Am pus întrebarea asta înainte să avem motivarea Curţii. Acum o avem şi, din păcate, întrebarea rămâne la fel de pertinentă ca înainte. Fără să analizez temeinicia argumentelor, decizia Curţii este cât se poate de confuză.
Natural, primul lucru pe care trebuie să-l facem ca să răspundem la întrebare e să citim decizia respectivă, “Cu majoritate de voturi, Curtea Constituţională, în numele legii decide” două lucruri: unu, angajarea răspunderii guvernului pe legea educaţiei e neconstituţională şi doi, ea a declanşat un conflict juridic de natură Constituţională între Guvern şi Parlament. În motivare (nu în decizie!) Curtea se pronunţă şi asupra cererii reprezentantului Parlamentului de a opri procedura de angajare a răspunderii: judecătorii declară că nu ţine de competenţa lor, ci că soluţia trebuie să vină de la autorităţile aflate în conflict.
E limpede? Nu, nu e limpede deloc. Să le luăm pe rând. Judecătorii s-au împărţit patru la patru pentru şi împotrivă. Al nouălea judecător, dl Petre Lăzăroiu, a scris o “Opinie Concurentă” în care spune că e de acord cu punctul doi al deciziei (existenţa unui conflict) dar nu e de acord cu punctul unu, faptul că angajarea e neconstituţională.
“Această împrejurare poate conduce şi la concluzia atenuării conflictului între cele două autorităţi, motiv pentru care, în dispozitivul deciziei sus menţionate nu trebuia să figureze sintagma “angajarea răspunderii este neconstituţională şi a declanşat un conflict”, ci doar constatarea declanşării şi existenţei conflictului prin angajarea răspunderii Guvernului. ”
(judecătorul Petre Lăzăroiu)
Dl Lăzăroiu nu e de acord cu decizia majorităţii la acest prim punct… Am scris majoritate? Păi, haideţi să numărăm, sunt patru judecători care susţin că angajarea răspunderii e neconstituţională, patru judecători care sunt împotrivă, cu dl Lăzăroiu fac cinci. Sugerez dlor judecători să numere pe degete şi să compare, cei care sunt împotrivă (cinci) sunt mai mulţi decât cei care sunt pentru (patru), nu? Deci sunt majoritatea. Cum de figurează atunci acest punct în decizia Curţii?? Dacă Curtea nu revine singură asupra acestei greşeli ridicole atunci guvernul ar trebui să ceară el însuşi Curţii să o facă, sesizând un conflict între el şi CCR. Iar dl Lăzăroiu ar trebui să ne explice cum înţelege el conceptul de “opinie concurentă”.
Trecem la punctul doi. De data asta el e chiar opinia majorităţii, există un conflict instituţional între Guvern şi Parlament declanşat de decizia primei instituţii de a-şi angaja răspunderea pe proiectul de lege al Educaţiei. Bun. Dnii judecători nu ne spun, însă, cum anume se manifestă acest conflict; ne spun doar care e cauza, nu şi care e efectul. Parlamentul e împiedicat să îşi exercite vreo atribuţie? Care? Cum anume? Guvernul şi-a depăşit atribuţiile în relaţia cu Parlamentul? Cum anume? De altfel judecătorii se grăbesc şi, citând mecanic decizia precedentă, spun:
“Prin urmare, chiar dacă la prima vedere posibilitatea angajării răspunderii nu este supusă niciunei condiţii, oportunitatea şi conţinutul iniţiativei rămânând teoretic la aprecierea exclusiva a Guvernului, acest lucru nu poate fi absolut, pentru că exclusivitatea Guvernului este opozabilă numai Parlamentului, şi nu Curţii Constituţionale ca garant al supremaţiei Legii fundamentale.”
(CCR, motivarea deciziei)
Am subliniat eu: parlamentul nu poate condiţiona iniţiativa angajării răspunderii. Cum poate fi atunci în conflict cu guvernul în aceste condiţii? Cele două enunţuri se exclud reciproc! Sigur, odată ce iniţiativa angajării răspunderii a fost luată de guvern, desfăşurarea procedurii în sine este exclusiv atributul parlamentului, până la momentul adoptării sau nu a unei moţiuni de cenzură. Dar atunci unde e conflictul? Între Parlament şi Parlament?
De altfel, nu doar că decizia nu spune nimic despre cum se manifestă acest conflict care ar exista între cele două instituţii, ci nu spune nimic nici despre cum s-ar putea rezolva el. Pretenţia Curţii că solicitarea excedează competenţele sale mi se pare absurdă. Legea fundamentală îi cere Curţii să soluţioneze conflictele, nu doar să le constate. Cum anume poate face asta dacă nu obligând o instituţie să pună capăt actelor prin care încalcă Constituţia? Judecătorii spun: soluţia aparţine în exclusivitate autorităţilor aflate în conflict. Păi, se presupune că conflictul a ajuns pe masa Curţii tocmai pentru că autorităţile nu l-au putut soluţiona!
Se presupune, zic. Pentru că, repet, nu e clar cum se manifestă acest conflict, nu e clar cum poate să existe un conflict instituţional între cele două instituţii în condiţiile în care, fix la capătul procedurii care se spune că l-a declanşat, guvernul responsabil de el poate fi demis, cu tot cu proiect, de către parlament. De altfel, parlamentul a decis continuarea procedurii de angajare. Dacă CCR ar continua să pretindă că e un conflict între cele două instituţii ar fi în situaţia dintr-un banc, ar face o faptă bună trecând o bătrână strada, împotriva dorinţei ei; ar sesiza o situaţie conflictuală împotriva deciziei ambelor autorităţi aflate în conflict!
Pe scurt, fie guvernul Boc renunţă unilateral la angajarea răspunderii, ceea ce ar fi în mod evident o decizie înafara Constituţiei de vreme ce parlamentul a votat deja calendarul ei şi procedura e deja în desfăşurare; fie persistă în acest conflict fantomatic şi continuă o angajare declarată neconstituţională de judecători cu un vot de 4 la 5. Din această dilemă nu se poate ieşi – a zis Curtea Constituţională.
November 14, 2010
foarte corect, Doc
auzi, da’ oare de ce-a ajuns educatia (vezi chestiunea cu salariile profilor, acum 2 ani, respectiv legea asta, de 2 ani incoace) piatra unghiulara a constitutionalismului romanesc?!? ma-ntreb si eu–de ce nu piata muncii, de ce nu IMM-urile, de ce nu politica fiscala, de ce nu (anti-)coruptia?!? care-o fi mecanismul prin care criza politica de la noi se poticneste in chestiunea educatiei, in loc sa se poticneasca acolo unde-ar fi mai logic, adica in treburile publice legate de solutionarea crizei economice?!? na, uite cu ce intrebari imi petrec eu duminica!!! phew 
Codru Vrabie´s last blog ..Stick
November 14, 2010
Codru,
eu cred ca raspunsul la intrebare e la fel de exasperant ca decizia Curtii: cati dintre “factorii de decizie”, oameni din guvern parlament si CCR si in ce masura sunt afectati de modificarea regimului IMM-urilor, politica fiscala, etc. si cati sunt afectati direct de prevederile legii educatiei? Ai zice ca legea ar trebui sa-i priveasca in principal pe elevi si studenti, dar se pare ca marea problema e la profesorii/demnitari. Dl Lazaroiu, de exemplu, judecatorul care are o opinie dar nu e de acord cu ea.
November 14, 2010
Eu sint inginer. Imagineaza-ti cum ar functiona masina pe care o conduci sau calculatorul la care citesti asta daca ar fi proiectate de oameni atit de aiuriti.
La naiba!
November 14, 2010
Decizia spune ca parlamentul ar putea refuza justifica angajarea raspunderii guvernului pe legea respectiva. Parlamentul poate acum cu decizia in fata decide sa nu mai ia in considerare anuntul guvernului. Parlamentul are posibilitatea sa transeze situatia dupa gust deci s-a considerat ca nu-i cazul sa decida curtea pentru el.
Au mers probabil pe “legea avantajului” din fotbal.
Mie imi pare ca trecerea unor legi organice prin asumarea raspunderii pune in principal probleme de principiu la majoritatiile necesare legilor organice.
November 14, 2010
Sigur, ar mai fi varianta demisiei. Care nu se poate pune probabil.
November 14, 2010
Mai degraba mergi la oracolul din Delhi decit la CCR. E mai logic si mai predictibil. CCR e o gluma proasta. Ca si marea majoritate a justiei. (Cum e posibil ca o decizie a primei instante sa fie modificata complet de a doua instanta cam in 60% din cazuri?; sorry ptr deviere).
Pai nu e de mirare ca Boc si opozitia interpreteaza complet diferit decizia CCR. Ce sa mai inteleaga omul de rind, adica eu?
November 14, 2010
Eu nu reusesc deloc sa inteleg cum pot Parlamentul si Guvernul sa se afle intr-un conflict care sa tina de competenta CCR de vreme ce primul poate sa-l demita pe al doilea.
November 14, 2010
Doc,
Tu cauti logica acolo unde nu e si nici nu prea are cum sa fie. Opinia concurenta a domnului Lazaroiu e usor de explicat, cum de altfel ai si explicat deja printre randuri. Omul a votat cu majoritatea si a asigurat acel 5 la 4 initial. Insa l-a sunat omul, celalat om, zis si Zeus, ca sa inteleaga si cei din spatele clasei. A urmat un dialog scurt presarat cu bipuri care poate fi sintetizat cu: esti nebun?! Asa ca omul, primul om din enumerare, adica Lazaroiu, a dat-o la-ntors ca la Ploiesti si a fost concurent cu sine insusi. Si asa s-a ajuns la 4 la 5. Din care nimeni nu intelege nimic, dar fiecare interpreteaza asa cum are interes. Iar Boc o sa faca tot ce stie el mai bine, adica o sa aleaga solutia cea mai proasta de rezolvare a blocajului. Cu siguranta o va gasi.
Mihai´s last blog ..Nuti vs Marean
November 14, 2010
Constituţia nu fixează condiţii ale asumării, cum ar fi condiţia ca legea să nu fie deja în procedură parlamentară.
Sigur, pare de bun simţ să considerăm că în această situaţie Guvernul îşi depăşeşte cumva limitele intrînd într-un fel de competiţie cu Parlamentul.
Dar tot de bun simţ este să considerăm că, şi în acest caz, Parlamentul poate amenda acest comportament “abuziv” al Guvernului demiţîndu-l.
Deci, se poate rezolva această tensiune între autorităţi (care oricum există) fără să recurgem la acuzaţii de neconstituţionalitate şi de constatare a unui închipuit conflict între autorităţi.
November 14, 2010
O noua si deloc surprinzatoare decizie ilogica a Judecatorilor CCR.
De multa vreme afirm ca prea multi dintre cei angatii in Justitia romana au tot atata tangenta cu logica cat are s…. cu Prefectura.
Iar consecintele le suportam cu totii…
Poate ca teste de inteligenta,date la ocuparea unei pozitii in sistem, ar fi o solutie pentru indreptarea situatiei.
November 14, 2010
@Mihai: Conflictul este intre Guvern si opozitie, care desi nu are majoritate in plen, deci nu poate demite guvernul, are totusi o putere disproportionata in birourile permanente si prin presedentia Senatului. Majoritatea asta a opozitiei duce la situatia ciudata in care minoritatea poate bloca o lege in parlament fara sa se ajunga vreodata la vot.
November 14, 2010
CCR ca de fiecare data este pe langa subiect.
Se vorbeste despre asumarea raspunderii de zici ca se face in fata palatului Victoria, asumarea se face in fata Parlamentului. Nu se poate vorbi de legiferare in afara Parlamentului, acesta avand posibilitatea sa voteze si legea sa nu treaca.
November 15, 2010
Doc, nu este nici o gresala ridicola! Este vorba de exact ce a spus Mihai: e clar ca domnul Lazaroiu a avut o parere clara impotriva asumarii raps pe legea educatiei si a votat impotriva, votul fiind 5 impotriva asumari rasp PE LEGEA EDUCATIEI si patru pentru (nu stiu sincer cum functioneaza la noi sistemul dar nu prea am auzit sa existe abtinere in justitie, cum ar fi comentat presa daca un judecator vota retinerea lui Vantu, altu vota contra si al treilea se abtinea??? … cand de la ei asta ma asept sa faca: sa decida daca este alb sau negru.). Dupa acest vot, e clar ca dl Lazarescu a fost supus la presiuni si a iesit ce a iesit: a dat o motivare contrar votului (o mare problema este motivarea asta la 14 zile de la decizie, de ce nu se da motivarea in acceiasi zi?). Nu are cum sa se voteze ceva si sa se tipareasca altceva in decizie. Un indiciu clar pentru a sustine ac. pct. de vedere este raspunsul identic dat, la acc ora, de mai multi lideri ai PDL care sustin chesita aia cu 4-4-1. Ceea ce face acum PDL sincer incepe sa-mi semene a PSD-ism in toata regula (ba chiar un pic mai mult as putea spune) si imi pare rau ca unii ziaristi incearca sa-i sprijine: in curand o sa semene domnul Tapalaga cu Nistorescu, dc continua asa (am dat un ex la intamplare)
Acum sa trecem un pic la politica: @Vali: cei care blocheaza legea in Senat sunt chair PDL-istii prin presedintele comisiei dl. Hardau. Motivul este cat se poate de simplu: din cauza amendamentuli cu limba maghiara, le este frica sa se prezinte la votul final unde au o majoritate de doar UN vot. Din cauza amendamentului asta nenorocit (care nu are ce cauta dupa mine si am sa motivez mai jos de ce, intr-o lege a reformei educatiei) este blocata legea. Altfel nu vad justificata graba cu asumarea: mai sunt 10 luni pana in Sept 2011 cand ar tb sa intre in vigoare … suficient timp pentru negocieri si dezbateri.
Acum de ce nu este ok cu amendamentul asta: transforma legea, in ochii populatiei, dintr-o lege buna intr-una proasta. Pana la urma degeaba o trece PDL prin Parlament (indiferent cum) pentru ca toate aspectele pozitive a legii vor fi eclipsate de acest amendament … ceea ce va da apa la moara PSD sa o modifice din temelii in 2012. Si atunci ce am rezolvat? Avem o reforma totala dar efemera, care se aplica anului scolar 2011/2012 si gata sau vrem o reforma poate nu asa totala dar de durata?
Sincer PDL are doua optiuni acum: continua asumarea si voteaza legea care va fi primita prost de societate datorita deciziei CC si a amendamentuli cu maghiarii si atunci degeaba o voteaza ca o sa atarne ca o piatra de moara de ei (plus va fi modificata cf programului de guvernare PSD in prima luna de guvernare… si nu cred ca se refereau doar la amendamentul cu maghiarii) SAU negociaza cu PSD si PNL sa accepte cateva amendamente si sa treaca legea si prin Senat destul de rapid si fara scandalul de rigoare.
Acum sincer si cu negocierea asta: dc nu o fac repede nu prea o sa mai aiba cu cine: si Ponta si Antonescu stiu ca in curand o sa negocieze cu un cadravu si e posibil sa nu mai doreasca ei negociere (exact acum cand Base s-a sucit si de unde nu dorea sa negocieze cu nimeni … vrea cu toata lumea).
Asta ca sa nu mai spun ca pierdem vremea si energia cu o lege care nu e chiar prioritara acum (dupa cum spuneam … SEPT 2011 intra in vigoare) si nu ne concentram pe legile economice importante.
PS si pana la urma ce este mai important: decizia in care NU se poate asuma raspunderea pe legea educatiei (scrie alb pe negru) sau motivarea?
November 15, 2010
Andrei,
n-am sa comentez pasajele legate de opinie politica, care formeaza majoritatea mesajului tau, ramane doar post scriptum-ul: nicaieri in decizie nu scrie ca nu se poate angaja raspunderea pe legea educatiei. Scrie doar ca angajarea ar fi neconstitutionala, dar pasajul respectiv e sustinut doar de o minoritate a judecatorilor.
November 15, 2010
doc, declararea neconstitutionalitatii a fost facuta de 5 din 4, nu de 4 din 5. faptul ca meseriasul ala de judecator nu este de acord cu propriul vot, deja e alta mancare de peste. oficial, legal bla bla avem: “Cu majoritate de voturi, Curtea Constituţională, în numele legii decide….”
da, ccr este in situatia de a trece o batrana strada impotriva vointei ei. si nici macar nu e o chestie rea.
sa facem o reducere la absurd: sa consideram ca guvernul isi asuma raspunderea pt toate proiectele sale de legi si ca orice inseamna lege in tara asta va trece prin aceasta modalitate. nici o motiune nu trece. nu exista nici un conflict intre guvern si parlament; dar pare-mi-se ca nu se respecta competenta parlamentului de a fi unica autoritate legiuitoare. faptul ca parlamentul accepta acest fapt, nu inseamna ca este constitutional. deci, batrana trebuie trecuta dincolo.
dincolo de forma, de conflictul care nu exista intre ACEST guvern si ACEST parlament, cred ca ccr isi face treaba in a stabili o jurisprudenta si niste cutume: nu iti poti asuma raspunderea cand vrei si pe ce vrei. sper sa urmeze si ordonantele de urgenta.
interesant va fi ce va face somitatea in drept constitutional numita de basescu judecator la ccr. probabil ca atunci cand legea adoptata prin asumare va fi atacata la ccr, va vota impotriva votului de acum.
November 16, 2010
[Doc spune: multumesc, am corectat. Imi scapa mereu astfel de greseli, ma bazez si pe cititori pentru corectii
Un sut in fund e un pas inainte.]
November 16, 2010
Pafnutie,
“doc, declararea neconstitutionalitatii a fost facuta de 5 din 4, nu de 4 din 5. faptul ca meseriasul ala de judecator nu este de acord cu propriul vot, deja e alta mancare de peste. oficial, legal bla bla avem: “Cu majoritate de voturi, Curtea Constituţională, în numele legii decide….” ”
N-am zis altceva, pana una alta decizia aia sta in picioare asa cum e. Dar motivarea este formal parte a deciziei, si motivarea pare sa o contrazica. Prin urmare guvernul are nu doar dreptul ci si obligatia sa ceara Curtii clarificari. Daca majoritatea judecatorilor vor zice ca decizia e corecta in formularea ei, asa ramane.
“da, ccr este in situatia de a trece o batrana strada impotriva vointei ei. si nici macar nu e o chestie rea.
sa facem o reducere la absurd: sa consideram ca guvernul isi asuma raspunderea pt toate proiectele sale de legi si ca orice inseamna lege in tara asta va trece prin aceasta modalitate. nici o motiune nu trece. nu exista nici un conflict intre guvern si parlament; dar pare-mi-se ca nu se respecta competenta parlamentului de a fi unica autoritate legiuitoare. faptul ca parlamentul accepta acest fapt, nu inseamna ca este constitutional. deci, batrana trebuie trecuta dincolo.”
Nu vad cum e incalcata competenta parlamentului de a fi unica autoritate legiuitoare, de vreme ce institutia are ultimul cuvant in proces. Dar asta nici nu conteaza, o interpretare a constitutiei nu poate contrazice textul ei. Angajarea raspunderii este prevazuta ca atare in constitutie, nu exista niciun fel de conditionari puse acolo acestei proceduri. Adaugarea unor conditionari substantiale nu reprezinta “jurisprudenta” ci modificarea constitutiei, ceea ce e interzis oricarei autoritati, cu atat mai mult Curtii Constitutionale.
November 16, 2010
“Nu vad cum e incalcata competenta parlamentului de a fi unica autoritate legiuitoare, de vreme ce institutia are ultimul cuvant in proces.”
Mai mult de atat, nu pot intelege cum o asumare nu submineaza rolul parlamentului de unica autoritate legiuitoare dar mai multe da. Ori sunt toate neconstitutionale, ori niciuna nu e.
Sau reformulam constitutia — parlamentul e unica autoritate legiuitoare in afara cazurilor exceptionale — sau acceptam ca formula constitutionala se refera la dreptul parlamentului de veto, atat in cazul asumarii raspunderii, cat si in cazul ordonantelor de urgenta, si ca in nici un caz nu se refera la initiativa legislativa, care este impartita de guvern si parlament in egala masura. Am observat si in trecut ca foarte multi comentatori confunda initiativa legislativa cu legiferarea.
November 16, 2010
asa este, guvernul are dreptul sa ceara clarificari. doar ca acestea vor veni sub forma citatului din decizie sau se vor repeta cele 3 motivari. nu cred ca votul dat in ccr se mai poate schimba si nici nu cred ca se mai poate gasi o o alta formula fara ca ccr sa faca implozie. desi…
interpretarea ccr nu contrazice textul constitutiei. il…interpreteaza. nicaieri nu apare explicit ca guvernul isi poate asuma raspunderea fara nici o conditionare, deci ccr nu incalca textul constitutiei. se pare ca nu tot ce nu este explicit interzis este permis, zice dansa. si eu ii dau dreptate, mai ales ca domeniul nu este matematica.
dar dincolo de astea, revin la batrana si strada. in conditiile de romania, sunt mari sanse ca parlamentul sa nu isi foloseasca dreptul de veto din cauza complicatiilor ce ar putea aparea (alegeri anticipate), din cauza fricii membrilor de partid, etc. rsicul este, intr-adevar, ca parlamentului sa i se ia de facto autoritatea. am inteles ca pana la sfarsitul anului guvernul vrea sa isi mai sume raspunderea pt inca 2 legi. vor urma si altele. reducerea la absurd pe care am facut-o nu mai pare chiar asa de reducere si de absurda. opozitiei i se ia orice putere, pt ca nu mai are nici o parghie de care se poate folosi pt a ajunge la un eventual compromis legislativ. dezbaterea in parlament sau aiurea nu mai exista sau nu mai avem garantia ei. si alte asemenea efecte care ne duc cu gandul la o dictatura a guvernului si partidului asupra parlamentului si a omului votat sa ajunga in el. repet: sa nu gandim teoretic (de ex, ca parlamentul are drept de veto) ci raportat la situatia de fapt din romania.
solutia punctuala ar fi cea spusa de geo. dar care asemenea modificari ar trebui sa apara in constitutie? nici nu stim pt ca nu au existat astfel de “conflicte” din care sa decurga. asta inseamna sa modificam constitutia in fiecare an de vreo 2 ori, odata cu experientele din viata politica.
in momentul de fata, cea mai buna solutie mi se pare exact ce se intampla acum: fiecare institutie sa le tina in sah pe celelalte si toate sa fie obligate la compromis. iar din aceste compromisuri, asa cum ne invata istoria ca s-a intamplat in republica romana sau in anglia, sa derive o constitutie nescrisa dar practica.
November 16, 2010
Pafnutie,
“asa este, guvernul are dreptul sa ceara clarificari. doar ca acestea vor veni sub forma citatului din decizie sau se vor repeta cele 3 motivari. nu cred ca votul dat in ccr se mai poate schimba si nici nu cred ca se mai poate gasi o o alta formula fara ca ccr sa faca implozie. desi…”
Formal vorbind, CCR are tot dreptul sa isi modifice decizia anterioara, cu atat mai mult cu cat se pare ca e eronata in formulare, prin urmare e vorba de o rectificare mai degraba decat de o schimbare. Daca lucrurile stau altfel, atunci CCR va reafirma decizia. Nu vad motive de implozie.
“interpretarea ccr nu contrazice textul constitutiei. il…interpreteaza. nicaieri nu apare explicit ca guvernul isi poate asuma raspunderea fara nici o conditionare, deci ccr nu incalca textul constitutiei. se pare ca nu tot ce nu este explicit interzis este permis, zice dansa. si eu ii dau dreptate, mai ales ca domeniul nu este matematica.”
Faptul ca domeniul nu e matematica nu inseamna ca e literatura si nici arbitrariu. Interpretarea unei legi nu se face dupa ureche si nici cu zarurile. Punerea de conditionari unei prerorgative, in lipsa oricarui suport constitutional, pentru asta reprezinta adaugare la constitutie, ceea ce e inadmisibil, la fel de inadmisibil ca si contrazicerea ei. Faptul ca tu ii dai dreptate nu are relevanta mai mare decat cea a unei opinii politice. Tu ai dreptul la ea, Curtea nu are.
La fel, da-mi voie sa nu fiu de acord cu opinia ca e ceva bun in a obtine un “compromis” cu o institutie care face un evident abuz de putere. Asta nu e compromis, e compromitere.
November 16, 2010
@Pafnutie
“in conditiile de romania, sunt mari sanse ca parlamentul sa nu isi foloseasca dreptul de veto din cauza complicatiilor ce ar putea aparea”
Spui ca guvernul tine parlamentul in sah amenintand cu complicatiile unei demisii sau demiteri. Poti sa imi spui si mie atunci de ce am avut deja o motiune de cenzura in aceasta sesiune, initiata in afara vreunei asumari? Mai mult, cu ce anume ajuta guvernului o asumare de raspundere in sensul acestui “santaj” pe care il propui tu? Guvernul Boc poate la fel de bine sa isi dea demisia cand doreste dumnealui, si sa aplice presiuni la fel de eficiente cu amenintarea acestei demisii.
Ar trebui curtea sa declare neconstitutionala si demisia premierului? Caci este factor de presiune ce _poate_ sumbina autoritatea oricarei alte institutii. Ce nu face parlamentul de dragul lui Boc, nu-i asa?
November 16, 2010
@Pafnutie
“solutia punctuala ar fi cea spusa de geo”
Ok, nu ai detectat ironia din fraza. O voi sublinia.
Nu exista nici o formulare care sa poata acorda parlamentului puterea pe care o vrei tu, cat timp exista initiativa legislativa in afara lui. Ori accepti ca expresia “unica putere legiuitoare” are alt inteles decat cel pe care tu incerci sa i-l proiectezi, ori elimini expresia din constitutie.
Ok, exista si o a treia posibilitate, elimini institutia guvernului in intregime. Il transformi in primaria Romaniei si ai rezolvat problema. I wonder how that’s gonna work.
November 20, 2010
Dupa umila mea pricepere, eu cred ca C.C. nu are atributie in ceea ce priveste modul de adoptate a unei legi, ci are atributie numai sa vada daca legea , ori articole din lege sunt conforme cu Constitutia. Eu cred ca judecatorii curtii isi depasesc atributiile, (ca si judecatorii unor instante ) creind confuzie, cred ca deliberat. In ori ce tara democrata, majoritatea conduce. In rest e numai demagogie. Asa se vede din varful muntelui.
November 24, 2010
[...] Ce a decis Curtea Constituţională apropo de legea educaţiei? (II) [...]