“EXCLUSIV: Judecătoarea Maria Huza, achitată la cererea acuzării” – anunţă o ştire Mediafax, continuând:

“Judecătoarea Maria Huza a fost achitată de acuzaţiile aduse de procurorul anticorupţie Doru Ţuluş, după ce în finalul procesului acuzarea a cerut absolvirea de vină a acesteia, instanţa constatând faptul că infracţiunii “îi lipseşte unul din elementele constitutive”, potrivit actelor din dosar.”
(Mediafax)

Aţi notat, deci, cine e procurorul ale căror acuzaţii tocmai ce au fost respinse, aşa suntem informaţi de către cei de la Mediafax. Numele nu e străin publicului, e procurorul a cărui secţie anchetează politicieni de vârf, cel pe care fostul ministru al Justiţiei, el însuşi anchetat, a insistat fără succes să-l revoce din post, dacă nu chiar din magistratură. Dacă nu aţi reţinut numele, staţi liniştiţi, autorul ştirii îl repetă,

“Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a achitat-o, vineri, pe judecătoarea Maria Huza – fost preşedinte al Tribunalului Capitalei şi fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii – după ce procurorul de şedinţă a cerut absolvirea de vină a magistratei, ea fiind trimisă în judecată de anchetatorul Doru Ţuluş.”

Şi-l mai repetă odată, adăugând altul,

“Rechizitoriul prin care a fost deferită justiţiei Maria Huza – alături de Mihai Enăchescu, fost director la Administraţia Fondului Imobiliar din Primăria Bucureşti -, în legătură cu modul în care i-a fost atribuită o locuinţă judecătoarei a fost efectuat de procurorul Doru Ţuluş, şeful Secţiei a 2-a din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi contrasemnat de şeful instituţiei, Daniel Morar.”

Şi, în fine, – nu putea lipsi tocmai dna Macovei din ecuaţia acestui eşec, nu? – trebuie să aflăm şi că,

“Maria Huza a fost pusă sub acuzare după ce un cotidian central a relatat faptul că aceasta ar fi dobândit nelegal un apartament, iar în urma articolului de presă Monica Macovei, în timpul mandatului de ministru al Justiţiei, a atacat-o de mai multe ori pe fosta preşedintă a Tribunalului Bucureşti cerându-i emisia. (sic!)”

Ceea ce lipseşte din ştirea respectivă este cauza acestei achitări, şi, prin urmare, cine e responsabil de rateul dat în acest caz. E ciudat, căci e o informaţie de interes public şi indispensabilă înţelegerii episodului prezentat. Şi nu pot decât să mă întreb care e motivul acestei omisiuni simple, într-o ştire care are în schimb destul spaţiu cât să repete de trei ori numele procurorului care a instrumentat cazul, plus cel al superiorului său ierarhic, plus reamintirea luărilor de poziţie ale dnei Macovei în această trebuşoară. Motivul achitării dnei Huza este expediat în mod extrem de vag cu sintagma, repetată, “lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii”. Eventual garnisită cu un “potrivit actelor din dosar”, ceea ce duce ştirea uşurel de la lipsă de informare către dez-informare.

Haide să vă spun eu ce i-a lipsit acuzării ca să caute o condamnare în acest caz : infracţiunea în sine! Rezumând, dna Huza fusese trimisă în judecată pentru că a obţinut în mod ilegal un credit de la bancă, pe baza unei declaraţii false. Judecătorii au decis acum că infracţiunea respectivă nu există. şi atunci, cum de a putut dna Macovei să critice? Şi cum de au putut atunci ditamai procurorii şefi să acuze pe cineva de o infracţiune inexistentă? Păi …n-au făcut aşa ceva : la data la care a fost făcut dosarul de procurori infracţiunea exista. Între timp ea încetat să mai existe, pentru că a fost scoasă din lege.

Asta e partea esenţială a episodului parte care, din cine ştie ce motive, e absentă din ştirea Mediafax. Achitarea nu are deloc a face cu cei nominalizaţi insistent de ştirea agenţiei de presă, ci a fost determinată practic de o instituţie care nu e deloc pomenită acolo : parlamentul actual al României. E un episod de care am mai vorbit (aici şi aici): modificarea legii anticorupţie din 2000, mai precis dezincriminarea fraudelor bancare. În 2006, când a fost instrumentat dosarul legea zicea aşa:

“Art. 10. – Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: (…)
b) acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea, conform legii sau normelor de creditare, a destinaţiilor contractate ale creditelor sau subvenţiilor ori neurmărirea creditelor restante;”
(Extras din legea 78/2000)

Promulgată (după o tentativă eşuată de trimitere spre reexaminare) legea din 2007 modifica aliniatul b astfel:

“b) acordarea de subvenţii cu încălcarea legii, neurmărirea, conform legii, a destinaţiilor subvenţiilor;”
(Extras din legea 78/2000, modificată de legea 69/2007)

Şi astfel, ce era infracţiune în 2006 a încetat să mai fie infracţiune un an mai târziu, căci legea penală mai favorabilă se aplică retroactiv. Dna Huza se poate să fi încălcat legea privind condiţiile de creditare, dar parlamentul a decis că asta nu e treaba justiţiei penale. Iniţiativa de a modifica legea i-a aparţinut, dacă îmi amintesc bine, dlui Marian Miluţ (succesor al lui Corneliu Coposu la şefia PNŢCD), a fost pusă formal în practică de membri PSD, şi a fost votată în parlament de membri PSD, PNL, PC, UDMR şi PRM. Şi uite aşa a scăpat de dosar fosta membră a CSM, acelaşi Consiliu care, în disputa cu magistraţii, ţine partea parlamentarilor. O familie mare şi fericită.

COMPLETARE : Iată minciuna prin omisiune repetată în Jurnalul Naţional, iar autoarea, Violeta Fotache, o şi întăreşte că doar, dincolo de acurateţea informaţiilor, ideea de separaţie a opiniei şi ştirii e moft :

“Un rechizitoriu întocmit de procurorul Doru Ţuluş şi contrasemnat de şeful DNA, Daniel Morar, a fost făcut ţăndări la instanţă, după ce procurorul de şedinţă a cerut achitarea inculpatei.
(…)
Rechizitoriul prin care cei doi au fost deferiţI justiţiei a fost întocmit de procurorul Doru Ţuluş, şeful Secţiei a II-a din cadrul DNA. Cel care a contrasemnat actul de trimitere în judecată a fost chiar şeful DNA, Daniel Morar. De ce n-au văzut cei doi capi din DNA în urmă cu doi ani şi jumătate ceea ce a observat anul acesta, în faţa instanţei, un alt procuror DNA? Femeia a ţipat încă de la începutul scandalului că este victima unui “dosar politic”. În măsura în care verdictul achitării (care poate fi atacat la Tribunal în termen de zece zile) rămâne unul definitiv, apărarea judecătoarei devine concluzie despre activitatea DNA.”
(Jurnalul Naţional, “Ţuluş şi Morar contrazişi de subordonaţi”)