Confruntaţi cu perspectiva îngrijorătoare ca, în fine, o instanţă să se pronunţe pe fond în dosarele lor, miniştri şi foştii miniştri au căutat o portiţă de scăpare în calitatea lor de parlamentari. Pretenţia lor a fost că avizul pentru urmărirea lor penală trebuie dat de către colegii lor din parlament. Judecătorii constituţionali s-au pronunţat astfel :
mai mult…

Analiza politicii de partid de la noi se împiedică uneori într-o eroare pe cât de simplă pe atât de uşor de făcut. La nivel de principiu interesul unui partid politic este să câştige cât mai multă putere pe termen cât mai lung. Este relativ uşor, pornind de la afirmaţia asta generală, şi considerând circumstanţele de la un anumit moment, să prezici ce urmează să facă în mod specific fiecare partid pentru a-şi urma interesul propriu. Şi totuşi, genul acesta de analiză produce uneori rezultate care n-au legătură cu realitatea. Motivul este că pleacă de la o ipoteza că un partid va acţiona mereu în ceea ce apare a fi interesul său. Ipoteza pare naturală, dar aparenţa asta înşeală. Un “partid” este o organizaţie, nu “partidul” acţionează ci nişte oameni, membrii lui care au pârghiile de decizie. Iar aceşti oameni prin deciziile lor pot uneori să rateze de la distanţă interesul comun. Un motiv e pentru că nu le văd; nivelul de competitivitate în politica noastră de partid este extrem de scăzut, adesea ajung în posturi de decizie oameni incapabili să formuleze şi să urmărească o minimă strategie de politică partizană. Alt motiv este pentru că nu doresc s-o facă; interesul “partidului” este sacrificat pentru interesele personale sau de grup ale celor care iau decizii în numele partidului.
mai mult…

Curtea Constituţională i-a dat dreptate preşedintelui Băsescu, cică. Că i-a dat satisfacţie, asta nu mă îndoiesc, preşedintele nu mai trebuie s-o numească pe dna Nicolai, aşa cum şi-a jurat odată aiurea-n barbă. La fel cum nu mă îndoiesc că decizia aceasta, oricare ar fi fost ea, n-ar fi schimbat cu nimic faptul că dna Nicolai nu e potrivită pentru postul pe care a fost nominalizată. Dar eu nu văd vreo dreptate în decizie pentru că nu-i văd vreo logică bazată pe textul constituţiei ăsteia amărâte. Spune Curtea:
mai mult…

Dupa câteva zile de gândire premierul s-a hotarât sa sesizeze Curtea Constitutionala în legatura cu refuzul presedintelui de-a o numi pe Norica Nicolai în postul de ministru al justitiei. Ca de obicei va urma o decizie a Curtii urmata dupa câteva zile de motivatia ei. Decizia va fi din nou dezbatuta si comentata iar motivatia va fi analizata pâna la ultima virgula. Ne-am obisnuit deja cu acest lucru, ne-am obisnuit într-atât, încât uitam sa ne întrebam cum se face ca în ultimii ani am devenit campionii europeni ai dezbaterilor constitutionale, si aceasta dupa o lunga perioada în care n-am prea dat cine stie ce importanta brosurii cu pricina. Pentru a gasi raspunsul corect trebuie sa observam ca marea majoritate a întrebarilor adresate onoratei Curti Constitutionale au avut ca subiect presedintele si rolul sau. Presedintele Basescu a fost astfel acuzat de nenumarate si diverse încalcari ale Constitutiei : ba a criticat guvernul, ba a programat referendum, ba a refuzat sa numeasca ministri, ba n-a pastrat “echidistanta” fata de partide, etc, etc.
mai mult…

Primul lucru la care publicul e expus e discursul partizan, cuvintele “dulci” pe care politicienii şi le adresează reciproc. Apoi vine discursul politic, cuvintele dulci pe care politicienii le adresează poporului apropo de ce intenţionează să facă pentru el. Ambele discursuri sunt în mare suferinţă; lipsite de inteligenţă, claritate, coerenţă. E natural ca în aceeaşi situaţie să se afle discursul instituţional, cuvintele seci pe care politicienii şi le adresează între ei în calitate de demnitari, şefi de instituţii.

Un bun exemplu îl dă disputa asupra constituţionalităţii proiectului de lege electorală asumat de guvern. Citesc puntele de vedere transmise de reprezentanţii Preşedinţiei, Guvernului, Camerei Deputaţilor şi, în fine, ale Curţii Constituţionale. Jale mare. Am scris în primul articol ce probleme de constituţionalitate are legea :
mai mult…

În caz că nu ştiaţi, e război între palate. Aşa se explică orice. Acum, cică, se bat cu mape. Într-o parte e mapa Noricăi Nicolai, în cealaltă e mapa Monicăi Macovei. Ce mai încoace şi încolo, lucrurile sunt la fel. Să zicem că e o remiză. Şi să-i fie ruşine preşedintelui că n-o numeşte pe Norica Nicolai ministru, aşa cum a numit-o pe dna Macovei, că doar totuna.

Sigur, de fapt nu e chiar deloc totuna; şi nu mă refer la faptul că dna Macovei nu mai e ministru, şi că verificarea ei profesionala, conform deciziei 356, aparţinea Comisiilor Juridice. Nu mă refer nici la fond, poate oricine să compare acuzaţiile care se pot aduce pe baza informaţiilor din aceste dosare. Mă refer la modul în care au ajuns la public, şi reacţia celor împricinaţi. Într-o parte dna Nicolai a sărit ca arsă când au fost făcute publice, şi a acuzat practici securiste, şi a spus că e o minciună şi o fabricaţie, şi că e jignită ca femeie. În cealaltă parte, dna Macovei se face mai greu auzit? (eh, presă de partid, ce să-i faci), dar spune că e normal ca presa să fie interesată de aceste informaţii, şi că nu are nimic de ascuns.

Apoi, consilieri şi presaşi de partid îşi dau ochii peste cap, ce greu ar fi obţinut aceste informaţii, cum ar fi fost ele ascunse şi greu accesibile, şi ce inedite sunt, şi ce s-ar fi întâmplat pe vremea când Monica Macovei era la minister, şi aşa mai departe. Ce ciudat, mie nu mi-a fost chiar deloc greu să le găsesc. Am căutat pe Hotnews, şi iată-le într-un articol din octombrie 2006.

[Expresia fericită din titlu îi aparţine lui Mihnea. Am furat-o fără ruşine.]

[poll id="33"]

COMPLETARE : Dna Nicolai n-a fost numită, în virtutea deciziei Curţii Constituţionale, care a spus că, dacă nu intervine numirea pe calea parlamentară, preşedintele poate refuza (doar) o singură nominalizare.

Palmaresul ministerial al dlui Chiuariu ar putea fi descris pe scurt cu expresia ex nihilo nihil. O nulitate incompetentă şi arogantă care n-a făcut nimic. Decât să demonstreze situaţia deprimantă în care se află un sistem politic ce-i permite unui zero barat şi fudul să ocupe unul din cele mai importante posturi ministeriale. Din haosul lui Fenechiu a apărut şi s-o întoarce-n haos, lăsând în urmă haos. Plus o gaşcă de preteni promovaţi prin concursuri dubioase, şi alţi(?) preteni din minister care îşi exprimă afecţiunea faţă de ministrul-trambulină care i-a propulsat în posturi poluând cu spamuri forumurile ziarelor sau pe Hotnews.
mai mult…

Declaraţia reprezentantului UDMR, dl Hunor, cum că “poziţia acestuia [procentului de absenţi la referendum] trebuie luată în considerare” exprimă perfect contradicţia de care vorbeam în articolul anterior: trebuie să considerăm poziţia celor care n-au nici una. Decizia trebuie să fie luată în funcţie de interesul celor care s-au arătat dezinteresaţi de chestiune. Trebuie luat în calcul electoratul care a ales să nu fie luat în calcul.
mai mult…

În continuare, haide să sondăm şi performanţele celor trei partide care nu sunt ameninţate de pragul electoral, PD, PSD şi PNL. Ultimele sondaje dau următoarele cifre :
– 35% PD, 23% PSD şi 14% PNL (Biroul de Cercetări Sociale)
– 37% PD, 18% PSD şi 16% PNL (IMAS)
– 38% PD, 20% PSD şi 13% PNL (CSOP)
Deci,
mai mult…

Sondaţi-vă cu părerea; ce partide vor reuşi să treacă pragul electoral la alegerile de duminică? Din câte ştiu, ultimul sondaj public pentru PE e cel de aici. Deci,
mai mult…