REZUMAT: Votul uninominal a fost discutat timp de ani de zile, fără ca dezbaterea să depăşească nivelul susţinerii lui în teorie, şi abandonării lui în practică. Într-o dezbatere autentică, dacă analizăm motivele pentru această reformă şi calităţile pe care trebuie să le aibă, constatăm că principiile şi sistemul concret care pare a fi agreat de toată lumea, politică şi mediatică, are probleme destul de serioase.
I. Unde suntem cu dezbaterea?
De votul uninominal s-a tot discutat ani de-a randul. Partidele au abordat subiectul precum abordeaza rudele o matusa bogata cu care te porti amabil (ca sa nu pierzi mostenirea – electorala -) dar pe care de abia astepti s-o ingropi. Si votul uninominal a sfarsit de fiecare data de moarte naturala, dupa cum au constatat la fata locului comisiile desemnate ca sa se ingrijeasca de el. Iata-l insa reinviat in mod surprinzator in dezbatere ca argument in conflictul dintre Basescu si Parlament. Dezbatere intr-atat de galagioasa incat a reusit sa scoata din hibernare comisia Voicu. Care comisie, fara a mai tine seama de scopul pentru care a fost creata, tocmai este pe cale se pare de-a finaliza un nou proiect de lege electorala in care sistemul de vot proportional e inlocuit cu cel propus de Asociatia Pro Democratia. APD are meritul de-a fi propus un proiect concret si de-a fi invitat partidele sa-l dezbata si sa-l adopte. Este insa sistemul propus de APD cel mai indicat pentru schimbare ?
Din pacate tema sistemului de vot care ar trebui adoptat a fost dezbatuta de partide doar cu scopul de-a tergiversa schimbarea. Inca si mai regretabil, aceasta dezbatere n-a trezit interes nici in societatea civila. Si fiindca in opinia mea ea este necesara si mult mai importanta decat avalansa de motiuni simple care ne ocupa ecranele in zilele acestea, imi propun s-o lansez aici.
II. Dupa ce criterii judecam ?
Intr-un articol precedent am scris ca discutia asupra tipului de vot care trebuie adoptat ar fi trebuit in mod obligatoriu precedata de una asupra motivelor pentru care nu ne place cel in vigoare. In articolul mai sus citat am identificat doua pe care le consider cele mai importante :
1. Cota scazuta de incredere a institutiei parlamentare.
2. Instabilitatea politica data de majoritatile fragile caracteristice sistemului de vot proportional pe liste.
Fiecare dintre cele doua a iesit intre timp in evidenta cum nu se poate mai clar. Majoritatea parlamentara care a justificat actiunea de suspendare a presedintelui prin legitimitatea sa populara, a fost pusa in situatia jenanta de-a fi contrazisa de 75 la suta dintre votanti. Iar tara e condusa de un guvern ultra-minoritar in conditiile in care toate negocierile de constituire a unei majoritati stabile au esuat. Mai mult, in actuala configuratie nici macar solutia greu de pus in practica a alegerilor anticipate nu garanteaza o majoritate clara.
Este deci firesc ca orice schimbare a sistemului de vot sa aiba in vedere remedierea “stricaciunilor politice” mai sus mentionate. Pe urma, ca orice reforma, mai trebuie sa aiba doua calitati:
3. Sa fie usor de explicat opiniei publice.
4. Sa-si produca efectele cat mai rapid.
III. Cine şi ce sisteme propune?
Pornind de la aceste premize, sa analizam sistemele de vot susceptibile de-a-l inlocui pe cel actual. As exclude din start orice varianta mixta cu o componenta proportionala, adica cu o parte din parlamentari alesi pe lista, ca si pana acum. Nu vad nici un motiv pentru care am crea doua tipuri de parlamentari, unii legitimati prin vot uninominal si ceilalti nu. Nu este deloc greu de anticipat ca ultimii vor fi dintre cei insuficient de populari dar suficient de importanti incat sa nu-si riste mandatul intr-un duel uninominal.
Raman deci in discutie sistemele de vot nominal si imi propun aici sa compar cele doua care au facut la un moment dat obiectul negocierilor (sterile) intre partide. Primul este sistemul uninominal cu doua tururi de scrutin, propus prin 2003 de PSD, iar al doilea este cel mixt propus de APD, pe cale de-a fi adoptat. Primul este usor de explicat de vreme ce e exact cel cu care ne alegem primarii. In cel de-al doilea jumatate din parlamentari sunt alesi cu un vot uninominal cu un singur tur. E vorba deci de castigatorii din fiecare colegiu. Cealalta jumatate este aleasa astfel incat fiecare partid sa aiba un numar de parlamentari corespunzator procentului pe care il obtine la nivel national. Ea este selectata dintre perdantii scrutinului uninominal luati in ordinea scorurilor electorale obtinute de fiecare. Caracterizata pe scurt, filozofia proiectului APD este de-a obtine o configuratie parlamentara conforma cu procentajele nationale ale fiecarui partid si compusa din parlamentari alesi in mod NOMINAL. Doar pe scurt fiindca procesul de impacare a caprei uninominale (dorite de electorat) cu varza proportionala (draga partidelor) este in realitate mult mai dificil. Nu incape indoiala ca expertii APD s-au straduit serios sa elimine orice incompatibilitate, respectand filozofia de mai sus. Spre exemplu, e posibil ca un partid sa obtina mai multe mandate uninominale decat ii da dreptul scorul proportional. Solutia APD : crestem numarul total de mandate. De asemenea, sistemul proportional cere un prag electoral, fixat de APD la 5%. Ce se intampla daca un castigator uninominal e dintr-un partid care nu trece pragul ? Ghinionul lui, fiindca e declarat infrant si locul lui e luat de al doilea.
Sa vedem insa in ce masura cele doua sisteme satisfac cerintele de la care am plecat. Sa incepem cu punctul 2 unde lucrurile sunt foarte clare. Sistemul APD face tot posibilul sa reproduca rezultatele sistemului proportional, ca urmare este totalmente inapt de-a da majoritati stabile. Sistemul uninominal cu doua tururi de scrutin este utilizat de ani buni in Franta unde a dat mereu majoritati largi. Alegerile recente au dat dreptei franceze o majoritate absoluta. In acest context merita amintita o declaratie a dlui Parvulescu care enumerand avantajele – in opinia sa – ale sistemului APD spunea ca acesta “limiteaza fragmentarea scenei politice, nepermitind intrarea in Parlament a foarte multe partide politice.” Dupa parerea mea dl. Parvulescu este intr-o mare eroare. Eliminarea partidelor mici de pe scena politica nu poate fi un scop in sine ! In sistemul uninominal eliminarea sau limitarea influentei partidelor mici este pretul platit pentru a da majoritati largi. Iar majoritatile largi sunt exact ceea ce sistemul APD se straduie sa impiedice prin “proportionalizarea” rezultatelor ! De notat de asemenea ca in parlamentul francez nou ales sunt nu mai putin de 7 partide.
In pofida autosatisfactiei dlui Parvulescu sistemul sau nu ma convinge nici in ceea ce priveste punctul 1. Trec peste faptul ca un “lucky loser” devansat de un membru de partid sub pragul electoral si/sau de un independent (care are nevoie de 50% pt a castiga !) poate sa fie ales direct cu 10 la suta din voturi. Subliniez in schimb ca sistemul APD nu e deloc cel mai potrivit pentru eliminarea candidatilor impopulari. Sa luam un candidat aflat in functie pe care il cheama sa zicem Sechelariu. El va putea fi invins intr-o competitie uninominala. Dar rareori in mod categoric. Intervine aici o anumita inertie a votantilor, favorizata de controlul mass-media si de pomenile electorale binecunoscute. Candidatul nostru isi va salva deci scaunul si lumea va spune, la ce bun atunci votul uninominal ? Sa-l vedem pe cel cu doua tururi. La alegerile din Franta Alain Juppé, fost prim ministru si primar la Bordeaux, numarul doi in guvernul lui Sarkozy (!) a fost batut cu 700 de voturi de contra-candidata socialista. Electorii au fost destul de nemultumiti de dorinta primarului de-a fi in acelasi timp deputat si super-ministru. Alain Juppé a tras concluzia corecta si a demisionat din guvern.
Mai departe, APD pretinde ca clasarea perdantilor in ordinea descrescatoare a procentelor lor este una care reflecta valoarea candidatilor. Nici aici nu pot fi de acord de vreme ce aceasta ordine e influentata de locul si mai ales de ceilalti candidati din fiecare colegiu. Sigur ca APD a parat intr-un fel aceasta critica instituind compensarea la nivel regional (s-au desemnat 8 regiuni) pentru a nu compara voturi din Teleorman cu voturi din Cluj. Dar chiar si asa cum se pot compara voturile din Alba cu cele din Covasna unde exista o minoritate maghiara importanta ? Candidatii care vor avea curajul sa candideze intr-o circumscriptie grea cum e Covasna sunt considerati a priori mai slabi dupa logica APD.
In fine, cred ca la punctul 3 nu e mult de discutat, dar va fi foarte mult de explicat alegatorilor despre proiectul APD, cititi-l si va veti convinge. Cat priveste punctul 4, e limpede ca sistemul propus de APD nu va aduce mari schimbari pe termen scurt nici in ceea ce priveste structura politica a Parlamentului (ceea ce am discutat la punctul 2) si nici in ceea ce priveste componenta sa (punctul 1).
IV. Care e concluzia?
Avem un sistem, cel uninominal cu doua tururi, care se aplica deja la alegerea primarilor, care e usor de explicat, remediaza lacunele sistemului actual si da rezultate si la primarii nostri si la parlamentarii altora. Acest lucru nu ne multumeste, si atunci facem un sistem original, ca la noi la nimeni, care pastreaza pe cat se poate cel deja in vigoare si in plus e foarte complicat, dar pe care o sa-l adoptam fiindca e uninominal, modern si reformator. O senzatie de déjà-vu ? Constitutia din 2003 ! Moderna, europeana, originala in cel mai inalt grad, avizata pozitiv de APD (care s-a implicat printr-un forum constitutional in acest proiect). Asa era in 2003, fiindca azi este criticata din toate partile si nici macar initiatorii ei nu reusesc s-o explice in mod coerent. A bon entendeur, salut !
Completare (Doc): Trebuie spus, în apărarea celor de la APD, că nu e deloc vina lor că principala problemă din constituţie a rămas nerevizuită în 2003. Adevărul este că partidele au convenit ca partea aceea din constituţie să nu facă subiectul revizuirii; chiar dacă APD ar fi putut să protesteze faţă de asta, nu ei sunt responsabili pentru decizia partidelor. La fel de adevărat este că multe din revizuirile şi completările la Constituţie făcute în 2003 sunt bine-venite.
June 26, 2007
Eu sper sincer ca votul uninominal, orice forma ar lua, nu va mai permite situatia aberanta care se intampla frecvent la noi – desi o persoana ajunge in parlament pentru ca e pe lista unui anumit partid, daca se inscrie in alt partid isi pastreaza functia. Cum naiba mai alegem partidul (si nu persoana) in sistemul asta?! Nu stiu sincer daca a avut cineva curiozitatea sa masoare structura partidica a parlamentului la, de ex., un an de la alegeri. Daca alegem persoana, atunci e ceva mai ok sa pastreze “demnitatea” desi se plimba de la un partid la altul, dar acum… sincer imi face sila.
June 26, 2007
“”Alegerile recente au dat dreptei franceze o majoritate absoluta. In acest context merita amintita o declaratie a dlui Parvulescu care enumerand avantajele – in opinia sa – ale sistemului APD spunea ca acesta “limiteaza fragmentarea scenei politice, nepermitind intrarea in Parlament a foarte multe partide politice.” Dupa parerea mea dl. Parvulescu este intr-o mare eroare. Eliminarea partidelor mici de pe scena politica nu poate fi un scop in sine !”"
D-l Parvulescu ar putea sa se gandeasca la varianta acceptarii a numai doua partide in Parlament, adica primele doua clasate in urma scrutinului, si-am incheiat balamucul, cu impartirea in mod proportional a numarului de mandate.
Clar vom avea o majoritate stabila, rezolvam problemele (bine, ar fi mai stabila daca am avea un partid unic, dar nu cred ca-si permite APD asa o propunere).
Sigur, ar mai fi necesar ca acest proiect al APD sa fie sincronizat si cu apelul de astazi al intelectualilor, care sustin ca “suveranitatea poporului sa fie respectata”, ori daca susnumitul popor voteaza cu mai mult de doua partide, avem o problema. O putem rezolva si pe aceasta daca interzicem participarea la scrutin a altor partide in afara celor aflate pe primele doua locuri in sondaje … cred ca PD si PSD ar reiesi.
June 26, 2007
[...] Nu-mi propun să contrazic aici articolul anterior scris de Mih. Analiza sa mi se pare foarte corectă şi coerentă; sunt de acord cu majoritatea argumentelor prezentate acolo. Am să ofer un punct de vedere alternativ, nuanţând unele puncte, şi întărind altele. Mih oferă două motive pentru schimbarea sistemului de vot actual: [...]
June 26, 2007
Draga Mih,
Am citit de 2-3 ori articolul dar nu am ramas cu o idee clara despre promisiunea facuta de tine de a ne spune cum trebuie sa schimbam sistemul. Nu ai metoda.
La pct. 1 unde trebe sa ne spui stadiul- ne faci de fapt istoricul problemei.
La pct. 2 incepi bine si termini foarte vag si neconsistent, amestecand motivele cu scopul si cu calitatile sistemului.
La pct.3 otova, la gramada, descrierea propunerilor cu analiza selectiva prin prisma unor cazuri dar fara a prezenta grila dupa care selectezi aspectele negative si pozitive.
La pct. 4 Concluziile, care trebuiau sa fie de fapt recomandare, asa cum reiese din titlul tau nu se exista.
Eu unul, daca aveam timp si sufeream de blogopatie acuta mergeam pe urmatoarea formula:
- stadiul problemei;
- semnificatia strategica pentru sfera politca;
- actorii interesati- o analiza a stakeholderilor
- analiza de substanta- modelul de sistem
- analiza procedurala- cum institutiile si actorii parcurg etapele acestei decizii
- analiza de context- side effects
asheeaaaa, acumaaaaa
- scrie o lista de criterii care sa cuprinda printre altele: nivelul de implicare, scala de consultare, reprezentativitate, etc
- scrie lista de tehnici de implicare a actorilor,
- mai fa si matricea celor doua liste mai sus mentionate,
- acumma treceeeem la recomandari:
- din matrice rezulta unde si ce bifeaza fiecare actor in materie de strategie,
- compara mixul fiecaruia cu obiectivul general, vezi ce a mers si ce nu a mers,
- in final propune propriul tau mix
in caz ca este prea complicat ce am mai sus il poti suna pe Viorel, stii cine, Hrebe…
June 26, 2007
Semantic, cred ca ar trebui sa-ti faci blog fiindca vad ca ai deja metoda completa
.
In ceea ce ma priveste n-am vrut decat sa spun ca sistemul APD este cu mult mai prost decat cel uninominal cu doua tururi (am incercat sa argumentez la punctul 3 plecand de la criteriile de la punctul 2). Imi pare rau ca nu te-am convins.
July 3, 2007
[...] În acest caz, nici măcar nu are sens să aplic cele patru criterii pentru reformarea sistemului de vot enumerate de Mih în primul articol. Deschiderea listelor de partid nu reprezintă de fapt o reformare a sistemului de vot, altfel decât pe termen lung şi într-o anumită măsură iluzoriu. Printr-o tactică banală şi puţin teatru suplimentar în campania electorală, partidele vor funcţiona exact ca şi până acum, candidaţii prestabiliţi vor fi aleşi exact cum sunt acum, clasa politică va fi exact cea de acum, sistemul politic în general va rămâne exact acelaşi. Cu toate problemele lui. Două note de final. Prima, argumentul ce ţine de utopie se poate aplica oricărui sistem care va conţine liste de partid. A doua, deschiderea listelor de partid va avea un efect, acela de a descuraja alianţele electorale, mai ales cele împotriva naturii şi între parteneri foarte diferiţi la capitolul scor electoral. Cu toată promovarea în echipă, dacă electoratul partidelor are posibilitatea să ordoneze preferenţial lista, atunci cei ai partidului majoritar ar putea să ignore sau chiar să respingă candidaţii aliaţilor minoritari. [...]
July 4, 2007
[...] Exact, cât se poate de previzibil, PSD, prin reprezentanţii săi în comisie, dl Zgonea şi dl Nicolicea, a descoperit că nu poate renunţa la proiectul depus de ei, cel care prevede vot uninominal majoritar cu două tururi pentru tot parlamentul. Mă grăbesc să spun că avem aici o cu totul altă discuţie decât cele din “Cum trebuie schimbat sistemul de vot”. Aici nu e vorba dacă sistemul PSD e bun sau rău, pentru că e limpede că nu asta (şi nici adoptarea lui) nu e ceea ce îi interesează pe reprezentanţii PSD. Dovada? [...]
July 25, 2007
[...] Dlui Gheorghiu nu-i place atitudinea PSD-ului in ceea ce priveste schimbarea sistemului de vot. Doar ca textul sau se inscrie in mod evident in proiectul zapacirii populatiei demarat de social-democrati. Fiindca partea cu “dar sustine fals” este cat se poate de falsa : proiectul APD nu e uninominal (adica un singur ales in fiecare circumscriptie) ci mixt (termenul “uninominal” e folosit la noi intr-un sens mai larg pentru orice sistem in care se voteaza un om si nu o lista). Ceea ce urmeaza e tot fals fiindca sistemul uninominal cu doua tururi e utilizat in Franta. Iar finalul este un argument al detractorilor votului uninominal care se bazeaza pe premiza falsa ca un sistem proportional e un sistem corect. Asa cum am scris, unul dintre scopurile introducerii unui sistem uninominal este asigurarea unor majoritati largi si evitarea unor minoritati de blocaj. Cand in republica civilizata franceza s-a renuntat la sistemul pe liste in favoarea celui uninominal, n-a fost din motive de hahalere ci fiindca guvernele rezultate din sistemul pe liste erau foarte instabile. [...]
October 23, 2007
[...] Mai există o întreagă discuţie legată de comparaţia între cele două sisteme de vot propuse, din nou mă interesează doar aspectul de interes public nu cel partizan. Nu reiau discuţia aici, cine doreşte poate să vadă episoadele I şi II din seria de articole teoretice. [...]
October 25, 2007
[...] In uma cu catva timp am scris impreuna cu Doc cateva articole (”Cum trebuie schimbat sistemul de vot” I, II, III, IV, V) pe tema schimbarii sistemului de vot si in special a diferentei intre sistemul propus de APD si cel uninominal pur cu doua tururi de scrutin, propus acum de presedinte. Am adus argumente pentru sistemul cu doua tururi care in opinia mea este mai bun decat cel propus de APD. La nivelul la care se poarta dezbaterea acum ar trebui sa fiu numit “pro-uninominal-Basescu”. Nu pot accepta insa aceasta catalogare. In primul rand fiindca ea se bazeaza pe un neadevar : asa cum dl. Geoana incearca sa reaminteasca tuturor, prima initiativa de acest gen a apartinut PSD-ului in 2004. Liderii PD si PNL adica domnii Basescu si Stolojan au refuzat-o atunci in favoarea sistemului APD. Iar acesta a fost motivul oficial pentru care n-am avut vot uninominal in 2004. Oricate tumbe ar face dnii Boc si Stoica pentru a ne explica sustinerea lor totala pentru sistemul zis “Basescu”, acest adevar nu poate fi ascuns. Sigur, orice politician are dreptul sa-si schimbe parerea in timp. Este chiar un lucru salutar avand in vedere ca multi sunt formati in vechiul sistem. Dar daca dl. Basescu si-a schimbat-o in privinta votului uninominal ar fi trebuit mai intai sa explice acest lucru opiniei publice, sa caute sustinerea partidelor si sa lanseze dezbaterea inainte ca partidele sa negocieze un sistem de vot diferit. Partizanii presedintelui au desigur dreptate cand spun ca fara aportul sau reforma electorala ar fi fost din nou ingropata. Cand l-am auzit pe premierul Tariceanu vorbind de anul 2012 m-am gandit ca ne va prinde Olimpiada de iarna 2022 tot cu actualul sistem. In schimb, acest impuls prezidential nu justifica in nici un fel optiunea tardiva a lui Traian Basescu pentru un sistem diferit. Ea este mai degraba de natura a intarzaia schimbarea sistemului de vot. [...]
November 25, 2007
Sistemu’ de vot habarnist
Ma fratilor, sistemul lui APD si Tariceanu nu are colegiile stabilite si eu pun pariu ca se mosmondesc pana la anu si nu le fac. Pe de alta parte daca stam stramb si judecam drept, e greu pentru aia din strainatate sa voteze pe uninominalul lui Basescu, adica la Madrid sa fie unul din Cernavoda, doi de la Vaslui si inca vreo trei romani din Craiova. Cam najpa cu colegiile, daca nu chiar aiurea. Asa ca va prezint sistemul de 5 stele (*****) bazat pe circumscriptii/judete (fo 43 mi se pare mie) Iata pe etape cam cum suna:
Etapa 1: fiecare partid stabileste 5 listaci, independentii se inscriu si ei la alegeri;
Etapa 2: se fac buletinele de vot cu candidatii in ordine alfabetica. De exemplu 5candidati*10 partide + 10 independenti=60 de candidati;
Etapa 3: se confectioneaza o stampila smecheroasa cu 5 trepte, adica 5 stele. Cam ca aia de doctor, numai ca are 5 trepte: tzac! => 5 stele, tzac! a doua oara => 4 stele s.a.m.d.
Etapa 4: cea mai grea, votul propriu zis. Vine tanti Floarea sa voteze, ia buletinul si stampila, intra la cabina si zice: uite-l p-ala al lu’ Iliescu, mi-a dat pensie… tzac! (5stele)… uite-l p-ala de mi-a zis nepotu’ sa-l votez de la PLD, tzac! (4stele)… uite-l p-ala de-a fost primar la oras, bun baiat, tzac! stampila (3stele) … uite-l si p-al lu’ Vadim, tzac! stampila (2**)… si inca unu dupa nume parca-l stiu de undeva, tzac! (1stea).. si gata! s-a inchis stampila. Iese, pune buletinul in urna transparenta, da stampila la comisie, comisia baga o cheitza mica in stampila si o intoarce la pozitia 5*****, si da stampila la urmatorul alegator, nea’ Gheorghe.
Etapa 5: numaratoarea voturilor. Se strang urnele la municipiu resedinta de judet si se imparte la doua comisii si incepe numaratoarea paralela, apoi fac schimb de buletine. Cei doi presedinti ai comisiilor de numarare sunt trimisi prin tragere la sorti de la Bruxelles si omologheaza rezultatele: se face clasamentul si se zice la televizor care sunt castigatorii.
P.S. Daca tot avem europarlamentari, n-ar fi bine s-avem unicameral?
January 24, 2008
[...] Haide s? le servesc pu?in? lecitin? lor, ?i informa?ie pentru cititorii mei. Într-un prim episod al serialului “Cum trebuie schimbat sistemul de vot” Mih vorbea de dou? motive principale pentru aceast? schimbarem dou? realit??i incontestabile ale sistemului parlamentar românesc : cota scazut? de încredere a parlamentului, respectiv instabilitatea politic? dat? de majorit??ile fragile. Ambele generate de dou? probleme ale sistemului de vot actual, pe care reforma electoral?, ca s?-?i merite numele, ar trebui s? le corecteze. Luându-le pe rând într-o ordine cronologic?: [...]