Nu putine sunt evenimentele revelate de presa care scandalizeaza opinia publica. În diversele dezbateri prin care televiziunile capitalizeaza indignarea cetatenilor, este interesant de observat modul în care protagonistii respectivelor scandaluri, sau cei care le iau apararea, reactioneaza la acuzatiile aduse. Un argument folosit foarte frecvent de catre acestia este cel al legalitatii: “Nu e normal ca parlamentari care au locuinte in Bucuresti sa ia bani de cazare, dupa cum nu e normal ca bugetari pensionati anticipat sa fie reîncadrati la stat si sa cumuleze salariul cu pensia plus salariile compensatorii primite la momentul pensionarii. Nu e normal desigur, dar asa spune legea, ce sa facem ?”
Dar daca argumentele de acest tip sunt acceptabile atunci când vin din partea unui politist sau a unui magistrat, ele ar trebui respinse în mod categoric atunci când sunt folosite de parlamentari sau de guvernanti. Fireste ca si acestia din urma trebuie sa respecte legile ca orice cetatean. Însa spre deosebire de alti cetateni ei au puterea sa le si schimbe : rolul lor este tocmai cel de-a corecta anomaliile care permit situatiile scandaloase de care vorbim. Iata alte doua exemple din actualitatea recenta.
Cazul Gorbunov. S-a discutat ore în sir despre modul în care detinuti condamnati pentru fapte grave reusesc sa scape de închisoare invocând motive medicale. Medicul elibereaza un certificat unui condamnat iar judecatorul îi dispune eliberarea în baza acelui certificat. Dupa care detinutul e liber sa plece la tratament unde vrea. Când te gandesti ca prin alte parti sunt unii care îsi risca viata în evadari complicate cu arme si elicoptere îti vine sa le plângi de mila. La noi e simplu si lipsit de riscuri cu conditia sa-ti poti permite un avocat priceput. Doar daca se afla tarasenia poate sa iasa ceva scandal, dar oricum cel eliberat nu poarta nici o vina. De fapt nu se stie niciodata cine e adevaratul vinovat. Judecatorul da vina pe medic care la rândul lui semnaleaza faptul ca decizia a apartinut judecatorului. Altii dau vina pe seful penitenciarului care ”a uitat” de faptul ca un infractor nu s-a întors sau pe politie, care nu l-a mai cautat si asa mai departe. Majoritatea celor acuzati subliniaza însa faptul ca eliberarea incriminata s-a facut în mod absolut legal. La dezbaterile despre cazul Gorbunov a participat si Victor Ponta. Nu le-a luat apararea celor implicati in eliberarea infractorului cu pricina, ba dimpotriva s-a aratat indignat de cele întâmplate. Domnul Ponta este deputat, ministru si avocat. Face adesea uz de calitatea sa de fost procuror pentru a-si sublinia competentele într-o astfel de discutie si mai stim despre el ca i-ar place sa fie ministru al justitiei. În mod firesc ceea ce un cetatean lipsit de toate aceste calitati asteapta de la dl. Ponta este ca dupa o asemenea dezbatere sa dea fuguta acasa si sa redacteze o lege care sa împiedice producerea unor astfel de abuzuri. Care lege sa prevada bunaoara ca în cazul infractorilor periculosi sa fie necesar avizul mai multor medici pentru a permite tratamentul în afara penitenciarului, iar daca acest aviz este pozitiv, detinutul sa fie condus si mentinut sub paza în timp ce se trateaza de glaucom, furunculi, sau alte suferinte. Solutiile sunt simple pentru cine vrea sa le gaseasca. Dar dl. Ponta nu pare sa aiba timp pentru asa ceva ; a doua zi si-a reluat rechizitoriul la alta televiziune spunând din nou cat de sever ar fi fost el în locul judecatorului si asa mai departe. De pe pozitia sa actuala însa n-a gasit altceva mai bun de propus decât sa spuna ca va vorbi cu prietenul Bazac sa amenajeze un spital care sa-i poata trata pe condamnati de orice boala (inclusiv atrofierea testicolelor, probabil). În timp ce detinutii cauta pile care sa-i scoata afara din închisoare, dl Ponta le pune pile ca sa poata sa ramâna acolo.
Fireste ca reprosul de mai sus nu i se adreseaza exclusiv domnului Ponta. Toti legiuitorii sunt vinovati de cele întâmplate, mai cu seama în conditiile în care cu nu prea mult timp în urma, cel mai mediatizat detinut al tarii - l-am numit pe Omar Hayssam – iesea din închisoare folosind acelasi procedeu si pleca nestingherit din tara, “aranjat si parfumat”. Imensul scandal ce-a urmat, dezbaterile aprinse de la televiziuni n-au folosit la nimic de vreme ce ne gasim astazi în aceeasi situatie. Si aceasta nu atât din vina vreunui medic, judecator, politist sau avocat ci mai ales a domnului Ponta si a colegilor sai.
Cazul Tariceanu-Sterling. Dupa balmajelile domnului Gabudeanu si lectiile de capitalism ale lui Dinu Patriciu, a venit rândul altor doi actori ai farsei petroliere Sterling sa-si sustina cauza la televizor : este vorba de Dorin Marian, fostul sef al cancelariei primului ministru, urmat la câteva zile distanta de dl. Tariceanu însusi. Argumentele dlui Marian, reluate la modul apasat de fostul sau sef , au fost înca si mai incoerente si neverosimile decât cele deja auzite în legatura cu acest subiect. Dl. Marian a spus ca rolul sau s-a limitat la punerea unei semnaturi pe celebrul act aditional, lucru firesc în opinia sa tinând cont de numarul mare de specialisti (douazeci la finante, cinspe la mediu, etc, etc) care au studiat dosarul timp de aproape un an. Cu alte cuvinte – desi stim de la dl. Patriciu ca este competent în ale petrolului – dl. Marian n-a tinut sa se informeze mai mult despre dosar, rolul sau fiind de importanta celui jucat de stampila care a parafat contractul. Ceea ce ne face sa ne întrebam despre modul în care dl. Patriciu îsi alege oamenii : dupa dl. Vidu care lucra în acelasi timp pentru doua firme concurente, dl. Patriciu l-ar angaja cu placere pe Dorin Marian, care semneaza contracte din domeniul la care se pricepe fara sa stie ce contin. Pe urma, – întrebat fiind despre bonitatea firmei Sterling si capapcitatea sa de exploatare – tot dl. Marian a spus ca odata ce o firma plateste taxa de timbru si îndeplineste alte astfel de formalitati banale, statul este obligat sa o accepte la licitatie chiar daca are sediu într-un apartament si maxim doi angajati. Ceea ce este bineînteles o minciuna care contrazice în plus ideea verificarii aprofundate facuta de zecile specialisti de la mediu si finante.
Singurul argument cât de cât consistent din punct de vedere logic al tandemului Marian-Tariceanu este cel legat de Legea Petrolului din 2004, care elimina posibilitatea acordului petrolier de împartire a productiei. Si când Sterling a solicitat schimbarea contractului, pentru a beneficia de aceleasi conditii cu Petrom de exemplu, dl. Tariceanu a fost nevoit sa-si dea acordul pentru a respecta legea. Faptul ca aceasta pleodarie este mai coerenta nu o face însa si acceptabila. Dl. Tariceanu nu poate sa dea vina pe legea proasta facuta de PSD in 2004, de vreme ce avea posibilitatea s-o abroge !! De altfel a si facut-o în parte : a abrogat prin ordonanta de urgenta exact prevederea care nu-l obliga sa faca un nou acord cu Sterling : si anume articolul 61 alin (1) care spune ca acordurile încheiate înaintea schimbarii legii ramân valabile în aceeasi forma. O alta minciuna pe care dl. Tariceanu a spus-o de mai multe ori fara sa clipeasca în interventia sa de luni seara de la TVR este ca statul român ar fiobligat sa mentina nivelul actual al redeventelor pâna in 2014. Este bineînteles absurd, o astfel de prevedere nu exista în Legea Petrolului, si de altfel nici o lege nu poate sa decida asupra duratei sale de aplicabilitate. Ceea ce este adevarat este ca statul român prin bunavointa dlui Nastase, a oferit acest cadou firmei Petrom prin contract. Dar nu exista nici un motiv pentru care statul român care a încheiat un contract dezavantajos printr-o lege proasta sa propage acel tip de contract în tot sectorul de activitate respectiv în loc sa schimbe mai degraba legea cu pricina! Ce s-ar întâmpla daca dupa aceeasi logica toate contractele pentru construirea de autostrazi ar fi redactate pe modelul celui încheiat cu Bechtel ?
Concluzie. Situatiile descrise mai sus arata cât de lipsita de utilitate este dezbaterea noastra publica. Fuga lui Hayssam si privatizarea Petrom au fost intens mediatizate si îndelung dezbatute. Dar dezbaterile de acest tip nu-si au rostul decât în masura în care ele conduc la corectarea situatiilor anormale care le-au generat. Or, faptul ca dupa câtiva ani, se pot produce situatii similare, cum sunt în speta cazurile Gorbunov si Sterling, demonstreaza ca acest lucru la noi nu se întâmpla. Este pe de o parte din vina slabei calitati a dezbaterilor adesea diluate de ironie si superficialitate. Dar responsabilitatea principala o poarta fireste parlamentarii si guvernantii care în loc sa corecteze legile proaste, le folosesc adesea ca sa se apere de acuzatiile care li se aduc. Si aceasta fiindca prea putini dintre ei actioneaza în interes public. Un moment nostim din timpul interventiei televizate a lui Dorin Marian a fost cel când, întrebat fiind de ce guvernul a semnat contracte “pe ultima suta de metri”, fostul consilier-sef a raspuns revoltat:
“(…) dar pâna când considerati ca ar trebui sa lucreze guvernul pentru contribuabili ?”
A urmat în mod firesc întrebarea despre interesul pe care contractul cu Sterling îl prezinta pentru contribuabili, la care dl. Marian s-a fâstâcit si pe urma a raspuns ca “ceea ce conteaza e legalitatea contractului”. Cu alte cuvinte aceeasi idee ca nu conteaza daca e normal atâta vreme cât e legal. Adevarul trist este însa ca dl. Marian lucreaza pentru contribuabili, dar numai pentru unii mai importanti care l-ar putea angaja si în viitor. Si din pacate nu e singurul în aceasta situatie.
February 18, 2009
Oricare ar fi aceia care fac legea, inclusiv în presă, aplică şi principiul:
Orice minune ţine 3 (trei) zile.
gabhry_els last blog post..6 voturi
February 18, 2009
P.S. Cu excepţia minunilor “excepţionale”, cu sînge, gloanţe şi moarte din belşug.
gabhry_els last blog post..6 voturi
February 18, 2009
N-ai cu cine, dom-le, n-ai cu cine!
Toate dezvăluirile încep bine, şi se pierd pe parcurs, din lipsă de competenţă, sau din prea mult servilism, sau pur şi simplu pentru conservarea ulterioară a postului, a funcţiei, cine mai ştie pentru ce?
February 18, 2009
mdah. Partea simpatica este ca, spre deosebire de Nastase et comp., gasca lui Tariceanu e plina de :inteligenti” care ies pe sticla si se incurca in minciuni: domnul DM ne spune ca el trebuia sa semneze pe hartii pentru ca avea calitatea de coordonator al agentiilor din domeniu si apoi ne spune ca a semnat avand incredere in miile de specialisti care au verificat contractul. Ce uita domnul Dorin Marian este faptul ca a coordona inseamna si responsabilitate- uneori penala. Si, tot domnul DM, uita sa ne expuna motivele pentru care aia doi specialisti de la Ministerul Justitiei nu avizeaza OUG-ul. Aveam un coleg care avea o vorba: “ai semnat, te-a inghitit balena”… ma rog, slabe sperante sa se intample ceva.
si ce ne mai spune domnul Dorin Marian in aceeasi emisiune? ne spune ca actvitatea guvernului este de o transparenta naucitoare… exact asta intelegem si noi din faptul ca anexele la OUG (contract) au fost secretizate…
February 18, 2009
Am vazut de curand un film despre incercarile de evadare din inchisoarea de maxima siguranta Alcatraz din SUA. Vedeai acolo ce munca si ce ingeniozitate depuneau unii detinuti pentru a evada si te gandeai ce simplu ar fi fost daca Alcatraz era in Romania, ieseai pe poarta principala cu bilet medical.
Mai este ceva. Inchisoarea de la Craiova se numeste de maxima siguranta deci si iesirea pe cauze medicale trebuie sa asculte de acest criteriu cred eu altminteri maxima siguranta este pe hartie.
Ce se poate remarca in acest caz este totala iresponsabilitate a celor implicati, judecatori, procurori, medici, politie. Daca Gorbunov nu era implicat in crima de la Brasov era si azi la antrenamente in sala de fitnes.
Ce mi se pare curios este ca n-am vazut nicaieri ceva legat de nerespectarea regululilor implicate in desfasurarea unui asemenea caz.
Dau un singur exemplu.Politia trebuia sa-i faca un program de prezentare la politie in localitatea unde era. Trebuia sa anunte imediat disparitia, etc. Nu s-a facut asa ceva si nu am vazut prezazut undeva ce pedepse se dau pentru asta nici sa propuna cineva ceva. Daca undeva era prevazuta o pedeapsa dura pentru asa ceva va asigur ca n-am avea deloc cazuri Gorbunov. Mi separe incalificabila atitudine areprezentantei asociatiei magistratilor care a pretins ca judecatorii n-au nicio vina si ca asa este in Europa ! sic ! Daca noi avem lipsuri in legi si regulamente la ei cum o fi ? Sa ne inspiram dupa ei macar. N-am vazut niciun exemplu dat despre situatia din Europa.
Despre cazul Sterling ce sa mai spun.As aminti ca si Tariceanu a facut o declaratie stupefianta spunand ca nu stie exact ce contine HG semnat de el pentru ca nu poate citi tot ce semneaza !?
Exista legea raspunderii ministeriale, ea poate fi folosita in acest caz ? Bun atunci s-o imbunatatim? Sunt foarte multe situatiile cand statul este implicat in afaceri cu particulari si sunt foarte multe portitele prin care poti favoriza o firma si nimeni nu doreste sa le inchida. Si aici au fost clauze secrete, si in contractele de furnizare de energie se vorbeste de clauze secrete. Ar trebui interzisa existenta clauzelor secrete in asemenea documente pentru ca existenta lor face imposibil controlul.
De ce nu se pune asa problema. Probabil ca multi nu regreta existenta lor ci faptul ca nu le sunt lor favorabile.
De ce nu trateaza presa asemenea problema , sau parlamentarii propunand noi legi sau regulamente. Pentru ca este mare bataie de cap, este mult mai simplu sa faci talente pe la TV sau prin ziare atunci cand nu se discuta de Elodia, Ogica, Magda Ciumac, Sexi Braileanca etc, si poate , de ce nu, sa profiti si tu maine de aceste lipsuri legislative.
February 18, 2009
Legalitatea trâmbiţată în ultimul timp de Tariceanu sub stindardul patologiei privilegiatului cronic din ţara mîndră şi pro(ştii)speră, a fost tratată de curtea constituţională în decizia nr. 136 din 03.05.2001 “privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.40 din Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor”:
*
Curtea observă că potrivit prevederilor art.134 alin.(1) din Constituţie “Economia României este economie de piaţă”, iar alin.(2) lit.a) din acelaşi text constituţional dispune: “Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie”. Aşa fiind, se impune şi stabilirea unui cadru concurenţial ce exclude orice formă de privilegiu de natură să împiedice concurenţa loială pe piaţă.
Prin urmare, Curtea constată că, în măsura în care sunt aplicate dispoziţiile art.40 alin.(1) fraza întâi din Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor, se contravine prevederilor art.134 alin.(2) lit.a) din Constituţie.
*
Acest art.134 alin.(2) lit a) din constituţie a devenit după revizuire art. 135, cu acelaşi conţinut. Din articolul 40 al legii 219/1998 a fost constatată neconstituţională prima parte (teză) din alin.1, întrucât ignoră licitaţia prin atribuirea directă a concesiunii, considerată astfel un privilegiu şi o eliminare a cadrului concurenţial.
Art. 40 alin 1:
„Bunurile proprietate publică ori privată a statului, judeţului, oraşului sau comunei, precum şi activităţile şi serviciile publice de interes naţional sau local se atribuie direct , printr-un contract de concesiune, societăţilor comerciale sau companiilor naţionale ori societăţilor naţionale, înfiinţate prin reorganizarea regiilor autonome care au avut în administrare aceste bunuri, activităţi ori servicii.”
*
Salut demersul de ieri, din camera deputaţilor, prin întoarcerea la comisii a legii de respingere a OUG 101/2007. Sper să se întarzie suficient timp respingerea şi mai ales promulgarea din partea preşedintelui , deoarece CC nu va mai putea să analizeze constituţionalitatea textelor dintr-o lege care nu mai este în vigoare, iar Tăriceanu va continua să dea lecţii de legalitate a principiului „Legea sunt eu, Călin …bunul naţional de poveste”
Între timp, în cadrul acţiunii în instanţă, sper să se invoce excepţiile de neconstituţionalitate ale OUG 101/2007 amintite săptămâna trecută, inclusiv această decizie a cc nr 136/2001, pentru ca instanţa să sesizeze curtea constituţională prin încheiere.
Avantajul circuitului prin instanţă este acela că decizia CC se răsfrânge retroactiv asupra efectelor OUG 101/2007, ceea ce conduce la anularea în instanta a efectelor HG 1446/2008, tot pe cale de consecinţă, a actelor subsecvente din contractul cu Sterling, până la repunearea acordului petrolier în situaţia anterioră (ca şi cum actul adiţional nr 11 nu ar fi fost întocmit şi nici acordul iniţial nu s-a mai metamorfozat în concesiune prin autoservire).
Prin proces+sesizare CC, reclamantul beneficiază de eliminarea efectelor normelor constatate ca fiind neconstituţuinale, pe când fără proces decizia CC (sesizată pe altă cale) ar fi aplicată doar în viitor, deci ar lasa intacte efectele anterioare ale OUG 101/2007 pe timpul scurs de la emiterea ei şi până la potcovirea articolelor calului breaz, ca o recunoaştere absurdă a supremaţiei încălcării constituţiei cu ajutorul săltăreţului care se laudă că numai el e competent să (se) joace după regula proprie “calul sare ca nebunul”.
Chiar dacă legea de respingere a OUG 101/2007 e adoptată şi transmisă pt promulgare, preşedintele Traian Băsescu poate să căştige timpul necesar fie prin sesizarea CC, fie prin retrimiterea legii în parlament-abia după 19 zile fructificate constituţional (de ex dacă deputaţii nu fac uz de prevederile art. 115 alin 8 privind „măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei”sau lasă în aer articolele din legea petrolului sub efectul …abrogării nebune) Pur şi simplu, chiar dacă nu cred că se va mai ajunge până aici, preşedintele ar mai putea cere să se constate neconstituţuionalitatea jefuirii avuţiei naţionale chiar prin legea de respingere, implicit de acoperire a efectelor parşive- si bine, merci! – ale ordinului de urgenţă a mafioţilor care se laudă cu legalitatea asta- mult şi bine, până când?
Preşedintele poate ţine hăţurile în mână, până când reclamantul care iniţiază acţiunea în instanţă va ajunge la termenul Z (inclusiv de la Zeta Petroleum), în faţa CC, va obţine anularea efectelor din naştere ale OUG 101/2007 şi va trânti, la botul calului Alfa, raţia de legalitate a ovăzului sustras dintre privilegii, fără ochelarii de cal ai supremaţiei prostituţiei.
Parlamentarii pot să ia simultan o atitudine de imagine nouă, dar şi de autoconvingere cu ajutorul forul tutelar al sofismului legislativ –CC, galantul constituţiei- din casa de toleranţă a supremaţiei efectelor ordinelor de tip mafiot, adică pot să sesizeze şi ei CC (astfel încat să obţină, prin conexare, acelaşi termen de soluţionare din ziua Z, aflată după emiterea încheierii instanţei de judecată, ca cerere de învestire a CC). Ei pot astfel să-şi exprime poziţia fată de legalitatea trambiţată într-un asemenea grad de inconştienţă, dezacordul sau acordul lor tacit, chiar dacă noii preşedinţi ai camerelor vor avea oricum ocazia să-şi exprime punctele de vedere.
Se poate apoi vedea că naşul, fără legalitate de fin, e ca un cal rămas de căruţă goală şi într-o situaţie penibilă, fiindcă îşi nechează legalitatea organului după ce a-nţărcat iapa şi i-a dat în schimb o porţie de caiele din copită nărăvaşă. În acelasi loc unde ovăzul a fost bine primit la repezeală, in ciuda “legalitatăţii” lui şi a recomandărilor europene:
-Calul de dar nu se caută la dinţi, ci se potcoveste în acelaşi loc, prin atribuire directă.
February 18, 2009
Norocul nostru e ca avem acuma un guvern cinstit, mintos si harnic care o sa ne scoata din criza ca supozitorul.
Toate scandalurile astea par pregatite din mape de presa.
1.Cum a fost nevoie sa-si bage Vantu un om in guvern cum trebuia sa apara o catastrofa nationala. Flota era vanduta, cecul nu mai avea ce garanta la FNI asa ca au mai ramas niste gaze pe la fundul Marii Negre cu care sa-l incondeiem pe Patriciu.
2. Cum l-am dat la o parte pe Mr. Vulpe de la 2.1/4 cum s-a umplut tara de talhari. Crime jafuri si violuri din Cluj pana in Sicilia.
3. … sa vedem
Am auzit ca au nevoie de un purtator cu vorba la guvern.
Iti place sa asculti manele ?
Dr.As last blog post..レストラン ルーマニア
February 19, 2009
Din (re)surse perpetuate.
Maxime şi (pre)zicători.
1.Pentru mafioţi, ”Scopul scuză mijloacele” e o zicătoare, dar frecvenţa ei e maximă.
2. Drogurile n-au fost introduse într-o puscărie obişnuită, la fel cum nici fugarul n-a evadat din orice fel de penitenciar. Ambele locuri de îngrijire a supraveghetorilor sunt de siguranţă maximă.
Concluzie:
Când siguranţa e maximă, avem o simplă zicătoare.
3. „Diferenţa ca de la cer la Pamânt” e ca o zicatoare, diferenţa dintre marele Titulescu şi Micul Puţulescu e maximă.
4. Să (pre)zicem că zicătoarea „bani albi pentru zile negre” ar face posibilă înlocuirea noului director de la Loteria Română, după un timp relativ scurt, va primi şi el ditamai salariu stimulator-compensator pentru munca neprestată în viitor, la fel ca recenta debarcată, Liliana Minca. Cu noul viitor asistat din bani publici, Bulă, adus de la Prefectură, avem o trilogie dintr-o nouă categorie de multi-directori în maximă adunătură, unde duc banul public cu mandatul fără performanţă şi cu maxima performanţa (încă 12 salarii pe an) şi în afara mandatului-ajutor (!) de lux(aţie) la debarcare. Cumulul de salarii devine istorie pe lângă un asemenea cumul de scaune pe aceeaşi funcţie, plătite simultan pt 2,3- de ce nu?- 4 oameni, c-aşa-i c(l)auza de confidenţialitate din convenţia întocmită conform normelor de ordine publică, c-aşa-i legea, dar ascuns de ochii publicului, c-aşa-i o decizie CC, şi din banii publici, c-aşa-i (re)sursa de finanţare …mai mică la bugetul de stat. Asta e legea viitorului, cu o funcţie şi mai multe activităţi …pasive, într-o (a)cumulare perpetuă.
Ce vrea să pre(zică) legea? Art. 5 Cod civil:
„Nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri”
Ei, aş! Legea e doar zicătoare, maxima e în clasa fermă a animaţilor, are şi morală:
-Lupul paznic de bani gata şi angajator la oi işi schimbă ordinea publică, dar moravul ba.
Nu mai zic de Romsilva cu fostul dir Dorel Oros, Poşta Româna cu fostul dir Mihai Toader, altele cu sau fără (Sin)Tagma “Română”, autorităţi, agenţii, direcţii de-ale directorimii cu rang de secretar de stat şi plecat, cu banul umflat.
O simplă (pre)zicătoare poate lesne să vadă noua clasă:
-someri de lux, în flux …perpetuu. (trataţi în casa de asigurări “Viitorul României”)
Perpetuarea acestei specii face posibilă cumularea altor funcţii active şi mai mult-iarăşi, de ce nu?-cumulul mai multor contracte de luxaţie, într-o maximă asigurare pasivă.
Concluzie:
“Perpetuum mobile” este o zicătoare despre un mecanism imaginar care sfidează legile fizicii.
Noi avem în ţara asta o maximă performanţă, un mecanism real care sfideaza toate legile: „Perpetuum Nobile” .
PS. Să nu ziceţi că n-am prezis un viitor de lux !
Câte-un pic, pic, pic …o s-o facem şi mai lată, maximă.
February 20, 2009
Nu sunt de acord cu ce spui tu in legatura cu Gorbunov. Asa credeam si eu ca legea e de vina (pe baza a ce spun “expertii” la tv, judecatori si fosti procurori). Judele din Romanica se uita un pic la situatie si spune ca nu e chiar asa. O fi legea proasta dar sta in puterea judecatorului sa o aplice cu cap, cum multi alti judecatori o fac, dar nu si doamna din cazul mentionat.
Asta nu ii scuteste pe politicieni de critici, dar cred ca problemele nu ar mai fi asa mari daca ceilalti oameni normali si-ar face treaba bine. Senzatia politicienilor ca pot face ce vor si ca devine normalitate ce spun ei , este foarte periculoasa pentru democratie. Este nevoie ca din cand in cand firmele sa intre in greve fiscale, judecatorii sa dizaplice (scuze pt englezism) legea, oamenii sa faca mitinguri pentru interesul public, presa sa ii faca de ras, DNA-ul sa ii urmareasca (bineinteles pe cei cu bube din domeniul DNA). Nu exista alte metode prin care acesti oameni care se cred mai presus de orice, sa reajunga cu picioarele pe pamant. Ei sunt multumiti cu ei insisi, de ce s-ar schimba?
Odata, madam Stanoiu a fost executata silit pt ca a dat pe cineva in judecata si a pierdut iar cealalta parte a cerut recuperarea cheltuielilor de judecata. S-a manifestat public foarte nepotrivit. Ceva de genul (citez din memorie) “Cum? Eu, fost ministru al justitiei, parlamentar [...] sa fiu executata silit? Este o ofensa!”. Spune foarte multe despre modul in care acesti oameni gandesc. Asta nu a impiedicat insa ca cealalta parte sa ii faca poprire pe salariul ei de parlamentar (desi presupun ca nu a fost usor sa gasesti un executor care sa fie dispus sa se implice). Nu stiu care a fost impactul asupra doamnei, dar mie mi-a fluturat un pic inima de bucurie ca madam a fost obligata sa devina (chiar temporar) cetatean obisnuit sub domnia legii.
February 20, 2009
@Th.R. M-am uitat pe articolul indicat de tine si nu am gasit vreo afirmatie care sa contrazica ceea ce am spus. Scrie acolo ca internarea sub paza este POSIBILA in conditiile actualie legi (ceea ce contesta mai multi magistrati). Ceea ce spun eu este ca ea ar trebui sa fie OBLIGATORIE cel putin pentru infractorii periculori. Oricum ar fi, daca legea e neclara este datoria legiuitorilor sa o clarifice. Nu se poate pleca de la principiul ca judecatorii vor sti sa interpreteze legea cu cap. Cel putin nu in Romania de acum.
February 21, 2009
@Mihai
Cand vorbesti de legiuitori te referi la senatorul uninominal PDL Costel Iancu ? Ce poti sa astepti de la unii ca ei ?
“Cui pe cui se scoate” sa fie noua abordare a luptei cu coruptia in guvenul Traian Boc ?
Dr.As last blog post..O voce romaneasca
February 9, 2010
Nu e vorba de cien face legea,e vorba k nimeni nu o respecta. Toti fac bani si de lege nu-i mai intereseaza….
Si pana la urma nici pe mine nu am intereseaza neaparat legea cat am intreseaza pur si simplu firea umana si nu mai suport toatae jegurile astea de oameni din jurul meu.
Stiu suficient d emulte inceat sa nu mai vreau sa fiu cetatean al acetei tari da ma la uram nu numai la noi se intampla da totusi nicaieri nu e k aici.
La noi oare exista o,organizatie care sa faca curatenie in tara asta?
Sau stie cienva cum se poate lua legatura cu una,asta in cazul in care exista.Pt k sincer sa fiu eu nu prea mai am incredere in nimeni si am destul de multe informatii de oferit.