REZUMAT: Proiectul APD reprezintă un pas înainte faţă de cel actual, şi dacă ne referim strict la sistemul de vot. De asta nu poate fi nici o îndoială. Însă, în acelaşi timp, sistemul de vot de acolo face inacceptabil de multe şi de grave compromisuri tocmai cu cel pe care îşi propune să-l schimbe. Ni se propune un pahar pe jumătate plin, e mai bun decât unul gol. Dar e mai prost decât unul plin.
Nu-mi propun să contrazic aici articolul anterior. Analiza de acolo mi se pare foarte corectă şi coerentă; sunt de acord cu majoritatea argumentelor. Am să ofer un punct de vedere alternativ, nuanţând unele puncte şi întărind altele.
Mih oferă două motive pentru schimbarea sistemului de vot actual:
1. Cota scazuta de incredere a institutiei parlamentare.
2. Instabilitatea politica data de majoritatile fragile caracteristice sistemului de vot pe liste.
şi două calităţi pe care trebuie să le aibă sistemul nou:
3. Sa fie usor de explicat opiniei publice.
4. Sa-si produca efectele cat mai rapid.
Cele patru puncte pledează, în fapt, pentru o schimbare cât mai radicală a sistemului de vot actual. E pe undeva normal; toată lumea (inclusiv cea politică) deplânge situaţia în care ne-a adus sistemul caracterizat de votul proporţional pe liste, dar apoi ni se spune că cel mai înţelept lucru ar fi să-l schimbăm pe jumătate, cu alte cuvinte o jumătate din el s-o păstrăm. E un fel de optimism pe invers: în loc să spună că o jumătate de pahar e mai bun decât unul gol, se spune că e mai bun decât unul plin.
Cu toate astea cred că se impun câteva observaţii legate de sistemul de vot propus de APD:
I. E adevărat că nu prea are temei semnul egal care se pune între “proporţionalitatea” unui sistem de vot şi “corectitudinea” respectivului sistem, deşi mereu se spune asta. La fel cum e adevărat că un sistem proporţional poate duce uşor la instabilitate politică. Cu alte cuvinte, disproporţionalitatea inerentă oricărui sistem uninominal (= un sistem electoral în care fiecare candidat e ales prin competiţie directă într-o circumscripţie) nu este automat ceva incorect, ba chiar în general reprezintă un avantaj. Totuşi, există cazuri excepţionale în care disproporţia unui sistem uninominal devine o problemă.
Primul caz este cel în care un partid punctează semnificativ din punct de vedere electoral (>20%) dar este absent sau foarte puţin reprezentat în Parlament. Situaţia aceasta a fost reclamată în Marea Britanie, şi guvernul laburist a promis şi a avut câteva tentative de a reforma vechiul şi tradiţionalul lor sistem uninominal cu un singur tur de scrutin. Acesta e cazul mai puţin important.
Al doilea caz, mai grav, este cel în care, într-un sistem bipartit, unul din cele două partide câştigă majoritatea voturilor însă celălalt câştigă majoritatea mandatelor parlamentare şi ajunge la putere. În Noua Zeelandă, cu un sistem de vot similar cu cel britanic, această situaţie s-a întâmplat de două ori consecutiv, drept care au abandonat sistemul uninominal în favoarea unuia mixt.
Acum această situaţie poate fi corectată adăugând un element de compensare proporţională, dar unul relativ modest, 15% din mandate cred că ar fi suficiente. E clar că proiectul APD, cu ale sale +50% mandate pentru compensare, nu vizează preîntâmpinarea unor astfel de situaţii, ci păstrarea caraterului proporţional care există la ora actuală.
II. Trebuie spus, apropo de punctul 1., că populaţia nu are încredere scăzută în Parlament din cauză că nu-i place cum îşi alege reprezentanţii. Sistemul de vot e un mijloc, nu un scop. Problema sistemului actual nu este în sine faptul că se votează o listă, ci că acest tip de vot produce o legătură slabă între electorat şi reprezentanţii din parlament, care teoretic sunt ai lor dar practic sunt ai partidelor. Un sistem de vot uninominal, se ştie asta, întăreşte mult această legătură. Şi un sistem nominal poate s-o întărească într-o bună măsură. Trebuie spus, în apărarea sistemului APD, că el elimină totuşi listele de partid, şi că aduce toţi candidaţii în faţa electoratului; chiar dacă o bună parte vor intra în parlament pierzând la votul direct.
III. O observaţie similară şi legată de cea de mai sus am şi pentru punctul 2. Nu doar caracterul proporţional duce la instabilitatea politică, ci şi, sau poate chiar mai ales, lipsa de răpundere a parlamentarilor în faţa electoratului, şi controlul total pe care-l exercită conducerea de partid asupra lor. Orice sistem care va apropia parlamentul de populaţie va reuşi, în acelaşi timp, şi să reducă instabilitatea politică.
IV. E evident că sistemul uninominal majoritar (cu două tururi de scrutin) are un avantaj decisiv când vine vorba de explicat publicului, pentru simplul motiv că e deja folosit de 4 cicluri electorale, la alegerea primarilor. Sistemul APD este relativ simplu de explicat în ce priveşte votarea efectivă, se face la fel ca la primari – se votează un reprezentant; însă este dificil de explicat la nivel de rezultat (nu mai dificil decât cel actual, totuşi). O mare problemă va fi să se explice electoratului cum de intră în parlament candidaţi învinşi. Şi, din nou, dacă ar fi fost ~15% n-ar fi fost probleme, dar peste jumătate din parlament va fi format din perdanţii competiţiilor directe.
V. Cea mai mare problemă, însă, nu va fi ca publicul să înţeleagă cum de pot să câştige mandate cei învinşi la vot. Problema mare, imensă, a sistemului propus de APD este să le explice, şi să se explice, cum de permite să piardă mandatele cei care şi le câştigă la vot.
Încă odată, sistemul spune că dacă un partid nu obţine 5% din voturi la nivel naţional, atunci nu poate intra în parlament şi pierde mandatele obţinute direct. Prevederea asta reprezintă o aberaţie cinică. Am constatat acum că ea poate fi descoperită dacă citim atent cele 86 de pagini ale proiectului; APD a omis să o menţioneze în prezentarea pe scurt.
Într-un fel, un prag electoral reprezintă o aberaţie chiar în sistemele proporţionale pe listă, dacă ţinem cont de modul în care sunt ele promovate. Se bazează pe principiul că un sistem proporţional este “corect”, e singurul lucru pe care-l au de fapt de oferit faţă de cele uninominale. Dar apoi aceleaşi sisteme adoptă un element complet arbitrar de disproporţionalitate – pragul electoral. Sunt promovate în ideea “este corect ca orice partid cu X% din voturi să aibă şi X% dintre parlamentari” şi apoi pun un prag care spune “este corect necesar ca un partid care are doar Y% voturi să n-aibă nici un parlamentar.”
Însă pentru un sistem uninominal un prag electoral este o aberaţie care n-are nici o scuză sau justificare. Bănuiesc că unul din argumentele în apărarea acestei prevederi este că legea electorală a Germaniei (şi ei au tot un sistem mixt, diferenţa e că se face compensare pe liste de partid) are ceva similar. Şi acolo un partid poate să piardă inclusiv mandatele obţinute direct dacă nu îndeplineşte condiţiile de prag electoral. Însă argumentul e uşor de demontat.
Odată dacă ţinem cont de noima prevederii respective din legea germană. Nemţii şi-au făcut constituţia şi sistemul electoral cu gândul la cauzele prăbuşirii tragice a republicii de la Weimar. Au pus astfel de condiţii şi pentru mandatele obţinute uninominal de teama ca în parlamentul lor să nu intre reprezentanţi ai unor partide mici şi extremiste care să-şi folosească mandatul pentru a destabiliza republica. Nu discut aici de Germania, presupun că e de înţeles noima prevederii în cazul lor. În schimb, e complet absentă în cazul nostru. Partidele noastre extremiste au trecut şi probabil vor putea trece pe mai departe de 5% (ironic, abandonarea completă a compensării proporţionale ar fi ameninţat serios să le scoată din parlament). În schimb, dacă ne luăm după rezultatele din 2004, avem două partide ale căror şanse reale de acces în parlament se opresc în acest prag: PNŢCD şi FDGR. Nici vorbă de vreun extremism la oricare din ele.
Apoi legea germană a avut grijă să limiteze situaţia absurdă la care putea duce prevederea; pe lângă pragul de 5% din voturile pe liste, un partid mai poate intra în parlamentul lor şi cu condiţia să câştige direct 3 (trei) mandate uninominale. La noi condiţia este de 10 (zece!) mandate uninominale obţinute la Camera Deputaţilor; iar Camera noastră inferioară are mai puţin de jumătate din mandatele Bundestagului nemţesc. E greu de crezut că un partid ar putea să câştige peste 6% din circumscripţii fără să fie capabil să câştige peste 5% din voturi.
Pragul acesta ar fi putut fi ocolit prin candidaturile independente; însă proiectul APD continuă tradiţia descurajării acestora. Ca să-şi câştige mandatul uninominal, un candidat independent, nu trebuie să-i bată pe fiecare dintre contracandidaţi, trebuie să-i bată pe toţi la un loc; adică să aibă peste 50% din voturi. Iar voturile pentru el nu se consideră în nici un fel la compensare, e ca şi cum alegătorii unui candidat independet au doar o jumătate de vot.
Prevederile acestea nu fac altceva decât să frâneze tocmai reforma care era urmărită de nominalizarea sistemului de vot. Închid, practic, sistemul electoral pentru altcineva decât actorii de partid deja consacraţi. În măsura în care partidele acestea vor face o competiţie reală între candidaţii lor atunci o să dea rezultate. Dar dacă partidele actuale, în dulcea tradiţie transpartinică, se vor juca doar de-a competiţia între ele, atunci vom avea aceleaşi parlamente dispreţuite ca şi până acum, graţie unui sistem electoral “uninominal”.
În concluzie, proiectul APD reprezintă un pas înainte faţă de cel actual, şi dacă ne referim strict la sistemul de vot. De asta nu poate fi nici o îndoială. Însă, în acelaşi timp, sistemul de vot de acolo face inacceptabil de multe şi de grave compromisuri tocmai cu cel pe care îşi propune să-l schimbe. Mă bucur de schimbarea sistemului actual, presupunând că o să ajungem s-o vedem adoptată. Dar nu sunt genul acela de optimist ciudat de care pomeneam mai sus. Ni se propune un pahar pe jumătate plin, e mai bun decât unul gol. Dar e mai prost decât unul plin.
COMPLETARE: Spuneam că Noua Zeelandă a trecut de la un sistem uninominal la unul mixt; similar cu cel al Germaniei. Am verificat care e pragul acolo: 5% la votul pe liste sau 1 (un) candidat ales în mod direct. Cu alte cuvinte sistemul lor nu permite eliminarea din parlament a candidaţilor care au câştigat scrutinul uninominal.
June 27, 2007
Cateva observatii :
I. Eventualitatea in care un partid care are majoritatea absoluta a voturilor nu castiga alegerile este extrem de improbabila in cazul sistemului cu doua tururi de scrutin – exemplele prezentate sunt de VU cu un tur de scrutin. In opinia mea VU cu doua tururi de scrutin nu duce la un sistem politic bipartit.
III. In opinia mea instabilitatea politica este o problema de structura a parlamentului si nu (sau doar in mica masura) una de persoane. Voi incerca sa demonstrez acest lucru intr-un viitor articol.
June 27, 2007
Romanii nu au minte suficient de buna – nici chiar cei dela APD.
Exista si sisteme de vot cu preferinte in care totul se transeaza intr-un singur tur de scrutin. Aceste sisteme evita cheltuieli de bani si timp inutile. Desemenea da ca invingator pe cel cu scorul cel mai bun indiferent daca scorul este sau nu peste 50 procente.
La votare poti vota candidatul dorit sau poti suplimentar sa indici ce candidat doresti daca cel votat nu iese primul.
Astfel de sisteme umbla insa in tari civilizate de care APD si sefii APD habar nu au.
June 27, 2007
Personal sunt (un pic) neincrezator in sistemul propus de APD, deoarece este prea complex si permite diverse interpretari si ajustari “fine” care sa favorizeze personaje altminteri de neacceptat intr-un sistem uninominal. Din experienta, parlamentarii vor exploata orice portite pentru a ocoli vointa electoratului.
Propun o metoda de masurare a eficientei lui:
Vor intra: Vacaroiu/Hrebenciuc/Tariceanu/Orban/ (si altii), care sunt in general nepopulari, dar au un oarecare control in partidele lor? Daca da, sistemul nu e bun.
Pe de alta parte, sunt convins ca sistemul reprezinta o imbunatatire fata de sistemul actual, si ca partidele (in forma actuala) vor accepta cu mare greutate un sistem VU pur.
Ca imbunatatiri as propune:
- Primul clasat intra, indiferent de pragul electoral (rezolvare pentru aberatia cinica de la punctul V). Pragul se aplica numai pentru “lucky loosers”, care intra prin redistribuire.
- 50% de “lucky loosers” mi se pare foarte mult. 10-25% ar fi suficient pentru redistribuire.
- PNL(parca) vine cu alte doua aberatii periculoase: reducerea pragului la 2% si liste nationale. Combinate, prevederile vor aduce in parlament multe personaje care in mod normal ar trebui respinse prin noul sistem (vezi lista de mai sus). Asa ca a treia mea propunere: fara alte “imbunatatiri” originale.
June 27, 2007
Corect, doc; eu astept patru lucruri de la VU:
1. sa permita intrarea in parlament a independentilor si a oamenilor din partide gen PNTCD (bine, nu ca PNCTD are mai reprezenta ceva acum ca e pe mana lui Milut, dar orisicat).
2. sa “decupleze” partial candidatul de partid, sa permita parlamentarilor sa voteze si dupa constiinta nu dupa cum le zice seful de partid; vreau sa evitam situatia actuala in care o mana de oameni controleaza de fapt votul intregului parlament.
3. sa nu ii mai ofere nicicui certitudinea ca va fi ales… sa nu isi permita un presedinte de partid, fie el si partid mare, sa faca lucruri contra bunului simt si contra vointei populare, fara sa se teama ca isi va pierde mandatul.
4. sa imi permita sa selectez UN parlamentar (nu un partid), pe care sa il votez si caruia sa-i urmaresc evolutia politica. Sa vad daca imi raspunde, daca ma reprezinta.
Proiectul APD nu raspunde decat la cea de-a 4 doleanta a mea…cam putin, sincer. Si eu as fi pentru votul majoritar in 2 tururi de scrutin, macar stim exact pe cine alegem, nu ne putem plange ca au ajuns in parlament fara sa fie “reprezentativi”.
Inteleg pe undeva teama ca pe sistemul asta, teoretic e posibil (chiar daca extrem de improbabil) ca un partid cu 49% din voturile populatiei sa aiba reprezentare 0 in parlament. Dar pe de alta parte, asa mi se pare cinstit: daca nici unul din candidatii tai nu e suficient de credibil… sorry, nu au de ce sa intre in parlament. La fel cum nu au de ce sa intre in parlament 10 trepadusi din acelasi partid, doar fiindca partidul are un lider foarte popular.
E drept, “calcaiul lui Ahile” pentru sistemul cu vot majoritar in 2 tururi de scrutin e alegerea circumscriptiilor electorale; daca nu sunt bine alese, exista riscul cat se poate de real ca anumite parti ale populatiei sa nu fie reprezentate in parlament.
In subsidiar – mi se pare extrem de enervant ca onor guvernul romaniei nu accepta votul electronic, si cel prin corespondenta. Daca nu ma insel, semnatura electronica are putere juridica in Romania (e echivalenta cu semnatura pe hartie) – asa ca nu vad absolut nici un motiv pentru care un vot semnat electronic sa nu fie validat (se poate face usor sistemul a.i. sa nu retina asocierea dintre “cine a votat” si “ce a votat”, pentru a proteja secretul votului individual).
June 27, 2007
Sammy,
da, sistemele preferentiale au calitati certe, insa marea lor problema este ca ele n-au fost folosite niciodata in Romania. Sunt mai greu de explicat populatiei decat oricare din sistemele puse in discutie, inclusiv cel APD. Sistemul pe care eu il consider cel mai potrivit este unul care seamana cu cel APD dar nu e proportional (are doar o componenta proportionala de ~15%) si, evident, nu are nici un fel de prag electoral.
Sandu,
sunt de acord. E foarte bun criteriul oferit – gradul de perpetuare al parlamentelor (parlamentarilor) de pana acum. Iar daca se vor reintroduce listele atunci sistemul nu va fi uninominal deloc. Va fi o pacaleala absolut mizerabila, si, din punctul de vedere al reformei, un dezastru. Sper ca nu se va ajunge la asa ceva.
Virgil,
sunt de acord cu cele 4 puncte, cu o observatie la primul:
nu conteaza intr-atat modul in care privesc eu sau privesti tu partide gen PNTCD; problema nu se pune asa. Partidul respectiv se bucura de o cota inalta de incredere, insa una localizata la nivelul Banatului. Or, mi se pare normal ca banatenii sa-si poata alege candidatii preferati din partidul preferat. Nu inteleg de ce faptul ca partidul respectiv nu este apreciat si aiurea ar trebui sa-i impiedice sa faca asta! Un candidat care castiga cinstit majoritatea voturilor dintr-o circumscriptie trebuie sa intre in parlament, punct.
In general nu se ajunge la astfel de situatii de extrema cu voturile uninominale; se poate ajunge insa la situatia ca majoritatea voturilor si cea a parlamentului sa difere; e ceva simplu de fixat cu o mica componenta de compensare.
June 27, 2007
Vreau sa mai comentez ceva legat de o veche problema a modului si gradului de atentie cu care ne alegem premisele de la care plecam. Mai clar ma refer la cele 2 motive si 2 calitati:
La punctul 1, am mari semne de intrebare ca increderea in institutie depinde doar de un sistem de vot, ar fi frumos, insa nu avem inca o demonstratie, sigur insa o schimabre de sistem de vot sporeste increderea in membrii Parlamentului.
La punctul 2, daca discutam de instabilitate in cazul Romaniei, atunci momentul “322″ e edificator pentru situatia opusa, in concluzie, majoitatea politica fragila nu caracterizeaza un sistem politic instabil, avem destule cazuri de parlamente care au functionat. Problema majoritatii fragile este de fapt scaderea eficientii procesului legislativ. As lasa deoparte problema instabiltatii cand discutam de parlament pentru ca eu cred ca este nu acolo este localizat.
La punctul 3, este o falsa problema si eu nu merg pe teoria bizonului, nu intru in detalii, dar e bine ca din start sa nu ne punem semne de intrebare privind nivelul de inteligenta.
La punctl 4, dezideratul este foarte neclar.
In incheiere, comentariul meu a incercat sa critice abordarea normativista sustinuta de Doc si Mih, penca asa cred ca se pot caracteriza cele doua articole.
June 27, 2007
Semantic :
1. Nimeni n-a spus ca increderea in Parlament depinde DOAR de modul de scrutin. Ea depinde SI de modul de scrutin.
2. Daca momentul “322″ este pentru tine un semn de stabilitate politica…va fi greu sa ne punem de acord. Unde e localizata problema instabilitatii politice daca nu in Parlament ?
3. Nu e vorba de nivelul de inteligenta aici. Am dat exemplul Constitutiei pe care n-o intelege nimeni.
4. Ba e chiar foarte clar, mult mai clar decat textul APD discutat la 3.
June 27, 2007
Semantic,
1. Institutia parlamentului este judecata dupa cei care o compun, si dupa regulamentele si legile si cutumele care ii determina functionarea. Regulamente legi si cutume care sunt facute si pot fi schimbate … tot de cei care o compun. Prin urmare direct sau nu, problema increderii se reduce la parlamentari; si de aici, imediat, de modul in care acestia sunt alesi.
2. Aici m-ai pierdut, nu stiu ce vrei sa spui. Momentul 322 a fost o coalizare heterogena, netransparenta si volatila; cum zice Mih, daca tie ti se pare un semn de stabilitate atunci avem sisteme de gandire diferite.
3. Nici eu nu merg pe teoria bizonului, sunt si eu bizon in chestia asta. Nu e vorba neaparat de intelegerea tehnica a unui sistem electoral; ci si de modul in care electorul percepe influenta votului sau in rezultat, si de uzul, pur si simplu, antrenametul, experienta, daca vrei, pe care o avem cu un sistem de vot sau cu altul.
4. Din nou, m-ai pierdut complet. Punctul acesta e clar prin enuntul lui. Schimbarea sistem produce efecte dorite, este de dorit s-o faca cat mai rapid. Nici nu stiu ce ar fi de explicat aici.
June 27, 2007
Mih si Doc,
1. Reprezentatii alesi sunt o conditie necesara dar nu suficienta pentru increderea in institutie, asa cum scrie si Mih. dar am subliniat ideea pentru a relativiza putin primul motiv. Tipul de relatie, directa sau indirecta, are legatura cu selectia etapelor pentru o strategie eficienta de schimbare. A prognoza un calendar de schimbare fara un model bine articulat al structurii e pierdere de vreme. Vorbesc strict tehnic. Inertia INSTITUTIONALA transforma indivizi pentru care multi ar fi bagat mana in foc, asa ca logica de actiune colectiva a unui grup de parlamentari nu nu merge dupa o matematica simpla de insumare a intentiilor si calitatilor indviduale.
2. Strategic vorbind, cei 322 au fost un factor de stabilitate pentru guvern, asa ca nu putem localiza instabilitatea in parlament. Pentru ca termenul vostru de “instablitate politica parlamentara” a fost definit ca efect al unui sistem de selectie, atunci va spun ca modelul nostru de instabilitate post-decembrista este localizat/se manifesta in relatiile dintre puterile din stat si are ca sursa conflictul dintre partide. Concluzia mea esta ca avem nevoie, asa cum pledati si voi, de un sistem de vot nou, in primul rand pentru a reforma partidele politice care sunt acum sursa de instabilitate. Mi se pare simplist sa spui ca daca aducem acum 300 de indivizi noi in Parlament asta inseamna ca vom elimina posiblitatea unui partid de a influenta evolutia lucrurilor in parlament. Astept intai sa vad efectele noului sistem in partide, restu’ va mai dura.
3. ok
4. [quote]Sa-si produca efectele cat mai rapid.[/quote]
Avem doi termeni neclari, care sunt “efectele”? ce inseamna “rapid”?
June 27, 2007
Semantic,
raspund in primul rand la 4 fiindca eu am “inventat” formularea
:
Efectele sunt cele care le-am mentionat in punctele 1 si 2, adica cresterea increderii in Parlament si o majoritate larga. “Rapid” din punctul meu de vedere inseamna in primul ciclu electoral. In caz contrar exista riscul ca detractorii VU sa spuna ca schimbarea sistemului de vot nu produce efecte pozitive.
Exista asa cum spui o instabilitate data de relatiile intre institutiile statului care nu poate fi corectata decat schimband Constitutia. Altminteri, conflicte intre partide exista peste tot, dar intr-un sistem in care nu exista practic majoritate guvernamentala, ele au consecinte grave.
June 27, 2007
Dupa parerea mea avem instabilitate politica din doua motive:
- Nu exista in legea electorala bonus pentru partidul castigator (un mic bonus exista pentru toata lumea din cauza pragului electoral, dar nu e acelasi lucru cu bonusul de 10-20% dat in unele tari ca UK numai partidului aflat pe primul loc);
- Avem dupa constitutie o republica struto-camila de tipul prezidential-parlamentar-sah-mat, in care nu se stie clar cine conduce tara; o republica prezidentiala ca in USA (presedintele e seful guvernului si numeste ca ministri pe cine vrea el) sau o republica parlamentara ca in Germania sau Austria (parlamentul alege ca presedinte un mos care da decoratii, merge la inmormantari de regi si alti presedinti si taie frunze la caini) sunt la fel de bune din punctul meu de vedere, singurul lucru care conteaza e sa se stie clar daca tara e condusa de presedintele ales direct sau de primul ministru numit de Parlament.
Relativ la sistemul de vot, daca tot avem doua camere ale Parlamentului si nu intelegem prin ce difera in afara de faptul ca seful uneia e cotat ca betiv notoriu si al celeilalte (inca) nu, o posibilitate ar fi ca cele doua camere sa fie alese pe principii diferite:
- Eu as propune un sistem cam ca in SUA, astfel ca in fiecare judet sa aiba fix 1 (sau fix 2, pe bani mai multi) senatori, exact cum era intre razboaie, iar in camera inferioara sa fie cate un deputat la fiecare 100,000 de locuitori (50,000 pe bani mai multi).
- De asemenea, as propune un sistem uninominal cu doua tururi la camera superioara, si un sistem mixt cu vot uninominal de un tur si redistribuirea voturilor cu bonus pentru partidul castigator la camera inferioara.
O alta propunere de bun simt ar fi reducerea numarului de parlamentari: intre razboaie, Senatul avea un pic peste 70 de oameni si Camera Deputatilor circa 170 (un senator de judet plus circa 25 de senatori de drept – sefii cultelor religioase, maresalii si amiralii, si senatorii numiti – si un deputat la 100,000 de oameni). De exemplu, in Slovacia, la 6 milioane ei se descurca cu un parlament mono-cameral de 60 de oameni si se pare ca merg ceva mai bine decat noi, daca ne uitam macar la cand a intrat fiecare din noi in UE…
June 28, 2007
Votul preferential sau votul mixt dupa cum ii mai zic unii, este cel mai corect sistem de votare. Astfel si alegatorii au un cuvant de zis. Au posibilitatea sa voteze individul, daca asa doresc sau lista partidului/. Cum credeti ca e posibil mai democratic decat atat ?
June 28, 2007
[...] Bazat pe ideea falsa a corectitudinii sistemului proportional, sistemul APD risca din pacate sa mentina aceasta stare de fapt. In articolul sau precedent despre subiect, Doc are o aici obiectie cand afirma ca Nu doar caracterul proporţional duce la instabilitatea politică, ci şi, sau poate chiar mai ales, lipsa de răpundere a parlamentarilor în faţa electoratului, şi controlul total pe care-l exercită conducerea de partid asupra lor. [...]
June 28, 2007
George, nu stiu la ce fel de sistem te referi. Votul preferential nu e vot mixt; e o categorie de sisteme de vot caracterizate de posibilitatea alegatorului de a ordona candidatii. Exista mai multe sisteme preferentiale, insa, si sunt foarte diferite intre ele. Toate au dezavantajul de a nu fi fost folosite pana acum in Romania.
October 23, 2007
[...] Mai există o întreagă discuţie legată de comparaţia între cele două sisteme de vot propuse, din nou mă interesează doar aspectul de interes public nu cel partizan. Nu reiau discuţia aici, cine doreşte poate să vadă episoadele I şi II din seria de articole teoretice. [...]
October 25, 2007
[...] In uma cu catva timp am scris impreuna cu Doc cateva articole (”Cum trebuie schimbat sistemul de vot” I, II, III, IV, V) pe tema schimbarii sistemului de vot si in special a diferentei intre sistemul propus de APD si cel uninominal pur cu doua tururi de scrutin, propus acum de presedinte. Am adus argumente pentru sistemul cu doua tururi care in opinia mea este mai bun decat cel propus de APD. La nivelul la care se poarta dezbaterea acum ar trebui sa fiu numit “pro-uninominal-Basescu”. Nu pot accepta insa aceasta catalogare. In primul rand fiindca ea se bazeaza pe un neadevar : asa cum dl. Geoana incearca sa reaminteasca tuturor, prima initiativa de acest gen a apartinut PSD-ului in 2004. Liderii PD si PNL adica domnii Basescu si Stolojan au refuzat-o atunci in favoarea sistemului APD. Iar acesta a fost motivul oficial pentru care n-am avut vot uninominal in 2004. Oricate tumbe ar face dnii Boc si Stoica pentru a ne explica sustinerea lor totala pentru sistemul zis “Basescu”, acest adevar nu poate fi ascuns. Sigur, orice politician are dreptul sa-si schimbe parerea in timp. Este chiar un lucru salutar avand in vedere ca multi sunt formati in vechiul sistem. Dar daca dl. Basescu si-a schimbat-o in privinta votului uninominal ar fi trebuit mai intai sa explice acest lucru opiniei publice, sa caute sustinerea partidelor si sa lanseze dezbaterea inainte ca partidele sa negocieze un sistem de vot diferit. Partizanii presedintelui au desigur dreptate cand spun ca fara aportul sau reforma electorala ar fi fost din nou ingropata. Cand l-am auzit pe premierul Tariceanu vorbind de anul 2012 m-am gandit ca ne va prinde Olimpiada de iarna 2022 tot cu actualul sistem. In schimb, acest impuls prezidential nu justifica in nici un fel optiunea tardiva a lui Traian Basescu pentru un sistem diferit. Ea este mai degraba de natura a intarzaia schimbarea sistemului de vot. [...]
January 24, 2008
[...] ?i aici m-au mirat alte concesii f?cute de proiectul APD sistemului electoral actual, de exemplu tratamentul foarte ostil prev?zut pentru candida?ii independen?i; sau pragul electoral (inclusiv pentru candida?ii uninominali, lucru pe care Asocia?ia l-a ?inut sub t?cere). Bun, mi-am spus, fie ?i a?a. F?r? independen?i, cu prag uninominal, cu propor?ionalitate, sistemul APD are totu?i calitatea de a ne sc?pa de liste, punând to?i candida?ii într-o competi?ie real? pe voturile electorale, ?i dând în fine posibilitatea electoratului s? aib? un cuvânt efectiv de spus în alegerea lor. [...]