1. “comisiile de ancheta (ridzi, nemirschi, tariceanu) par un fel de arma politica prin care partidele se razboiesc intre ele.”
(Dan Tapalagă, “Comisia care îngroapă sau dezgroapă”)
E o constatare cu care sunt absolut de acord, ba chiar aş putea s-o generalizez: da, partidele se războiesc între ele. Cu interpretarea ei negativă sunt, în schimb, într-o vehementă contradicţie.
Îmi amintesc un comentariu, la Prima TV cred, care se termina cu o astfel de interpretare în cheie negativă: politicienii se ceartă între ei, spunea grav şi afectat prezentatorul, iar de pe urma certurilor lor pătimeşte populaţia. E un clişeu, genul de afirmaţie care sună bine şi e repetată automat, fără ca autorul ei să reflecteze câtuşi de puţin la ce spune. Sunt convins că l-aş fi surprins teribil întrebându-l cât se poate de serios şi de sec: “Tu cum anume ai pătimit de pe urma disputei politice? Explică!”. Chiar, vreau să ştiu şi eu! Cum şi ce anume suferă cineva din cauza rivalităţilor politice, presupunând că nu are vreun interes personal în ele? Nu pot să văd vreo pierdere materială, la fel cum nu mi-l pot imagina pe autorul unui astfel de comentariu plângând noaptea în baie pe motiv că Băsescu nu-l place pe Geoană sau că partidele opoziţiei îi fac zile fripte unui ministru.
Dar nu doar din acest motiv sunt în contradicţie cu blamarea “războiului politic”. Nu numai că îmi scapă motivele pentru care ar fi un lucru rău, dar mi se par evidente motivele pentru care e un lucru bun. Rivalitatea între partide este un lucru bun; nu, este chiar un lucru vital pentru funcţionarea unui sistem democratic, pentru că doar dacă există competiţie între ele au nevoie de un arbitru. Rol pe care îl poate juca publicul, societatea civilă, presa. Cum înţeleg fiecare dintre aceştia să-l joace, asta e altă discuţie. Fără o astfel de rivalitate am ajunge în cel mai bun caz la ceva numit “democraţie electorală” (prin opoziţie cu una substanţială): rolul populaţiei se rezumă la a vota ceva, după care statul continuă să funcţioneze indiferent şi impermeabil la dorinţele şi problemele lor. Cu adevărat de plâns ar fi dacă toţi candidaţii la alegerile prezidenţiale s-ar avea ca fraţii; cu adevărat de plâns ar fi dacă opoziţia ar refuza să-i facă zile fripte unui ministru atunci când ar avea ocazia. Am putea să numim asta “armonie politică”, ar fi în cel mai bun caz naivitate. Termenul mult mai pertinent ar fi, însă, “complicitate”.
Să fiu bine-înţeles, mă refer doar la această rivalitate, competiţie, “război” în sine, la faptul că există. Nu spun că oricare din manifestările lui este un lucru pozitiv, nici pe departe. Depinde de modul în care e dus, depinde de temeiul lui în termeni ai interesului public. Ca să dau ca exemplu cazul concret de la care a pornit discuţia: există temei de interes public în anchetarea dnei Iacob-Ridzi: pe cât putem spune ministerul condus de ea se face vinovat de risipa de fonduri. O comisie de anchetă pentru un astfel de episod e un mod cât se poate de legitim şi corect de a reacţiona la situaţie. Dincolo de asta, da, mă grăbesc să spun că sunt convins că reprezentanţii PNL fac asta din dorinţa de-a compromite un rival politic. Mă îndoiesc că îi animă o deosebită grijă pentru banul public, de vreme ce nu au arătat-o nici pe departe cât timp au fost la putere. Bun, şi ce-i cu asta? Foarte rău au făcut atunci, foarte bine fac acum. Iar PD-L ar fi trebuit să fie la fel de intransigenţi când erau în opoziţie! În interesul public, sper măcar să ia aminte la episodul de acum atunci când vor ajunge din nou acolo. Aşa cum spune şi Dan Tapalagă, efectul “războiului politic” este că aceste lucruri ies acum la suprafaţă, aşa cum sper ca astfel de lucruri, atunci când se petrec, să iasă la suprafaţă în mod permanent de-acum încolo. Efectul “armoniei politice” ar fi fost îngroparea lor.
July 9, 2009
Dar daca efectul “razboiului politic” este o “armonioasa” detonare a anchetelor DNA?
July 9, 2009
“razboiul politic” ar trebui purtat cu alte arme. cred ca ar trebui sa fie o concurenta benefica ( exemplu piata telefoniei ). si nu vad de ce parlamentarii ar trebui sa se ocupe de anchete cand exista institutii care cu asta se ocupa.
om mic´s last blog ..mai rau de atat nu se poate. ba se poate!
July 9, 2009
Micsunica,
discutam mintenas si despre asta :).
Om mic,
parlamentarii se ocupa de anchete pentru ca in felul asta publicul (care ii alege) poate controla activitatea guvernului. Nu exista alte institutii care sa faca asta.
July 9, 2009
Ca si tine cred ca e bine sa fie razboi intre partide, din pacate nici la razboiu’ ale noastre nu prea se pricep… adica toate care nu-s PDL tintesc ca toantele numa spre Basescu, chiar daca aparent individul invinuit e altul decat seful statului pe cand PDL nu stie decat sa lucreze defensiv si protejand prea mult nucleul zis dur al partidului.
M-as bucura sa vad mai multe si mai inteligente comisiile astea de ancheta, mai spre ce face Senatul in State, mai publice si cu mai multi experti. Altfel ma bucur ca intre PDL si PSD nu e mare iubire si cele doua sunt dornice de cafteala. Pana la urma asta-i motivul pentru democratie, ca sa fie lupta cu vorbe si nu cu pietroaie in strada…
moromete´s last blog ..Turul Frantei
July 9, 2009
Ideea articolului este OK, dar iti dau unexemplu in care razboiul politic chiar dauneaza interesului public: pasajul Basarab.
July 9, 2009
(doar?) pentru mine aceste comisii [audierile, rapoartele lor, etc.] au credibilitate ZERO atita timp cit parlamentul nu voteaza in UNANIMITATE ridicarea imunitatii parlamentare in cazul NASTASE Adrian.
Cit despre faptul ca “efectul “războiului politic” este că aceste lucruri ies acum la suprafaţă”, parca totul a pornit de la o ancheta facuta de GSP si nu de la comisia parlamentara. Sau comisia parlamentara a adus ceva nou fata de GSP (si mie imi scapa ce)?
Sa auzim numai de bine,
S o r i n
July 9, 2009
atitudini ca aia a comentatorului de la prima ma oftica si pe mine, ca si ‘ntrebarile chestionar cu raspuns telefonat…
d’aia am si raspuns la intrebarea : “ce au facut politicienii pentru tine?” dintr’un blog foarte tare (a’ lu’ lovin) nu cu raspunsul implicit sugerat de jurnalist.
razboiu’ politic actual e furtuna ‘ntr’un degetarel de apa de ploaie, in conditziile in care e lasat sa cada un politician caracuda, chiar daca unu’ deosebit de ambitzios (si prost), ce ascunde probabil secrete teribile de este protejat la modu’ asta penibil de propriu’i partid (foarte jumulit iesit din situatzie). mi’aduce aminte de situatzia din folbal…
niku_elektriku´s last blog ..o noo recolta de morcovi
July 10, 2009
Cei care au o problemă cu disputa politică au rămas ancoraţi în acel „Să ajungem la un consens” lansat la începutul anilor 90 de Ion Iliescu. Fostul preşedinte era cel care îşi imagina o opoziţie benignă care ar fi criticat eventual prin sesizări anonime adresate şefului statului în plic recomandat. Culmea e că cearta dintre partide e invocată drept pretext de unii care nu se duc la vot, ca şi cum i-ar încerca nostalgia pentru candidaţii Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste (vă mai amintiţi?) care câştigau cu 98,5% din voturi în condiţiile în care nu existau contracandidaţi.
Pe de altă parte, ar fi tare bine dacă politicienii noştri nu s-ar limita la căutarea bubelor din capul adversarilor. Diferenţa dintre ei şi editorialiştii naţiei care fac în acest moment să dispară aproape complet ideea de ştire din ziare, de pe net şi chiar de la televizor ar trebui să fie propunerea de politici. Chiar în opoziţie, domnii politicieni ar putea oferi alternative la ceea ce face guvernul, fără să fie nevoie, pentru aceasta şi prin aceasta să îşi piardă din agresivitate.