Am participat ieri la o masă rotundă organizată de Centrul pentru Jurnalism Independent, Hotnews şi Fundaţia Konrad Adenauer, o dezbatere în concluzia programului “Informare şi derapaj în campania electorală”, program care a constat altfel într-un set de articole publicate de Hotnews, monitorizând modul în care presa a reflectat campania. Despre această masă rotundă puteţi citi relatarea Mediafax; după cum vedeţi, oricât am încercat să-mi dreg vocea, am rămas mai degrabă un spectator tăcut. 
Am ajuns totuşi să vorbesc, între altele, despre vestitul “filmuleţ” în care Traian Băsescu apare la un miting din 2004 dând un pumn unui copil. Aş fi vrut să spun, apropo de asta, că el s-a dovedit o armă de campanie extraordinar de eficientă. Că a reuşit să pună un competitor într-o serioasă dificultate, că a reuşit să monopolizeze aproape dezbaterea publică vreme de câteva zile bune. Că, dincolo de greşelile şi excesele celor care au folosit-o, şi care probabil că s-au întors până la urmă în favoarea “victimei” politice, potenţialul acestui mod de a face o campanie politică a fost demonstrat cu vârf şi îndesat. Ţinând cont de asta – aş mai fi vrut să spun – ar trebui să nu “uităm” acest incident, să-l lăsăm în urmă odată cu campania asta mizerabilă din punctul de vedere al comportamentului presei. Ar trebui să fie un subiect deschis şi autenticitatea filmuleţului, şi faptul că a fost difuzat, şi modul în care a fost difuzat şamd; din pricină că, după părerea mea, există şanse mari să ne confruntăm pe viitor cu episoade similare.
N-am reuşit să spun toate astea, din lipsă de timp şi inabilitate în discurs. În loc de asta, am comprimat totul într-o propoziţie mai degrabă criptică şi dramatică: am spus că episodul filmuleţului respectiv a deschis o cutie a Pandorei.
Câteva ore mai târziu, a venit o ştire: Horia-Roman Patapievici ar fi menţionat în treacăt că preşedintele Băsescu ar avea o casetă cu Mircea Geoană primind sex oral. Dl Băsescu vorbise în campanie despre o casetă compromiţătoare pe care ar avea-o despre contra-candidatul său, şi pe care a refuzat să o folosească, fără să spună şi despre ce era vorba. De data asta reprezentanţii preşedinţiei au dezminţit prompt “dezvăluirea” preşedintelui ICR, acesta a revenit şi a arătat că, de fapt, a spus că preşedintelui i s-ar fi oferit o astfel de casetă iar dl Băsescu a refuzat-o. Cu toate astea, şi episodul “caseta cu Geoană primind sex oral” a acaparat mass-media. Ziare, agenţii şi jurnale de ştiri, toc-şouri vorbesc despre caseta respectivă; şi ţineţi cont de două lucruri: unu, nu mai suntem în campanie electorală şi doi, ştirea nu ne oferă un singur motiv să credem că o astfel de casetă există, aşa cum admite chiar dl Patapievici!… Însă nu mă îndoiesc că, dacă nevoia vreunei campanii politice ar fi îndeajuns de mare, o astfel de casetă ar putea fi făcută să existe, şi ne putem închipui atunci ce ar însemna asta pentru campania respectivă. Ne putem închipui pentru că avem un precedent.
În fine, ca să închei, subiectul a fost prezentat într-un toc-şou la Realitatea TV din care am prins doar titlul afişat pe ecran, un titlu pe care-l găsesc foarte nimerit: “Isteria nu s-a terminat”. Mă întreb dacă au sesizat auto-ironia. Dnii Dumitrescu şi Prelipceanu ce părere au? Da, e foarte probabil ca genul de isterie căreia i-au fost autori să nu se fi terminat odată cu campania asta.
December 11, 2009
Draga doc la emisiunea lui dumitrescu s-a discutat aprins despre declaratiile d-lui Patapievici impreuna cu deontologul psd resurscitat Serban Nicolae. Of course, pentru domniile lor nu exista ICR care tocmai daduse un comunicat explicand neintelegerea… Asadar, suntem exact ca acum 2 saptamani, desi teoretic campania s-a incheiat.
Din pacate, pentru mine un cetatean “second hand si neinformat” din diaspora” care spera in curatarea mediului jurnalistic de propagandistii ce tocmai au pierdut alegerile, incepe sa devina clar faptul ca acesti oameni care oricum isi pierdusera de mult bunul simt au senzatia ca pot continua in acelasi mod fara niciun soi de consecinte. Agitatori de duzina gen Razvan Nicolescu tot la rfm spunea cu inocenta azi “repet pentru cei ce nu inteleg ca ne-am facut numai datoria, este rolul presei sa critice puterea” raspunzand astfel mesajelor contestatarilor de pe forum.
Sincer, cred ca daca nu ne punem impreuna si jurnalisti care nu si-au pierdut obiectivitatea si public care mai gandeste si nu facem un demers pe termen lung in aceasta privinta si nu doar acte de contestare vremelnice, nu se va schimba nimic si vom avea un linsaj mediatic 5 ani de acum incolo
Amanda13´s last blog ..Confuzi vs. difuzi
December 11, 2009
povestea casetei e fulminanta putem spune. mai mult decit atit. multi din diverse “motive” s-au oprit la “fara update”.
Dan Iancu´s last blog ..sms
December 11, 2009
mass-media vrea rating, poporul (in mare parte) vrea circ, discutiile pe teme serioase – economie, justitie, relatii externe – plictisesc, asa ca toata lumea e fericita, rade, canta si danseaza cand au in sfarsit un subiect de dezbatere pe masura posibilitatilor
camil´s last blog ..oameni buni. Margit Serban
December 11, 2009
Doc.. oare in comentariul original formulat intr-o limba straina chiar asa sa vi zis Patapievici? Eu parca sesiz acolo o nuanta… cum ca si Basescu ar fi putut avea o caseta ASEMANATOARE cu cea in care Bill Clinton … to Monica. Dar ziaristul traduce, nuanteaza si interpreteaza cum vrea, pentru ca poate!
December 11, 2009
Doc, eu am o nelamurire. ICR vine cu o precizare ce contine si un email in engleza al reporterului in care se precizeaza ca HRP nu a pomenit de nici o caseta cu Mircea Geoana. Traducerea in romana e deficitara, chiar daca e facuta direct de ICR. Acum ama sta si m-am uitat pe un CV al lui HRP si spaniola nu intre limbile cunoscute de acesta. Deduc deci ca interviul nu a fost facut direct in spaniola, ci in engleza (avand in vedere ca si raspunsul reporterului e in aceasta limba) sau cu ajutorul unui translator. In acest caz, pot apare situatii de genul „lost in translation”, cand, din dorinta de a explica sau accentua mai bine o idee cel ce face traducerea ajunge sa spuna lucruri in plus. Banuiesc ca interviul respectiv a fost inregistrat cu un reportofon, ca acum nu prea mai cunosc reporteri care sa scrie direct pe carnetel interviurile. E nevoie numai sa se solicite interviul original si se lamureste treaba!