În jur de un an şi jumătate a trecut de la instalarea în funcţie a cabinetului numit Tăriceanu II. În timpul acesta a pierdut, rând pe rând, vreo şase miniştri. Dl Marko a dat tonul, demisionând discret dar prompt după ce electoratul partidului propriu a votat masiv împotriva recomandărilor sale. Dar reprezentantul UDMR e o excepţie. Ceilalţi au părăsit în ultimă instanţă guvernul, fie din pricina problemelor cu justiţia, de exemplu dl Păcuraru, fie complet depăşiţi de cerinţele postului ministerial, cum a fost cazul dlui Cioroianu. În fine, au existat şi miniştri care au reuşit să combine problemele în justiţie cu incompetenţa agresivă şi neruşinată, cum au fost dnii Remeş sau Chiuariu.

Ultimul pe lista asta este dl Adomniţei. Acesta nu are, din câte ştiu, vreo problemă cu justiţia; deci ar intra alături de dl Cioroianu în categoria miniştrilor aerieni. Ultimul episod care pare să fi provocat, într-un final, înlăturarea ministrului s-a petrecut în legătură cu legea de creştere cu 50% a salariilor din învăţământ. Aici dl Adomniţei a reuşit performanţa de a critica legea, a vota pentru ea, şi apoi a critica votarea ei. Spre deosebire de ceilalţi (chiar şi dnii Chiuariu sau Remeş), dl Adomniţei nu a fost pus în situaţia de a demisiona, ci a fost dat foarte sec afară din cabinet.

Nu spun că dl Adomniţei ar fi trebuit să rămână acolo. În schimb, susţin cu tărie că motivaţia oferită de premier şi de PNL pentru înlăturarea sa este profund ipocrită. Asta pentru că, în acest caz, PNL nu are ce să-i reproşeze ministrului. În Guvern dl Adomniţei a auzit că proiectul e rău. A spus că e rău. La parlament legea a fost votată de toţi membrii partidului său. A votat-o odată cu ei. În Guvern s-a spus că legea e excesivă. A spus că e excesivă. Din punctul de vedere al opiniei publice, pendularea dlui Adomniţei între declaraţii contra şi vot pro a apărut extrem de comică. Dar, dacă mă uit dinspre PNL, se vede doar un membru de partid respectând disciplinat deciziile contradictorii de acolo. Ministrul e cel ce pare lovit de schizofrenie politică, e adevărat. Dar el nu face decât să urmeze manifestările partidului său, pe care acesta le vinde mediatic drept responsabilitate – uneori cu succes.

Nu înţeleg de ce ministrul Educaţiei e scos vinovat pentru votul din parlament. Răspunderea principală ar trebui să revină şefului de grup parlamentar, dl Crin Antonescu. Cabinetul are şi un ministru pentru relaţia cu parlamentul(!), dl Voicu, care e şi deputat – a fost absent. Numele acestora n-au fost aduse în discuţie, la fel ca ale altor lideri PNL care sunt deputaţi, de exemplu dl Olteanu. Dar nici măcar şeful Camerei nu e cel mai important lider care este, nu ştiu de ce, exclus de la reproşuri. Dl Tăriceanu însuşi este membru al Camerei! Dacă se vota o lege într-atât de importantă pentru cabinetul său, cum de n-a fost prezent la dezbateri şi la vot?

Şase remanieri nu duc al doilea cabinet Tăriceanu la Tăriceanu al XIV-lea, desigur. Paralela cu un anume rege al Franţei stă tocmai în modul suveran în care premierul şi liderul PNL pluteşte deasupra acestor lucruri, scutit inexplicabil de orice critică. Nu doar ca deputat, absent de la votarea unei legi atât de importante pentru partidul său. Dar ca şef al PNL e principalul responsabil de deciziile reprezentanţilor partidului său. Apoi ca şef al guvernului este principalul responsabil de calitatea miniştrilor pe care i-a numit în cabinet. Faptul că acum îl dă în mă-sa de idiot (figurativ vorbind?) cu o demisie nu schimbă absolut nimic. La fel cum acelaşi premier Tăriceanu este deplin responsabil şi de modul în care e administrată ţara, căci mandatul nu i-a căzut din cer de la bunul Dumnezeu, ci l-a cerut şi l-a căpătat fix de la parlamentul pe care îl înjură acum.

Că tot vorbeam de parlamentarism de operetă, citesc acum că dl Olteanu a ameninţat că va închide pur şi simplu sesiunea dacă se mai votează aşa ceva. Cu alte cuvinte, “Parlamentul sunt eu.”

[Mihnea: "Aparlamentului, Aguvernului şi Adomniţei", Bleen: "Cel mai performant guvern al Romaniei postdecembriste", Cristian Teodorescu: "Sacrificarea inocentului Adomniţei".]

Nici n-am terminat bine de comentat articolul precedent despre pseudo-pledoariile pentru parlamentarism, ca tocmai cei care sustineau ideea cum ca “arhitectii” Constitutiei noastre au conceput o constructie în stil parlamentar, revin pe scena de teatru absurd a politicii românesti pentru a arunca în aer esafodajul respectivei constructii. Scriam acolo ca o pretentie minimala pe care o am de la politicienii care se declara în favoarea unui regim parlamentar este ca acestia sa respecte deciziile Parlamentului. Al nostru tocmai a votat o “lege electorala” care mareste salariul profesorilor cu un procent care depaseste asteptarile sindicalistilor celor mai înversunati. Nu comentez aici legea si motivele care au dus la aceasta escalada a violentei atacurilor la buget, a facut-o Doc aici. Ma opresc doar la reactia guvernului la adoptarea ei. În speta, la cea a ministrului finantelor Vosganian, prezent din nou pe ecrane cu un numar foarte comic (aici îl contrazic pe Doc, pe mine m-a amuzat). Speriat pe buna dreptate de perspectivele unei gauri negre în buget, dl. ministru Vosganian a lansat un SOS patetic catre… CSAT.

Cum sa întelegem arhitectura logica din capul unora care azi se declara pentru parlamentarism iar mâine, când Parlamentul voteaza o lege neplacuta, fac apel la Consiliul Suprem de Aparare a Tarii pentru a impiedica aplicarea ei ? Care trec cu seninatate de la regimul parlamentar modern si european la CSAT-ul cu adevarat “caucazian” condus de presedinte ?

Dupa CSAT, dl. Vosganian vrea sa se mai plânga si la Curtea Constitutionala care ar urma sa se pronunte asupra unui … conflict între institutiile statului. Stimate dle ministru, credeti-ma pe cuvânt : într-un regim parlamentar cât de cât democratic nu pot exista conflicte între parlament si guvernul validat de acesta ! Când între majoritatea parlamentara si guvern exista un dezacord profund (deci a fortiori în situatia de bataie de joc actuala), guvernul demisioneaza. Nu exista alta cale de rezolvare nici la Curtea Constitutionala nici la CSAT nici aiurea. “Conflictul” actual ma obliga sa reiau citatul din articolul trecut :

“In momentul in care o persoana incearca in functie de cultura si viziunea politica pe care o are, sa depaseasca limitele spiritului si literei Constitutiei, incep sa apara conflictele intre institutiile statului. Acesta a fost unul dintre factorii fundamentali care au minat actiunea guvernamentala si progresul Romaniei in acesti patru ani.”

(C.P. Tăriceanu,despre reforma constituţională)

Ati recunoscut spusele dlui prim ministru Tariceanu din pledoaria sa pentru parlamentarism. Ce crede dl. prim-ministru despre actuala criza ? Iata :

“Deciziile politicianiste luate de Parlament nu vor face altceva decat sa se intoarca impotriva romanilor. (…) In Parlament e o veselie totala, se aproba orice.”

(C.P. Tăriceanu, despre decizia măririi salariilor profesorilor)

Iar pe scena politica româneasca e o veselie totala, se spune azi un lucru si mâine contrariul, de nu mai stie bietul cetatean daca e vorba de amnezie grava sau ipocrizie grosiera. Opiniile contradictorii emise la intervale de timp mai mari nici n-ar mai trebui sa ne mire. Cea de mai jos, a dlui Vosganian când cu legea pensiilor, o reamintesc totusi, ca e foarte nostima :

“Corect este ca noi sa incercam sa aplicam legea asa cum este si, daca vedem ca nu putem, venim la parlament si spunem: „Parlament draga…” ”

(Varujan Vosganian in dialog cu preşedintele Basescu despre legea pensiilor)

Parlament draga, plin de superpopulisti abjecti !

Am citit avertismentul ministrului economiei, preluat de Hotnews:

 
“Majorarea salariilor pentru intregul sector bugetar va antrena cresteri inflationiste fara precedent, va obliga Banca Centrala sa majoreze rata dobanzii, va genera explodarea deficitului de cont curent, deprecierea cursului de schimb si intrarea Romaniei in stare de instabilitate economica, a avertizat joi ministrul economiei si finantelor, Varujan Vosganian.”
(Hotnews)
 

Am eu un papagal care dă bilete, citind aşa ceva pasărea îmi cere spor de stres şi de muncă suplimentară şi creşterea salariului cu procente indecente. Nu sunt chiar deloc expert la economie dar cred mă pricep îndeajuns să spun că banul e ban. Dacă iei dintr-un buget suma X. şi o arunci pe piaţă (punând-o pur şi simplu în buzunarele unei categorii sociale) lucrul poate să provoace efecte economice negative cum sunt cele de mai sus. Această relaţie cauză-efect nu este influenţată fundamental de faptul că buzunarele sunt de bugetari sau de pensionari, sau – şi mai evident – dacă autorul e parlamentul printr-o lege sau guvernul printr-o ordonanţă.
mai mult…

 
“Putem face devansarea functie de cate resurse vom avea. Eu sunt preocupat de o administratie fiscala cat mai buna, astfel incat, asa cum am devansat masura de crestere de la 1 ianuarie 2008, printr-o majorare de la 1 noiembrie 2007, sa devansam majorarea de la 1 ianuarie 2009 si acest lucru va fi cea mai usturatoare lectie pentru toti cei care nu credeau in aceasta sansa pentru pensionarii din Romania”
(Varujan Vosganian)

mai mult…

Senatorii au decis să adopte iniţiativa PSD şi PRM de micşorare a TVA pentru alimentele de bază. PD-L s-a abţinut, luând pilda referendumurilor eşuate : o abţinere nu înseamnă de fapt nimic, chestie care poate fi interpretată convenabil ulterior. Oricum, bănuiesc deja modul “social-democrat” în care această măsură va fi prezentată de politicieni pe la troc-şouri, după tipicul “creşterii pensiilor” : progres economic pe bază de vorbe; din dragoste profundă de popor, şi printr-un efort excepţional de ridicare a mâinilor senatoriale, au reuşit să scadă preţul la alimentele de bază. Căci, doar de atât era nevoie. Şi adevărul e că există în continuare popor pentru care “statul trebuie…” să stabilească preţuri mici, să plătească facturi restante, să facă rost de case faine şi de slujbe bine plătite etc. E destul popor, cumpărând la preţ redus populismul politic şi de presă, care crede că trebuie doar să vrea “stăpânirea” ca să primească toate astea de-a gata.
mai mult…

Partidul Social Democrat, prin vocea presedintelui(sic!) Mircea Geoana si-a facut cunoscute publicului larg opiniile despre “evoluţiile economice din România ultimelor săptămâni”. In mare ele suna cam asa:

“Răspunsul pe care BNR şi Guvernul Tăriceanu l-au dat zilele acestea la acestă criză poate fi catalogat ca un răspuns palid în comparaţie cu reacţia băncilor naţionale şi a autoritatilor din celelalte state afectate de criză.”
(Mircea Geoană, declaraţie 23 ianuarie)

Liderul social-democrat vine si cu o serie de propuneri adresate BNR si guvernului pentru a iesi din aceasta “criza”. Propunerile adresate guvernului ar suna cam asa:
mai mult…

Am putea spune ca domnul Vosganian este o persoana responsabila in ceea ce priveste guvernul din care face parte; in sensul ca incearca (si reuseste) sa protejeze guvernul de actiunile unui Parlamet intrat in febra. La febra alegerilor ma refer, desigur, fata de care nici Guvernul nu pare a avea imunitate. Un exemplu, pe linga cele aduse de Mih :
mai mult…

În acest început de an friguros, în care preturile cresc, în care nici macar capsunarii veniti în vacanta nu mai reusesc sa sustina nivelul leului si în care imaginea justitiei din Romania risca sa fie asociata cu cea a Noricai Nicolai, exista totusi si stiri care ne descretesc fruntile. Nu fiindca sunt bune ci fiindca sunt hilare. Meritul pentru aceste momente vesele îi revine ministrului economiei si finantelor Varujan Vosganian. mai mult…

PSD invita partidele la consultari despre buget

Social-democratii invita partidele parlamentare la discutii despre amendamentele sociale la buget si propun ca dezbaterile sa se incheie pana la sfarsitul anului, a declarat Bogdan Niculescu Duvaz, purtator de cuvant al grupurilor parlamentare ale formatiunii, citat de NewsIn. (Hotnews)

Democraţie (parlamentară) originală : “opoziţia” invită restul partidelor să negocieze bugetul. mai mult…

Lucrurile sunt foarte simple: taxa de primă înmatriculare încalcă tratatele europene. Ştiu asta şi reprezentanţii Comisiei, căci ăsta e singurul motiv pentru care acţionează formal ca să fie scoasă. Ştiu asta şi reprezentanţii guvernului nostru, altfel n-ar negocia chestiunea cu ei. De ce Comisia tărăgănează atât de mult rezolvarea situaţiei? Nu e vorba de tărăgănare, ci de nişte etape procedurale care sunt menite să dea o şansă guvernelor şi Comisiei să rezolve amiabil situaţia; procedură bazată pe prezumţia de bună-credinţă a ambelor părţi. De ce guvernul penelist tărăgănează atât de mult rezolvarea situaţiei? Nu, numai de bună-credinţă nu poate fi vorba. Odată, pentru că i se apropie finalul inevitabil al termenului. Apoi, pentru că, cu fiecare lună în plus, alţi români se resemnează şi cumpără maşini noi, produse sau importate, gândind că taxa n-o să fie scoasă prea curând, iar dacă o plătesc şi e scoasă ulterior oricum nu mai văd banii înapoi. Ştim noi cum merg lucrurile pe aici.
mai mult…