Am citit despre consultările preşedintelui pentru rezolvarea crizei politice; nu ştiu încă la ce concluzie va ajunge dl Băsescu, citesc doar concluziile partidelor. Şi constat, ca într-o veche poveste, că toată lumea are dreptate.
Să luăm exemplul unui fost premier (britanic) şi să ne uităm din exterior la ce se întâmplă pe scena politică. În fapt, avem două situaţii distincte care pot fi considerate a reprezenta crize.
Prima îi opune pe preşedinte premierului, şi se referă la domeniul general al afacerilor externe. Mai precis, dincolo de argumentele oficiale, care pot fi lesne demontate, între dl Băsescu şi dl Tăriceanu se poartă o dispută pe numiri de demnitari, pe sistemul uşor infantil, “dacă nu-mi dai tu ambasadorul atunci eu nu-ţi dau ministrul”, şi invers. Dl Tăriceanu a refuzat să numească unul (unii?) din ambasadorii propuşi de preşedinte, profitând de prevederea constituţională care spune că decretele prezidenţiale de numire a ambasadorilor trebuie contrasemnate de premier, fiind neclar dacă contrasemnătura este sau nu doar un act formal. Dl Băsescu a refuzat să numească pe candidatul propus ca ministru de externe, profitând de prevederea constituţională care spune că numirile în cabinet se fac prin decret prezidenţial, nefiind clar dacă propunerea premierului trebuie respectată întocmai sau nu, adică dacă decretul preşedintelui este sau nu doar un act formal.
Cu alte cuvinte, criza asta apare direct din textul legii fundamentale. Excluzând soluţia revizuirii constituţiei (nu din alt motiv decât că nu se poate recurge imediat la ea), aici avem un conflict juridic, care nu se rezolvă la Cotroceni, ci la Curtea Constituţională. Judecătorii de acolo trebuie să impună unuia din cei doi să cedeze; asta în cazul cel mai bun. În cazul cel mai rău, Curtea ar putea decide că avem o constituţie optimistă, care se bazează pe înţelegerea între adversari politici. Caz în care criza se poate rezolva prin compromis, fiecare îi lasă celuilalt domeniul în pace, dl Băsescu cu ambasadorii iar dl Tăriceanu cu miniştri lui. Dar până să ajungem aici, trebuie să fie clar că nu există o ieşire constituţională din criza asta. Premierul a făcut deja pasul just în direcţia asta apelând la Curte, în ce priveşte problema sa. Preşedintele ar trebui să facă la fel.
Cealaltă criză este între guvernul şi parlamentul actual. Mai precis, dincolo de perdeaua de fum şi jocul de-a declaraţiile politice, avem un cabinet care nu mai are încrederea parlamentului, nici el şi nici programul politic pentru care a fost învestit. Simplu. Şi nu e chiar nici o nenorocire, e doar ceva inedit în România de după ’89. Cum se rezolvă aşa ceva? Păi există două căi. Prima cale presupune relegitimarea unui program politic, şi a unui (nou) cabinet prin alegeri generale, precedate de depunerea mandatului de către cel în funcţie. A doua cale este ca în Parlament să se negocieze un nou program politic şi o nouă majoritate care să sprijine cabinetul în exerciţiu, sau unul nou. Nu discut aici care din căi ar fi mai normală, în principiu, care ar fi mai rapidă, mai “bună” din cine ştie ce punct de vedere. Mă interesează pe moment doar să expun, pe scurt, situaţia politică în care ne aflăm.
Da, avem două crize. De obicei termenului i se ataşează o conotaţie foarte negativă, dacă nu chiar catastrofică. Or avem două crize de creştere, ca să zic aşa; adică două lucruri foarte necesare pe termen lung, chiar dacă arată neplăcut pe moment. E clar că trebuie să stabilim odată unde şi cum se împart competenţele executive ale preşedintelui şi premierului, la fel cum trebuie să avem un sistem care să aibă soluţii atunci când un guvern şi-a pierdut majoritatea parlamentară.
Şi acum să luăm pe rând.
- PSD spune că preşedintele are partea sa de vină; dincolo de formulare, dl Geoană are dreptate, în ce priveşte prima criză. PSD spune că soluţia este eliminarea Alianţei, da, în ce priveşte cea de-a doua criză, considerând cea de a doua soluţie. Dacă dl Tăriceanu doreşte altă majoritate parlamentară pentru un guvern pe care să-l conducă atunci să procedeze ca atare.
- PNL, după amabilităţile de rigoare la adresa adversarului politic de la Cotroceni, declară că dificultăţile politice se rezolvă în parlament. Da, au dreptate, dacă se exclude soluţia anticipatelor, atunci rezolvarea este aşa cum o enunţă mai sus PSD.
- UDMR expune foarte sec situaţia: “Avem doua posibilitati: o formula de guvernare care sa aiba o sustinere majoritara sau sa ne pregatim pentru anticipate”. Merci, dle Marko, scurt şi cuprinzător. Iar,
- PD spune “Primul ministru trebuie sa decida foarte clar: cu PD sau fara PD la guvernare. Dar sa o faca transparent”, şi îşi mai exprimă susţinerea pentru prima cale de a ieşi din criza politică, cea oferită de alegerile anticipate, o cale foarte corectă; fără să fie însă singura.
În fine, se poate întreba, atunci care e dreptatea preşedintelui? De ce a făcut aceste consultări, de vreme ce soluţiile nu sunt la dispoziţia lui ? Răspunsul este pentru că, în condiţiile în care instituţiile statului sunt în criză e datoria lui să medieze, chiar dacă legea fundamentală nu lasă să se înţeleagă ce înseamnă medierea asta între instituţii. Plus că partidele i-au reproşat că nu le consultă şi nu le mediază; aceasta nu mai e o datorie constituţională căci partidele nu sunt instituţii ale statului, dar dacă partidele ţin atât de mult să fie consultate încât să-l acuze pe preşedinte că încalcă constituţia pe motiv că n-o face, atunci nu mai pot considera că preşedintele nu are dreptate atunci când sunt convocate la consultări şi mediere.
March 20, 2007
shtii cum e asta…un prost da cu batu in balta, iar apoi se uita candid in jur si intreaba “ce-i de facut?”
ce mediator mai nene ca el a creat toata criza. era legitim daka nu fusese implicat. insa e ca si cum se joaca un meci, iar pe la mijlocul meciului un jucator al unei echipe se apuca sa fie arbitru. nu-l crede nimeni. adversarii se uita suspicios pe buna dreptate, iar coechipierii ii fac galerie NU IN SPERANTA ca va fi ECHIDISTANT ci ca le va acorda lor un ajutor pe sub mana.
March 20, 2007
Doc, pai presedintele si-a gasit sa consulte partidele pe ceva unde el nu prea are competente. Ca sa nu mai zic ca intrebarea insidioasa adresata PC cum ca “n-ar fi mai bine sa-si dea Tariceanu demisia” arata ca aceste “consultari” nu au avut nici un scop precis, pragmatic. Au fost mai degraba un exercitiu de imagine, cum reiese oarecum si din analiza ta (“dacă partidele ţin atât de mult să fie consultate încât să-l acuze pe preşedinte că încalcă constituţia pe motiv că n-o face, atunci nu mai pot considera că preşedintele nu are dreptate atunci când sunt convocate la consultări şi mediere”).
)
Abia astept sa vad, zilele urmatoare, cum va negocia Basescu cu PSD, dupa care toti cotrocenistii de prin presa vor argumenta ca ce intelept e Basescu cind negociaza cu PSD (cind negociaza PNL e nasol
March 20, 2007
Eu cred ca nu e vorba de nici un fel de criza. Sau daca totusi e vorba de criza atunci este o criza de idei. Nici una din partile implicate nu este dispusa sa accepte ideea celuilalt.
Adica: PSD-ul nu accepta alegerile anticipate. lesne de inteles de ce si justificat din punct de vedere politic. Prin urmare vor guvern minoritar pentru ca in felul asta guvernul va juca precum ii cinta si in plus vor ascunde mingea PD-ului, principalul adversar politic. Dar aici apare problema. PNL-ul ar fi dornic de acceptare, dar au in spate PD-ul, si nu da bine sa-ti arunci partenerul din cuib. PD-ul nu va accepta ideea fara a pleca cu partenerul de git, pentru ca, dupa cum spuneam, fara obiectul muncii risca sa piarda din vizibilitate pe termen lung, de unde si preferinta pentru anticipate. PC-ul are o problema de identitate si nu inteleg ce doreste, pentru ca observ ca lupta politica o duce cu Basescu, de parca cu el se bate pentru voturi. PRM-ul a ajuns in situatia sa piarda in urma alegerilor anticipate asa ca ar merge si el catre sustinere de guvern minoritar, dar le sta in git UDMR-ul. PLD-ul n-are ce pierde din nici una din situatii, dar ii sta in git Tariceanu. UDMR-ul n-are probleme – voturi asigurate, apartenanta la guvern asigurata, de unde si deschiderea pentru orice solutie.
Sa revenim: ce criza? Aia constitutionala o rezolva CCR. A doua n-are rezolvare pentru ca toti stau si asteapta ca celalt sa dea primul, cu corul de bocitoare gata antamat. O criza fara rezolvare nu mai e criza – e un fapt, cu care te obisnuiesti si poate uiti de el. Ce criza?
March 20, 2007
prin alegeri anticipate va obtine vreun partid 40% pentru a forma singur nucleul majoritatii? nu cred.
ce se va schimba in structura parlamentului? psd nu va mai fi probabil principalul partid, locul sau va fi luat de pd dar ma indoiesc ca acesta va avea peste 35%. sa spunem ca pnl va avea 15%. s-a schimbat raportul de forte dar nu si posibilele aliante care sa formeze nucleul majoritatii : pd-pnl, pnl-psd, pd-psd. iar aceste aliante se pot forma si acum, nu inteleg de ce e nevoie de alegeri anticipate. oare de ce aceste aliante par acum imposibile si dupa alegeri par posibile?
dupa mine, anticipatele nu-si au rostul. singurul rezultat ar fi ca tariceanu nu ar mai fi numit pm. ori sa faci anticipate numai ca cineva sa nu mai fie pm, mi se pare exagerat.
March 21, 2007
“PC-ul are o problema de identitate si nu inteleg ce doreste, pentru ca observ ca lupta politica o duce cu Basescu, de parca cu el se bate pentru voturi.”
Dacă s-ar lupta cu altcineva cine l-ar mai băga în seamă?
March 21, 2007
@pafnutie: de acord ca nu se vor schimba multe. pe de alta parte, daca premierul guverneaza doar de capul sau, atunci anticipatele isi au rostul. da, stiu exista un parlament doar ca e la fel de incompetent ca si premierul. in romania, ne jucam de-a democratia la toate nivelurile.
March 21, 2007
“Dacă s-ar lupta cu altcineva cine l-ar mai băga în seamă?” – da, de asta spuneam ca are o problema de identitate. Sau, altfel spus, este un partid politic care nu-si justifica existenta ca partid in momentul asta.
March 21, 2007
pafnutie:
. Adica de ce ti-e frica, de aia nu scapi.
In general scopul alegerilor, anticipate sau la termen, este schimbarea/pastrarea PM. Nu vad asadar cum ar fi exagerata ideea alegerilor anticipate numai ca cineva sa nu mai fie PM, atita timp cit asta e rostul lor.
Alegerile anticipate reprezinta o posibila solutie. Asa cum o posibila solutie este o motiune de cenzura (tot schimbarea PM inseamna si asta), un guvern minoritar PNL-UDMR, un guvern PSD-PNL majoritar. Dar, asa cum spuneam mai sus, nici un jucator de pe scena politica nu are … sa faca primul pas. De, mai devreme sau mai tirziu tot la urne se ajunge
March 21, 2007
Dar de ce sa nu-si dea demisia Basescu?
Ca pana una alta Tariceanu a avut niste rezultate concrete, Basescu o lista lunga de esecuri (axe, mari, consilieri etc)
March 21, 2007
@doc
in legatura cu numirile la ambasade si MAE.
pai ce afecteaza mai mult buna functionare a institutiilor: lipsa unui ministru sau lipsa unui ambasador? asta ca sa ne dam seama exact de gravitatea fiecarei fapte. Cred ca e nefiresc sa pui deciziile pe picior de egalitate in conditiile in care nivelul este semnificativ diferit. Sau poate vrei sa induci acest lucru pentru a echilibra oarecum balanta si a motiva gestul presedintelui?
March 21, 2007
Wassa,
Eu am scris o analiza, imi pare rau ca asa ceva ti se pare nefiresc. Realitatea este ca fiecare din cei doi demnitari profita de ambiguitatea constitutionala pentru a bloca o numire facuta de celalalt. Care gest e mai important, din cine stie ce punct de vedere, asta nu discuta articolul, e in functie de criteriile si opiniile fiecaruia.
March 21, 2007
ionut,
dupa parerea mea, scopul unor anticipate este sau schimbarea majoritatii sau intarirea celei existente. majoritatea, daca este cu adevarat majoritate si daca doreste, poate schimba oricand pm. pentru asta, deci, nu e nevoie de anticipate.
trustman,
oare esti de acord ca din 89 am avut , sub o forma sau alta, numai parlamente incompetente? ce te face sa crezi ca deodata acest lucru se va schimba? iar referendum privind VU si anticipate, in acelasi an, ar fi o imposibilitate sau ne-ar putea intoarce in 1990.
nu tariceanu este de vina pentru ruperea aliantei. fara interventiile lui basescu, alianta ar fi fost bine-mersi si acum si ar fi avut, alaturi de pc, majoritatea parlamentara. pana la episodul cu “pac, la rasboiul” , alianta functiona si se pare ca a avut succes: aderarea la ue si cresterea economica.
va amintesc, nu pd l-a criticat pe pm dupa ce acesta nu si-a dat demisia (daca a facut-o, a facut-o extrem de palid, prin boc probabil) ci presedintele.
adica, daca in alianta nu s-au luat masuri pt incalcarea protocolului, de ce s-a ridicat basescu la razboi? mai era el reprezentantul pd? daca alianta a hotarat, tacit sau nu, s-o lase in coada de peste cu anticipatele , ce l-a apucat pe basescu sa intervina in viata aliantei, de parca ar mai fi fost parte din ea?
March 21, 2007
asta cu demisia lui Basescu mi se pare cea mai tare gluma din ultima vreme…
avem un guvern si un parlament care spun ca aceasta criza este generata de presedinte si in acelasi timp ca ei detin toate solutiile ca sa o rezolve ( schimbarea constitutiei, schimbarea sistemuluide vot, formarea unei noi majoritati parlamentare prin renegociere directa intre partide, etc)…
chiar asa nu mai exista nici un cap limpede in PSD + PNL +PC sa vada absurudul situatiei? ( prm-ul nu se pune ca astia ar trebui trecuti toti pe pastile )
March 21, 2007
@doc
eu n-am atacat analiza, n-am spus ca e nefiresc sa faci analiza, am facut doar o observatie asupra unui aspect care poate suscita controverse prezent in analiza. Si pana la urma presupun ca analiza e publica si are forum tocmai pentru a fi discutata…sau nu?
March 21, 2007
Adică principial demisia preşedintelui este o bazaconie?
March 21, 2007
Wassa,
ai facut doar un proces de intentie, cu substrat partizan. Nimic iesit din comun, cel putin in ce te priveste.
March 21, 2007
@doc
cam la fel cu ce faci tu acuma, in ceea ce ma priveste
March 21, 2007
Nu, nu. Din nou, te deranjeaza adevarul simplu; asta
“Sau poate vrei sa induci acest lucru pentru a echilibra oarecum balanta si a motiva gestul presedintelui?”
este un proces de intentie. Daca nu-l vezi, asta e problema ta. Iar cu cei care fac procese de intentie nu se poate purta o discutie. Eu pot sa argumentez si sa explic ce am scris in articol, nu pot si nu trebuie sa argumentez sau sa explic ce presupune unul sau altul ca am intentionat “sa induc”. Cu asta am pus punct.
March 21, 2007
@doc
problema cu diferentele de nivel ramane.
iata cum eu incerc sa generez un dialog iar tu il inchizi. problema de fond e daka exista diferente de nivel intre cele doua gesturi si nu daka e sau nu un proces de intentie. Faptul ca e spus acest lucru de mine “care-ti fac procese de intentie” sau de altul care “nu-ti face…” nu-l face un subiect de dezbatere mai putin important.
Eu zic sa lasam detaliile care tin de paradigmele proprii si sa ne concentram asupra fondului problemei. Cred ca e mai sanatos pentru dezbatere.
March 21, 2007
O observatie: problema cu ambasadorii nu este legata de contrasemnatura. Ci de faptul ca trebuie propusi de Guvern.
Art 91:
2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
March 21, 2007
Corect, eu retinusem doar faptul ca decretele de acreditare/rechemare trebuie contrasemnate de premier. Din nou, ne lipseste o jurisprudenta constitutionala (art. 91 e intre atributiile presedintelui, dar depinde de premier), pana atunci avem doar cutuma, asa cum s-a stabilit ea in acesti 17 ani. Iar cutuma stabilita este ca presedintele ia aceste decizii. Evident, cutuma nu e neaparat corecta, din punct de vedere constitutional.
March 21, 2007
@Horia
“PC-ul are o problema de identitate si nu inteleg ce doreste, pentru ca observ ca lupta politica o duce cu Basescu, de parca cu el se bate pentru voturi.”
Dacă s-ar lupta cu altcineva cine l-ar mai băga în seamă?
Cineva opina, pe un alt forum, ca Felix Cattus, având bani şi televiziuni, deci fară probleme financiare fiind domnia sa, e mînat în demersurile-i doar de sentimentul naţional. Şi numai el, înălţătorul, l-ar determina la atîta ambitie politică.
Eu zic, că domnia sa, pe lîngă cele enumerate mai sus, şi-a dorit şi un prim ministru, eventual şi un preşedinte.
Ei, la capitolul “preşedinte în dotare” a cam zbîrcit-o….
Dar numai aşa se poate menţine în atenţia opiniei publice
March 21, 2007
Voiculescu pentru PNL joaca rolul lui Udrea pt PD.
March 21, 2007
@ina eyre
Am senzaţia că vrei să mă combaţi dar nu văd pentru ce. Iar între ghilimele îl citam pe Ionut, care mi-a şi răspuns.
Dacă însă vrei să dai de înţeles că varanul l-ar avea pe premier la butonieră atunci da, avem un puternic motiv de controversă.
Cît priveşte preşedintele, ai dreptate.
Dar au nevoie amîndoi unul de altul. Se potenţează reciproc.
March 24, 2007
Parerea mea este ca in acest moment nu se va potoli criza si in mod cert nici certurile intre oamenii din tara asta. Basescu prin pozitia sa a isterizat pe toata lumea. Invitatia la Cotroceni a fost in mod cert un exercitiu de imagine. Din pacate nici Tariceanu nu e mai breaz. Daca ar fi avut destul curaj si mindrie ar fi demisionat de mai mult timp. Din pacate se merge pe principiul daca tot sint la guvernare nu plec. De ce sa fure celalt mai mult ca mine? Pentru PD problema este si mai presanta deoarece daca nu are oameni in sistem(guvern, primarie) nu are de unde sa-si asigure bani pentru campanie. Basescu nu face decit sa ii ajute sa adune bani si mai curata terenul dn fata lor de un Patriciu sau Voiculescu sau Nastase . De fapt batalia este pentru o pozitie cit mai buna la masa cu bunatati. Ce este cel mai interesant este ca PLD a ramas intr-un con de umbra si de acolo sint cele mai mari sanse sa vedem finantatorii campaniei pt Basescu. Sint doar niste liberali raspopiti. Nu au o doctrina dar au un presedinte pentru care pot sa lupte.
May 29, 2007
[...] Întrebarea mea pentru întrebarea asta sună aşa, Criză, ce criză? [...]