Ioana Lupea publica săptămâna trecută un editorial în care împărţea, foarte pertinent, candidaţii la alegerile locale după categoria de discurs cu care îşi duc campania electorală :
“Mai mult decât o competiţie între candidaţi, partide sau proiecte, scrutinul din iunie este o încleştare între simţire şi raţiune; mai prozaic, o bătălie între populişti şi administratori. Adică între cei care nu au proiecte, dar linguşesc şi cei care se mai pricep la administraţie, dar nu şi la flatarea alegătorului cu reverenţe dezgustătoare. Victoria va depinde mai mult de cine votează.”
(Ioana Lupea – “Populişti şi administratori”)
Sau, rezumând un articol al lui Underhill despre candidatul PD-L de la Sectorul 4, asistăm la o bătălie între candidaţii “program” şi candidaţii “poster”; putem deduce că electoratul se împarte la rândul său între
1. Votul pentru “program” vs. votul pentru “poster”. Acum, dincolo de această împărţire la nivel general, ponderea şi justificarea pentru un vot sau pentru un altul depinde de la caz la caz. Cu siguranţă că, teoretic cel puţin, votul pentru “program” şi candidaţii tip “administrator” par la prima vedere o opţiune mai raţională, şi aşa şi este într-o bună parte din cazuri. Totuşi, în practică lucrurile nu sunt chiar atât de categorice. Discursul administrativ în formă poate să fie în fond unul populist, acolo unde soluţiile administrative propuse sună bine dar sunt departe de a fi fezabile. Apoi există localităţi unde, oricât de frumos ar suna discursul de tip administrativ, electoratul preferă candidaţi care inspiră încredere prin sine, în locul unora care propun proiecte administrative. Mai ales dacă există precedente de proiecte frumoase promise în campanie şi rămase apoi doar pe hârtie.
2. a) Vot pentru partide vs. vot pentru persoane Fiind de o bună bucată de vreme singurul tip de vot uninominal – înafară de cel oarecum atipic pentru postul de preşedinte -, votul pentru primari nu s-a suprapus întotdeauna peste cel pentru partide. La fel ca la alegerile precedente, există oraşe unde votul politic arată într-un fel, iar cel pentru primar cu totul altfel. Dacă ne uităm după alegerile euro-parlamentare, PD-L ar trebui să câştige fără probleme primăriile din Sibiu, Bucureşti sau Timişoara. Nu se întâmplă aşa. Înrudit cu acest criteriu este şi următorul,
2. b) Vot pragmatic vs. “mesaj politic” Sau, cu alte cuvinte, un vot strict pentru primărie sau unul de sancţionare / răsplătire a unei forţe politice. Persoana propusa de un partid este ocolită nu pentru că alegătorul i-ar fi evaluat candidatura în sine sau prin comparaţie cu a celorlalţi, ci pentru că alegătorului nu îi place de liderul de partid X. sau de demnitarul de partid Y. Sau, invers, este votată pentru că alegătorul are încredere, nu în ea, ci în conducerea partidului.
În fine,
3. Vot pentru schimbare vs. vot pentru continuitate Alt criteriu important pentru vot este modul în care alegătorii evaluează performanţele primarului în exerciţiu. Sunt destule competiţii unde primarul în funcţie porneşte cu prima şansă în alegeri pentru că alegătorii ştiu cu cine au de a face. Uneori, acest sprijin vine dintr-o apreciere autentică a modului în care şi-a exercitat mandatul. Alteori e aplicarea zicalei care recomandă să nu dai vrabia din mână pe cioara de pe gard.
Acestea fiind spuse, interesant şi benefic din punctul de vedere al interesului public dacă am putea vedea de la caz la caz care dintre aceste criterii au contat în alegerea unui anumit primar, în ce măsură şi în ce detalii. De obicei sondajele făcute la noi măsoară, înainte de alegeri, cu cine votează alegătorii unui oraş. Aş dori să văd un sondaj care să determine, după alegeri, de ce au votat alegătorii pentru un anumit candidat.
May 13, 2008
Cred ca electoratul roman ar reactiona (macar in parte) pozitiv la o campanie care sa puna in prim plan “programul”/persoana/mesajul intr-un sens real, mai degraba decat la pelteaua de campanie pe care o percep in jurul meu. Imi zicea un prieten ceva mai publicitar ca nici un candidat nu detine un USP bine conturat si un mesaj care sa il distinga in mod clar de ceilalti…
May 13, 2008
Cred ca inainte de vot sondajele de opinie despre motivele de vot sint prea rigide si presupun niste clasificari prealabile, de aceea nu sint prea utile echipelor de campanie ale candidatilor – cele care dau de lucru institutiilor de sondare. Probabil ca motivatiile se pot intui de catre cei interesati din focus grupuri (vezi cartea Alinei Mungiu – Romanii dupa 1989, un studiu care a stt la baza campaniei reusite a CDR din 1996 sau filmul dat pe Hallmark despre cistigarea alegerilor prezindentiale de Eltin, cu sprijinul unor consultanti americani).
Cine ar fi dispus sa faca public asa ceva? Teama mi-e insa ca rapaortele pentru focus grupuri sint prea mult orientate pe obiectivele campaniei pentru a fi facute publice inainte si pentru a mai prezenta interes dupa terminarea alegerilor. Dupa alegeri, o asemenea cercetare este un pic limitata (daca nu ne gindim la exit pollurile care pretind ca includ si aceasta tematica, dar o fac inevitabil schematic si superficial), daca nu se circumscrie unui studiu mai amplu, cu greu poate atrage interesul unor finantatori.
In alt ordine de idei, cercetarea Alinei Mungiu era intr-un anumit sens ecoul unui studiu – inevitabil empiric – realizat de Sorin Botez in 1985 in Romania, privind opinia “Romanilor despre ei insisi” pentru a schita evolutia Romaniei dupa Ceausescu(!!). Ar fi probabil timpul sa vedem ce anume s-a schimbat din 1995 incoace, mai ales cu intrarea romanilor in UE, dar cine se poate inhama cu profesionalism la asa ceva? Mai ales, cum se poate finanta o asemenea cercetare?
Daca in 1995 Emil Constantinescu a fost personajul cel mai interesat, omolgul lui de acum, inca mai motivat, ar fi Traian Basescu care de altfel il are in echipa pe Lazescu, cu competente si relatii in materie cel putin pe partea de culegere a informatiilor. Pentru proiectare si interpretare nu cred ca este aici locul sa ofer si alte propuneri decit cea evidenta a SAR (de altfel recomandata de experienta acumulata si de unghiul de abordare ). Ar mai ramine ca cei direct interesati sa gaseasca si sponsorul neutru care sa finanteze partea de interes general a cercetarii (pentru ca asa cum spuneam alegatorii si media inca nu sint cu adevarati preocupati de subiect). Probabil ca in afara tarii banii americani ar ramine cei mai interesati (mai mult decit cei din UE) de o asemenea cercetare in ultima instanta nepartizana.
May 13, 2008
Vasile,
nu ma astept de la politicieni sa faca asta, pentru ca nu sunt foarte motivati. Rscand o comparatie foarte frivola si fizica, dupa consumarea actului electoral, politicienii nu mai prea sunt interesati de partenerii lor numiti alegatori. Insa avem destule organizatii din societatea civila care ar putea sa aranjeze pentru un asemenea proiect.
May 26, 2008
Asta consider eu ca este adevarul:
“Mai mult decât o competiţie între candidaţi, partide sau proiecte, scrutinul din iunie este o încleştare între simţire şi raţiune; mai prozaic, o bătălie între populişti şi administratori. Adică între cei care nu au proiecte, dar linguşesc şi cei care se mai pricep la administraţie, dar nu şi la flatarea alegătorului cu reverenţe dezgustătoare. Victoria va depinde mai mult de cine votează.”
(Ioana Lupea – “Populişti şi administratori”)
Tehnica de promovare din ziua aceasta se face doar prin metode care defavorizeaza populatia. Consider ca deja a sarit mult peste orice masura stilul de publicitate care il consider ca fiind putin fiind comunist. Nici ca incalcare a constitutiei este putin spus eu o consider tradare.
Nu este normal ca anumiti fanfaroni sa profite de oamenii care incearca de a trai o viata decenta. Nu este normal sa se ajunga sa se angajeze firme de publicitate specializate pentru a crea tot felul de pliante, tot felul de filmulete care sa aranjeze alegatori. Pot sa spun ca se numesc nesimtiti si ar trebui:
-Unchil meu, care a fost parlamentar, tinea odata un discurs pe un podium, cand deodata podiumul s-a prabusit..
-Si a patit ceva?
-Nu, deoarece funia pe care o avea petrecuta in jurul gatului, a amortizat caderea.