Parlamentarii PD-L au sesizat Curtea Constituţională asupra moţiunii iniţiate de parlamentari PNL şi UDMR. Temeiul lor este cel discutat în articolul trecut : iniţiatorii au mai semnat în această sesiune o moţiune de cenzură cu ocazia angajării răspunderii guvernului Boc, iar moţiunea a fost respinsă. Aşa cum e formulată, Constituţia le-ar interzice acestora să iniţieze o nouă moţiune de cenzură. Nu reiau discuţia din articolul trecut apropo de situaţia absurdă la care duce această interpretare. Să presupunem că pe fond parlamentarii PD-L au dreptate.
Asta însă nu înseamnă că CCR le va putea face dreptate. Atribuţiile Curţii sunt enumerate explicit în Constituţie, judecătorii nu pot în nicio circumstanţă să îşi atribuie altele. De exemplu, Curtea are atribuţia verificării regulamentelor camerelor, suspendând articolele care contrazic legea fundamentală. Parlamentarii PD-L ar fi putut, de exemplu, să atace articolul 78 din regulamentul şedinţelor comune, pe motiv că nu prevede în ce condiţii parlamentarii pot iniţia o moţiune de cenzură. În schimb, dacă nu mă înşel, parlamentarii care susţin guvernul au atacat la Curtea Constituţională chiar actul de iniţiere al moţiunii de cenzură. În acest caz, judecătorii vor trebui să le respingă sesizarea ca inadmisibilă, fără să o judece pe fond. Curtea Constituţională nu are o astfel de atribuţie, nu se poate implica în funcţionarea internă a parlamentului chiar şi acolo unde aceasta e reglementată de Constituţie. CCR poate să cenzureze textul regulamentelor după care funcţionează parlamentul… dar nu şi modul în care ele sunt aplicate.
O altă cale de atac, una care să nu fie respinsă ca inadmisibilă de Curtea Constituţională, ar fi fost ca guvernul să îi ceară să arbitreze un conflict cu parlamentul. Numai că pentru aşa ceva lipseşte temeiul: indiferent de modul în care s-a iniţiat moţiunea de cenzură, nu se poate spune că procedura parlamentară a împiedicat guvernul să-şi exercite vreo atribuţie. Nu ar fi putut exista conflict nici dacă moţiunea de cenzură depusă în condiţiile astea ar fi fost adoptată.
Asta pentru că, dincolo de normele procedurale prevăzute de Constituţie, în orice sistem democratic parlamentar guvernul trebuie să funcţioneze având în spate susţinerea unei majorităţi parlamentare. Iar rolul moţiunii de cenzură este să stabilească dacă această condiţie mai este îndeplinită sau nu. Faptul că din pricina unei neglijenţe de redactare a Constituţiei iniţierea ei are probleme nu schimbă cu nimic situaţia. Faptul că nu poţi să demiţi un guvern nu înseamnă că-l susţii. Guvernul Boc pare să caute la Curtea Constituţională sprijinul pe care nu-l poate găsi în parlament, acolo unde ar trebui să-l caute.
October 12, 2009
Nu donmule, gresiti ! Curtea nu va vota pentru suspendarea propriilor privilegii. ei stiu ca daca Guvernul nu cade , urmeaza legea pensiilor. Si ghici cine au pensiile nesimtite ? Asta este raspunsul.
October 12, 2009
hai dom’le ca nu mai conteaza !
e vorba tot de campagnie…
niku_elektriku´s last blog ..basescu fatza cu’ analistu’ iaru
October 12, 2009
Şi exact asta a făcut Curtea, a respins solicitarea ca inadmisibilă. Felicitări, ai descifrat corect hiba procedurală a cererii PDL.
Ovidiu´s last blog ..Continuă creştinarea republicii băsesciene
October 12, 2009
Bravo Doc, dacă aș fi președinte te-aș invita pe tine la CCR
Eu rămân la părerea că această moțiune este neconstituțională, dar face și un lucru bun în sensul că grăbește formarea unui nou guvern, eventual cu un mic detur prin reformă electorală și anticipate.
October 12, 2009
chiar au devenit asa de previzibili ?
niku_elektriku´s last blog ..basescu fatza cu’ analistu’ iaru
October 12, 2009
Inseamna ca respectarea art. 113 din Constitutie devine facultativa. Daca nimeni nu poate verifica si cenzura constitutionalitatea motiunilor de cenzura, teoretic ne putem astepta la orice. Aceiasi parlamentari ar putea semna zilnic motiuni, adoptarea lor ar putea fi facuta chiar de catre o minoritate… practic in situatia motiunilor de cenzura, Constitutia este suspendata!
October 12, 2009
asa e – insa sa nu uitam ca Boc e specialist in drept constitutional. Asta inseamna ca ori e total incompetent, ori a vrut doar sa mimeze ca PDL nu e de acord cu motiunea.
de fapt, eu cred ca el vrea sa cada guvernul, pentru ca va fi vine pentru Basescu in alegeri – poate sa dea vina pe PSD, PNL pentru chestiile nasoale ce au sa vina – o sa zica ca e din vina lor ca nu mai sunt bani de salarii, etc.
October 12, 2009
Deci cum ramane cu art. 146(e)? Pentru mine este clar ca e de competenta CCR sa decida cu privire la incalcarea sau nu a art. 113(4).
Declinarea competentei era previzibila din start avand in vedere componenta curtii…
October 12, 2009
Propun să comparăm două situaţii diferite şi să urmărim în ce măsură CC, competentă să cerceteze cauza pe fond, ar putea să constate şi să soluţioneze un conflict juridic de natură constituţională între guvern şi parlament:
A. Situaţia ipotetică: iniţierea a 2 moţiuni (decalate în timp, în aceeaşi sesiune), aceiaşi semnatari, ambele fără nicio asumare prealabilă.
B. Situaţia reală (din prezent): iniţierea a 2 moţiuni, aceiaşi semnatari, prima cu asumare, iar a doua fără.
*
A. În acest caz toată lumea ar fi de acord că parlamentarii iniţiatori au încalcat preved. art. 113 alin 4 din constituţie. Această trăsnaie poate să facă obiectul unei cereri adresate CC (în condiţii de competenţă pentru soluţionarea pe fond) dacă există temei legal (fundamentul dreptului) privind dreptul la acţiune (de a sesiza CC).
O asemenea cerere s-ar întemeia pe preved. art. 146 lit. e, însă parlamentarii nu sunt menţionaţi aici printre cei îndreptătiţi să o iniţieze.
Evident, orice grup parlamentar cu jalba în proţap ar avea acelaşi „câştig” de cauză… pierdută, fie dacă ar depune o cerere de soluţionare a cjnc, fie dacă ar invoca neconstituţionalitatea moţiunii M2: ultima cerere e inadmisibilă, la fel ca cea de astăzi, deoarece obiectul (pretenţia) unei astfel de cereri nu se regăseşte printre cele prev. de art. 146. Chiar dacă iniţiatorii moţiunii intră cu picioarele în prevederile constituţionale ale art. 113 alin 4, fapta de vitejie rămâne nesancţionată. Mesajul lui Calif ar fi valabil şi aici.
Înlăturăm implicarea parlamentarilor în iniţierea acţiunii la CC (să zicem că ar fi formulată de preşedintele României, premier sau preşedintele cam. dep.). Mai rămâne de văzut în ce măsură CC poate să constate conflictul (în subsidiar, ca o condiţie prealabilă soluţionării; nu-i conflict, n-are ce să soluţioneze şi respinge cererea). Printre motivele prin care se justifică sesizarea unui cjnc se află şi situaţia amintită, când parlamentul, prin nesocotirea prevederilor constituţiei, ar împiedica guvernul să-şi exercite atribuţiile. În acest caz ipotetic, parlamentul, prin votarea moţiunii de cenzură – ca act ce produce efecte juridice- nu doar împiedică guvernul, il leagă de mâini şi picioare, il pune la zid şi declanşează numărătoarea inversă până la învestirea altui guvern. Dacă nimeni nu introduce o cerere de soluţionare a cjnc, curtea constituţională- în calitate de garant al supremaţiei constituţiei (art. 142 alin1)- nu garantează nimic, se dă la fel de legată de mâni şi picioare, dar rămâne slobodă la emis scuzele aflate mereu la îndemână: nu a fost sesizată şi nu se poate sesiza din oficiu. (A vegheat – din oficiu- atât de atentă, cu privirea aţintită la revizuirea constituţiei în 2003, încât acum, la fel ca în alte multiple cazuri, poate să stea… ca la priveghi). Şi preşedintele are o scuză, prevăzută la art. 80, alin.2 – „Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice”- inclusiv prin sesizarea CC cu eventuale cjnc.
Norocul meu este că am presupus deja introducerea cererii de soluţionare a cjnc, din partea celor abilitaţi de constituţie, şi situaţia ipotetică a moţiunilor M1 + M2, fără să se fi invocat la niciuna din ele o asumare a responsabilităţii. Încălcarea preved. art. 113 alin 4 atrage constatarea conflictului, dar şi un nou priveghi al CC:
-Mai soluţionează-l, dacă poţi, printr-o decizie cu putere numai pentru viitor! (la fel ca în cazul judecătorilor, mai mult… pe lumea cealaltă).
*
B.În cazul real e mai simplu să vedem asemănările şi diferenţele cu(faţă de) situaţia A.
Asemănări:
-CC se pronunţă pe fond, constatarea încălcării (sau nu) a constituţiei nu mai rămâne o necunoscută sau o presupunere, parlamentarii vor şti dacă au călcat-o (sau o duc tot aşa, în eternitate) (în soluţionarea cjnc, interpretarea şi aplicarea preved. constituţionale nu sunt impiedimente pt cercetarea pe fond, altfel n-ar fi posibilă constatarea conflictului ).
Deosebiri :
-situaţia B nu se reduce doar la interpretarea art. 113 alin 4 (nu doar după cât de determinant ar fi faptul că M1 ar fi apărut urmare asumării); CC mai are posibilitatea să cercetare pe fond şi obiectul moţiunii M1, motivele invocate, în ce măsură conţinutul M1 şi gargara dezbaterilor ar fi în concordanţă cu “specificul” pretins de iniţiatori sau dacă sunt invocate aceleaşi motive din M2 (marfă de calitate …deosebită: eticheta M1- “cartofi”- eticheta M2 -“barabule”-iar după strigături ambele sunt varză şi conduc- în fond- la asemănarea cu situaţia A)
- poate bat eu câmpii în privinţa asemănării soluţionării pe calea priveghiului şi CC mă contrazice;
-deja nu reţin să mai fi existat un termen atât de scurt de pronunţare, de zici că e tot cu strigături „c-aşa vreu oamenii buni, doar de joi şi până luni”. În 2007, sesizarea privind modificările legii referendumului a fost depusă în 27 martie, iar decizia CC pronunţată după 5 (cinci) săptămâni, pe 4 mai. Aia nu era urgentă, nu-i aşa? Acum poate fi interpretată şi ca avertisment, cu- în sfârşit- un precedent: o eventuală sesizare a unui cjnc ar fi dată mai gata, de vineri şi până luni. tot ar fi mai mult ca nimic.
October 13, 2009
Un Alt OM, Bascaliosul,
ca sa existe un conflict juridic intre cele doua institutii trebuie ca parlamentul sa fi impiedicat in orice fel guvernul sa isi exercite o atributie constitutionala. Or, noi vorbim de o procedura interna a parlamentului! Pur si simplu nu ar avea temei un astfel de atac. In fine, exista un motiv foarte bun pentur care CCR nu poate sa cenzureze procedura interna in parlament.
October 13, 2009
Normele regulamentare le cuprind pe cele de procedură, inclusiv necesare (prealabile) emiterii actelor juridice ale parlamentului. Sper să mă crezi pe cuvânt că nu ţin să înşirui o mulţime de decizii (cu extrase edificatoare) prin care CC nu-şi exprimă nicio reţinere să analizeze, să se pronunţe, să constate (ne)constituţionalitatea normelor de procedură (internă). Despre împiedicarea invizibilă (şi justa excludere a oricărei interferenţe cu rigorile constituţionale) aş prefera din nou să mă crezi: n-am cuvinte.