Jurnaliştii de investigaţie de la Cotidianul au …citit rechizitoriul prezentat de DNA, şi l-au rezumat cititorilor lor, “gaşca de la MTS a furat 1 milion de dolari”.

“Procurorii DNA au descoperit că, de fapt, chiar înainte de încheierea contractelor cu firmele Artisan Consulting SRL şi Mark SRL, consilierul [ministrului] de imagine, Ioana Vârsta, a comandat diverse servicii la alte firme mai mici, iar contractele cu cele două firme de consultanţă au fost de fapt documente de „acoperire“ a primelor contracte. Practic, Ioana Vârsta a început încă din martie 2009 să planifice scurgerea de bani de la MTS, de când era doar consilier al ministrului de Externe. Ea se întâlnea atunci cu Bogdan Petre Iacobescu – administrator la Artisan Consulting SRL şi Compania de Publicitate Mark SRL, căruia i-a dat pontul că MTS şi alte instituţii publice urmează să cumpere servicii de publicitate-comunicare şi organizare de evenimente. După ce a ajuns şi consiliera lui Ridzi, Vârsta s-a întâlnit cu Iacobescu de mai multe ori la sediul firmei la care era ea asociată, Red Apple Comunication, şi i-a promis că îi va facilita un contract de un milion de euro cu MTS pentru Ziua Tineretului.”

(Cotidianul – “Cazul Ridzi: cum să furi aproape un milion”)

Da, această Ioana Vârsta pare să fi fost persoana cheie în această operaţiune, ministrul fiind vinovat, dacă nu pentru că ar fi comandat acţiunile acesteia, atunci măcar pentru că a tolerat activităţile consilierei sale. Activităţi pe care procurorii au motive solide să afirme că i-ar fi fost cunoscute. Că veni vorba, mă întreb de ce nu aflăm noi din Cotidianul ceva mai multă informaţie despre această consilieră bună la toate şi despre afacerile ei minunate. Iată ce aflăm din Evenimentul Zilei:

“Agenţia de comunicare Red Apple Communication International este manageriată de cuplul Ioana Vârsta – Horia Mihălcescu şi patronată din umbră de mogulul Sorin Ovidiu Vîntu. Compania a devenit cunoscută în 2005, când i-a oferit Elenei Udrea consultanţă de marketing politic. (…) Investigaţia EVZ a devoalat legăturile dintre grupul de firme Red Apple şi Sorin Ovidiu Vîntu. În urmă cu patru ani, 50% din acţiunile firmei-mamă, Red Apple Comunication, erau deţinute de un offshore din Cipru – Comac Ltd. – omiprezent în businessurile româneşti controlate de Vîntu, dar niciodată asumat oficial de magnat. Cealaltă jumătate a acţiunilor se afla – ca şi astăzi – în proprietatea soţilor Horia Mihălcescu – Ioana Vârsta. Astăzi, offshore-ul cipriot a fost înlocuit de Insomar – institutul de cercetare sociologică deţinut indirect tot de SOV printr-o altă firmă (PSV Company).”

(Evenimentul Zilei “Omul lui Vântu negocia contractele lui Ridzi”)

COMPLETARE: Ah, şi e una şi mai amuzantă în cazul Udrea, citesc şi un articol în care ziarul lui Vântu afirmă că Ministerul Turismului i-a plătit mult prea mult firmei lui Sârbu, în paralel cu alte ştiri din care aflăm că presa lui Vântu, Voiculescu şi Sârbu se plâng toate că preţurile pe care vrea să le plătească acelaşi minister al Turismului sunt prea mici! E clar, ministrul trebuie să plătească mult mai mult ca să le dea acestor televiziuni şi ziare prilejul să o acuze că plăteşte prea mult. Nu trebuie să se zgârcească cu banul public menit să finanţeze pe cei care o atacă pe motiv că e prea darnică cu el. Bleen a numit foarte bine scandalul ăsta, deşi mă tem că nu e un titlu pe care o să-l vedeţi defilând mare pe ecrane şi spus cu voce gravă de moderatori decerebraţi jurnalistic dar cu salarii indecente: e vorba de scandalul “Şpaga pentru presă”. Din fericire pentru presa mogulilor, ipocrizia nu e ilegală. Nici măcar nu doare.

Sorin Ovidiu Vântu însuşi a spus nu demult ce trebuie să facem: “Intariti-va statul!” E cazul să-i fie urmat îndemnul, pentru început prin rezilierea tuturor acestor contracte.

Povestea o aflăm dintr-o ştire(nb!) din Cotidianul. Sâmbătă 6 iunie, “Telejurnalul” de la TVR l-a avut ca invitat pe dl Dragnea, de la PSD. Un lider politic invitat la postul public nu e o problemă, desigur, nici chiar în campanie electorală. Coincidenţă, dl Dragnea e şeful de campanie al PSD. Pretenţia că ar fi fost invitat în calitatea lui de demnitar e un alibi foarte subţire, trebuie doar să verificăm câţi preşedinţi de CJ au fost invitaţi la aceeaşi emisiune sau, şi mai bine, dacă emisiunea s-a rezumat la a discuta problemele Teleormanului, judeţul al cărui Consiliu e prezidat de dl Dragnea. În realitate, acesta a vorbit despre coaliţie şi despre guvernare, despre PSD, a criticat colegii din PD-L …campanie electorală în toată regula. De altfel, CNA a sancţionat postul cu o somaţie pentru derapaj. Dar n-ar fi cine ştie ce problemă, în sine. Problema este însă cu data: în pre-ziua alegerilor europene, legea, bat-o vina, interzice campania electorală. Pe scurt, televiziunea publică a făcut un act ilegal de campanie electorală pentru PSD, partidul din care a provenit directorul ei. Să vedem acum reacţiile publice, înafară de cea formală a CNA… Le-aş putea rezuma cu o metaforă auditivă: cântece de greieri. Tăcere. Linişte şi pace.
mai mult…

Cu o săptămână în urmă, dl Năstase explica foarte sigur pe el că scandalul Popoviciu a fost “inventat” de Băsescu şi partidul său ca să acopere o problemă foarte serioasă şi anume acordul “extrem de controversat şi contestat”(?) cu Fondul Monetar Internaţional. Mă rog, nu ştiu dacă acordul respectiv chiar avea nevoie de acoperire, era şi aşa menţionat ca ştire de fond, fiind cam greu să se ataşeze un scandal de el, şi depăşind serios nivelul de pretenţie de competenţă al emisiunilor de dezbatere politică ale Realităţii TV.

Ulterior, însă, scandalul Popoviciu a fost redirecţionat mediatic către preşedinte. I-a atras cineva atenţia ministrului >> premierului >> analistului Năstase că a bătut câmpii? Nuuu. De fapt spectacolul a continuat netulburat, scenariul numărul 1 a fost înlocuit cu scenariile de semn opus cu numerele 2, 3 ş.a. Aici stă uşurătatea veselă a jurnalismului de ficţiune: altfel decât în cazuri rare, realitatea vine să infirme poveştile prea târziu, în clipa când au fost uitate şi înlocuite cu altele. Plus că ideea că presa ar avea vreo responsabilitate îi este sieşi complet străină; cititorii au fost serviţi cu aiureli, ei şi?, să le fie de bine. Caveat şi mucles, avem alte scenarii în aşteptare.

Prin urmare, scandalul Gigi Becali, ne spune şi presa serioasă şi comentatorii din subsolurile articolelor şi probabil şi din cele ale sediilor de partid, este menit să ascundă ceva ruşinos pentru preşedinte. Hm… să vedem ce,… a da, înţeleg că, atacat de Ciuvică &co., Mircea Băsescu, a izbucnit la fel de spumos ca prezidenţialul său frate la adresa presei. Amuzant. Adică, scenariul ăsta, dacă e (vai mie!) să-l analizez logic presupune că s-a întâmplat un lucru atât de ieşit din comun încât marele regizor cotrocenist să se vadă obligat să-l acopere mediatic – ştiindu-se, nu-i aşa, că toţi mogulii de presă sunt practic la comanda lui. Deci, ce e nou? Că Sinteza zilei şi invitaţii au descoperit că sursa tuturor relelor din ţara asta poartă numele Băsescu? Că purtătorii numelor respective au o anumită părere despre jurnaliştii cu pricina, părere pe care uneori o expun foarte colorat în public? Ce e nou?

Ştiu care e întrebarea care serveşte pe post de argument, pusă la modul retoric: “de ce tocmai acum?”. Nu văd însă de ce întrebarea trebuie pusă la modul retoric. Întreb şi eu, în replică, “Dacă nu acum, atunci când?”. Serios, poate cineva să îmi spună zilele în care se pot întâmpla astfel de episoade astfel încât cei care o fac de obicei să nu mai poată pune întrebarea de mai sus? Căci dacă “regizorul” are nevoie de scandaluri ca să acopere spectacolul trupeţilor voiculescieni, cum e cazul nostru, atunci e limpede că întrebarea mea nu poate primi răspuns. Oricând se va întâmpla un episod gen arestarea lui Gigi Becali sunt sigur că va putea ascunde o mare “dezvăluire” făcută de Sinteza Zilei la adresa preşedintelui, pentru simplul motiv că asta face emisiunea respectivă zilnic.

Anul trecut, în campania pentru europarlamentare, doi candidaţi s-au împroşcat reciproc cu apă într-un moment de furie, în faţa camerelor, la un talk-show la B1 Tv. Secvenţa inedită a făcut carieră; în schimb cariera mediatică a celor doi n-a avut decât de suferit. Realitatea TV, de exemplu, a anunţat imediat că niciunul din protagonişti nu va mai fi invitat vreodată în platoul lor. Acum, se pot spune puţine lucruri bune despre episodul respectiv, cu excepţia faptului că telespectatorii au putut asista la un moment de sinceritate. Furia n-a fost jucată, impulsul de violenţă – ruşinos cum a fost – n-a fost totuşi trucat.

Zilele trecute, invitat la aceeaşi televiziune, reprezentantul UDMR Gyorgy Frunda a acuzat-o pe Monica Macovei, fost ministru al Justiţiei şi actual candidat PD-L la europarlamentare, că ar fi defăimat România într-o conferinţă anti-corupţie la Berlin. Că ar fi făcut afirmaţii neadevărate despre situaţia justiţiei de la noi din ţară. Că el ar fi trebuit să pună lucrurile la punct. Cotidianul a obţinut discursul cu pricina şi, surpriză (vorba vine!), nu e vorba de nicio defăimare. Din contră, se dovedeşte că afirmaţiile neadevărate îi aparţin chiar dlui Frunda. Şi, ca paranteză, ar trebui spus că dna Macovei nu spune doar alte lucruri decât cele pe care i le atribuie contra-candidatul ei, ci şi lucruri adevărate şi pertinente în sine, iar dacă asta pune ţara noastră într-o lumină proastă, cu atât mai rău pentru cei responsabili, unul dintre aceştia fiind un anumit senator UDMR.

Şi ajunşi aici, comparaţia între cele două cazuri devine izbitoare, căci acest episod cu dl Frunda este doar unul dintr-o serie atât de lungă încât a devenit nedetectabilă. Realitatea nu pare să conteze la şourile Realităţii TV. Să fim bine înţeleşi, nu mă aştept ca politicienii să fie taxaţi pentru exagerări sau pentru ocolirea adevărurilor jenante sau ceva asemănător, nu din alt motiv decât că ar ajunge pustii emisiunile de dezbatere. Dar văd că nu pune niciun fel de problemă când politicianul vine şi toarnă efectiv minciună sfruntată după minciună. Televiziunea se dovedeşte extrem de intransigentă cu doi politicieni care, într-un moment de furie autentică, aruncă cu apă unul în celălalt. În schimb, aburirea cât se poate de calculată a telespectatorilor lor este ceva perfect legitim.

[Citiţi şi "Două jigodii", la Bleen.]

Dosarul trimis in instanta de procurorii DNA contine interceptari telefonice din care rezulta ca fostul sef al serviciului secret din Ministerul de Interne, Corneliu Serban, ii spune consulului Romaniei la Milano, Tiberiu Dinu ca a oprit aparitia in presa a unui articol care-l viza pe ministrul sanatatii, Ion Bazac, cumnatul consulului. “Am blocat deocamdata articolul. N-o sa mai apara”, ii spune Serban consulului.
(Hotnews)

Am citit pasajul, sunt foarte curios care e răspunsul la următoarele trei întrebări:

1. Ce conţinea articolul?
2. În ce ziar ar fi trebuit să apară?
3. Cum anume a reuşit şeful unui serviciui de informaţii să-l blocheze, aşa cum se laudă?

Pe scurt, scandalul se învârte în jurul unui contract adiţional secret semnat de Statul Român cu Sterling Resources LTD privind zăcămintele de petrol şi gaze din Marea Neagră. N-am să discut aici aspectele economice ale înţelegerii, la care mă pricep prea puţin, sau despre legături de afaceri, cine e omul cui, cine e în spatele cui, asta e treaba presei de investigaţie. În schimb, episodul arată câteva stricăciuni grave ale instituţiilor politice din ţara noastră, ale statului, partidelor şi presei.
mai mult…

Anul 1996, an electoral, a fost unul de relativă prosperitate. Puţină lume îşi aminteşte asta, pentru că a trecut ceva vreme, pentru că prosperitatea a fost relativă, şi pentru că a durat puţin. Dar e o realitate. Inflaţia s-a temperat, refrenul “nu sunt bani” a fost dat uşor la o parte, şi brusc guvernul a găsit chiar fonduri să cadorisească pensionari, elevi sau studenţi. Cum a fost posibil? Nu, dl Văcăroiu nu găsise piatra filozofală sau ceva asemănător. Din contră s-ar putea spune, găsise modalitatea clasică de sărăcire: să cheltui mai mult decât îţi poţi permite. Cum a reuşit să facă asta atâta timp? Împrumutându-se, în condiţii extrem de proaste – din nou, un gest pe care nu trebuie nici pe departe să fii un “Hagi al finanţelor” ca să-ţi dai seama că e iresponsabil şi ruinător. Doar că scadenţa acestor măsuri a venit după alegeri şi schimbarea de putere. Guvernul următor a fost practic obligat să ia măsuri drastice şi impopulare sau să asiste pur şi simplu neputincios la degradarea situaţiei economice: la patru luni după alegeri leul îşi pierduse jumătate din valoare (spre comparaţie, gândiţi-vă ce ar însemna dacă în primăvară un euro ar fi 7,5 lei).
mai mult…

Ştirea sună cam aşa:

“Executivul a adoptat o ordonanţă de urgenţă care îi apără pe şefii agenţiilor şi instituţiilor publice de concedieri şi de reducerile de salarii. Dacă posturile lor sunt restructurate, aceştia vor fi mutaţi pe alte posturi, la acelaşi nivel de salarizare.” (Cotidianul)

Citesc ştirea aşa cum e scrisă, şi primul lucru – de fapt prima întrebare care sare în ochi este: CINE anume ar opera respectivele concedieri şi reduceri de salarii în rândul şefilor de agenţii şi instituţii publice? Răspunsul: guvernul, desigur. Cu alte cuvinte, executivul a adoptat un regim de urgenţă un act pentru a apăra o categorie de …propriile-i decizii. E ilogic. Bun, s-ar putea înţelege gestul prin care fecioara virtuoasă care-şi pune singură centura de castitate ca să nu fie tentată să facă păcatul adulterului cât timp soţul e plecat în Cruciade. Dar ce să înţelegem din această paralelă? Că Guvernul a vrut să se asigure că nu cedează tentaţiei de a face economie pe baza şefilor de instituţii şi agenţii? Că există riscul ca în mintea murdară a vreunui ministru să pulseze dorinţa, tentaţia irepresibilă de-a restructura ministerul, cu şefi cu tot? Aşa o fi. Doar că nu sunt sigur că găsesc vreo virtute acestei protecţii, sau situaţiei care e apărată. Din contră.
mai mult…

Nu. Nu mă refer la actuala coaliţie de guvernare PD-L PSD. Mă refer, de exemplu, la CTP şi restul presei de partid, antenistă sau de altă culoare, la dl Năstase şi dl Iliescu, în calitatea lor de posesori de bloguri, şi aşa mai departe. Toţi fac parte dintr-o coaliţie pro-Băsescu, monstruoasă prin faptul că ne mint permanent că ar fi împotriva actualului preşedinte, deşi în realitate e evident că îl protejează. Cum de am ajuns la concluzia asta?

Simplu. Plecând de la ipoteza că declaraţiile dlui Săftoiu au fost date cu absolută bună credinţă. Fostul şef al SIE a declarat, în esenţă, că şi-ar fi dat seama că preşedintele primeşte informaţii de la serviciile secrete despre convorbirile dintre Ion Iliescu şi Mircea Geoană pe baza unor declaraţii publice făcute de dl Băsescu pe perioada suspendării sale. Adică, în urmă cu mai bine de un an şi jumătate. Ei bine, întrebările evidente care se pot pune aici sunt: cum de au tăcut toţi aşa-zişii inamici politici şi mediatici ai preşedintelui vreme de atâta timp? Poate că ar fi tăcut în continuare dacă nu ar fi intervenit fostul şef SIE! Şi cum de dl Săftoiu e singurul care a tras o astfel de concluzie?
mai mult…

S-ar zice că, odată cu numirea dlui Dragnea la Ministerul Administraţiei şi Internelor se închide episodul “Oprea – Ardelean”. Cred totuşi că culisele evenimentelor trebuie cercetate cu atenţie, căci episodul spune mai multe decât se vede la prima vedere, şi cu siguranţă că spune mai multe – de fapt, spune cu totul altceva decât a fabulat în mod dizgraţios aproape toată presa noastră.
mai mult…