A doua constatare pe care o face dl Tapalagă apropo de activitatea comisiilor de anchetă parlamentară are de a face cu obiectivitatea lor:
“prin insasi componenta lor, comisiile de ancheta nu pot fi obiective in ancheta.
avand componenta politica, modul in care decurge ancheta (provocari, acuzatii, intrebari dirijate) are ca scop in primul rand spectacolul mediatic si abia apoi aflarea adevarului”
(Dan Tapalagă, “Comisia care îngroapă sau dezgroapă”)
La fel ca în articolul trecut, sunt de acord cu afirmaţiile, şi de data asta sunt de acord şi că e un lucru rău. Asta nu înseamnă, însă, că sunt de acord şi cu concluzia autorului, care ar pleda mai degrabă pentru desfiinţarea unor astfel de comisii.
De ce? Poate că cea mai bună cale de a-mi prezenta argumentul e printr-o comparaţie, o paralelă care s-ar putea face atât de bine între comisiile noastre de anchetă …şi presa noastră. Nu e adevărat că şi mass-media pune adesea pe primul loc spectacolul mediatic şi, eventual, abia apoi aflarea şi publicarea adevărului? Nu e adevărat că şi presa noastră urmăreşte adesea o agendă politică, ba chiar partizană, care îi afectează sau chiar compromite obiectivitatea? Întrebările sunt retorice. La fel cum cred că suntem cu toţi de acord că această stare de lucruri este blamabilă, e un lucru rău care ar trebui să fie schimbat. Dar este cineva care să spună, pornind de la asta, că presa noastră ar trebui complet desfiinţată? Nu cred. Iar dacă judecăm lucrurile relativ, concluzia devine cât se poate de raţională. În principiu, în cel mai rău caz, o comisie de anchetă poate să nu dezvăluie absolut nimic, să eşueze complet în rolul ei de anchetă… cu alte cuvinte, să fie ca şi cum n-ar fi existat. Chiar dacă stă pe locul 2, 3 sau n în ordinea priorităţilor ei, după spectacol şi lupta politică şi altceva, realitatea pe care o scoate la lumină o comisie de anchetă reprezintă până la urmă un lucru bun, un lucru în plus faţă de situaţia în care n-ar fi existat. Nimeni nu spune că e un lucru bun faptul că presa noastră e uneori atât de indiferentă faţă de rolul ei fundamental de informare; în schimb sunt puţini care să considere că s-ar simţi mai informaţi dacă presa ar dispărea cu totul.
Iar paralela merge şi mai departe, când vine vorba de cauzele şi de soluţiile pentru starea asta de fapt. Starea presei reproşată mai sus are o explicaţie simplă: vorbim despre o afacere, care caută până la urmă profitul. Dacă publicul doreşte spectacol atunci presa îi serveşte spectacol. Dacă politicienii sunt gata să cumpere sprijinul presei atunci presa li-l vinde. La fel, partidele caută până la urmă votul electoral. Dacă publicul îl dă pe bază de notorietate, atunci politicienii caută notorietatea. Dacă publicul votează în funcţie de simpatie, atunci politicienii caută să se atace reciproc, mai degrabă decât să afle adevărul. Sună cinic, ştiu, dar e până la urmă o situaţie care se poate schimba. În acelaşi mod, printr-o presiune din exterior şi din interior. Oamenii din presă trebuie să-şi spună şi publicul trebuie să le spună că presa nu e doar o afacere. Că dincolo de profit, există un rol pe care trebuie să-l îndeplinească şi o deontologie ce trebuie respectată. Că e în regulă să facă bani, dar de pe urma informării publicului. La fel, politicenii trebuie să-şi spună şi să li se spună că nu există doar interestul lor partizan ci şi un interes public pe care trebuie să-l aibă în vedere. Că e în regulă să puncteze electoral, dar de pe urma unei anchete corecte şi temeinice.
Ajunşi aici paralela se opreşte. Presa e responsabilă doar faţă de public, cel care o cumpără. În schimb, presa e principalul instrument de tragere la răspundere a politicienilor. (Iar cât timp presa are exact aceleaşi probleme, nu e de mirare că schimbarea clasei noastre politice se produce atât de greu.) E adevărat, nu putem pleca de la ipoteza că aceste comisii parlamentare vor fi, de capul lor, obiective în anchetă, sau că vor fi corecte, sau că vor urmări aflarea întregului adevăr. Nu putem porni de la ipoteza asta, prin urmare trebuie să le cerem să fie şi să le verificăm dacă sunt. Pe cât pot spune, pe blogul lui Cătălin Tolontan am avut pentru prima oară un caz în care presa a urmărit minuţios desfăşurarea unei anchete parlamentare. E un demers excelent, dar nu e îndeajuns. Ar trebui ca aceeaşi presă să analizeze la fel de minuţios rapoartele majorităţii şi minorităţii produse de membrii acestor comisii. Fiind politicieni, poate că nu au fost obiectivi. Dar nimic nu împiedică presa să fie.
July 10, 2009
Doc,
n-am citit articolul lui D. Tapalaga, dar as vrea sa atrag atentia ca intr-o democratie este nevoie ca parlamentul sa controleze guvernul. Aceste comisii, asa cum sunt, sunt necesare pentru o democratie. Da, acest control poate fi partinic, dar ideea este ca plusul de critica din partea PSD se va echilibra cu minusul din partea PDL (de exemplu).
July 12, 2009
Nici eu n-am citit comentariul lui Tapalaga dar si eu cred ca o Comisie poate analiza modul cum un ministru a rezolvat o problema si poate recomanda indepartarea lui tinand cont ca la numire a fost audiat si aprobat de parlament.
In acelas timp cred ca aspectele pe care trebuie sa le urmareasca Comisia trebuie precizate si anume sa vizeze mai ales aspectul politic – oportunitatea, eficienta, utilitatea etc. Daca se intrevad aspecte penale ,sa recomande trimiterea in justitie dar nu sa intocmeasca ei dosarul penal si sa formuleze invinuiri penale.
In general tinand cont de ce s-a mai intamplat mie mi se pare ca in toate cazurile s-a urmarit mai mult aspectul penal si prin asta distrugerea adversarului politic ori sunt situatii in care ministrul sau demnitarul a actionat intr-un mod pagubos fara insa sa existe si aspecte penale.
Nu in ultimul rand Comisia poate face recomandari de modificare a Legislatiei acolo unde poate constata ca vidul sau neclaritatea legislatiei au favorizat faptele.
Desi ma indepartez de subiect mie mi se pare ca ar trebui introduse unele analize obligatorii ca de exemplu in Comisia de buget finante sa se analizeze in fiecare an executia bugetului si raportul sa fie supus plenului pentru ca am inteles ca in multi ani se prevedeau unele lucruri in buget si la final banii se cheltuiau altfel fara ca nimeni sa zica ceva decat pe la colturi.
July 13, 2009
si cum ar trebui sa fie altfel constituite? ca doar noi alegem parlamentul. acolo sunt mai multe partide. e normal ca ele sa fie reprezentate in comisii in functie de ponderea voturilor obtinute. e perfect normal asa. adica ar trebui ca atunci cand se anmcheteaza un ministru pdl sa fie doar membrii pdl in comisie? sau cum?