling LTD e condus din umbra de Maica Tereza.
Bun, sper ca stii regula de pe acest blog legata de opiniile politice. Nu vreau sa ajungem la un (non) dialog al surzilor.
February 7, 2009
[...] Puteţi citi despre asta şi aici. [...]
February 7, 2009
Doc,
citesti mai mult de cat e cazul in ce am spus. doua puncte (din pacate lungi):
1) nu am spus ca stolojan este inamicul public numarul unu. am spus doar ca eu nu cred ca le-a dat dreptul doar de explorare. si cand spun asta ma bazez pe:
a) ce spune nota de fundamentare pentru contractul cu sterling: “Contractul de explorare şi împărţire a producţiei din perimetrele XIII Pelican şi XV Midia prevede explorarea, pe contul şi riscul partenerilor străini, a suprafeţelor contractuale şi, în caz de reuşită, exploatarea zăcămintelor descoperite în comun cu o entitate reprezentând statul român, în cote procentuale de împărţire a costurilor şi a producţiei convenite în contract.” (este in partea situatia actuala, inaintea modificarilor http://www.gov.ro/nota-de-fundamentare-hg-nr-1446-12-11-2008__l1a104208.html)
b) informatiile despre PSA de pe interet. PSA nu e un acord doar de explorare, e un tip de acord care a inlocuit concesiunea de tip clasic. Statul se asociaza cu o firma care face explorarea (firma isi asuma toate riscurile), iar daca acesta gaseste petrol, impart petrolul in anumite cote (statul insa se implica prin investiti in partea de exploatare, iar exploatarea e facuta cu aceeasi firma). sunt multi care spun ca PSA si concesiunea nu sunt de fapt altceva decat aceeasi marie cu alta palarie. (sunt pe net articole privitoare impactul PSA asupra economiei irakului)
Thomas Wälde, an expert in oil law and policy at the University of Dundee, describes them as:
“A convenient marriage between the politically useful symbolism of the production-sharing contract (appearance of a service contract to the state company acting as master) and the material equivalence of this contract model with concession/licence regimes in all significant aspects…The government can be seen to be running the show – and the company can run it behind the camouflage of legal title symbolising the assertion of national sovereignty.”
http://www.globalpolicy.org/security/oil/2005/crudedesigns.htm#rethinking
c) pe logica: nu mi se pare o buna afacere sa dai 45 (adica jumatate) din ce gasesti doar pentru ca unul sa dus sa caute petrol. o sa-mi spui ca si-a asumat niste riscuri. ei, nu s-au dus sa caute petrol pe luna, unde nu exista studii… a zis un specialist ca in legatura cu petrolul din marea neagra existau studii ale rusilor. deci firma aia se ducea la sigur. problema era: cat de mare e zacamantul?
2) nu am sustinut ca firma Sterling e condusa de maica tereza. Din contra, sunt sigura ca au avut de castigat. Problema e: putea Tariceanu, dat fiind noul cadru legal (cu schimbarea legii petrolului din 1995 si 2004) sa faca altceva? tipul de acord din 1992 nu mai exista, iar institutia (agentia nationale pentru…) care a inlocuit Rompetrolul nu se ocupa cu exploatari.
a) o noua intrebare: putea sa-l dea la Romgaz cum se spunea prin ziare? Nu stiu, dar am o vaga impresie ca nu, fiindca, cred, ca prin lege Agentia Nationala inlocuieste Rompetrolul din vechile contracte. iar o firma ar putea stramba din nas ca a aparut o alata entitate cu care ea nu a incheiat nici un contract. fiindca daca e asa cum cred eu, Romgazul, chiar daca e Statul roman, nu “a mostenit” contractele Rompetrolului.
pe de alta parte, din cate am citit in acorduri de tip PSA, statul nu se duce cu mana goala, ci investeste. Intrebarea: are rost statul sa investeasca intr-o afacere in care zacamantul e mic (cum am citit ca ar scrie Sterling pe site-ul ei).
Conform noului contract, statul nu face nimic si primeste bani. e adevarat ca mai putin decat in cazul in care ar investi.
b) o alta intrebare: de ce nu a ramas in acelasi tip de acord? intrebarea mea: putea statul sa ramana intr-un acord care nu era acoperit de nici un cadru legal in vigoare?
Nu stiu nici o regula legata de opinii politice. si imi pare rau ca intr-o treaba strict de lamurire a unor detalii, tu te referi la opiniile politice. este a doua oara cand postez pe blogul tau. prima a fost in legatura cu norica nicolai, fiindca si atunci a fost o imbarligatura care pana la urma s-a dovedit un mare fas. si acum s-au aruncat pe piata toate minunile lumii. faptul ca tie nu-ti place tariceanu, iar mie ca imi place (macar mai mult decat iti place tie) nu te face pe tine detinatorul adevarului si pe mine nu. ne face pe amandoi atenti la detalii.
February 8, 2009
Aici nu ai dreptate, din punctul de vedere strict al mecanismului juridic. Atat contractul initial cat si orice modificare a sa reprezinta acorduri de vointa care trebuie sa indeplineasca conditiile legii in vigoare la momentul fiecarui acord in parte. Prin urmare, modificarea contractului trebuia facuta cu respectarea legii in vigoare la acel moment, nu la momentul incheierii initiale a contractului . Iata de ce se aplica cu prisosinta art. 30 pe care il citam.
Avand in vedere ca nu a fost respectata pocedura legala, contractul e nul pentru frauda la lege.
Mai e de discutat daca statul putea face aceasta operatiune cu un bun in litigiu (ca doar modificarea a fost facuta in timpul procesului de la Haga), dar din cate am vazut in contract se specifica suspendarea pana la decizia finala.
In fine, vad ca totusi suprafata concesionata nu acopera chiar atat de mult din suprafata castigata la Haga. Adica vreo 7000 de kmp raman ai tarii…
PS: Recomand si articolul lui Gh. Piperea pe aceasta tema.
Andreeas last blog post..Locuintele se pot instraina numai prin act autentic
February 9, 2009
Siv,
1a. Nu, ai spus ca statul roman a facut o afacere mai proasta in 1992 – o opinie a carei implicatie am analizat-o mai sus.
b. Relevanta?
c. Nu e nimic acolo “pe logica”. Vad doar o opinie de-a ta, bazata pe absolut nimic, daca excludem ceva vag de genul “un specialist o zis”. Nu pot contra-argumenta opinii.
2. “nu am sustinut ca firma Sterling e condusa de maica tereza. Din contra, sunt sigura ca au avut de castigat.”
Ba chiar asta ai sustinut; dar oricum m-as bucura daca ai renunta la un punct de vedere hilar, asa cum am aratat, dar nu e cazul:
“pe de alta parte, din cate am citit in acorduri de tip PSA, statul nu se duce cu mana goala, ci investeste. Intrebarea: are rost statul sa investeasca intr-o afacere in care zacamantul e mic (cum am citit ca ar scrie Sterling pe site-ul ei). Conform noului contract, statul nu face nimic si primeste bani. e adevarat ca mai putin decat in cazul in care ar investi”
Opinia ta (din nou, nesustinuta de argumente decat, “am citit undeva” “sterling zice”) Sterling zice ca si-a facut pomana de statul roman, cu alte cuvinte. Te contrazici singur.
“b) o alta intrebare: de ce nu a ramas in acelasi tip de acord? intrebarea mea: putea statul sa ramana intr-un acord care nu era acoperit de nici un cadru legal in vigoare?”
Pe logica: ce zici, daca guvernul anuleaza ordonanta 101, ba chiar da una in care spune ca contractele cu statul nu pot contine acte secrete (asa cum ar trebui sa faca) contractul respectiv devine nul? Daca da, atunci chiar ar fi, vorba ta, un mare fas. In realitate, statul semneaza un contract in conditiile legale de la data respectiva, dupa care contractul se deruleaza in termenii sai, indiferent cum se schimba legea.
Pe logica: tu spui “putea Tariceanu, dat fiind noul cadru legal (cu schimbarea legii petrolului din 1995 si 2004) sa faca altceva?” Cum adica, “noul” cadru legal? La data la care s-a semnat acest contract legile erau vechi de 12 respectiv 3 ani! Dupa care, cine stie de ce, guvernul a mai asteptat inca mai bine de un an sa puna in vigoare contractul respectiv, desi, zice-se, era obligat sa o faca. Pe ce baza ai ajuns sa consideri ca doar lui Tariceanu i s-a aplicat aceasta obligatie in 2008, nu si guvernelor anterioare in tot acest timp?
Pe logica: cum poate fi manuitorul OUG-urilor cu valoare de lege sa fie in acelasi timp obligat de o lege? Nu doar ca schimbarea contractului era impusa de lege, ci era chiar interzisa de ea (art 31, alin 2) – interdictie pe care Tariceanu insusi a scos-o din lege in 2007, inainte sa puna in vigoare acest contract! Dincolo de asta, repet, ce te face sa ajungi la opinia ciudata ca o persoana care poate schimba legea dupa plac poate fi in acelasi timp obligat de o lege sa faca ceva? De ce n-a dat un OUG ca sa modifice legea aia care, zice-se, i-ar fi impus sa faca ceva?
Regula legata de opinii politice este ca nu pot fi repetate. Cuiva care crede cu tot din-adinsul ca o firma privata i-a facut un cadou statului roman, si ca PNL a preferat sa minta decat sa se laude si sa-si atace un adversar, nu am ce – nu am de ce, de fapt, sa-i raspund. Daca argumentezi cum ai reusit sa ajungi la astfel de opinii ciudate si contradictorii, putem face un dialog.
February 9, 2009
Andreea,
“Aici nu ai dreptate, din punctul de vedere strict al mecanismului juridic. Atat contractul initial cat si orice modificare a sa reprezinta acorduri de vointa care trebuie sa indeplineasca conditiile legii in vigoare la momentul fiecarui acord in parte. ”
Dar eu nu am spus altceva! De fapt, din contra – si aici e cheia problemei, cred eu. Autorul citat de tine constata foarte corect: “este ciudat totusi ca s-a construit in intregime un nou contract, ca o anexa la un act aditional” De aici si opinia mea (trebuie sa repet ca nu sunt expert) : asa este, in fond avem un nou contract (sau “acord petrolier”), pentru ca relatia dintre cele doua parti se schimba fundamental. In forma, insa, nu avem decat un contract incheiat in 1992, in conditiile legii de atunci, la care se adauga acum (legal) un act aditional. E caragialesc modul asta de a proceda, actul aditional modifica contractul pe ici, pe colo, prin partile esentiale…
February 9, 2009
Doc,
Sigur că Patriciu nu e de condamnat pentru că e un bun om de afaceri. Vorbim, însă, despre felul în care guvernul favorizează unii oameni de afaceri în detrimentul altora şi al interesului public. De ce suntem noi supăraţi în povestea cu Sterling? Pentru că s-a făcut pe şest, pentru că nu s-au comparat ofertele şi pentru că statul a făcut o afacere proastă. Dacă statul face o afacere proastă cu un om de afaceri e normal să te întrebi dacă individul respectiv a avut noroc sau a obţinut această afacere proastă prin relaţiile apropiate pe care le avea cu premierul. De aceea mă întrebam dacă apare Patriciu pe undeva. A apărut, mulţumesc.
February 9, 2009
Radio33,
asa este – fara indoiala – ce voiam eu sa zic este ca cearta noastra trebuie sa fie cu statul roman, cu demnitarii si institutiile si metehnele lui, caci doar acolo putem gasi solutia. Nu are sens sa le cerem firmelor private si patronilor lor sa nu mai caute profitul…
February 9, 2009
Doc, desi pare ca nu suntem de acord, de fapt suntem
. Bottom line – actul aditional, oricat de dubios e construit cu anexa respectiva, trebuie sa indeplineasca conditiile legale de la momentul incheierii sale, intre care apelul public de oferta.
Andreeas last blog post..Locuintele se pot instraina numai prin act autentic
February 9, 2009
Doc,
Binenteles ca treaba statului este binele public, iar treaba privatilor este profitul lor personal. Insa o afacere murdara stat – privat are intotdeauna doi castigatori (privatul, respectiv functionarii publici care incheie afacerea) si un perdant (statul). Ambii “castigatori” in aceasta situatie sunt raspunzatori legal, etic etc. E ca la spaga – vinovat este si cine da, si cine ia.
Ma intreb daca sunt singurul de aici care crede ca in statul nostru social-vanghelo-democrat romanesc genul asta de chestii sunt practic cotidiene, si scapa total nepedepsite? E ceva onest in trecutul si activitatea politica a unui Tariceanu, un submediocru care a ajuns de la 0 la o avere de peste o suta de milioane de euro, in cativa ani, fara sa investeasca, sa produca sau sa inventeze ceva?
February 9, 2009
Andreea,
scuze ca abuzez de rabdarea ta, dar haide sa imi expun punctul de vedere, si nelamurirea apropo de ce spui tu, ceva mai babeste. Avem doua articole relevante in lege.
respectiv articolul urmator, asa cum a fost modificat el de OUG 101/2007
Am subliniat eu cuvintele cheie: avem doua operatii distincte, guvernate de doua articole distincte din lege: încheierea unui acord, respectiv modificarea unuia existent. Prin urmare, dupa logica mea, se poate aplica fie un articol din lege fie celalalt, fie se incheie un acord fie se modifica. Daca s-ar fi incheiat un acord, atunci ar fi trebuit organizata licitatie. Insa, asa cum scrie in actul aditional, acesta e adoptat in virtutea articolului 31 alin (3) din lege, reprezinta deci o modificare si completare a celui deja existent, nu incheierea unuia nou. Din nou, e evident ca asistam la un truc, asa cum remarca si articolul citat de tine: modificarea completarea contractului inseamna in efect rescrierea lui din temelii, si transformarea unui acord de tip PSA intr-unul de concesiune. Intrebarea e in ce masura acest truc este sau nu legal.
February 9, 2009
Raportul juridic dintre o autoritate publică şi titularul contractului întocmit rămâne sub imperiul legii existente în momentul încheierii, nu poate fi schimbat ulterior prin nicio lege şi nici altfel, dacă prin respectiva modificare i se oferă condiţii mai FAVORABILE titularului acordului (în speţă, acord petrolier).
Astfel de modificări au efect retroactiv, nepermis de legea civilă şi de art. 15 alin 2 din constituţie. In plus, OUG 101/2007 nesocoteşte şi afectează prevederile art. 115 alin 4 (urgenţa), alin 6 (drepturi, libertăţi şi indatoriri fundamentale), art. 45 (libertate economică), respectiv art 135 (economie), alin1 şi 2 (lit. a şi d).
-art 15 (2) „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”
-art. 45 “Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.”
-art 135 al (1) „Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.
(2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;”
Pe lângă afectarea interesului naţional prin pierderea efectivă, acceptată de premierul blocat în proiect, prin ANRM (Autoservirea Naţională pentru Resursele Mafioţilor), dacă nu s-ar respecta interdicţia modificării ulterioare a acordului petrolier in favoarea titularului, putem să ne imginăm că am avea de-a face din start cu oferta de băşcălie publică, prin care amatorii de explorare+producţie ar fi descurajaţi (fie chiar pe condiţia de 55 %, fie cu pretenţii mai mari ale statului, de ex. la 60-80 % din viitoarea producţie de împărţit), toţi doritorii abandoneză sau nu mai participă, cu excepţia unui aşa-zis câştigător …al altor condiţii, ulterioare, de care perdanţii n-au avut parte nici in teoria caietului de sarcini.
Tocmai pentru că nu permite efecte retroactive mai favorabile titularului (implicit, defavorabile interesului statului), prima lege a petrolului-134/1995- nu făcea altceva decât să reconfirme mai explicit, direct, prin art. 42, că legea nu se aplică acordurilor anterioare, rămân supuse legii de la momentul întocmirii lor ( în raport de ea se putea constata o eventuală nulitate a contractului):
“Art. 42. – Prevederile acordurilor petroliere, încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi aprobate de Guvern, rămân valabile în condiţiile în care au fost încheiate pe întreaga lor durată.”
Deci, cine ne duce cu “Gândul” că legea petrolului din 1995 a permis sau a operat deja schimbarea acordului în concesiune,din explorarea+producţia anului1992, minte.(e doar una dintr-o serie, din apararea siciliană).
La fel prevede si ultima lege a petrolului 238/2004 , art 31 alin 2 +art 61 alin 1, aceeasi continuitate a condiţiilor acceptate de titular prin acordul initial, (chiar mai explicit, prin atenţionarea asupra interzicerii condiiţiilor mai favorabile pt titular, amintit de Doc într-un răspuns), dar pe care OUG 101/2007 le abrogă contrar constituţiei (prin art. II pct.1 + art.II pct.6)
Analog, orice acorduri de concesiune întocmite după intrarea în vigoare a legilor din 1995, respectiv 2004, au acoperirea acestor legi (bune-nebune, comportă discuţie distinctă), dar dacă intervine o a treia modificare a legii petrolului, nu ar putea să cuprindă prevederi cu efect retroactiv care să ducă la modificarea acestor acorduri, dacă titularul ar fi favorizat, în detrimentul statului. Cu atât mai puţin în cazul unui acord petrolier din 1992 (prin OUG 101/2007).
În acelaşi sens amintit de Andreea şi Doc, susţin chiar că ultimele modificari ale acordului creează de fapt un alt contract, deoarece are un nou obiect al raportului juridic, cu alte obligatii ale concesionarului faţă de stat (decât cele asumate în 1992), astfel că a fost ignorată obligativitatea ofertei publice (ar fi aceeaşi situaţie dacă firma ar fi solicitat acum concesiunea, pt prima dată). Cu toate astea problema se simplifică mult (riscă mai puţine interpretări de tip mafiot, cu sau fără robă) prin sesizarea CCR, pt constatarea neconstituţionlitătii OUG 101/2007 (nefiind incă adoptată în camera dep prin lege, deci nu-i nici promulgată, sesizarea poate fi mai operativă la iniţiativa parlamentarilor; cameleonicul avocat al popo(r)ului s-ar putea să aibă o jenă), simultan cu atacarea acordului modificat în instanţă (evident, în raport de aceeaşi ultimă OUG şi efectele ei “responsabile”)
Dacă tot e criză de absorbţie a fondurilor europene nerambursabile, de ce nu ar opta acum statul pentru un astfel de fond atrăgător, să investească proporţional în parteneriatul iniţial de 55-45% cu acelaşi titular ? L-ar ajuta să nu se mai laude cu investiţii …neprevăzute, de peste 450 mil. $, aduse şi intrate la apă mai uşor pe la doar 200 mil $. Participarea statului la invesiţie şi împărţirea producţiei i-ar mai linişti pe cei panicaţi de cantităţile subterane neîndestulătoare şi ne(re)cunoscute de armata cunoscătoriilor enigmelor mării, aparuţi ca ciupercile după o ploaie furtunoasă.
February 9, 2009
Doc,
Scuza-ma ca trebuie sa discutam pe astfel de bucati de text. Intr-un post am spus: “conform scenariului tau (n.m. scenariului conform careia in 1992 Stolojan le-a dat doar dreptul de explorare, plus 45% din productie fara sa le dea dreptul de exploatare), statul in 1992 a facut o afacere foarte proasta. a incheiat o afacere cu o firma care cauta petrol, iar daca firma gasea petrol lua 45 % din petrol fara sa participe la nici o operatiune de exploatare. sa zicem ca firma nu se prezenta la licitatie pentru exploatare, ramanea cu cei 45 %, iar statul trebuia sa incheie o alta afacere cu o alta firma, si impartea cu firma aia partea sa de profit de 55%.
cred ca nu asta e scenariul”
Deci am incheiat prin a spune ca nu sunt de acord cu interpretarea ta la ce inseamna imparteala. Am spus si o repet din nou, in 1992 Stolojan le-a dat dreptul de explorare, plus exploatarea zacamintelor descoperite in comun cu statul roman, in cote procentuale de 45% la 55%. Punctele in care noi cred ca nu suntem de acord:
-eu inteleg ca tu zici ca le-a dat 45%, dar nu le-a dat explotarea (adica firma aceea nu exploateaza in comun cu statul roman), eu zic le-a dat 45% tocmai fiindca atunci asta insemna explotare.
-tu zici ca eu am sustinut ca afacerea din 1992 e proasta. eu zic: daca si numai daca stolojan le-a dat 45% in conditiile pe care eu inteleg ca tu le sustii [fara ca titeiul ala sa fie scos impreuna cu statul roman, iar statul roman sa trebuiasca sa faca o noua licitatie pentru a-si scoate partea lui, e o afacere proasta. fiindca statul trebuie sa investeasca din nou de unul singur (si nu in comun cu firma aia)], atunci afacerea mi se pare proasta. Dar, din nou,nu cred ca asta a fost afacerea. cand spun asta ma bazez pe ce am citit despre tipul ala de contracte :
http://www.oxfordenergy.org/pdfs/WPM25.pdf
deci in privinta afacerii din 1992: eu am spus ca ar fi proasta in conditiile sustinute de tine.
si ca tot vorbesti de fapte, nu opinii. noi nu avem aici nici unul fapte, fiindca nu am auzit ca acel contract din 1992 sa se fi desecretizat. deci ce facem sunt deductii, logice sau mai putin logice, si interpretari.
in privinta zacamantului avut de sterling: http://www.romanialibera.ro/a145350/afacerile-energetice-cu-gazele-din-insula-serpilor-pot-incepe-in-2011.html si mai era un articol din romania libera. in alte ziare sunt alte cote. ma intreb tu la ce fapte ai access?
un articol care pare mai bine pus la punct este cel din cotidianul
bininteles titlul e prost ales fiindca autorul spune clar: “Deci, la modul strict teoretic şi grosier, statul a pierdut 2,85 miliarde de dolari, fără a lua în calcul, evident, investiţiile masive care ar fi trebuit făcute în explorare.”
deci suma se refera la incasari din care nu sunt scazute investitiile si eu mai stiu ce mai intra in pret, deci nu e vorba de profit.
tu spui: “In realitate, statul semneaza un contract in conditiile legale de la data respectiva, dupa care contractul se deruleaza in termenii sai, indiferent cum se schimba legea.”
in conditiile care nu mai exista firma care sa faca extractia (rompetrol), cel putin un termen din contract s-a schimbat. apoi, conform legii din 2004 trebuiau platite redevente, deci un alt termen al contractului se schimba.
nu sunt jurist, avocat, dar daca cadrul legal s-a schimbat, contractul ala trebuia pus intr-un cadru legal. conform termenilor din 1992, statul avea niste obligatii sa partcipe in comun cu firma aia la exploatare, iar acele obligatii statul nu si le putea indeplini ca nu mai exista legea care sa-i permita lucrul asta.
intrebi de ce tocmai lui tariceanu i s-a ‘intamplat’ sa trebuiasca sa schimbe actul. nu stiu, un motiv ar fi ca firma stiind ca se apropie procesul de la Haga, a vrut sa-si puna ordine in hartii ca se apuce de exploatare cat mai repede. un motiv mai plauzibil ar fi ca voind sa se retraga din afacere sau sa vanda o parte, vroia sa se limpezeasca situatia.
tu spui: “Dincolo de asta, repet, ce te face sa ajungi la opinia ciudata ca o persoana care poate schimba legea dupa plac poate fi in acelasi timp obligat de o lege sa faca ceva? De ce n-a dat un OUG ca sa modifice legea aia care, zice-se, i-ar fi impus sa faca ceva?”
presupun ca atunci cand spui persoana, te referi la stat. statul nu e persoana si nici nu poate schimba legea “dupa bunul plac” (doar daca e vreo dictatura). statul este intr-un contract cu o firma. el poate schimba legea, problema e cat de mult poate schimba o lege.
tie ti se pare normal ca statul sa schimbe o lege din cauza unui contract? in loc sa schimbe contractul intr-o anumita forma. problema cred ca pana la urma se pune: ce se castiga si daca castigul ala merita efortul? si cand zic efort ma gandesc si la pericolul care exista ca in parlament legea sa fie facuta si mai proasta decat este acum (bineinteles daca asa ceva e posibil…).
February 9, 2009
Nu sunt eu deloc jurist, dar cred ca gresit cu legea care nu modifica contractul. Daca maine se hotaraste prin lege ca durata maxima de munca este de 35 de ore pe saptamana, se modifica automat toate contractele de munca ? Daca de maine se interzice vanzarea tigarilor, mai raman in vigoare toate contractele de vanzare de tigari ? Samd.
February 9, 2009
ma intreb de ce scandalul este exclusiv cu sterling avand in vedere ca dupa cum reiese din grafice OMV este principalul beneficiar al acestei decizii?
February 10, 2009
Doc, raspunsul e dat foarte bine de Bascaliosul:
Asa stand lucrurile, faptul existentei unui nou contract iar nu doar al unui act aditional poate fi supus interpretarii instantei. Din fericire exista un principiu de baza (si) la noi: nu conteaza ce titlu dai actului, conteaza substanta iar judecatorul poate oricand recalifica actul juridic potrivit esentei sale.
Recunosc insa ca n-am inteles ideea exprimata de Bascaliosul in ce priveste legea aplicabila. E drept ca legea nu retroactiveaza (cu exceptia legii penale mai favorabile), dar asta nu inseamna ca o modificare a unui raport juridic existent se face dupa regulile aplicabile la momentul creerii raportului juridic. Niciodata un act aditional nu va fi valabil daca incalca legea in vigoare la momentul incheierii sale, indiferent ca legea era alta la momentul contractului principal.
Andreeas last blog post..Locuintele se pot instraina numai prin act autentic
February 10, 2009
Siv,
ce sa inteleg din primul pasaj? Ca statul roman a facut o afacere excelenta, prin comparatie, in 1992: obtinea 45% din productia de petrol si gaze, in conditiile in care nu risca nimic, explorarea fiind facuta de altii. Iar apoi, dupa 16 ani in care pe baza acelui contract statul a avut zacamintele de acolo explorate pe gratis, brusc a decis sa renunte la >32% din cota sa, din motive cat se poate de neclare? Te miri atunci de cei care acuza o afacere proasta?
In ce priveste inlocuirea Rompetrol cu ANRM, posibilitatea ca partile sa isi transfere drepturile si obligatiile era prevazuta in contract, deci s-a facut in termenii contractului. Redeventele in schimb nu erau prevazute in contractul initial (evident, acesta nu era de concesiune, ci de tip PSA), introducerea lor nu s-a facut pe baza contractului, ci prin modificarea lui.
Nu, conform legii (da, si cea din 2004 si cea din 1995) contractele se derulau in conditiile initale, care, mai mult, nu puteau fi modificate. Pentru a adopta acest act aditional, Tariceanu a eliminat din lege aceasta interdictie. Asta am mai spus-o.
De asemenea, repet, nu vad pe ce iti bazezi aceasta opinie, am explicat si am intrebat cateva lucruri anterior; sper sa obtin un raspuns, nu repetarea opiniei, altfel am sa aplic regula sus pomenita.
Nu, reciteste cu atentie ca sa nu fiu nevoit sa repet. Intrebarea ta era daca nu cumva guvernul era obligat de fapt sa schimbe actul. Iar eu am raspuns cu o intrebare de bun-simt: cum poate cineva crede ca o lege din 1995 creeaza o obligatie abia in 2008?
Pe ce iti bazezi aceste opinii? Apoi, eu intreb de ce a dat guvernul acele acte, OUG si HG cu contractul nou! Daca e din cauza ca firma avea interesul sa se apuce de exploatare, atunci se deduce ca Tariceanu a actionat in interesul firmei private respective, de unde si criticile la adresa lui. De asemenea, daca motivul a fost ca firma dorea sa se apuce de exploatare atunci se deduce ca, in conformitate cu vechiul contract nu ar fi avut acest drept, deci te contrazici singur. Iar al doilea motiv este un nou non-sequitur hilar: cand vrei sa iesi dintr-o afacere renunti la un contract, nu-l schimbi cu unul nou, mai extins si ca perioada si ca scop.
Ma refer la persoana primului ministru, care, prin intermediul OUG, poate schimba legea dupa bunul sau plac, asa cum a facut-o in cazul acesta cu OUG 101, modificarea legala care a facut posibil acest act aditional. Nu vad, sincer, de ce trebuie sa scriu asta – e scris deja in articol. Spuneai ca vrei lamuriri, citeste rogu-te ce e scris deja, macar.
“tie ti se pare normal ca statul sa schimbe o lege din cauza unui contract? ”
Cu siguranta ca daca se da o lege (OUG) in cazul nostru pentru a face posibil un anumit contract, e un lucru anormal. Asta scriu si eu in articol.
February 10, 2009
Combo,
in masura in care legea cere ca, altfel decat in cazuri explicite si punctuale, durata maxima de munca intr-un contract sa nu poata depasi cea legala, atunci da, durata legala devine durata din contract – pentru ca contractul o prevede, pentru acesta trebuie sa respecte legea in vigoare la momentul la care a fost facut.
Keepyoursanity,
“ma intreb de ce scandalul este exclusiv cu sterling avand in vedere ca dupa cum reiese din grafice OMV este principalul beneficiar al acestei decizii?”
La ce decizie te referi? HG 1446 din 2008 prevede exclusiv contractul cu sterling. Inca ceva, asa cum am mai spus, eu nu am si nu vad de ce as avea un motiv de scandal cu sterling. E o firma comerciala care se poate presupune ca a facut o afacere buna, asa cum e normal. Scandalul meu e cu modul in care functioneaza institutiile statului roman.
February 10, 2009
Andreea,
atunci suntem de acord, pentru ca asta spuneam si eu: in esenta vorbim de un contract nou, daca as fi judecator
si actul ar fi adus in fata mea atunci l-as anula.
February 10, 2009
La atâta exces de secretizare, pare mai potrivit să revenim la vremurile trecute, când puteam să mai aflăm câte ceva de la Radio Erevan:
*
-Credeţi că e corectă pronunţarea privind decizia de la Haga?
-Suntem siguri că acum puteţi să pronunţati mai corect: decizia de la Haha!
*
-Cum vedeţi perpectiva scăderii numarului celor care plătesc 4-5 mil lei pe luna la gazele de iarnă şi ce mai pot face ei cu restul de vreo 2 mil lei?
-Dacă vă gandiţi la sansele ieftinirii facturilor la gaze naturale, scăderea numărului plătitorilor vărtnici s-ar putea rezolva tot pe cale naturală, dar dacă vă referiţi în general la cei care mai rămân cu circa 2 mil lei, credem că mai pot face ceva cu aceşti bani : să-i păstreze pentru luna următoare, să poată plăti noua factură.
*
-Cum anticipaţi votul în camera deputaţilor a legii de adoptare a OUG 101/2007
-Bineînţeles că va fi respinsă, dar Tăriceanu va pretinde că tupeul urgenţei lui era constituţional de perdant. Să nu uităm ca senatul a adoptat-o deja, iar acum va fi amuzant de urmărit cum dau deputaţii, cel puţin liberali, din colţ în colţ, să ne arate ceva- chipurile- din imaginea nouă a parlamentului. Chiar dacă va fi respinsă acum cu o largă majoritate, va fi tot ca o de hotarâre de la Haha!
*
-Cât de sinceră vi se pare poziţia iscoditoare a preşedintelui Traian Băsescu, când l-a invitat la Cotroceni, pentru lămuriri, pe fostul liberal şef al ANRM, prospăt debarcat peste balustradă, Bogdan Găbudeanu ?
-Credem în consecvenţa preşedintelui României, deci putem spune că acum a fost la fel ca atunci când si-a exprimat regretul, tot la Cotroceni, faţă de Norica Nicolai, după ce ea rămăsese în lături la alegerile fără mandat din 30 noiembrie. I-a zis-o destul de sincer: „Bă, stimată doamnă, regret sincer (mai ales) că ai avut prea multe voturi, scroafo!”
*
-Se poate să fie acuzat Tăriceanu de tentativă de subminare a economiei naţionale?
-Se poate, dar vă sfatuim să verificaţi întâi dacă mai aveţi corpul delict.
-Care corp delict? Al dreptului de autor?
-Nu. Economia naţională.
*
-Cum poate un investitor să-şi facă rost treptat de câte o lege mai favorabilă ?
-Se face frate cu dracul ajuns premier sau prin interpuşi, tot nelegiuitori.
*
-De ce Tăriceanu a evitat de data asta să mai propună în CSAT strategia lui de dezinteres naţional, prin schimbarea acordului în discuţie?
-S-a fript odată când s-a prezentat în CSAT cu Loganurile de siguranţă naţională, iar acum a simţit nevoia să sufle în conductele strategice de ţiţei şi gaze.
*
-Îmi amintesc o altă întrebare pusă tot la Radio Erevan: „Putem să facem baie dacă avem diaree?” , iar răspusul era „Da, dacă aveţi destulă.” Întreb acum şi eu: Avem vreo asemănare cu situaţia asta, privind rătăcirea producţiei?
-Aveţi destulă.
*
-Avem în ţara asta vreo situaţie când românii pot să facă ce vor?
-Desigur, sunt multiple astfel de cazuri, în perechi alternative, dar cu o soluţie unică. Fie OUG 101/2007 este atacată …sau nu, fie deputaţii o vor respunge direct sau nu, fie se schimbă ceva, sau nu, în principialitatea răvăşită şi concepţiile judecătorilor de la curtea de toleranţă constituţională, fie intră la apă sau nu, Tăriceanu, principiul efectelor ordonanţei de urgenţă pe banda de la autoservire, legea petrolului altora, actul adiţional din acordul proaspăt scos de la naftalina secretului de rătăcire a producţiei,ş.a, o soluţie vine de la sine.
Pe scurt, sau pe termen lung, fie se mai scaldă sau nu toate astea în două ape, romanii recunosctori au motivaţie …destulă de îmbăiere în soluţia unică a celor cu drepturile de autor, adică românii pot să facă ce vor …pe actuala supremaţie a constituţiei.
PS. Andreea,
Legat de nuanţa cu “legea aplicată”, nu am afirmat că este imposibil să se schimbe raportul juridic dintre părţi, pe parcursul derulării unui contract, şi n-am susţinut că o acţiune în anulare a unei modificari ulterioare (intervenită conform unei eventuale legi noi) s-ar analiza după legea veche (chiar am precizat că ultima formă a acordului, care va fi (re)calificată în instanţă, după cum ai menţionat, este generată de modificările dispuse prin OUG 101/2007, deci tot în raport de ea se va analiza legalitatea acordului de concesiune; cade OUG, acordul nou nu mai poate fi menţinut sub unele astecte esenţiale; respingerea în camera dep nu e la fel de lămuritoare pt viitor, dar e mai rapidă în alte privinţe, titularul se poate chiar replia şi fără proces)
Am susţinut mai mult aspectul cu o pondere mai mare, are particularitatea acordului legat de domeniul public, faptul că cedentul este o autoritate a statului, în cazul de excepţie când concesionarul nu poate obţine ulterior-printr-o lege nouă sau modificare directă-condiţii mai favorabile titularului decât cele acceptate iniţial de aceasta.
Tariceanu, prin această ordonanţă, a încearcat să permită transformarea acordurilor incheiete anterior, inclusiv să treacă de această situaţie de excepţie, ori, cel puţin curtea constituţională trebuie şi poate să o stopeze. Nu abrogările amintite de mine sunt în sine neconstituţionale ci articolul adăugat odată cu aceste abrogari, prin care s-a urmărit să se „dea liber” la orice fel de modificare si chiar transformare ale acordurilor anterioare. ( art II, pct 2, ref art 31 alin 3 din legea 238/2004: Modificarea/completarea acordurilor petroliere în vigoare se realizează prin acte adiţionale semnate de autoritatea competentă şi de titular.”; idem art. IV. – alin 1 „Licenţele de concesiune/administrare şi acordurile petroliere încheiate şi neintrate în vigoare, precum şi licenţele de concesiune/administrare şi acordurile petroliere intrate în vigoare se renegociază în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.”)
Altfel spus, ccr poate sa constate ca astfel de prevederi sunt neconstituţionale în masura în care, prin modificarea şi completarea acordului, titutarul obţine condiţii mai favorabile ( în pierdere pt stat şi contrar interesului naţional).
Din moment ce un titular şi-a asumat condiţiile iniţiale ale unui astfel de contract cu statul, (legat de un domeniu public: asociere în participaţiune, concesiune, etc) statul si legea insăsi nu au justificare să se transforme în “donatori universali”, mereu pe cale de perfecţionare, prin invenţii cu efect retroactiv şi în dispreţul public (al perdanţilor bine reprezentaţi). Asta nu înseamnă că sancţionarea în instanţă şi/sau la ccr a acestor noi practici “legiuitoare” s-ar realiza ca efect al aplicării acum a legii aplicabile la momentul incheierii acordului ( ştii foarte bine că motivele de nulitate ale unui act juridic, invocabile în termenul de prescripţie de 3 ani, sunt de alt natură, alea pot fi analizate după legea veche). Acum, influenţa legii noi-sancţionabile- asupra condiţiilor contractuale vechi, are nişte limite cel puţin constituţionale, cu toate că alternanţele nou-vechi, alb-negru, bal-spital, nu sunt străine “consecvenţei neunitare” a practicii robelor care au dovedit doar o continuitate, a sfidării, cu toate că au contribuit din plin să ajungem în situaţiile actuale, scăpate de sub control …judiciar-curat constituţional.
February 10, 2009
Putina documentatie de pe site-ul Stearling:
“In late 2006 Sterling completed an arrangement with Talisman Energy Ltd. to acquire its 80% interest in the Black Sea blocks X111 Pelican and XV Midia. As a result Sterling increased its interest from 20% to 100% and operates the block. ”
De ce a fost nevoie de OUG in 2007.
“Following its corporate strategy, Sterling farmed out 35% of its interest in both blocks to two companies reducing its interest to 65%.”
Adica mai sunt doi beneficiari in zona, nu se zice cine.
“In early December 2008, Sterling signed a Heads of Agreement with Melrose Resources plc (“Melrose”) relating to the Pelican XIII and Midia XV Blocks. In exchange for a cash consideration and a carry on future investment, Melrose will acquire a 32.5% working interest in the Pelican XIII and Midia XV Blocks.”
Si inca unul.
Alte afaceri de-ale Sterling
“Sterling obtained the South Craiova concession under an agreement with the Romanian National Agency for Mineral Resources (NAMR) in August 2000, since then Sterling has had fiscal and legal representation in Romanian while operating their interests from local offices.”
Si inca cativa parteneri
“During August of 2008, Sterling reached agreement with Grove Energy Romania to acquire the other 40% of the South Craiova Block and subsequently farmed out a 50% working interest to TransAtlantic Petroleum Corporation. Following the farm-out, Sterling will retain a 50 % working interest and operatorship through Midia Resources SRL, a wholly owned Romanian subsidiary of Sterling.”
Intrebare: practic Stearling nu detine decat 2/3 din platou restul apartinand altor doua firme “secrete”, cine e in spatele acestor firme? Si ce alte caracatite sunt ascunse sub numele firmelor partenere denumite de ei?
February 10, 2009
“Sterling has been holding an interest in the Pelican and
Midia blocks since April 1, 1997, which interest currently stands at 100%.
This interest will be reduced to 32.5% subject to completion of certain
agreements with third parties to acquire an interest in the blocks.”
Asta fiind un comunicat de presa din 5 februarie in discordanta cu ce scrie pe site-ul lor unde scrie ca 35% este dar deja la 2 firme”secrete”,si mai anunta si alti cumparatori. …partea asta este din ce in ce mai interesanta.