Duminica trecută s-au desfăşurat în Polonia alegerile anticipate la doi ani după alegerile la termen; după destrămarea coaliţiei de guvernare Seimul (camera inferioară) şi-a votat propria dizolvare. Da, la ei se pare că se poate, nu e nici o catastrofă. Dincolo de diferenţele care există între cele două ţări, cred că rezultatele pot argumenta câteva sfaturi pentru politicienii noştri.
mai mult…

  In numarul sau  din 9 august revista “Paris Match” scrie despre vacantele din Statele Unite ale presedintelui Frantei, Nicolas Sarkozy. Reportajul e insotit de fotografii care atesta  buna dispozitie si forma exceptionala a intaiului om in statul francez. Intr-una din ele presedintele face tandem cu fiul sau Louis intr-o canoe. Presedintele e la bustul gol in plin efort cu vasla, ca intr-o reclama veche de Marlboro. Fotografia e perfecta, nu lipseste nimic … cu exceptia, hm… cu exceptia unui strat de grasime pe soldurile presedintelui, dupa cum relateaza  ”preuve a l’appui” jurnalistii de la saptamanalul  L’Express www.lexpress.fr/info/quotidien/actu.asp?id=13512).

  “Presedintele Sarkozy in plin tratament de slabire”

    Intrebata despre subiect, administratia prezidentiala a spus ca nu lucreaza decat la linia politica a presedintelui si ca nu utilizeaza Photoshop. Se prea poate, dar cineva din anturajul lui Nicolas Sarkozy tot trebuie ca se pricepe. Caci acum vreo jumatate de an  candidatul din acea vreme Sarkozy facea o alta vizita in Statele Unite, prietenului George Bush. In fotografia care lasa posteritatii un semn despre intalnirea acestor mari oameni de stat sunt amandoi la fel de … mari la stat. Or cifrele oficiale cele mai optimiste ii dau lui Sarkozy 1m 68 in timp ce Bush se mandreste cu 1m 84 !

 ”Sarkozy-Bush. Intalnire la nivel suspect de inalt”

Vă amintiţi scandalul teribil declanşat de “caricaturile daneze”? O avalanşă de proteste, care au luat chiar forme violente în unele ţări islamice – autorităţile de acolo, care de altfel ţin sub control armat şi strict orice fel de pretenţie de liberalizare, le-au scăpat de sub control, zice-se, pe acestea -, totul din pricina unor desene satirice dintr-un ziar danez care aveau ca subiect Islamul. Cea mai ofensatoare dintre ele a fost identificată aceea care-l reprezenta pe profetul Muhammad cu o bombă în loc de turban; un mod brutal de a face o legătură între practicanţii religiei cu pricina şi terorism. Nu reiau aici toată controversa, trebuie spus doar că a fost efectiv un fenomen global; iar ziarul danez, presa daneză, Danemarca şi Occidentul în general s-au văzut violent criticate, din exterior şi din interior, pe motive trecând de la insultarea sensibilităţii religioase a acestor oameni, până la rasism, islamofobie, invocarea colonialismului vestic, imperialism şamd.
mai mult…

Preşedintele american a fost nevoit, din pricina unor investigaţii medicale, să predea puterea adjunctului său, Dick Cheney. Înainte să facă asta, dl Bush a avut grijă să semneze un ordin executiv prin care să interzică tortura în centrele de detenţie speciale. Oricum, vicepreşedintele n-a avut puterea decât vreme de patru ore, dar o precauţie suplimentară nu strică.

Fără nici o îndoială, orice cauză e bună dacă oferă prilejul de a-l reauzi pe Robert Plant Iar ideea unui concert global mi se pare foarte “cool”, înţeleg că participarea României la eveniment le încălzeşte inima multor concetăţeni.

Însă, cum conceptul “global warming” vine ca o afirmaţie ştiinţifică şi este preluată ca atare de presă, fie şi cu exagerările de rigoare (interesantă expresie, nu?), atunci mi se pare corect şi sănătos pentru o dezbatere să ascultăm şi argumentele părţii adverse. Filmuleţul de mai jos, rupt în opt bucăţi consecutive, oferă şi argumentează două afirmaţii esenţiale pentru discuţia ştiinţifică:
1. Există fenomenul încălzirii globale – dar el nu este produs, într-o măsură semnificativă, de om.
2. Există fenomenul încălzirii globale – dar este departe de a avea consecinţele catastrofale care i se atribuie.

Judecaţi, rogu-vă, singuri:
mai mult…

Se poate spune că atentatele din Marea Britanie, deşi dejucate în scopul lor imediat şi macabru, şi-au atins totuşi ţinta. Dacă teroarea era ţelul general al celor care le-au pus la cale, atunci într-un fel şi l-au atins. Adversarul nu e doar de nevăzut, ci şi de neînţeles.

Sunt opt suspecţi reţinuţi până acum în acest caz. Toţi sunt doctori sau au legătură cu profesia asta; ceva care e cu mult mai sinistru decât dacă ar fi fost un grup de nebuni furioşi sau de criminali cu antecedente din cele mai rele.

De ce şi-ar arunca în aer aceşti oameni, odată cu maşinile, şi cu victimele, propria lor viaţă? Ce motiv pot avea membri unei societăţi libere, în care au un trai decent şi un statut respectabil, să o urască atât de tare încât să dorească s-o înece în sânge? Cum pot nişte medici, o profesie la baza căreia stă dedicaţia pentru viaţa umană, să fie instrumentele unui carnagiu brutal şi lipsit de noimă?

Nu înţeleg. Poate că avem nevoie, înaintea unităţilor de intervenţie şi de luptă anti-tero, de unităţi, de armate întregi de psihologi.

[Ştefan is ranting about this, too.]

L-am urmarit ieri seara la televiziunea franceza pe liderul istoric al extremei drepte Jean-Marie Le Pen care se afla in campanie pentru viitoarele alegeri prezidentiale. Jean-Marie Le Pen are 78 de ani si 50 de ani de activitate politica in randul extremei drepte punctata de accente xenofobe si antisemite, motiv pentru care e detestat de o larga majoritate a opiniei publice. Iar la capitolul aspect … nu mi l-as imagina in bunic citind povesti nepoteilor. Cu toate acestea partidul sau reuseste de ani buni incoace sa treaca de 15 procente la toate scrutinurile. Iar daca sistemul de vot francez n-ar fi fost uninominal, nu incape indoiala ca Franta s-ar fi confruntat cu crize politice majore generate de ponderea mare a extremei drepte. Discursul susnumitului s-a mai adaptat la realitatile timpului si ale campaniei : fara xenofobie afisata, mai tolerant fata de homosexuali (“nu vom supraveghea sliturile cu politia”) etc. Dar fondul a ramas acelasi de douazeci de ani. Inca si mai surprinzator pentru cineva care, ca si mine, respinge o astfel de ideologie, este insa faptul ca JM Le Pen isi expune teoriile intr-atat de bine, intr-un mod absolut coerent si lipsit de contradictii, incat ele sunt foarte greu de combatut cu argumente logice. Poti spune doar ca din principiu nu esti de acord cu ele. Dar sa-l lasam pe Le Pen si sa revenim la oile noastre mioritice. mai mult…

Ieri au fost Bogdan Olteanu si Cristian Diaconescu impreuna cu Corina Dragotescu la emisiunea lui Andrei Gheorghe. Si venind vorba de mult discutata “schimbare a regulii in timpul jocului”, Bogdan Olteanu sustinator ca si Cristian Diaconescu al schimbarii legii referendumului, a spus ca constitutia franceza tocmai a fost modificata in sensul posibilitatii suspendarii presedintelui de catre parlament. Si ca nimeni n-a facut caz de aceasta modificare a regulilor care are efect de aplicare imediat. Usor surprinsa, Corina Dragotescu a replicat ca exemplul francez nu e cel mai bun. In paranteza fie spus, exista o tendinta – de neinteles pentru mine – de-a respinge orice exemplu francez pentru unicul motiv ca e francez. M-am gandit deci ca ar fi interesant sa analizez mai in detaliu spusele d-lui Olteanu. mai mult…

Pentru a detensiona un pic atmosfera iata o istorioara din pre-campania prezidentiala din Franta. Purtatorul de cuvant al candidatei socialiste Segolene Royal se numeste Arnaud de Montebourg. Invitat fiind la o emisiune de varietati pe Canal+, dl. de Montebourg a fost intrebat care sunt defectele candidatei pe care o reprezinta si a raspuns in gluma ca singurul ei defect este sotul. Drept care madam Royal s-a suparat foc si l-a suspendat pentru o luna. O mica precizare se impune : sotul este Francois Hollande, liderul Partidului Socialist Francez.