Ne asteapta zile de dezbateri intense si de aprige confruntari intre partizanii presedintelui si cei ai premierului. Cine serveste grupurile de interese, a cui oligarhie e mai mare, cine face jocuri oculte si de ce tocmai acum (pai tocmai fiindca …) si asa mai departe. Cred insa ca putem fi toti de acord cu urmatoarele :
1. Actualul conflict este de o amploare nemaintalnita in istoria recenta si are consecinte grave si nefaste asupra administrarii tarii.
2. Nu exista cadrul legal pentru o solutionare a lui pe termen scurt.
Din pacate, dezbaterile purtandu-se aproape exclusiv de pe pozitiile celor doua tabere, ele se focalizeaza pe primul punct, unii acuzand inclinatia pentru conflicte a presedintelui, ceilalti inclinatia pentru Patriciu a premierului. Sigur ca o dezbatere pe teme legale face mai putin rating decat una despre persoane, dar aceasta nu o face mai putin utila. Voi incerca sa abordez subiectul in cele ce urmeaza.
I. Relatia presedinte-premier.
Cadrul legal care defineste relatiile intre institutiile fundamentale ale statului este constitutia. Fapt este ca in 2003, cand Adrian Nastase a propus modificarea Constitutiei Romaniei dezbaterile au ignorat acest subiect extrem de important. Dezbateri au existat, dar s-a vorbit mai mult de principiile generale ale Constitutiei si … de Nastase si de PSD. Si aceasta cu toate ca noua constitutie aducea doua modificari majore : imposibilitatea demiterii premierului de catre presedinte si prelungirea cu un an a mandatului acestuia din urma. Prima prevedere nu este in fapt o modificare ci o completare a vechii constitutii care nu pomenea nimic despre acest subiect. Aceasta lipsa a dus la conflictul Constantinescu – Radu Vasile (va amintiti ca ultimul refuza sa demisoneze desi tot restul guvernului o facuse). Initiatorul noii constitutii a transat lucrurile in favoarea premierului : astazi Radu Vasile ar putea sa-si numeasca un nou guvern dupa bunul sau plac. Iata insa ca aceasta modificare duce la un conflict inca si mai serios : ce concluzie sa tragem de aici, o fi numai o chestiune de persoane ?
Raspunsul meu este negativ ! Aceasta prevedere constitutionala conduce in mod natural la aparitia a doi poli de putere, unul in jurul unui presedinte ales in vot direct si deci responsabil in fata alegatorilor pentru buna administrare a tarii, iar celalalt in jurul unui premier independent care detine aproape toata puterea executiva. Votul direct pentru presedinte aduce a republica prezidentiala, puterea executiva a premierului a republica parlamentara. Adaugati la aceasta o institutie anacronica (CSAT) in care premierul e subordonat presedintelui si veti obtine o strutocamila bizaroida care sta la baza functionarii statului roman.
II. Circumstante agravante.
a) Durata mandatului. A doua modificare a constitutiei despre care aminteam complica si mai mult lucrurile. Ea face posibila coabitarea intre un presedinte si un guvern de orientari politice diferite, sporind astfel riscul unui conflict intre cei doi poli de putere. In acelasi timp ea creste puterile presedintelui : un presedinte ales prin vot direct pe o perioada care depaseste pe cea a mandatului parlamentar NU poate fi un presedinte de republica parlamentara.
b) Sistemul de vot. Cand s-a dezbatut schimbarea eventuala a sistemului de vot (2003-2004) nu putini au fost aceia care au spus ca votul uninominal nu e bun pe motiv ca conduce la majoritati prea largi (vezi raportul SAR al dnei Pippidi). Sistemul actual pe liste are spre deosebire de precedentul tendinta de-a da majoritati fragile, bazate pe coalitii (coalitii incurajate de altfel de aceeasi membri de vaza ai societatii civile). Doar ca intr-o coalitie care nu e foarte dezechilibrata, e firesc ca posturile de prim ministru si de presedinte sa se imparta. Ceea ce conduce la doi poli de putere din partide diferite. Si cum intre cele doua partide se creaza volens-nolens un raport de forte conflictul e in opinia mea inevitabil. (iar cei care recomanda fuziunea in acest caz ar trebui sa-si dea seama ca ea echivaleaza cu auto-sacrificarea unuia dintre cei doi poli).
III. Cum se poate rezolva criza ?
Pe termen lung in opinia mea solutia e una singura : rescrierea constitutiei intr-un mod coerent care sa opteze fie pentru un model prezidential fie pentru unul parlamentar (dar atunci cu schimbarea imperativa a sistemului de vot). Pe termen scurt insa e limpede ca acest lucru nu se poate produce. Si nu se intrevede o iesire din criza decat atunci cand unul dintre cei doi protagonisti isi va pierde puterea. Iar acest lucru nu se poate produce decat la urmatoarele alegeri. Adica in 2008. Fiindca cercul vicios se inchide perfect : un sistem de vot care da coalitii fragile plus o constitutie care duce la conflicte intre cei doi poli de putere astfel creati si in acelasi timp descurajeaza orice confruntare electorala anticipata care sa decida soarta conflictului. Pentru ca alegerile anticipate sa poata fi declansate si sa transeze conflictul intre cei doi poli de putere trebuie ca … presedintele si premierul sa se inteleaga intre ei.
January 19, 2007
parerea mea este ca garantia democratiei sta in parlament…deci eu as alege o republica parlamentara daca ar trebui sa votez pentru asta.
Concentrarea deciziilor in mainile unui singur om mi se pare ca poate duce la derapajuri democratice…oricare ar fi el
puterea corupe oricum…puterea absoluta corupe absolut. puterea in mainile unui singur om este expusa unor riscuri mai mari.
January 19, 2007
Da, de asta America, Franta etc sunt niste dictaturi atat de inspaimantatoare. Fiindca presedintele are si putere executiva. Bravos!
January 19, 2007
III. Cum se poate rezolva criza ?
Criza se poate rezolva si in cadrul Constitutional cu doi poli ai puterii executive, daca acesta ar prevedea, de exemplu:
- posibilitatea autodizolvarii dizolvarii Parlamentului (in momentul de fata doar Presedintele poate dizolva Parlamentul, dar numai cind doreste Parlamentul, deoarece exista conditia respingerii de cel putin doua ori in decurs de 60 de zile a investirii guvernului) cu votul a, sa zicem, doua treimi din numarul total al senatorilor si deputatilor.
- posibilitatea Presedintelui, in virtutea legitimitatii primite prin votul popular (identica, la urma urmei cu cea a Parlamentului) si a atributiei de numire a primului ministru, de a propune Parlamentului motiuni de cenzura la adresa Guvernului.
etc
Cu alte cuvinte, Constitutia ar putea sa prevada si modalitatile de rezolvare a conflictelor, nu numai sa instituie si sa oblige la status quo .
January 19, 2007
tatuka, ceea ce este important este ca puterea executiva sa apartina persoanei care are si legitimitatea electorala si implicit responsabilitatea fata de alegatori. In conditiile unui presedinte ales prin vot direct logic ar fi sa o aiba presedintele. Intr-un regim parlamentar o are prim ministrul care ce-i drept nu primeste un vot direct. Dar cand electorii acorda majoritatea unui partid ei stiu deja ca seful acestuia va fi prim ministru.
Ionut, eu cred ca o asemenea criza nu se poate rezolva decat daca se stabileste o ierarhie intre cei doi poli. Solutia autodizolvarii parlamentului conduce la alegeri anticipate deci este una favorabila presedintelui care va numi bineinteles un alt premier (ea este echivalenta cu posibilitatea presedintelui de-a dizolva parlamentul, ca in Franta, de exemplu). Posibilitatea presedintelui de-a emite o motiune de cenzura impotriva guvernului n-ar rezolva lucrurile in situatia de fata in care majoritatea parlamentului s-ar opune initiativei prezidentiale. Ar fi totusi o solutie in cazuri extreme de prim-ministri gen Radu-Vasile, izolati de propria lor majoritate.
January 19, 2007
Mihai,
Eu plec de la urmatoarea premiza: o stabilire a ierarhiei dintre cei dio poli de putere conduce la (cvasi)inutilitatea celui subordonat. Asta se intimpla in ambele cazuri: republica parlamentara – presedintele are rol decorativ, republica prezidentiala – primul ministru capata rol de functionar administrativ.
Acum, pornind de la apetenta populatiei de a vota presedintele si de la premiza ca guvernul este, la urma urmei, unul politic (cum ar suna un presedinte de o culoare, un parlament dominat de culoarea opusa si primul ministru subordonat ca putere executiva presedintelui ? ), cred ca nici una din optiunile prezidential/parlamentar nu au sanse de a fi puse in practica.
Faptul ca presedintele are posibilitatea unei “motiuni de cenzura” la adresa guvernului rezolva multe, inclusiv conflictul, pentru ca ii da posibilitatea de a se adresa institutional, chiar daca “adresarea” sa este invalidata de parlament.
January 19, 2007
Ionut sunt de acord cu faptul ca a da posibilitatea presedintelui sa faca demersuri pentru schimbarea guvernului ar putea rezolva conflictul in unele cazuri. Analizand insa o configuratie politica de tip coalitie cu cei doi poli vs. opozitie ne dam seama ca un astfel de demers prezidential nu are nici o sansa de succes deoarece opozitia nu are nici un interes sa voteze pentru. Or asa cum am scris, in conditiile votului pe liste, o asemenea configuratie nu este exceptionala.
Coabitarea de care pomenesti nu este de dorit intr-o relatie de subordonare ; dar este la fel de nociva intr-un sistem bipolar. Cand ea s-a produs in Franta de exemplu a existat de facto un regim bipolar asa cum ar exista si la noi, intr-o asemenea circumstanta. Pentru a reduce riscurile coabitarii trebuie macar egalizata durata mandatului parlamentar si prezidential (ceea ce s-a facut de curand in Franta). In Constitutia noastra s-a procedat invers !
January 19, 2007
Mihai,
dupa cum spuneam si mai sus, plec de la premiza ca adoptarea unuia dintre cele doua sisteme, parlamentar sau prezidential, este aproape imposibila in Romania: prima din cauza opozitiei algatorului, a doua din cauza opozitiei clasei politice (sa nu uitam ca orice modificare a Constitutiei trece musai prin Parlament si parca ANI imi spune ceva … ).
De aceea sustin ca exista posibilitati de reglementare, daca nu o rezolvare totala, a conflictului si in cazul sistemului actual.
January 19, 2007
Citesc ca PD ia in discutie iesirea de la guvernare. Articolul asta risca sa treaca direct de la statutul de analiza la cel de stire proaspata.
January 19, 2007
Mi se pare ca singura solutie care ne-ar scuti de probleme pe viitor este modificarea Constituiei in sensul instituirii unei republici parlamentare. Presedinte ales de parlament, iar electoratul stie din campania electorala cine va fi premierul, eventual si cine vor fi membrii cabinetului. Premierul devine nr. 1 in stat ca putere (executiva), dar este sub controlul parlamentului. Constitutia noastra e o aberatie construita pentru Iliescu.
Legitimitatea conferita presedintelui de votul popular reprezinta un potential de conflict permanent in statul roman, atat timp cat presedintele nu are totusi puteri executive reale. Este supus tentatiilor puterii, dar nu este cenzurat aproape de nimeni (vezi institutia suspendarii), conform principiului «seful e ala care cine te pune in functie». In cazul republicii parlamentare, acesta disfunctie dispare.
January 19, 2007
As fi de acord cu o republica parlamentara in forma propusa de Sorin daca am vorbi despre alti parlamentari. Dar sa stiu ca personaje gen Vadim sau Bolcas au si mai multa putere de decizie, mi se pare respingator. N-am nimic cu ei ca oameni, dar ca vointa politica sunt din alte vremuri. Solutia mea, foarte utopica, ar fi angajarea unor legiutori si guvernanti de profesie care sa faca legi si sa guverneze intr-o transparenta totala. Recunosc, imi place S.F.-ul, dar nu vad alta solutie. Clasa politica romaneasca este compromisa pentru ca nu prea poti ajunge acolo fara sa nu fi facut macar un compromis. Poate asa este si in alte state gen SUA sau Franta, dar aici e vorba de Romania si aici ma doare cu adevarat cand aud si vad un om incompetent sau corupt dictandu-mi legile sau facand orice vrea fara sa fie pedepsit. Spectacolele ieftine de pe scena politica nu fac decat sa dovedeasca uratenia clasei noastre politice care are un mandat de la alegatori sa guverneze cinstit si in folosinta interesului public, si nu in interesul unor oameni care au bani sau influenta sau pur si simplu sunt cunostinte.
January 20, 2007
[...] Mih analiza ieri criza creată de ambiguitatea instituţională din textul legii fundamentale şi de lipsa formală de soluţii practice în cazul în care coaliţia de guvernare se dezintegrează. Nu este singura criză care se întrevede în săptămânile care urmează. O alta se poate naşte în urma demersurilor partidelor de opoziţie. Admit că, la o primă vedere, intenţia PSD de suspendare a preşedintelui mi-a apărut şi mie o simplă cascadorie. Însă s-ar putea ca aparenţele să mă fi înşelat şi pe mine. [...]