In zilele din urma cazul Mona Musca i-a impartit din nou in doua tabere pe romanii preocupati de ceea ce se intampla in spatiul public. Amploarea fenomenului e fireste proportionala cu cota de incredere cu care era creditata dna Musca si nu cu vina ei in aceasta tarasenie.
Sa privim inspre cele doua tabere. In tabara pro il gasim oarecum surprinsi pe Vadim. Mai e si un mic grup de anti-vanatori de vrajitoare din partea PSD : mic dar mare in grad, daca ne gandim la Iliescu si Oprescu. In tabara acuzarii e ca intotdeauna CT Popescu, pe langa diversi mercenari vanatori de oportunitati politice marca Gusa. Toti cei susnumiti au insa particularitatea de-a nu fi fost niciodata sustinatori infocati ai deconspirarii fostilor securisti sau militanti pentru punctul 8 : si cum vreau sa abordez aceste subiecte va propun sa-i ignoram.
Ramanem deci cu doua tabere formate din oameni cu un profil asemanator : anti-FSN, PSD sub diversele sale forme (ceea ce la noi se cheama in mod eronat “de dreapta”), mai degraba intelectuali, adepti sau simpatizanti ai “Pietii”, sustinatori a priori ai “dosariadei”, etc. Eu cred ca cei mai multi dintre ei au un alt punct comun care este foarte important in context : pentru ei “deconspirarea” inseamna sau ar trebui sa implice “lustratia”, adica eliminarea din sistem a celor “deconspirati” (o mare parte din ei fara indoiala asimileaza acest proces cu eliminarea PSD-ului din viata politica). Nu e vorba deci de deconspirare, marturisire si iertare urmata de Bruderschaft, ci de eliminare, curatire, asanare morala samd. Apelul catre lichele al aprigului domn Liiceanu, nu era unul catre (auto) deconspirare ci unul catre (auto) eliminare din viata publica.
Este usor de inteles din acest unghi vehementa celor din tabara “contra”. Dar exista in acuzatia lor si o doza de ipocrizie : marturisita sau nu, acum zece ani sau acum doua saptamani, colaborarea Monei Musca le-ar fi parut la fel de reprobabila. Cele doua tabere s-au infruntat de altfel destul de violent si in cazul Paleologu acum cativa ani.
Este usor de inteles si frustrarea celor din tabara pro care vad ca procesul de deconspirare nu pare sa aiba vreo legatura cu PSD-ul ci dimpotriva cu “de-ai nostri”. E de inteles insa si jena care poate sa blocheze circuitele d-nului Ghinea : o deconspirare impaciuitoare poate sa-ti permita s-o aperi pe Mona Musca pentru o vina relativ minora si pentru care isi cere iertare. In schimb o deconspirare-lustratie nu !
Si mergand mai departe, gasim zic eu si marea hiba a acestui proces de deconspirare : sensul in care el e inteles de cei care il sustin il face sa nu fie util decat daca este PRECEDAT de o lege a lustratiei. O lege care sa-i elimine mai intai pe cei care au sustinut regimul comunist “la vedere”. Iar mai apoi sa-i elimine si pe cei “deconspirati”. Vacaroiu, Vadim, Iliescu si altii ca ei nu pot fi afectati de deconspirare : turnatoria era facuta pentru oamenii simpli, caci frica acestora din urma ii mentinea pe primii la putere. Iar Ilie Merce, deputat PRM, si ex-colonel de securitate nu e defel afectat de deconspirare : partidul sau chiar lauda fostul regim.
In concluzie, in opinia mea, dezbaterea ar trebui sa se poarte asupra legii lustratiei mai degraba decat pro sau contra Monei Musca sau a lui Carol Sebastian. Se mai poate da dupa atata timp o astfel de lege care sa nu aiba ca singur efect demisia celui mai bun ministru de externe din ultimii ani ? Daca nu, poate ca ar fi mai bine sa lasam deconspirarea in seama istoricilor.
August 19, 2006
Si cine e acel “cel mai bun ministru de externe din ultimii ani”??? E de la noi din tara? O fi domnisoara Rice?
August 19, 2006
Intr-o lume normala, societate libera si democratica, legea lustratiei ar trebui sa aiba ratiuni foarte solide. Ca sa interzici drepturi politice si sa discriminezi social categorii de oameni, ar trebui poate facuta inainte o evaluare a acestor categorii, pentru ca este anacronic in ziua de azi sa faci lege pentru 2 oameni, Ion si Iliescu.
-In 2006, cati fosti securisti si activisti PCR se mai gasesc in pozitii publice? (Domnul Adrian Cioroianu, initiatorul legii, si-a prezentat public mirarea sa afle ca ministrul de externe ar fi vizat de legea propusa.)
-Cati dintre ei se gaseau in pozitii publice in perioada 2000-2004, aducand obiceiuri corupte din trecutul comunist?
August 19, 2006
Sunt de acord 6/49 si am si spus-o la finalul textului. Doar ca in lipsa lustratiei, ratiunile legii deconspirarii sunt la fel de subrede.
August 19, 2006
Mihai: E bine sa scoti o parte din text de pe prima pagina. Intra in “editeaza” sau “Administrator site/login” si vezi ca ai un buton de “more”. Pune cursorul la locul la care vrei sa rupi textul si dupa aia apasa pe el. daca nu-l vezi, ia asta cu copy si paste si bag-o la locul respectiv:
August 19, 2006
Domnul Plesu isi exprima in revista Dilema, regretul pentru mult prea tarzie declaratie de cainta a Monei Musca. Are dreptate. O declaratie la timp in acest sens ar fi scutit-o de tortura ultimelor zile, chiar daca, din calcul, ar fi facut-o pentru iubirea de sine si nu pentru “iubirea aproapelui”,cel aflat in pericol de a fi turnat, cat timp era in sfera dumneaei de lucru. Domnul Plesu nu-si exprima vreo parere, insa(ce pretentii mai am si eu!), referitoare la cei inaltati pe soclul moralitatii, cu biciul in mana (privind lucrurile din aceeasi perspectiva, a eticii crestine). Observ, cu regret, ca iubirea fata de aproapele e inteleasa in functie de conjunctura si de relatii. Trufia acuzatorului mi se pare cel putin la fel de urata. De fapt, cele doua extreme au ceva comun: orgoliul. Daca, insa, doamna Musca si-a manifestat, tardiv cainta, furiosii ei acuzatori nu sunt capabili de asa-ceva. Statutul lor de moralisti publici ar sari in aer, de pomana, fara sa produca victime. Si asta este imposibil. Ar insemna sa devina alti oameni decat aceea care sunt: niste marunti teroristi.
August 20, 2006
Mihai Damian, arhiva securitatii este inevitabil incompleta. Un contract de colaborare se putea sa nu fie scris. Barbat, femeie pot avea o relatie care sa produca obligatii, fara sa existe actul (contractul) de casatorie.
Se stie deja despre senatorul Vadim Tudor ca avea relatii cu stabi de securitate, dar nu a dat niciun raport scris. Identic doamna Mona Musca care are totusi contract de colaborare. Circulatia raportelor orale nu poate fi urmarita si ele au fost retinute in arhiva. Extrem de suspecta este relatia de urmarit a domnului Adrian Nastase, cel care se rafuia cu drepturile omului in 1989. S-ar putea ca domnul Ion Iliescu sa stie mai multe despre acest subiect, nu degeaba ii cerea fostului premier contracte scrise.
Este greu de inteles graba ce a cuprins studiul regimului totalitar, mai ales ca nu exista inca terminat raportul Tismaneanu asupra crimelor regimului comunist. Domnul consilier Oprea (istoric ca si domnul Cioroianu, initiatorul legii lustratiei) a inceput ceva, dar probabil ca are un meci personal mai important de jucat. Societatea romaneasca, intr-o covarsitoare majoritate ar lasa descalcirea dosarelor securitatii pe seama cercetarilor istoricilor. Ori se vede ca aceasta cercetare se amesteca rau de tot cu politica, mai ales de cand PNL este la guvernare, spre deosebire de guvernarea PSD cand amestecul era discret si deci greu detectabil.
Ar fi mai corect daca s-ar admite ca nu este vorba de nici o cercetare istorica ci pur si simplu de o revansa. Domnul Olaru (istoric) de la CNSAS ar tinde spre o astfel de pozitie, mai clara, atunci cand spune ca securitatea a fost politie politica.
February 1, 2008
[...] Deconspirarea între lustrare ?i frustrare (1) Deconspirarea între lustrare ?i frustrare (2) Deconspirarea între lustrare ?i frustrare (3) [...]
February 3, 2008
[...] Dincolo de problema de fond pe care am amintit-o anterior, exista si cateva probleme de forma care afecteaza procesul de deconspirare si ele sunt la fel de grave. Ma refer aici la neajunsurile legii CNSAS si la modul in care membrii CNSAS inteleg s-o aplice. Cea mai importanta chiar legata de rezultatul acestui proces : un verdict de “vinovat” sau “nevinovat” pronuntat un consiliu constituit pe baza de algoritm, conform traditiei. N-ar fi fost insa mai simplu ca in loc de un verdict susnumitul consiliu sa publice pur si simplu dosarele celor care sunt vizati de legea in cauza ? Adica sa-i ia pe rand, de la presedinte pana la rectori si popi (adica in ordinea stabilita de actuala lege) si sa faca publice documentele de politie politica aflate in dosarele lor ? Ceea ce am descris mai sus este ad litteram “deconspirare” ; in schimb ceea ce face de fapt CNSAS este o judecata. In conditiile in care verdictul de vinovatie nu are consecinte prevazute de lege eu unul nu-i vad utilitatea. In cazul Mona Musca, partidul a luat decizia de-a o pedepsi in baza probelor din dosar, fara sa mai astepte verdictul CNSAS. Care verdict, chiar daca va fi contrar, nu va schimba cu nimic lucrurile. In schimb in cazul Voiculescu-Felix Colegiul a dat deja un verdict si l-a confirmat in apel cu o majoritate de trei la trei plus votul presedintelui Secasiu. Dl. Voiculescu e politician si judecata care il intereseaza e cea a electorilor. El incearca sa ne convinga ca votul CNSAS e dat pe criterii politice sau personale. Si daca judecam obiectiv am avea motive sa-l credem. In orice caz dosarul sau (din care dl. Voiculescu n-a facut public decat cam ceea ce a crezut el de cuviinta) ar fi mult mai util publicului decat o judecata confirmata cu o majoritate fragila si trei abtineri. [...]